ABSTRACT

The court, finding that the conditions provided by art. 480-482 of the new Criminal Procedure Code, has to pronounce a solution for admitting the agreement, according to art. 485 par. (1) of the same code, the valid consent expressed to the prosecutor by the defendant, when concluding regarding the guilty plea, which is irrevocable, as long as it is not affected by any vices of consent.

When the guilty plea was concluded, the defendant was assisted by a lawyer appointed ex officio and the defendant’s will was manifestly expressed and unaffected by any vice of consent. The circumstance invoked by the defendant and detained by the first instance, according to which the defendant was not aware of the cause when expressing the consent to the prosecutor, not knowing and not being informed about his or her ability to reconcile with the civil party, does not meet the requirements of an error as a vice of consent.

Keywords: guilty plea, valid consent, error, vices of consent.

I.Prezentare speță. La data de 9 martie 2015, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureș a declarat apel împotriva Sentinței penale nr. 131/2015, pronunțate de Judecătoria Târgu-Mureș.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureș a contestat legalitatea și temeinicia sentinței sus-menționate prin care s-a respins acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat în cauză la data de 6 august 2014 între Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș și inculpatul F.V.B., susținându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 480-482 din noul Cod de procedură penală (în continuare C.pr.pen.) pentru admiterea acordului de recunoaștere a vinovăției și pronunțarea unei hotărâri de condamnare în sensul celor reținute în acest acord.

Analizând apelul pendinte, prin prisma materialului dosarului cauzei, a motivelor invocate, a susținerilor și concluziilor reprezentantului Ministerului Public și ale avocatului inculpatului, precum și din oficiu, în limitele efectului devolutiv, Curtea de Apel Târgu-Mureș a reținut următoarele:

A. Relevarea hotărârii atacate. Prin Sentința penală nr. 131/2015, Judecătoria Târgu-Mureș:

– în baza art. 485 alin. (1) lit. b) C.pr.pen., a respins acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat între Parchetul de pe lângă Cutea de Apel Târgu-Mureș și inculpatul F.V.B., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzute în art. 244 alin. (1) din noul Cod penal (în continuare C.pen.) cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 5 din același cod, ce face obiectul dosarului nr. 261/P/2014, și a trimis dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale;

– a făcut aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. (3) C.pr.pen.[1]

Pentru pronunțarea sentinței sus-menționate, prima instanță a reținut că la termenul de judecată din data de 17 februarie 2015, inculpatul F.V.B., fiind prezent în stare de deținere în altă cauză, a confirmat că a semnat personal acordul de recunoaștere a vinovăției, în prezenta unui apărător, dar că nu dorește să și-l însușească pentru că nu a înțeles exact despre ce este vorba și a crezut că se mai poate împăca cu persoana vătămată în fața instanței. Totodată, inculpatul a arătat că renunță la cererea de conexare a prezentei cauze la cauza penală având obiect similar, înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași.

În aceste condiții, prima instanță a apreciat că nu poate consfinți printr-o hotărâre judecătorescă un acord de recunoaștere încheiat între procuror și inculpat, câtă vreme cel din urmă nu își exprimă consimțământul în acest sens și în fața instanței, invocând un viciu de consimțământ, respectiv eroarea cu privire la posibilitatea de a interveni împăcarea cu persoana vătămată.

Având în vedere că procedura prevăzută în art. 478 și următoarele C.pr.pen. este nou introdusă în sistemul procesual penal românesc, doctrina recentă promovează opinia potrivit căreia inculpatul își poate retrage consimțământul exprimat în faza de urmărire penală pentru încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției. Cum inculpatul trebuie să își manifeste inclusiv în fața instanței voința de a încheia acordul de recunoaștere a vinovăției, se poate concluziona că acesta este momentul până la care inculpatul poate reveni asupra manifestării sale de voință exprimată în fața procurorului.

De altfel, necesitatea confirmării de către inculpat a încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției și în fața unei instanțe este o garanție a respectării dreptului acestuia la un proces echitabil, sub toate aspectele sale, drept consfințit de art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pe de altă parte, judecătorul nu poate ratifica prin hotărâre acordul de voință al celor două părți implicate, în condițiile în care este contestat modul valabil de exprimare al acestuia, astfel cum se întâmplă în cazul de față.

Ținând seama de specificul procedurii prevăzute în art. 478 și următoarele C.pr.pen., se poate aprecia că nu se pot administra probe pentru a dovedi temeinicia susținerilor inculpatului, în sensul că s-a aflat sau nu în eroare în momentul în care a semnat acordul de recunoaștere a vinovăției.

