Gheorghe IVAN^*

Procuror − Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție,

Serviciul de documentare și statistică judiciară

Prof. univ. − Facultatea de Științe Juridice, Sociale

și Politice, Universitatea ,,Dunărea de Jos”din Galați

Cercetător științific asociat − Institutul de

Cercetări Juridice ,,Acad. Andrei Rădulescu”

al Academiei Române

Coordonatorul Centrului pentru studii în materie de justiție penală și

al Laboratorului de investigații și cercetare criminalistică − Institutul

Transfrontalier de Studii Internaționale și Justiție Penală Galați,

Redactor-șef − revista ,,Pro Lege”

Mari-Claudia IVAN^**

Doctorand – Facultatea de Drept,

Universitatea din București

Consilier juridic, Instituția

Prefectului − Ministerul Afacerilor Interne

ABSTRACT

In the article the authors analyze the issues of the procedural act through which the National Administration of Penitentiaries can notify the criminal investigation bodies.

Keywords: procedural act, the National Administration of Penitentiaries, ways to notify the criminal investigation bodies.

Problematică: Actul procedural prin care Administrația Națională a Penitenciarelor (denumită în continuare A.N.P.) poate sesiza organele de urmărire penală.

În fapt, A.N.P. a formulat, la data de 14 noiembrie 2016, o sesizare către organele de urmărire penală pentru cercetarea unor fapte despre care funcționarii cu statut special din sistemul penitenciar au luat cunoștință, în exercitarea atribuțiilor lor. Concret, reprezentanții A.N.P., ca urmare a verificărilor efectuate la Centrul educativ Buziaș în legătură cu concursul organizat pentru ocuparea postului de agent contabil (financiar), au constatat deficiențe de ordin administrativ, dar și de corectare a unor lucrări scrise, care ar fi condus, prin adăugarea unui punctaj suplimentar, peste baremul maxim stabilit, la declararea unui candidat ca fiind câștigător al concursului.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj a returnat sesizarea sus-menționată, punând în vedere A.N.P. să întocmească documente de sesizare conform dispozițiilor art. 61 din Codul de procedură penală (în continuare C.pr.pen.), respectiv proces-verbal de constatare, care să se limiteze la aspectele penale (cu toate că la sesizarea A.N.P. fusese anexată nota de constatare a reprezentanților acestei instituții, care efectuaseră controlul la Centrul educativ Buziaș).

Acte normative relevante în materie:

– Art. 61 C.pr.pen., sub denumirea ,,Actele încheiate de unele organe de constatare”:

,,(1) Ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, sunt obligate să întocmească un proces-verbal despre împrejurările constatate:

a) organele inspecțiilor de stat, ale altor organe de stat, precum și ale autorităților publice, instituțiilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracțiunile care constituie încălcări ale dispozițiilor și obligațiilor a căror respectare o controlează, potrivit legii;

b) organele de control și cele de conducere ale autorităților administrației publice, ale altor autorități publice, instituții publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracțiunile săvârșite în legătură cu serviciul de către cei aflați în subordinea ori sub controlul lor;

c) organele de ordine publică și siguranță națională, pentru infracțiunile constatate în timpul exercitării atribuțiilor prevăzute de lege.

(2) Organele prevăzute la alin. (1) au obligația să ia măsuri de conservare a locului săvârșirii infracțiunii și de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de probă. În cazul infracțiunilor flagrante, aceleași organe au dreptul de a face percheziții corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe făptuitor și de a-l prezenta de îndată organelor de urmărire penală.

(3) Când făptuitorul sau persoanele prezente la locul constatării au de făcut obiecții ori precizări sau au de dat explicații cu privire la cele consemnate în procesul-verbal, organul de constatare are obligația de a le consemna în procesul-verbal.

(4) Actele încheiate împreună cu mijloacele materiale de probă se înaintează, de îndată, organelor de urmărire penală.

(5) Procesul-verbal încheiat în conformitate cu prevederile alin. (1) constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală și nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.”

– Art. 288 C.pr.pen., sub denumirea ,,Modurile de sesizare”:

,,(1) Organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunț, prin actele încheiate de alte organe de constatare prevăzute de lege ori se sesizează din oficiu.

(2) Când, potrivit legii, punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, la sesizarea formulată de persoana prevăzută de lege ori cu autorizarea organului prevăzut de lege, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare în lipsa acestora.

(3) În cazul infracțiunilor săvârșite de militari, sesizarea comandantului este necesară numai în ceea ce privește infracțiunile prevăzute la art. 413-417 din Codul penal.”

– Art. 289 C.pr.pen., sub denumirea ,,Plângerea”:

,,(1) Plângerea este încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune.

[…]

(6) Plângerea formulată oral se consemnează într-un proces-verbal de către organul care o primește.

