Mohamed ABDENNABAOUI

Domnilor Consilieri ai Majestății Sale Regele;*

Domnule Președinte delegat;

Domnule Ministru al Justiției;

Excelențele Voastre;

Doamnelor și domnilor,

Permiteți-mi mai întâi să exprim mândria tuturor membrilor Ministerului Public pentru înaltul mesaj regal și să vă asigur de angajamentul lor de a respecta conținutul acestuia și de a urma importantele instrucțiuni regale. Exprimăm mulțumirile noastre profunde Majestății Sale Regele, Președinte al Consiliului Superior al Puterii Judiciare, pentru sprijinul, actele generoase și interesul pe care Majestatea Sa o acordă familiei Judiciarului și problemelor justiției. Fie ca Dumnezeu să-l ocrotească și să-l preamărească pe Majestatea Sa Regele.

În urmă cu un an, o a treia putere s-a născut în țara noastră. Majestatea Sa Regele Mohamed al VI-lea, Dumnezeu să-l preamărească, a anunțat crearea acesteia prin înființarea, la 6 aprilie 2017, a Consiliului ei superior. Ne-am adunat acum la Marrakech pentru a sărbători prima aniversare a unei tinere puteri judiciare; un an în cursul căruia această putere și-a exercitat atribuțiile în deplină independență față de puterile legislativă și executivă, în conformitate cu constituția. Deși Consiliul Superior al Puterii Judiciare a fost înființat la 6 aprilie, anul trecut, independența puterii judiciare s-a concretizat efectiv abia la 7 octombrie 2017, când atribuțiile Autorității guvernamentale însărcinate cu justiția i-au fost transferate Procurorului general al Regelui de pe lângă Curtea de Casație, în calitatea acestuia de Președinte al Ministerului Public.

Doamnelor și domnilor,

Apelarea la justiție, în toate ramurile și sub toate formele sale, a trasformat-o pivotul așteptărilor cetățenilor, al proiectelor instituțiilor și al planurilor statului. Într-adevăr, justiția este responsabilă pentru protecția drepturilor cetățenilor și grupurilor, a libertăților lor fundamentale, a păstrării securității și ordinii publice, a garantării stabilității familiei și a continuității afacerilor, a păstrării locurilor de muncă, a realizării păcii sociale, pe lângă participarea ei la stabilirea standardelor morale ale vieții publice, la protecția proprietății publice și a proprietății private, la protecția categoriilor fragile și vulnerabile, la garantarea supremației legii și a egalității în fața legii, acestea fiind clar exprimate de către Majestatea Sa Regele Mohamed al VI-lea în discursul său cu prilejul deschiderii lucrărilor Consiliului Superior al Magistraturii pe data de 15 decembrie 1999: ,,Justiția este, evident, primul garant al securității, stabilității și coeziunii care fac cetățenia veritabilă. Este, în același timp, un factor care acționează în procesul de stabilire a standardelor morale ale societății, de instaurare a păcii între membrii săi, de garantare a condițiilor de dezvoltare economică și a progresului social și de deschidere a perspectivei unei vieți democratice efective care să permită îndeplinirea așteptărilor pe care le avem.” (Sfârșitul citatului Regal).

Marea responsabilitate și rolurile dificile care revin magistraților ne determină să ne consacrăm împreună puterii judiciare, să instaurăm un cadru juridic și instituțional care să-i garanteze independența și să ofere mijloacele necesare care să-i permită să-și îndeplinească rolul în mod eficient, neutru și imparțial.

Misiunea justiției s-a dezvoltat în timp, până când aceasta a devenit o putere independentă, egală cu celelalte puteri, în temeiul tratatelor internaționale și al constituțiilor moderne. Aceasta este o eră constituțională nouă a structurilor organizaționale ale națiunilor. Într-adevăr, istoria omenirii a cunoscut epoci caracterizate prin predominarea puterii executive sau legislative, în grade diferite, în funcție de sistemele juridice în care rolul justiției era limitat la ,,a spune legea”, în conformitate cu expresia folosită de cunoscătorii dreptului roman.

Regatul Marocului, la rândul său, a experimentat perioade istorice în care justiția marocană s-a dezvoltat treptat, cum ar fi faza doctrinei și a ulama[1], ce aveau sarcina soluționării litigiilor și ascultării nemulțumirilor oamenilor și care ne-au lăsat o mărturie a patrimoniului doctrinar și judiciar al vechii civilizații marocane. Ulterior, justiția marocană a devenit o justiție modernă. Structurile, organizațiile și funcțiile sale s-au dezvoltat în lumina constituțiilor marocane care s-au succedat, înainte ca ea să fie ridicată la rangul de a treia putere a statului, independentă de puterile legislativă și executivă, conform Constituției din 2011.

