Tamara MANEA

ABSTRACT

Non-compliance by the prosecutor with the confidentiality of works of this nature as well as other information of the same nature that he became aware of in the exercise of his duties.

Non-compliance by the prosecutor with administrative orders issued by the prosecutor’s office.

The legality of the evidence administered in the administrative procedure of the disciplinary investigation carried out by the judicial inspector.

The disciplinary offense provided for by art. 99 letter j) of the Law no. 303/2004 on the status of judges and prosecutors (unmodified): “failure to observe the secrecy of the deliberations or the confidentiality of the works of this nature, as well as other information of the same nature that he became aware of in the exercise of his duties, except for those of public interest, in the conditions of the law, if the act does not constitute a crime”.

It does not meet the constitutive elements of the disciplinary offense provided by art. 99 letter j) of the Law no. 303/2004 on the status of judges and prosecutors (unmodified) the prosecutor’s act of sending, from his office e-mail to the office e-mail of all colleagues in the prosecution unit, a message to which he attached an indictment that was refuted by the superior hierarchical prosecutor, asking them to rule on the legality and validity of the act of referral to the court.

Placing in a professional debate by the colleagues of the manner of solving a legal problem in relation to which the prosecutor considered that it could change the practice of the institution cannot constitute a disciplinary misconduct.

The disciplinary offense provided for by art. 99 letter m) of the Law no. 303/2004 on the status of judges and prosecutors, republished, with subsequent amendments and additions – “unjustified non-compliance with provisions or administrative decisions ordered in accordance with the law by the head of the court or prosecutor’s office or other administrative obligations provided for by law or regulations”.

It does not meet the constitutive elements of the disciplinary offense provided by art. 99 letter m) of the Law no. 303/2004 on the status of judges and prosecutors (unmodified) the act of the prosecutor to transfer, contrary to the provisions of an order issued by the deputy chief prosecutor of the specialized prosecutor’s office, from the office e-mail to the personal e-mail, documents related to a file that he handeled.

Keywords: the disciplinary liability of judges and prosecutors, the legality of the administration of evidence during the disciplinary investigation phase carried out by the judicial inspector, non-respect of the confidentiality of works of this nature, non-respect of administrative orders issued by the hierarchical leader.

Speța analizată prezintă interes atât sub aspectul soluționării unor probleme de ordin procedural privind administrarea probatoriului în cursul cercetării disciplinare efectuate de inspectorul judiciar, cât și sub aspectul aprecierii existenței elementelor constitutive ale abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. j) și m) din Legea nr. 303/2004 (nemodificată), realizate de Secția pentru procurori, ca primă instanță disciplinară[1], și de Înalta Curte de Casație, ca instanță de recurs[2].

I. Judecarea cauzei de instanța disciplinară, Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii

Secția pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a fost investită de Inspecția Judiciară cu judecarea acțiunii disciplinare promovate împotriva unui procuror din cadrul unei structuri specializate de parchet, cercetat sub aspectul abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. j) și m) din Legea nr. 303/2004, în forma anterioară, reținându-se, în sarcina acestuia, următoarele fapte:

– a transmis de pe e-mailul său de serviciu pe e-mailurile de serviciu ale colegilor procurori un rechizitoriu pe care-l întocmise într-un dosar penal, fapt ce a condus la apariția în presă a unor date și informații din actul menționat;

– și-a transferat de pe e-mailul instituției pe e-mailul personal mai multe documente, printre care și cele legate de dosarul penal în care întocmise rechizitoriul în discuție, precum și alte documente create și gestionate de parchet.

Judecând cauza, Secția a reținut următoarele aspecte privind situația de fapt și de drept:

1. Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004 (nemodificată), în prezent, art. 271 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 303/2022:

Procurorul și-a desfășurat activitatea în cadrul unității specializate de parchet, ocupând prin delegare/numire funcția de procuror-șef serviciu.

