ABATERILE DISCIPLINARE PREVĂZUTE DE ART. 99 LIT. H) ȘI M) DIN LEGEA NR. 303/2004 PRIVIND STATUTUL JUDECĂTORILOR ȘI PROCURORILOR. JURISPRUDENȚĂ

ABSTRACT

It meets the constitutive elements of the disciplinary offense provided for by art. 99 let. h) from Law no. 303/2004 regarding the status of judges and prosecutors (unchanged) the fact of the prosecutor leaving 170 criminal files unworked for periods between 10 months and 1 year and 8 months, although the resolution of some of the works claimed urgency, as they had a proposal to end the prosecution criminal.

It meets the constitutive elements of the disciplinary offense provided for by art. 99 let. m) of the Law no. 303/2004 on the status of judges and prosecutors (unmodified) the actions of the prosecutor to receive a file with a settlement proposal directly from the police officer, without being registered in the records of the prosecutor’s office, and to keep it in his office in the conditions where there was no resolution of distribution of the first prosecutor, violating the provisions stipulated by art. 128-129 of the Internal Order Regulation of the prosecutor’s offices.

It meets the constitutive elements of the disciplinary offense provided for by art. 99 let. m) the second sentence, and not those of the disciplinary offense provided by art. 99 lit. t), the second sentence of the Law no. 303/2004 regarding the status of judges and prosecutors (unmodified), violation of the administrative obligations provided for by art. 142 para. (6) and art. 145 para. (1) of the Criminal Procedure Code, regarding the archiving and recording of technical documents/supports and the information of the persons who were the subject of the technical surveillance measure.

Keywords: disciplinary liability of judges and prosecutors, leaving criminal files unworked, non-compliance with regulatory provisions regarding the circuit and distribution of files, violation of the administrative-judicial obligations regarding the archiving and recording of technical documents/supports and informing the persons who were the subject of the technical surveillance measure, disciplinary sanction.

Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor (nemodificată)[1]– „nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile”[2].

Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare – „nerespectarea în mod nejustificat a dispozițiilor ori deciziilor cu caracter administrativ dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanței sau al parchetului ori a altor obligații cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente”[3].

Speța analizată prezintă interes în special în ceea ce privește modul diferit de apreciere a existenței elementelor constitutive ale abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) și t) din Legea nr. 303/2004 (nemodificată), realizat de Secția pentru procurori, ca primă instanță disciplinară[4], și de Înalta Curte de Casație, ca instanță de recurs[5].

Secția pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a fost investită de Inspecția Judiciară cu judecarea acțiunii disciplinare promovate împotriva unui procuror din cadrul parchetului de pe lângă tribunal, cercetat sub aspectul abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h), m) și t) din Legea nr. 303/2004, în forma anterioară, reținându-se, în sarcina acestuia, următoarele fapte:

– a lăsat în nelucrare un număr de 170 de dosare penale ce i-au fost repartizate în perioadele ianuarie-martie 2020, aprilie-iunie 2020, iulie-septembrie 2020 și octombrie-noiembrie 2020, dar și un număr de opt cereri formulate de părți, încălcând dispozițiile referitoare la soluționarea cauzelor în termenul prevăzut de lege ori, atunci când legea nu prevede un astfel de termen, în cadrul unui termen rezonabil, respectiv dispozițiile art. 58 și art. 322 alin. (1) din C. proc. pen., art. 10 din Legea nr. 304/2004 (nemodificată)[6], art. 12 și art. 13 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor[7], art. 91 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și art. 6 paragr. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale [abaterea disciplinară prev. de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, nemodificată];

– la data 11 septembrie 2020, a primit un dosarul penal cu propunere de soluționare direct de la polițist, fără să-l fi înregistrat în evidențele parchetului, semnând în condica de primire-predare corespondență a Inspectoratului de Poliție Județean. Dosarul a fost reținut de procuror în biroul său, în condițiile în care acesta nu figura în evidențele parchetului ca fiind predat de poliție și nici nu avea rezoluția de repartizare a prim-procurorului [abaterea disciplinară prev. de art. art. 99 lit. m), teza a II-a din Legea nr. 303/2004, nemodificată];