[…]”

– Art. 290 C.pr.pen., sub denumirea ,,Denunțul”:

,,(1) Denunțul este încunoștințarea făcută de către o persoană fizică sau juridică despre săvârșirea unei infracțiuni.

(2) Denunțul se poate face numai personal, dispozițiile art. 289 alin. (2), (4)-(6) și (8)-(10) aplicându-se în mod corespunzător.

(3) Abrogat.”

– Art. 291 C.pr.pen., sub denumirea ,,Sesizările făcute de persoane cu funcții de conducere și de alte persoane”:

,,(1) Orice persoană cu funcție de conducere în cadrul unei autorități a administrației publice sau în cadrul altor autorități publice, instituții publice ori al altor persoane juridice de drept public, precum și orice persoană cu atribuții de control, care, în exercitarea atribuțiilor lor, au luat cunoștință de săvârșirea unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, sunt obligate să sesizeze de îndată organul de urmărire penală și să ia măsuri pentru ca urmele infracțiunii, corpurile delicte și orice alte mijloace de probă să nu dispară.

(2) Orice persoană care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu de interes public, care în exercitarea atribuțiilor sale a luat cunoștință de săvârșirea unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, este obligată să sesizeze de îndată organul de urmărire penală.”

– Art. 292 C.pr.pen., sub denumirea ,,Sesizarea din oficiu”:

,,Organul de urmărire penală se sesizează din oficiu dacă află că s-a săvârșit o infracțiune pe orice altă cale decât cele prevăzute la art. 289-291 și încheie un proces-verbal în acest sens.”

– Art. 293 C.pr.pen., sub denumirea ,,Constatarea infracțiunii flagrante”:

,,[…]

(3) În cazul infracțiunii flagrante, organele de ordine publică și siguranță națională[1] întocmesc un proces-verbal, în care consemnează toate aspectele constatate și activitățile desfășurate, pe care îl înaintează de îndată organului de urmărire penală.

[…]”

– Art. 295 C.pr.pen., sub denumirea ,,Plângerea prealabilă”:

(1) Punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere.

(2) Plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau procurorului, potrivit legii.

[…]”

I. Analiză teoretică

Dispozițiile legale sus-menționate prevăd actele de sesizare a organelor de urmărire penală, și anume:

– plângerea;

– denunțul;

– plângerea prealabilă;

– procesul-verbal încheiat de către un organ de constatare dintre cele prevăzute în art. 61 C.pr.pen.;

– procesul-verbal de sesizare din oficiu;

– sesizarea făcută de către o persoană cu funcție de conducere, precum și de către o altă persoană dintre cele prevăzute în art. 291 C.pr.pen.

– sesizarea făcută de către comandantul militar;

– procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante.

Cu referire la problematica supusă analizei, observăm că A.N.P. intră în categoria persoanelor juridice de drept public menționate în art. 291 C.pr.pen. Așadar, în cazul în care o persoană cu funcție de conducere/atribuții de control din cadrul A.N.P., în exercitarea atribuțiilor, a luat cunoștință de săvârșirea unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, este obligată să sesizeze de îndată organul de urmărire penală. În lipsa unei mențiuni exprese în Codul de procedură penală, sesizarea se poate face în scris, oral, prin intermediar, prin orice mijloc de comunicare[2]. Așa cum s-a opinat în doctrină, având în vedere caracterul obligatoriu al sesizării, pe de o parte, și posibilitatea amplasării acestui mod general de sesizare în interiorul noțiunii de ,,denunț” (încunoștințare făcută de către o persoană despre săvârșirea unei infracțiuni), pe de altă parte, sesizarea organelor de urmărire penală de către persoanele prevăzute în art. 291 C.pr.pen. reprezintă o specie a denunțului obligatoriu[3]. Prin urmare, denunțul poate fi scris sau oral; denunțul formulat oral se consemnează într-un proces-verbal de către organul de urmărire penală care îl primește [art. 290 alin. (2) combinat cu art. 289 alin. (6) C.pr.pen.].

Pe de altă parte, art. 291 C.pr.pen. are în vedere săvârșirea unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, deci a oricărei infracțiuni prevăzute în legea penală, cu excepția acelora pentru care legea prevede că este necesară plângerea prealabilă.

Dimpotrivă, art. 61 alin. (1) lit. a) C.pr.pen. se referă la infracțiunile care constituie încălcări ale dispozițiilor și obligațiilor a căror respectare o controlează organul de constatare, iar art. 61 alin. (1) lit. b) C.pr.pen. are în vedere doar infracțiunile săvârșite în legătură cu serviciul de către cei aflați în subordinea ori sub controlul organelor de constatare. Ca atare, dacă A.N.P. este organ de constatare în sensul acestor texte legale, atunci este obligat să încheie un proces-verbal de constatare. Acest lucru se întâmplă atunci când constată săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 185 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal[4], cu modificările și completările ulterioare[5].