Fiind investit cu instrumentarea unui dosar penal, a emis rechizitoriu, dispunând trimiterea în judecată a 15 inculpați, clasarea față de 7 suspecți și inculpați și renunțarea la urmărirea penală față de un suspect.

În procedura de verificare a legalității și temeiniciei actului procedural menționat, prin ordonanța din 9 noiembrie 2018, procurorul-șef secție a dispus infirmarea în totalitate a dispoziției de trimitere în judecată a celor 15 inculpați și clasarea cauzei față de aceștia, infirmarea în totalitate a dispoziției de renunțare la urmărirea penală față de un suspect și clasarea cauzei față de acesta, precum și menținerea dispoziției de clasare date prin rechizitoriul respectiv.

Ulterior, la data de 24 noiembrie 2018, au apărut în presă pasaje din rechizitoriul infirmat.

În aceste circumstanțe, la data de 29 noiembrie 2018, procurorul a transmis de pe e-mailul său de serviciu procurorilor din cadrul secției următorul mesaj: „Dragi colegi, având în vedere că mai mulți procurori m-au întrebat ce este cu această speță, relaționată cu hotărârea mea de a pleca din secție, vă las să judecați singuri, întrucât funcția managerială nu constituie o garanție a superiorității profesionale. În rest, mulțumesc tuturor colegilor cu care am lucrat, a fost o plăcere și onoare să îmi desfășor activitatea aici și vă urez succes în continuare, cu încrederea că această instituție este încă tânără și mai are multe de realizat!”.

La acest mesaj a fost atașat și rechizitoriul în discuție.

La data 10 decembrie 2018, procurorul a formulat o plângere, în temeiul dispozițiilor art. 336 alin. (1) și art. 339 alin. (1) Cod procedură penală, împotriva ordonanței emise de procurorul șef secție, prin care fusese infirmat rechizitoriul.

Prin ordonanța din data de 28 decembrie 2018, procurorul-șef adjunct al unității specializate de parchet a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a plângerii formulate de procuror, soluția fiind comunicată acestuia.

Transpunând în drept situația de fapt reținută, Secția a verificat dacă sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. j).

Analizând fapta procurorului, sub aspectul laturii subiective, instanța disciplinară a reținut că, din probele dosarului, rezultă cu certitudine că procurorul a transmis rechizitoriul colegilor săi după ce pasaje din conținutul acestuia apăruseră deja în presă și după ce ordonanța de infirmare a rechizitoriului, care cuprindea situația de fapt reținută de procuror, fusese publicată în integralitatea ei pe site-ul unei publicații.

În atare condiții, Secția a constatat că sub aspectul laturii subiective nu poate fi reținută în sarcina pârâtei, ca formă de vinovăție, nici intenția, nici culpa, din moment ce aducerea la cunoștința unor persoane neautorizate a unor informații confidențiale sau care nu erau destinate publicității s-a produs nu prin acțiunea acesteia, ci anterior trimiterii rechizitoriului prin e-mail.

2. Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 (nemodificată), în prezent art. 271 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 303/2022, Secția a reținut următoarele:

Latura obiectivă a acestei abateri disciplinare constă într-o acțiune sau inacțiune neconformă cu îndatoririle profesionale, concretizată în conduita procurorului de a nu respecta obligațiile de natură administrativă prevăzute în legislația principală sau secundară ori în actele emise de conducerea parchetului în conformitate cu legea.

Inspecția Judiciară a reținut că procurorul și-a transferat, la datele de 6 noiembrie 2018 și 22 noiembrie 2018, de pe e-mailul de serviciu pe e-mailul personal, documente, printre care și cele legate de dosarul în care a emis rechizitoriul, încălcând dispozițiile art. 1-4 din Ordinul din 25.04.2016, emis de adjunctul procurorului-șef al unității specializate de parchet în dezvoltarea dispozițiilor art. 147 din Regulamentul de ordine interioară[3] care vizează, în esență, protecția confidențialității datelor și informațiilor cuprinse în lucrările proprii, sub forma protecției fizice a documentelor și protecției împotriva diseminării neautorizate.