– a păstrat corespondența primită de la Serviciul de Operațiuni Speciale, cuprinzând note de redare ale interceptărilor într-un dosar ce fusese declinat și într-un alt dosar ce a fost soluționat prin rechizitoriu, cu încălcarea dispozițiilor din Codul de procedură penală referitoare la manipularea, înregistrarea și conservarea materialelor rezultate din supravegherea tehnică [abaterea disciplinară prev. de art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, nemodificată].

– nu a atașat, la două dosare penale (în care, la 21 septembrie 2020, a declinat competența de soluționare în favoarea altui parchet și în care a întocmit rechizitoriul la 1 octombrie 2020), adresele Serviciului de Operațiuni Speciale și suporturile tehnice anexate acestora, încălcând, astfel, obligațiile administrative prevăzute de art. 142 alin. (6) și art. 145 alin. (1) din C. proc. pen. referitoare la arhivarea și evidența documentelor/suporturilor tehnice și informarea persoanelor care au făcut obiectul măsurii de supraveghere tehnică [abaterea disciplinară prev. de art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, nemodificată][8].

Judecând cauza, Secția a reținut următoarele aspecte privind situația de fapt și de drept:

1. Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 (nemodificată):

La data de 8 aprilie 2021, conducătorul parchetului a efectuat o verificare a situației dosarelor aflate în lucru la procurori, mai vechi de trei luni de la data repartizării.

În urma acestui control s-a constatat că procurorul avea în lucru 170 de dosare mai vechi de trei luni de la data repartizării, dintre care 43 de dosare cu autori necunoscuți și 127 de dosare cu autori cunoscuți.

Conform datelor rezultate din aplicația ECRIS, dintre cele 170 de dosare:

– 23 de dosare erau repartizate în perioada ianuarie – martie 2020;

– 23 de dosare erau repartizate în perioada aprilie – iunie 2020;

– 101 dosare erau repartizate în perioada iulie – septembrie 2020;

– 22 de dosare erau repartizate în perioada octombrie – noiembrie 2020.

Dintre acestea, 12 dosare au fost înaintate de organele de cercetare penală cu referat de terminare a urmăriri penale, în două cauze fiind dispusă și măsura preventivă a controlului judiciar, măsură ce expirase.

Alte două dosare, repartizate la data de 13 mai 2020 și, respectiv, la data de 28 septembrie 2020, au fost înaintate cu propunere de declinare a competenței, asupra cărora procurorul nu s-a pronunțat.

De asemenea, s-a constatat că procurorul nu s-a pronunțat asupra propunerilor de trecere a cauzei la un alt organ de cercetare penală, formulate de lucrătorii de poliție în dosarele repartizate la datele de 23 iunie 2020, 7 iulie 2020 și 26 august 2020.

2. Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 (nemodificată):

La data de 11 septembrie 2020, procurorul a primit direct de la organele de poliție un dosar, semnând în Condica de primire-predare corespondență parchet a I.P.J., fără ca acesta să fie înregistrat în evidențele parchetului.

Dosarul a fost păstrat de către procuror în biroul său, deși nu i-a fost repartizat prin rezoluție de prim-procurorul parchetului.

Procedând în acest mod, procurorul a încălcat dispozițiile regulamentare referitoare la circuitul lucrărilor în cadrul unităților de parchet.

3. Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 (nemodificată):

La data de 19 aprilie 2021, procurorul a predat două adrese ale Serviciului de Operațiuni Speciale la care erau atașate suporturi tehnice ce conțineau note de redare ale interceptărilor efectuate într-un dosar în care, la data de 21 septembrie 2020, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea altui parchet, precum și în alt dosar care a fost soluționat prin rechizitoriu la data de 1 octombrie 2020.