B. Considerentele hotărârii instanței de apel. Se observă că, potrivit art. 485 alin. (1) lit. b) C.pr.pen.[2], instanța de judecată poate să respingă acordul de recunoaștere a vinovăției în două ipoteze:

– dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 480-482 C.pr.pen. cu privire la toate faptele reținute în sarcina inculpatului. Cercetarea îndeplinirii acestor condiții implică inevitabil și verificarea ab initio din partea instanței a existenței vreunui viciu de consimțământ în privința inculpatului la momentul încheierii acordului. În acest context, în acord cu judecătoria, este de menționat că obligația ascultării inculpatului în prim grad în procedura prevăzută în art. 484 C.pr.pen.[3] nu este una pur formală și lipsită de orice finalitate, ci are rolul de a garanta echitatea procedurilor și de a da posibilitatea instanței să analizeze în mod complet dacă manifestarea de voință a inculpatului a fost sau nu afectată de eroare, dol, violență sau leziune. Dacă însă manifestarea de voință a inculpatului a fost una valabil exprimată la data încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției și sunt îndeplinite și celelalte condiții, instanța nu poate să respingă acordul pe simplul motiv că inculpatul s-a răzgândit după semnarea acordului și l-a denunțat unilateral. A admite caracterul retractabil al consimțământului inculpatului care a încheiat cu procurorul un acord valabil de recunoaștere a vinovăției ar însemna să se accepte întârzieri nejustificate în soluționarea cauzelor și prin aceasta ineficiența unei proceduri legale menite să scurteze durata proceselor, ceea ce vine în contradicție cu termenul rezonabil de soluționare a cauzelor;

– dacă instanța apreciază că soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat este nelegală sau nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.

În prezenta cauză, niciuna dintre cele două ipoteze nu se regăsește. Astfel:

a) acordul de recunoaștere a vinovăției s-a încheiat pentru o infracțiune de înșelăciune prevăzută în art. 244 alin. (1) C.pen., săvârșită în condițiile recidivei postexecutorii prevăzute în art. 41 alin. (1) cu referire la art. 43 alin. (5) din același cod, pedeapsa prevăzută de norma de incriminare fiind sub 7 ani închisoare;

b) din declarațiile inculpatului, ale părții civile, ale martorului S.G., precum și din extrasul de cont din data de 8 aprilie 2013, eliberat de Banca Comercială Română S.A. (denumită în continuare B.C.R.), rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală există, a fost săvârșită de către inculpatul F.V.B. și constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 244 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5, art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) din același cod.

În fapt,

Inculpatul F.V.B., anterior datei de 26 ianuarie 2013, a postat pe    site-ul Mercador.ro un anunț cu privire la vânzarea unui telefon mobil marca iPhone 4S, cu carcasă de culoare albă, la un preț de 1.300 lei. La data de 26 ianuarie 2013, partea civilă V.A.L., fiind interesată de achiziționarea telefonului, a apelat numărul de telefon indicat în anunț, respectiv (…), utilizat de inculpat, însă acesta nu i-a răspuns. În cursul aceleiași zile, partea civilă a fost contactată de către inculpat de pe același număr de telefon. Cu acel prilej, inculpatul a menționat că este plecat din țară și i-a cerut părții civile să revină cu un alt telefon la data de 27 sau 28 ianuarie 2013. La data de 28 ianuarie 2013, conform înțelegerii, parcea civilă a apelat iarăși același număr de telefon și a discutat cu inculpatul care i-a oferit detalii în legătură cu modelul de telefon dorit. Totodată, inculpatul i-a comunicat părții civile numărul de cont în care să depună banii, respectiv (…), cont deschis la B.C.R. pe numele inculpatului, angajându-se să trimită părții civile bunul comandat, prin intermediul unei firme de curierat – Curier Expres din Baia Mare.

Potrivit înțelegerii și având încredere că inculpatul îi va trimite produsul comandat, partea civilă i-a cerut martorului S.G. să se deplaseze la bancă și să depună banii în contul IBAN indicat de către inculpat. După depunerea banilor în cont, partea civilă l-a contactat pe inculpat, anunțându-l despre acest fapt. În cursul aceleiași zile, inculpatul a retras din cont cei 1.300 lei de la ATM (…) Otopeni, iar bunul nu l-a mai livrat părții civile.

Prin activitatea sa, inculpatul a indus-o în eroare pe partea civilă V.A.L., prezentându-i acesteia ca adevărată o faptă mincinoasă – împrejurarea că va trimite bunul comandat, după primirea prețului de 1.300 lei. Inculpatul a acționat cu scopul obținerii pentru sine a unui folos patrimonial injust, folos pe care l-a și obținut, acesta constând în însușirea sumei de 1.300 lei virată în cont, fără ca telefonul comandat de partea civilă să fie trimis acesteia.