La data de 25 noiembrie 2020, Secția a constatat nelegalitatea mijlocului de probă constând în listingul corespondenței procurorului din luna noiembrie 2018 de pe adresa de e-mail și, pe cale de consecință, a respins solicitarea Inspecției Judiciare de încuviințare a probei cu înscrisuri, constând în listingul corespondenței electronice.

În aceste condiții, s-a apreciat că nu este dovedită acțiunea procurorului reținută de Inspecția Judiciară ca fiind elementul material al abaterii disciplinare prev. de art. 99 lit. m).

Referitor la această abatere disciplinară, Secția pentru procurori a pus în discuție legalitatea administrării unei probe în faza cercetării disciplinare efectuate de inspectorul judiciar.

Astfel, cu privire la legalitatea mijlocului de probă, constând în obținerea de către Inspecția Judiciară, în cursul cercetării disciplinare, a listingului corespondenței electronice a procurorului de pe adresa e-mailului de serviciu, prin încheierea din data de 25 noiembrie 2019, Secția a constatat nelegalitatea mijlocului de probă și, pe cale de consecință, a respins solicitarea Inspecției Judiciare de încuviințare a probei cu înscrisuri, constând în listingul corespondenței electronice a procurorului. S-a reținut că procedura administrativă în cadrul căreia s-a dispus extragerea și atașarea listingului aparținând adresei de e-mail trebuia derulată cu informarea prealabilă a procurorului, întrucât aceasta face parte integrantă din corespondența personală, fiind circumscrisă sferei protecției datelor cu caracter personal.

II. Calea de atac a recursului

Împotriva hotărârii a declarat recurs Inspecția Judiciară, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C.proc.civ., în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Dezvoltând motivele de recurs, Inspecția judiciară a susținut următoarele:

Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004, Secția pentru procurori a reținut, în contradicție cu probele administrate în cauză, că procurorul nu a postat pe intranet rechizitoriul, ci a transmis un e-mail tuturor colegilor, ceea ce nu ar echivala cu postarea pe intranet a acestui rechizitoriu. S-a motivat că, din punct de vedere tehnic, cele două operațiuni presupun acțiuni materiale diferite, cu consecințe diferite, fără însă să se explice de ce sunt diferite consecințele, deoarece atât postarea pe intranet, cât și trimiterea e-mailului au avut și au același efect, respectiv aducerea la cunoștința publicului a datelor și informațiilor nepublice, confidențiale, care nu sunt destinate prin lege publicității, fiind vorba de o ordonanță de clasare care privește exclusiv doar părțile din dosar.

Cu privire la abaterea prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, s-a apreciat că este nelegală încheierea din data de 25.11.2020 a Secției pentru procurori în materie disciplinară, prin care s-a înlăturat mijlocul de probă constând în listingul corespondenței pe luna noiembrie 2018.

Inspecția Judiciară a solicitat, la data de 30.01.2019, ca listingul corespondenței pe luna noiembrie 2018 să fie verificat pe serverul de e-mail al unității de parchet, și nu pe computerul procurorului, ocazie cu care a fost printat un număr de 12 pagini în care, în cea mai mare parte, nu se specifică ce documente au fost transmise, întrucât nu s-a intrat în conținutul e-mailurilor, tocmai pentru a nu se încălca confidențialitatea corespondenței.

Pentru acest considerent, la data de 21.03.2019, a fost încheiat un proces-verbal în conținutul căruia s-a consemnat solicitarea adresată specialistului I.T. de a proceda la conservarea corespondenței desfășurate de procuror în luna noiembrie 2018, în vederea punerii acesteia la dispoziția Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii și a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Solicitarea a fost formulată motivat de faptul că Inspecția Judiciară nu poate, în procedura administrativă a cercetării disciplinare, să efectueze o percheziție informatică asupra computerului procurorului.