Cele două lucrări îi fuseseră predate procurorului la data de 14 august 2020, respectiv 31 august 2020, în vederea atașării la dosarele penale, acestea având caracter confidențial.

Judecând cauza disciplinară, Secția pentru procurori a reținut următoarele:

Sub aspectul comiterii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 (nemodificată), Secția a apreciat că starea de fapt stabilită în cauză evidențiază încălcarea de către procuror a responsabilităților specifice funcției, respectiv o nesocotire a normelor legale ce instituie termenele în care se impunea soluționarea cauzelor, respectiv dispozițiile art. 58 și art. 322 alin. (1) din C.proc.pen., art. 10 din Legea nr. 304/2004, art. 12 și art. 13 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/2005, art. 91 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și art. 6 paragr. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Sub aspectul laturii subiective, Secția a reținut că procurorul a acționat cu vinovăție, sub forma intenției indirecte, atitudinea psihică a acestuia față de acțiunile sale fiind de prevedere a rezultatelor faptelor sale pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, le-a acceptat producerea.

În lipsa unor criterii prevăzute de lege în funcție de care să se stabilească caracterul imputabil al nerespectării dispozițiilor legale referitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor, instanța disciplinară a avut în vedere toate aspectele care au ținut de activitatea profesională desfășurată de procuror în perioada de referință, respectiv: durata efectivă a cauzelor lăsate în nelucrare de către acesta sau în care a realizat acte procedurale și procesuale, dar fără a exista o ritmicitate; numărul dosarelor/cererilor/lucrărilor lăsate în nesoluționare la momentul controlului; complexitatea cauzelor și volumul de activitate al procurorului raportat la volumul întregii unități de parchet, dar și la volumul fiecărui procuror din cadrul parchetului.

Sub aspectul urmării imediate, s-a apreciat că inactivitatea procurorului (care, anterior controlului ce a declanșat cercetarea disciplinară, a mai lăsat dosare în nelucrare) a avut consecințe atât asupra dreptului recunoscut părților de a beneficia de soluționarea cauzelor în termenele prevăzute de lege sau într-un termen rezonabil, cât și asupra activității parchetului.

Sub aspectul comiterii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004 (nemodificată),Secțiaa reținut călatura obiectivă a acestei abateri disciplinare constă într-o acțiune sau inacțiune neconformă cu îndatoririle profesionale, concretizată în conduita procurorului de a nu respecta obligațiile de natură administrativă prevăzute în legislația principală sau secundară ori în actele emise de conducerea parchetului în concordanță cu legea.

În cauză, Inspecția Judiciară a reținut, ca situație de fapt, încălcarea de către procuror a dispozițiilor regulamentare privind circuitul lucrărilor în cadrul unității de parchet, constând în primirea directă de la organele de poliție a unui dosar penal, neînregistrarea acestuia în evidențele parchetului și reținerea spre soluționare în lipsa rezoluției de repartizare a prim-procurorului.

Deși, sub aspectul laturii obiective, Secția a constatat că există o încălcare a dispozițiilor regulamentare, analizând fapta sub aspectul vinovăției, a reținut că atitudinea psihică a procurorului nu a fost aceea de desconsiderare a dispozițiilor prevăzute de art. 128-129 din Regulamentul de ordine interioară a parchetelor[9], apreciind că neînregistrarea dosarului penal în evidențele parchetului a fost un caz izolat.

Sub aspectul abaterii disciplinare prev. de art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 (nemodificată):

Analizând materialul probator al cauzei disciplinare, prin raportarea la elementele constitutive ale abaterii disciplinare, Secția a reținut că legiuitorul a circumscris sfera încălcării normelor de drept material sau procesual la acelea de o gravitate deosebită, care au consecințe asupra valabilității actelor întocmite de magistrat și care produc o vătămare gravă a drepturilor și intereselor părților, respectiv altor subiecți procesuali.

Prin conținutul acestei abateri disciplinare, legiuitorul a voit să sancționeze dezinteresul manifestat de procuror față de aplicarea dispozițiilor normelor de drept material sau procesual.