Într-adevăr, noua constituție prevede că: ,,Sistemul judiciar este independent față de puterea legislativă și de puterea executivă. Regele este garantul independenței sistemului judiciar“, independența judecătorului devenind astfel o obligație, și nu un drept; el este acum responsabil pentru protecția persoanelor și grupurilor, a libertățile lor, pentru securitatea juridică a acestora, pentru aplicarea legii și denunțarea oricărei amenințări la adresa independenței Consiliului superior al magistraturii. Acesta din urmă este alcătuit din reprezentanți diferiți, magistrați, reprezentanți ai organelor de apărare a drepturilor omului și anumite personalități recunoscute pentru imparțialitatea, probitatea și contribuția lor deosebită la întâietatea statului de drept. Această alegere constituțională arată că justiția nu mai este o instituție închisă, ci o problemă a societății care interesează pe toată lumea și a cărei independență trebuie să fie păstrată de noi toți. Cu acest dinamism constituțional și legal pe care țara noastră l-a cunoscut, începând de la Constituția din 2011 și până la adoptarea textelor de lege care au urmat-o (în principal, Legea organică privind Consiliul Superior al Magistraturii și Legea organică privind statutul magistraților), la 6 aprilie 2017 este creat Consiliul Superior al Magistraturii, anunțând numărătoarea inversă pentru finalizarea în următoarele șase luni a construcției structurilor de comandă ale sistemului judiciar. Într-adevăr, independența sistemului judiciar a fost instaurată la 7 octombrie 2017, odată cu transferul funcțiilor Autorității guvernamentale responsabile cu justiția către Procurorul General al Regelui de pe lângă Curtea de Casație, care a devenit Președintele Ministerului Public, începând cu această dată. Acesta are misiunea de a prezida Ministerul Public și de a supraveghea activitățile acestuia stabilite de către Majestatea Sa Regele, președinte al Consiliului Superior al Magistraturii, în conformitate cu actul (Dahir) de numire a Procurorului General pe lângă Curtea de Casație, care conține instrucțiunile pe care i le dă Majestatea Sa Regele, ca în calitate de președinte al Ministerului Public și de prim-responsabil judiciar pentru buna funcționare a acestuia, să apere dreptul comun, să protejeze și să mențină ordinea, cu respectarea de către el și de către magistrații de sub autoritatea sa a supremației legii și a principiilor de dreptate și echitate avute în vedere de către Majestatea sa Regele, „o abordare de succes pentru a finaliza construirea statului de drept, bazată pe apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor, persoanelor și grupurilor, într-un context de corelație între drepturi și obligații”.

Aceste înalte instrucțiuni Regale sunt îndrumarul Ministerului Public în activitatea sa zilnică. Într-adevăr, în ciuda experienței sale de scurtă durată, începută la 7 octombrie 2017, Președinția Ministerului Public răspunde preocupărilor și așteptărilor cetățenilor și veghează mai ales la aplicarea corectă a legii, la protecția libertăților cetățenilor, în conformitate cu procedurile și condițiile prevăzute de lege, acordând o atenție deosebită unor categorii specifice, cum ar fi femeile și copiii, și menținând securitatea și ordinea publică.

Ministerul Public va continua să își pună activitatea sa în slujba patriei și a justițiabililor, veghind la garantarea securității, stabilității și principiilor morale ale vieții publice, contribuind la crearea unui climat propice pentru creșterea economică și socială, pentru promovarea investițiilor și protejarea stabilității familiei și a bunurilor și pentru combaterea crimei organizate, în colaborare cu instituțiile și organismele naționale și internaționale.