Din conținutul listingului de pe serverul de e-mail al unității de parchet reiese că au fost transmise către e-mailul personal al procurorului mai multe documente legate de dosarele penale pe care le instrumenta. În consecință, recurenta a apreciat că, prin transmiterea, fără drept, de pe e-mailul de serviciu pe e-mailul personal, a unor documente aparținând instituției, procurorul a săvârșit cu certitudine abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, respectiv nu a respectat, în mod nejustificat, dispozițiile ori deciziile cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente, care interzic scoaterea de date și informații care au conținut lizibil și care permit identificarea unor persoane/situații prin care se dezvăluie date confidențiale.

Referitor la legalitatea probei înlăturate de Secție, recurenta a susținut că, în cadrul cercetării disciplinare, au fost respectate toate dispozițiile legale ce reglementează această materie și, pe cale de consecință, Secția pentru procurori în materie disciplinară nu putea constata nulitatea actului procedural prin care s-a obținut listingul de pe serverul de e-mail al unității de parchet, cu atât mai mult cu cât nu s-a intrat în interiorul corespondenței pentru a fi vizualizată, ci doar s-au ridicat înscrisuri și s-au obținut probe legale în vederea verificării sesizării privind scurgerile de informații.

Analizând hotărârea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut următoarele:

Obiectul juridic al abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004 îl constituie relațiile sociale protejate prin normele juridice referitoare la realizarea activității în justiție, în special la păstrarea secretului deliberării, la respectarea confidențialității lucrărilor care au acest caracter, precum și la respectarea caracterului secret sau confidențial al altor informații de care magistratul a luat cunoștință în exercitarea funcției.

Obligația respectării caracterului confidențial al lucrărilor rezultă din interpretarea coroborată a dispozițiilor Legii nr. 303/2004 și Codului deontologic al judecătorilor și procurorilor[4].

Astfel, potrivit art. 4 din lege, judecătorii și procurorii sunt obligați să respecte Codul deontologic, iar conform art. 15 din Cod, au obligația de a nu dezvălui sau folosi, pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei, informațiile pe care le-au obținut în această calitate. Încălcarea acestei obligații se realizează prin aducerea la cunoștința persoanelor care nu sunt îndreptățite sau la cunoștința publicului a datelor sau informațiilor din cuprinsul lucrărilor confidențiale, cu consecința deteriorării încrederii și respectului opiniei publice față de funcția de magistrat, având ca rezultat afectarea imaginii și prestigiului justiției în ansamblul său.

Instanța disciplinară, în mod corect, a stabilit că în cauză nu poate fi reținută ca formă de vinovăție intenția sau culpa procurorului.

Acțiunea procurorului de a trimite tuturor colegilor rechizitoriul infirmat de procurorul ierarhic superior a intervenit după ce au fost exprimate opinii juridice, la solicitarea procurorului-șef secție, de către mai mulți procurori din conducerea unității specializate de parchet, respectiv după ce, la data de 24 noiembrie 2018, pe pagina online https://www.x.ro au apărut pasaje din rechizitoriul în discuție, în condițiile în care acest document nu era public.

Ulterior, în 26 noiembrie 2018, procurorul a formulat o cerere către procurorul-șef secție, prin care a solicitat și comunicarea unui exemplar al ordonanței de infirmare, despre care aflase din presă.

La data de 27 noiembrie 2018, ordonanța de infirmare a rechizitoriului a fost publicată integral pe site-ul x.ro.

Abia după aceste evenimente, în 29 noiembrie 2018, procurorul a transmis colegilor e-mailul la care a fost atașat rechizitoriul nr. x/2016.

Această cronologie, stabilită în mod obiectiv, nu a fost contestată de niciuna dintre părțile din dosar.

Concluzia ce se impune din analiza probelor și a contextului faptic este aceea că aducerea la cunoștința unor persoane neautorizate a informațiilor cuprinse în rechizitoriu, care aveau caracter confidențial sau nu erau destinate publicității, nu s-a produs prin acțiunea procurorului de a trimite documentul colegilor prin e-mail, ci a intervenit anterior, prin apariția documentului în mass-media.