Prin urmare, în sfera de activitate a acestei abateri disciplinare intră doar normele de drept material și de drept procesual, condiție care rezultă în mod explicit din conținutul art. 99¹ din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Din probele administrate în cauză, a rezultat că, la data de 14 august 2020 și, respectiv, la 31 august 2020, procurorului i-au fost predate, în vederea atașării la dosarele penale, două adrese ale Serviciului de Operațiuni Speciale la care erau anexate suporturile tehnice ce conțineau note de redare ale interceptărilor efectuate în cele două dosare, acestea având caracter confidențial.

Într-un dosar, procurorul a întocmit rechizitoriu la data de 1 octombrie 2020, fiind sesizată, în acest sens, instanța de judecată, iar în alt dosar a dispus, la data de 21.09.2020, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea altei unități de parchet.

La data de 19 aprilie 2021, ca urmare a redistribuirii dosarelor mai vechi aflate în lucru la procuror și a trecerii sale în sectorul judiciar, acesta a predat și cele două adrese ale Serviciului de Operațiuni Speciale, la care erau atașate suporturile tehnice ce conțineau notele de redare ale interceptărilor efectuate în cele două dosare penale.

Referitor la această situație, procurorul a declarat pe parcursul cercetării disciplinare că cele două materiale rezultate din mandatele de supraveghere tehnică nu au fost relevante pentru soluționarea cauzelor, astfel încât nu le-a valorificat în cadrul celor două dosare și, ulterior, a omis să dispună arhivarea acestora.

Cu privire la această situație de fapt ce a rezultat din probe, Secția a reținut că Inspecția Judiciară a făcut, în mod greșit, trimitere la dispozițiile art. 142 alin. (6), 145 și 58 Cod de procedură penală, în condițiile în care art. 145 se referă la informarea persoanei supravegheate și art. 58 se referă la verificarea competenței, concluzionând că aceste dispoziții nu au legătură cu manipularea, înregistrarea și conservarea materialelor rezultate din supravegherea tehnică și, prin urmare, constatând că nu se poate reține încălcarea lor.

Sub aspectul laturii subiective,Secția a apreciat că nu se poate reține că procurorul a acționat cu gravă neglijență, întrucât predarea cu întârziere a notelor de redare transmise de Serviciul de Operațiuni Speciale nu poate fi considerată ca fiind o încălcare flagrantă a îndatoririlor profesionale cu consecințe însemnate asupra actului de justiție, a valabilității actelor încheiate și a drepturilor procesuale ale părților.

Pe baza materialului probator administrat în cauză și a analizei acestuia prin raportare la elementele constitutive ale abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h), m) și t) din Legea nr. 303/2004 (nemodificată), Secția a hotărât admiterea în parte a acțiunii disciplinare pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și aplicarea sancțiunii disciplinare constând în „avertisment”, precum și respingerea, ca neîntemeiată, a acțiunii disciplinare pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a II-a și lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor (nemodificată)[10].

Împotriva hotărârii au declarat recurs Inspecția Judiciară și procurorul.

Analizând hotărârea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut următoarele:

Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h), instanța de recurs a apreciat că, în mod temeinic și legal, Secția a constatat că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale acestei abateri disciplinare, respectiv conduita neconformă și repetată a procurorului față de obligația de soluționare a lucrărilor repartizate în termenul prevăzut de lege sau într-un termen rezonabil, intenția acestuia, care a prevăzut rezultatul faptei și, cu toate că nu l-a urmărit, a acceptat riscul sau posibilitatea ca el să se producă, precum și urmarea imediată ce rezidă, în principal, din prelungirea nejustificată și în mod repetat a duratei procedurilor judiciare în faza de cercetare și/sau urmărire penală, cu nerespectarea termenelor prevăzute de lege ori a termenului rezonabil pentru lămurirea suspiciunilor sau acuzațiilor penale și tragerea la răspundere penală a persoanelor care se fac vinovate de săvârșirea unor infracțiuni, corelativ cu atingerea adusă dreptului părților de a beneficia de soluționarea cauzelor în termenele menționate.