Doamnelor și domnilor,

Independența puterii judiciare nu poate fi realizată doar prin constituții și texte de lege, independența puterii judiciare este, de asemenea, o chestiune de practici, experiențe și acumulări. Nu putem vorbi de o independență reală a puterii dacă judecătorul nu este primul care crede în independența și imparțialitatea sa față de toate formele și tipurile de influență. Totodată, nu se poate vorbi de independența sistemului judiciar fără ca toate părțile interesate din domeniul justiției să fie convinse că această independență este imperativă. Ele trebuie să-și multiplice eforturile cu scopul unic de a garanta imparțialitatea, neutralitatea și independența justiției. În plus, pentru judecător, independența justiției nu este un avantaj care îl protejează și îl pune la adăpost de orice responsabilitate constituțională, ci, din contra, este o chestiune de regulă juridică adoptată în folosul principiilor de justiție și echitate, în scopul protejării judecătorilor de orice influență sau amenințare care ar putea îndepărta deciziile acestora de aplicarea acestor principii, de respectarea legii și punerea în aplicare a procedurilor cu corectitudine, imparțialitate și neutralitate. Deoarece separarea totală a celor trei puteri ale statului este o chestiune imposibilă, aplicarea ideală a principiului separării puterilor presupune crearea unor mecanisme de cooperare și complementaritate pentru a garanta unitatea statului și dinamismul și eficiența instituțiilor sale. Cu toate acestea, această cooperare nu ar trebui să fie un motiv pentru ca o putere să încalce competențele altor puteri. Justiția poate, de fapt, să completeze legislativul prin interpretarea legilor și a jurisprudenței, dar nu poate stabili reguli juridice obligatorii. În plus, sistemul judiciar poate completa activitatea puterii executive prin luarea unor decizii necesare pentru administrarea acțiunii, dar nu se poate substitui administrației în luarea deciziilor care țin de competența sa. De asemenea, zonele de intersecție a activității judiciare și cea a legislativului și executivului nu trebuie să conducă la intervenția în treburile justiției. Textele de lege trebuie interpretate în sensul consolidării independenței sistemului judiciar și practica zilnică trebuie să fie îndreptată spre garantarea și păstrarea acestei independențe, atât timp cât acest obiectiv este adoptat în mod constituțional și legal pentru a servi cetățeanului și legii, și nu membrilor sistemului judiciar.

Doamnelor și domnilor,

Marea provocare a reușitei experienței marocane pe tărâmul justiției este un exercițiu dificil și de lungă durată care ne obligă să ne dezvoltăm performanțele în domeniul justiției. În acest scop, trebuie să avem în vedere valorile ideale ale justiției, garantarea aplicării dreptului și echității în fața legii, pentru a câștiga încrederea publicului în justiție și a consolida supremația legii în mentalitatea acestuia. Pentru asta, trebuie să adoptăm textele juridice de fond și de procedură pentru a răspunde așteptărilor cetățenilor și să urmărim dezvoltarea nevoilor lor în materie de justiție, să elaborăm planuri pentru viitor în conformitate cu programele de planificare strategică bazate pe obiectivele de promovare a domeniului justiției și să asigurăm resursele umane și mijloacele financiare necesare pentru atingerea acestor obiective, în conformitate cu o metodologie bazată pe participare, colaborare, coordonare și dialog între toate părțile interesate din domeniul justiției.

Doamnelor și domnilor,

Președinția Ministerului Public vă este recunoscătoare pentru că ați binevoit să participați la acest congres și să fiți alături de noi la această ceremonie comemorativă a primei aniversări a înființării sistemului judiciar marocan independent. Aceasta este o oportunitate de a mulțumi tuturor oaspeților noștri care au onorat Regatul Maroc și care, prin prezența lor, au înfrumusețat orașul Marrakech. Este cert că aceste întâlniri nu reprezintă doar ocazii de a sărbători un eveniment istoric de mare importanță, ci un prilej de a face schimb de opinii și idei și de a învăța din experiențe și expertize comparate. Este, de asemenea, o ocazie de a ne întâlni cu oaspeți din alte țări, magistrați, avocați și alți profesioniști, pentru a împărtăși preocupări comune cu privire la metodele de organizare a domeniilor justiției și a celor mai bune practici pentru funcționarea tribunalelor și a instituțiilor judiciare și pentru a facilita comunicarea cu omologii noștri din alte țări care ne-au onorat cu prezența lor.

Bine ați venit!

* Traducere din limba franceză: Pavel Budimir.

[1] Nota redacției: Ulama sunt învățați în domeniul științelor religioase, care au studiat Coranul, hadith-ul și dreptul musulman. Ei sunt cei care și-au asumat rolul de reprezentanți ai comunității.[1]Ei sunt singurii considerați a fi adevărații păstrători ai credinței în concordanță cu sunna (a se vedea site-ul https://ro.wikipedia.org/wiki/%E2%80%98Ulama, accesat la 29 noiembrie 2018).