II. Opinii exprimate în materie

În Nota nr. 296/II-7/2017 din 17 martie 2017 a Serviciului de îndrumare și control din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a relevat că sesizarea organelor de urmărire penală se poate face prin plângere, denunț, actele încheiate de alte organe de constatare prevăzute de lege, precum și din oficiu. În aceste condiții, A.N.P. are următoarele posibilități:

a) să întocmească procese-verbale atât în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 254/2013, în care funcționarii publici cu statut special din sistemul penitenciar au calitatea de organ de constatare pentru fapte care reprezintă infracțiuni potrivit legii speciale (art. 185 din legea sus-menționată cu privire la introducerea în mod ilicit de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare la distanță, cartele SIM, dispozitive de tip GPS, modem de internet, medii de stocare a datelor și alcool), cât și în temeiul dispozițiilor art. 61 alin. (1) lit. a) și b) C.pr.pen.;

b) să sesizeze prin plângere organele de urmărire penală, cu indicarea făptuitorului/făptuitorilor, a infracțiunii săvârșite și a mijloacelor de probă.

În opinia noastră, posibilitatea menționată la lit. b) subzistă numai dacă A.N.P. a suferit o vătămare prin infracțiunea săvârșită, așa cum prevede art. 289 C.pr.pen. În caz contrar, sunt aplicabile dispozițiile art. 290 sau ale art. 291 C.pr.pen.

Plângerea este formulată de către o persoană (fizică sau juridică) care a fost vătămată/lezată printr-o infracțiune, în orice mod (fizic, psihic etc.), putând suferi și un prejudiciu material/moral[6]. Dimpotrivă, denunțul poate fi făcut de către o altă persoană (fizică sau juridică) decât aceea vătămată/lezată, în cazul în care ia cunoștință despre săvârșirea vreunei infracțiuni. Sesizarea, în accepțiunea art. 291 C.pr.pen., poate lua forma atât a unui denunț, cât și a altui act procedural (notă de constatare, notă de informare, raport de inspecție, adresă etc.).

Concluzii. Administrația Națională a Penitenciarelor poate sesiza organele de urmărire penală atât printr-un proces-verbal de constatare, în cazul în care este incident art. 61 alin. (1) lit. a) și b) C.pr.pen., cât și printr-un denunț sau alt act procedural (notă de constatare, notă de informare, raport de inspecție, adresă etc.), în cazul în care este incident art. 291 C.pr.pen.

* e-mail: ivan_gheorghe_p@yahoo.com; ivan_gheorghe@mpublic.ro.

** e-mail: mariclaudia_i@yahoo.com.

[1] Constatarea infracțiunilor flagrante se poate face și de către organele de urmărire penală (procurorul și organele de cercetare penală). În acest sens, de exemplu, art. 45¹ din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 944 din 22 noiembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare) prevede:

,,Constatarea faptelor ce constituie infracțiune potrivit art. 42-44 se face de către organele de urmărire penală cu atribuții în acest sens, de jandarmi, de personalul salariat cu atribuții în domeniul cinegetic din cadrul administratorului fondului cinegetic național și al gestionarilor fondurilor cinegetice, precum și de alte persoane specializate în domeniul cinegetic împuternicite în acest scop de către conducătorul autorității publice centrale care răspunde de vânătoare (sublinierea noastră – Gh. Ivan, M.-C. Ivan).”

[2] În acest sens, a se vedea (cu privire la infracțiunea de omisiune a sesizării) Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept penal. Partea specială conform noului Cod penal, ediția 3, revizuită și adăugită, Editura C.H. Beck, București, 2017, p. 268.

[3] I. Neagu, M. Damaschin, Tratat de procedură penală. Partea specială, Editura Universul Juridic, București, 2015, p. 59.

[4] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013.

[5] ,,Art. 185. Introducerea în mod ilicit de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare la distanță, cartele SIM, dispozitive de tip GPS, modem de internet, medii de stocare a datelor și alcool

(1) Introducerea, în mod ilicit, de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare la distanță, cartele SIM, dispozitive de tip GPS, modem de internet, medii de stocare a datelor și alcool într-un penitenciar, centru de reținere și arestare preventivă, centru de arestare preventivă, centru educativ și centru de detenție, în scopul folosirii lor de către deținuți, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Dacă fapta este săvârșită de către personalul administrației locului de deținere sau personalul centrelor de reținere și arestare preventivă, pedeapsa este închisoarea de la un an la 5 ani.

(3) Tentativa se pedepsește.”

[6] Potrivit art. 79 C.pr.pen., ,,persoana care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală prin fapta penală se numește persoană vătămată”.