Cu privire la existența abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m), instanța de recurs a apreciat în mod diferit față de Secția pentru procurori, considerând că circumstanțele de fapt reflectă încălcarea de către procuror a dispozițiilor conform cărora atribuția administrativă de primire a corespondenței adresate parchetului nu revine procurorului, ci prim-grefierului, grefierului-șef sau grefierului desemnat de conducătorul parchetului. În motivarea acestei opinii, Completul de 5 judecători a reținut că urmările faptei imputate s-au produs pe mai multe paliere. Astfel, întrucât procurorul a păstrat dosarul pe o perioadă de circa 8 luni (între data primirii – 11 septembrie 2020 – și data predării dosarelor în vederea redistribuirii – 19 aprilie 2021), nu au fost efectuate mențiunile corespunzătoare în evidențele parchetului (mențiunile de intrare în unitate, mențiunea în ECRIS că dosarul a fost înaintat de către organul de cercetare penală) și nu au fost dispuse măsurile administrative corespunzătoare (viza prim-procurorului de repartizare a dosarului). Rezultatul acestei conduite a fost acela că, la nivelul unității de parchet, în perioada menționată nu a fost cunoscută situația cauzei respective.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut vinovăția sub forma intenției indirecte, întrucât magistratul cunoștea că, ulterior primirii dosarului de la organul de cercetare penală, are obligația de a-l depune la grefă pentru a fi înregistrat în evidențele parchetului și pentru a fi repartizat și, chiar dacă nu a urmărit producerea acestor urmări, a avut reprezentarea faptului că modul în care a înțeles să procedeze se află în contradicție cu dispozițiile citate.

Raportat la aceste considerente, instanța de recurs a apreciat, contrar hotărârii Secției, că în speță nu se poate reține o simplă omisiune de nerespectare a dispozițiilor neregulamentare, care să nu fi produs consecințe în activitatea parchetului.

Cu privire la existența abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t), instanța de recurs, realizând propria apreciere a situației de fapt, a procedat la o analiză din perspectiva abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m), teza a II-a, apreciind în final că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei din urmă abateri disciplinare. La schimbarea încadrării juridice, instanța de recurs a reținut, în acord cu instanța disciplinară, că nu sunt întrunite elementele abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t), întrucât, pe de o parte, în cauză nu se poate reține în sarcina procurorului o culpă gravă, definită de art. 16 alin. (3) din C.civ., ca situație în care „autorul a acționat cu o neglijență sau imprudență pe care nici persoana cea mai lipsită de dibăcie nu ar fi manifestat-o față de propriile interese”, iar, pe de altă parte, fapta imputată nu reprezintă o eroare macroscopică, pentru care un observator rezonabil (persoană informată și de bună-credință) nu poate găsi o justificare.

Analizând însă fapta, din perspectiva abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m), teza a II-a, instanța de recurs a reținut că nerespectarea dispozițiilor menționate nu poate fi justificată de apărările procurorului potrivit cărora măsurile de supraveghere erau irelevante pentru soluționarea cauzelor și, ca atare, a omis să procedeze potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.

Completul de 5 judecători a considerat că prin conduita sa, procurorul nu a respectat, pe de o parte, obligația administrativă de arhivare a datelor rezultate din măsurile de supraveghere în dosarul cu care a fost sesizată instanța, iar, pe de altă parte, obligația administrativă de evidențiere și atașare a probei în discuție, în dosarul în care a fost declinată competența de soluționare, în condițiile în care nu avea competența de a realiza evaluarea relevanței pentru soluționarea cauzei a măsurilor de supraveghere.