Pe de altă parte, punerea în dezbaterea profesională a colegilor a modului de soluționare a unei probleme de drept, despre care procurorul a opinat că putea schimba practica instituției, nu poate constitui abatere disciplinară.

De altfel, este un fapt cunoscut că, la nivelul instanțelor și parchetelor, judecătorii și procurorii dezbat soluțiile asupra problemelor de drept, dezideratul unei practici unitare fiind reglementat la nivel legislativ, atât în Codul de procedură civilă, cât și în Codul de procedură penală, iar cunoașterea practicii judiciare reprezintă o obligație profesională a oricărui magistrat.

Concluzionând, instanța de recurs a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de ipoteza normei juridice pentru ca fapta imputată intimatei să constituie abatere disciplinară, și anume acelea care impun ca nerespectarea confidențialității să fie făcută în alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei și față de persoane care nu sunt îndreptățite.

Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004 (nemodificată), instanța de recurs a apreciat că în analiza acestei abateri disciplinare trebuie avută în vedere principala critică promovată de recurentă, potrivit căreia încheierea din data de 25.11.2020 a Secției pentru procurori în materie disciplinară, prin care s-a constatat nelegalitatea mijlocului de probă constând în listingul corespondenței pe luna noiembrie 2018, nu este legală.

Analizând prin prisma acestei critici, instanța de recurs a reținut că probele administrate în cauza disciplinară conduc la concluzia că listingul corespondenței aferent lunii noiembrie 2018 a fost extras de pe adresa de e-mail și atașat la dosarul disciplinar după încetarea activității procurorului în cadrul unității specializate de parchet și că acesta conține informații atât cu privire la adrese de e-mail aparținând altor persoane sau instituții, cât și cu privire la subiectul mesajului din e-mail, aspecte circumscrise noțiunii de corespondență și, implicit, datelor cu caracter personal. Cum, în cauză, corespondența electronică a pârâtei a fost accesată fără informarea prealabilă a acesteia, Secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat, în mod corect, nelegalitatea mijlocului de probă și a respins solicitarea Inspecției Judiciare de încuviințare a probei cu acest înscris.

Completul de 5 judecători, în acest context, a apreciat că nu poate fi primită susținerea potrivit căreia, în cauză, este vorba despre e-mailul instituției, ca entitate, iar nu despre e-mailul personal al procurorului, întrucât adresa de e-mail x@x.ro nu este adresa de e-mail a unității de parchet, ci este adresa de e-mail a procurorului, alocată de angajator.

Or, angajatul trebuie să aibă garanția ocrotirii corespondenței electronice la locul de muncă, potrivit dispozițiilor art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și al Legii nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date.

Față de considerentele expuse, Completul de 5 a respins, ca nefondat, recursul declarat de Inspecția Judiciară[5].

[1] Hotărârea nr. 14P din 2 decembrie 2020, pronunțată de Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (nepublicată).

[2] Decizia civilă nr. 171/10.05.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată pe site-ul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pagina https://www.scj.ro/736/Cautare-jurisprudenta, accesată la data de 11 septembrie 2023.

[3] Regulamentul de ordine interioară al Direcției Naționale Anticorupție, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 21 mai 2015, modificat prin Ordinul nr. 2154/C/01.07.2015 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 6 iulie 2015, Ordinul nr. 3988/C/24.11.2015, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 2 decembrie 2015 și Ordinul nr. 1470/C/15.04.2016, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 27 aprilie 2016.

[4] Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/2005, publicat pe site-ul https://www.csm1909.ro/Pages.aspx?PageId=274&PageTitle=Legisla%C5%A3ie.

[5] Decizia civilă nr. 171/10.05.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată pe site-ul Înaltei Curții de Casație și Justiție, pagina https://www.scj.ro/736/Cautare-jurisprudenta, accesată la 11 septembrie 2023.