În drept,

Fapta inculpatului F.V.B. de a induce în eroare pe partea civilă V.A.L., determinând-o să depună în contul acestuia suma de 1.300 lei, sub pretextul că îi va trimite printr-o firmă de curierat telefonul mobil comandat, lucru care nu s-a mai întâmplat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzute în art. 224 alin. (1) C.pen.

Infracțiunea a fost săvârșită de către inculpat în stare de recidivă postexecutorie, potrivit art. 41 alin. (1) cu referire la art. 43 alin. (5) C.pen., raportat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată acestuia prin Sentința penală nr. 522/2007 a Judecătoriei Sectorului 2 București, pedeapsă din executarea căreia inculpatul s-a liberat la data de 14 septembrie 2009, cu un rest de pedeapsă de 528 zile;

c) la încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției, inculpatul a fost asistat de un avocat desemnat din oficiu, iar manifestarea de voință a inculpatului a fost exprimată în cunoștință de cauză și nu a fost afectată de vreun viciu de consimțământ. Împrejurarea invocată de inculpat și reținută de prima instanță, potrivit căreia inculpatul ar fi fost în necunoștință de cauză la exprimarea consimțământului în fața procurorului, neștiind și nefiind informat asupra posibilității pe care o avea, de a se împăca cu partea civilă, nu îndeplinește cerințele erorii ca viciu de consimțământ. Odată cu aducerea la cunoștință a calității de suspect, apoi a calității de inculpat, la data de 4 august 2014, F.V.B. a fost informat în mod complet și în prezența unui avocat asupra cauzei și naturii acuzației. Cu acel prilej, el a luat cunoștință de încadrarea juridică dată faptei, știind astfel că a fost reținută ca fiind mai favorabilă noua lege penală care prevede că împăcarea în cazul infracțiunii de înșelăciune înlătură răspunderea penală. Textul art. 244 alin. (3) C.pen. este unul accesibil și previzibil, astfel încât inculpatul nu poate să susțină că la data încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției nu a cunoscut conținutul acestui text, cu atât mai mult cu cât pe durata urmăririi penale inculpatul a fost asistat de către un avocat, beneficiind astfel de sprijinul în înțelegerea legii din partea unui profesionist al dreptului;

d) acordul de recunoaștere a vinovăției a fost încheiat în formă scrisă;

e) acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat în cauză are conținutul prevăzut în art. 482 C.pr.pen.[4]

f) în raport cu criteriile prevăzute în art. 74 C.pen.[5], pedeapsa de un an închisoare stabilită în sarcina inculpatului reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea sa, este proporțională și aptă să răspundă în mod complet și eficient nevoilor reinserției sociale și prevenției generale. Totodată, natura și gravitatea infracțiunii, natura pedepsei principale aplicate inculpatului, precum și persoana acestuia, care nu se află la prima confruntare cu legea penală, deținând în antecedență și alte condamnări pentru infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, îl fac pe inculpatul F.V.B. nedemn de exercițiul drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C.pen., și anume: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, atât ca pedeapsă complementară pe o perioadă de doi ani, care se va executa în condițiile prevăzute în art. 68 alin. (1) lit. c) C.pen., cât și ca pedeapsă accesorie pe durata prevăzută în art. 65 alin. (3) C.pen.

C. Dispozitivul hotărârii instanței de apel. În lumina considerentelor expuse, apelul procurorului îndreptat împotriva Sentinței penale nr. 131/2015 a Judecătoriei Târgu-Mureș, în temeiul art. 488 alin. (4) lit. c) C.pr.pen., a fost admis ca atare, cu consecința desființării hotărârii atacate și a rejudecării cauzei în al doilea grad.

În rejudecare, în baza art. 485 alin. (1) lit. a) C.pr.pen., a fost admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat la data de 6 august 2014 între Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș și inculpatul F.V.B., în dosarul nr. 261/P/2014 al parchetului sus-menționat.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C.pr.pen., s-a dispus condamnarea inculpatului F.V.B. la un an închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 244 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5, art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C.pen., săvârșită în dauna părții civile V.A.L.

În baza art. 67 alin. (1) C.pen., ca pedeapsă complementară, inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din același cod, și anume: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, ambele pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C.pen., pe durata prevăzută în art. 65 alin. (3) din același cod, ca pedeapsă accesorie, i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din codul sus-menționat.

În baza art. 486 alin. (2) C.pr.pen., acțiunea civilă promovată de către partea civilă V.A.L. a fost lăsată nesoluționată.