Urmarea imediată a conduitei procurorului a constat în faptul că, în dosarul în care s-a dispus declinarea, unitatea de parchet nu a avut cunoștință de mijloacele de probă, iar în dosarul în care a fost sesizată instanța, persoanele care au făcut obiectul măsurii de supraveghere nu au fost încunoștințate în condițiile art. 145 din C.proc.pen.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut vinovăția sub forma intenției indirecte, motivat de faptul că procurorul cunoștea obligațiile ce îi reveneau în privința adreselor și suporturilor tehnice predate de Serviciul de Operațiuni Speciale, a avut reprezentarea că modul în care a înțeles să procedeze se află în contradicție cu dispozițiile legale și, cu toate că nu a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii urmărilor faptei sale.

Completul de 5 judecători, în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, a respins, ca nefondat, recursul declarat de procuror și a admis recursul declarat de Inspecția Judiciară, casând în parte hotărârea atacată și, în rejudecarea cauzei, a admis în parte acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva procurorului și pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, iar, în baza art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004, a aplicat sancțiunea disciplinară constând în “avertisment”.

De asemenea, a menținut dispozițiile hotărârii atacate în ceea ce privește admiterea în parte a acțiunii disciplinare pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) și aplicarea sancțiunii disciplinare constând în “avertisment”[11].

Notă

Stabilind, în situația omiterii înregistrării în evidențele parchetului a dosarului penal primit direct de la organele de poliție, că sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m), apreciem că instanța de recurs a făcut o corectă interpretare a situației de fapt și a dispozițiilor legale incidente.

Suntem pe deplin de acord că pentru existența acestei abateri disciplinare este necesar ca fapta, constând într-o încălcare a normelor regulamentare, să aibă o gravitate de natură să perturbe activitatea unității de parchet.

Însă, în speță nu poate fi primită calificarea ca simplă omisiune a încălcării de către procuror a dispozițiilor referitoare la circuitul lucrărilor și a reținerii, timp de 8 luni, a dosarului penal, în lipsa unui ordin de repartizare, întrucât gravitatea acestei situații rezidă din faptul că, timp de mai multe luni, nu s-a cunoscut situația dosarului, acesta figurând la organele de poliție ca fiind predat la parchet, iar la această din urmă unitate, neregăsindu-se în evidențe.

Apreciem că necunoașterea, timp de 8 luni, a situației dosarului nu a produs numai consecințe în ceea ce privește circuitul lucrărilor, ci și în ceea ce privește dreptul părților la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil.

De asemenea, considerăm că instanța de recurs a făcut o corectă transpunere în drept a situației de fapt privind încălcarea obligațiilor administrativ-judiciare, apreciind că faptele de nerespectare a dispozițiilor referitoare la evidența, manipularea/arhivarea documentelor și suporturilor tehnice ale măsurilor de supraveghere întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m).

În speță, dispozițiile procedurale prevăzute de art. 142 alin. (6) și art. 145 alin. (1) din C.proc.pen., referitoare la arhivarea și evidența documentelor/suporturilor respective și informarea persoanelor, care au făcut obiectul măsurii de supraveghere tehnică, instituie o serie de obligații ulterioare soluționării cauzei de către procuror, fapt ce le aduce în sfera administrativ-judiciară, deci în domeniul exterior celui care ține de esența actului de justiție, respectiv interpretarea normelor legale și a probelor.

Domeniul exterior al înfăptuirii actului de justiție, reglementat de normele procedurale, poate intra atât în sfera abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t), cât și în aceea a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m), teza a II-a, „obligații cu caracter administrativ prevăzute de lege”, din Legea nr. 303/2004 (nemodificată).

Prin urmare, în cazul încălcării normelor procedurale ce instituie obligații administrativ-judiciare, deosebirea dintre cele două abateri disciplinare este foarte sensibilă, diferența făcând-o, în opinia noastră, gradul de vinovăție și consecințele produse.

Dacă pentru existența abaterii disciplinare înscrise în art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 (nemodificată), prevăzută în prezent de art. 271 alin. (1) lit. s), forma vinovăției este grava neglijență (culpa lata) sau reaua-credință (intenția directă), pentru existența abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004 (nemodificată), încriminată în prezent de art. 271 alin. (1) lit. g), forma de vinovăție este atât a intenției directe, cât și aceea a intenției indirecte, respectiv autorul faptei prevede consecințele și, deși nu le urmărește, acceptă producerea lor.

În ceea ce privește urmările faptei, în cazul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t), consecințele trebuie să fie deosebit de grave, de natură să afecteze actul de justiție, punând în discuție valabilitatea actelor procedurale întocmite de procuror, precum și existența unei vătămări grave a drepturilor și intereselor părților. Pentru existența abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) este suficient să se constate o perturbare a bunului mers al activității.

Pornind de la aceste deosebiri între cele două abateri disciplinare, în opinia noastră, apreciem că instanța de recurs în mod corect a calificat faptele procurorului ca intrând în sfera „obligațiilor administrative prevăzute de lege”, în sensul prevăzut de art. 99 lit. m), a căror încălcare nu a produs consecințe deosebit de grave, dar care nu au rămas fără urmări, întrucât nu s-a realizat o manipulare și arhivare corespunzătoare a documentelor și s-a încălcat dreptul la informare a persoanelor care au făcut obiectul măsurilor de supraveghere tehnică.

În ceea ce privește atitudinea subiectivă a procurorului, din probele cauzei nu rezultă că acesta a făcut un abuz deliberat care să fie încadrat în noțiunea de rea-credință și nici nu a acționat cu gravă-neglijență. Însă nu se poate ignora faptul că încălcarea de către acesta a normelor procedurale a fost nejustificată și, deși nu a urmărit, a acceptat producerea consecințelor. În concluzie, având în vedere circumstanțele cauzei, apreciem că hotărârea instanței de recurs a realizat o corectă transpunere în drept a situației de fapt.

[1] Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, modificată prin Legea nr. 242/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018.

[2] În prezent, abaterea disciplinară este prevăzută, în aceeași formă și același conținut, de dispozițiile art. 271 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 303/2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1102 din 16 noiembrie 2022.

[3] În prezent, abaterea disciplinară este prevăzută, în aceeași formă și același conținut, de dispozițiile art. 271 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 303/2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 16 noiembrie 2022.

[4] Hotărârea nr. 15P din 16 decembrie 2021, pronunțată de Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii ( nepublicată).

[5] Decizia civilă nr. 139/22.05.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată pe site-ul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pagina https://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=, accesată la data de 12 februarie 2023.

[6] Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată prin Legea nr. 239/2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1024 din 19 decembrie 2019.

[7] Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/2005, publicat pe site-ul https://www.csm1909.ro/Pages.aspx?PageId=274&PageTitle=Legisla%C5%A3ie.

[8] În prezent, abaterea disciplinară este prevăzută de dispozițiile art. 271 alin. (1) lit. s) și art. 272 din Legea nr. 303/2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 16 noiembrie 2022, în următorul conținut:

Art. 271

„(1) Constituie abateri disciplinare: […]

s) exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență”.

Art. 272

„(1) Există rea-credință atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu știință normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane.

(2) Există gravă neglijență atunci când judecătorul sau procurorul nesocotește din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material ori procesual.

(3) În scopul determinării cazurilor în care se nesocotesc din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material ori procesual se vor lua în considerare gradul de claritate și precizie a normelor încălcate, noutatea și dificultatea problemei de drept prin raportare la jurisprudența și doctrina în materie, gravitatea nerespectării, precum și alte circumstanțe profesionale obiective”.

[9] Regulamentul de ordine interioară a parchetelor, aprobat prin Hotărârea nr. 947 din 14 noiembrie 2019 a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1004 bis din 13 decembrie 2019.

[10] Hotărârea nr. 15P din 16 decembrie 2021, rămasă definitivă prin dec. civ. nr. 139/22.05.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată pe site-ul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pagina https://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=, accesată la 12 februarie 2023.

[11] Dec. civ. nr. 139/22.05.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată pe site-ul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pagina https://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=, accesată la 12 februarie 2023.