Potrivit art. 274 alin. (1) C.pr.pen., pentru culpa sa procesuală izvorând din culpa infracțională, inculpatul a fost obligat să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și al judecății în prim grad, în cuantum de 150 de lei, care acoperă costul suportului tehnic și de hârtie pe care au fost efectuate actele procesuale și procedurale necesare soluționării cauzei.

Onorariile avocaților desemnați din oficiu pentru inculpat în cursul urmăririi penale și al judecății în prim grad, în sumă de 200 lei, respectiv de 100 lei, se vor plăti din fondurile Ministerului Justiției.

D. Cheltuielile judiciare. Având în vedere soluția principală adusă apelului, conform art. 275 alin. (3) C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în al doilea grad au rămas în sarcina acestuia.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat în apel, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

(C. Ap. Târgu-Mureș, S. pen. și pentru cauze cu minori și de familie, Dec. pen. nr. 258/A/2015)

II. Notă aprobativă. 1. Recent, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a statuat că:

,,Retragerea de către inculpat, în fața instanței de judecată, a consimțământului valabil exprimat în cursul urmăririi penale, în condițiile art. 482 lit. g) din Codul de procedură penală, nu constituie temei pentru respingerea acordului de recunoaștere a vinovăției”[6].

2. Așa cum se desprinde din statuările instanțelor de judecată, acordul de recunoaștere a vinovăției presupune un consimțământ valabil exprimat al inculpatului. Dacă consimțământul a fost afectat de un viciu (eroare, dol, violență, leziune[7]), atunci inculpatul poate invoca acest aspect, iar instanța este obligată să-l verifice.

[1] ,,Art. 275. Plata cheltuielilor avansate de stat în celelalte cazuri

[…]

(3) În toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

[…]”

[2] ,,Art. 485. Soluțiile instanței

(1) Instanța, analizând acordul, pronunță una dintre următoarele soluții:

a) admite acordul de recunoaștere a vinovăției și pronunță soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480-482 cu privire la toate faptele reținute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului;

b) respinge acordul de recunoaștere a vinovăției și trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale, dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480-482 cu privire la toate faptele reținute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului, sau dacă apreciază că soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat este nelegală sau nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.

[…]”

[3] ,,Art. 484. Procedura în fața instanței

(1) Dacă acordului de recunoaștere a vinovăției îi lipsește vreuna dintre mențiunile prevăzute la art. 482 sau dacă nu au fost respectate condițiile prevăzute la art. 483, instanța dispune acoperirea omisiunilor în cel mult 5 zile și sesizează în acest sens conducătorul parchetului care a emis acordul.

(2) La termenul fixat se citează inculpatul, celelalte părți și persoana vătămată. Instanța se pronunță asupra acordului de recunoaștere a vinovăției prin sentință, în ședință publică, după ascultarea procurorului, a inculpatului și avocatului acestuia, precum și, dacă sunt prezente, a celorlalte părți și a persoanei vătămate.”

[4] ,,Art. 482. Conținutul acordului de recunoaștere a vinovăției

Acordul de recunoaștere a vinovăției cuprinde:

a) data și locul încheierii;

b) numele, prenumele și calitatea celor între care se încheie;

c) date privitoare la persoana inculpatului, prevăzute la art. 107 alin. (1);

d) descrierea faptei ce formează obiectul acordului;

e) încadrarea juridică a faptei și pedeapsa prevăzută de lege;

f) probele și mijloacele de probă;

g) declarația expresă a inculpatului prin care recunoaște comiterea faptei și acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală;

h) felul și cuantumul, precum și forma de executare a pedepsei ori soluția de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat;

i) semnăturile procurorului, ale inculpatului și ale avocatului.”

[5] ,,Art. 74. Criteriile generale de individualizare a pedepsei

(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

(2) Când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ține seama de criteriile prevăzute în alin. (1) și pentru alegerea uneia dintre acestea.”

[6] Dec. nr. 5/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 19 mai 2017. A se vedea, pe larg, Gh. Ivan, Imposibilitatea retragerii de către inculpat, în fața instanței de judecată, a consimțământului valabil exprimat în cursul urmăririi penale pentru încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției. Admisibilitate, în ,,Pro Lege” nr. 2/2017, p. 240-247 [disponibil și pe site-ul http://revistaprolege.ro/pro-lege-nr-22017/ (accesat la 17 octombrie 2017)].

[7] Cu privire la viciile consimțământului, a se vedea M.-C. Ivan, Gh. Ivan, Cauzele justificative, Editura Universul Juridic, București, 2016, p. 164-167.