3ABSTRACT

It is necessary to establish the number of days-fine should the provisions of art. 63 of the new Criminal Code apply, article which regulates replacing the penalty with a fine with that of imprisonment, and of art. 64 of the same code, which regulates the execution of the penalty with a fine by performing unpaid community work.

Key words: fine, individualization, days-fine.

I. Prezentare speță. Prin Sentința penală din 5 noiembrie 2014, pronunțată de către Judecătoria Câmpeni:

1. A fost condamnat inculpatul P.F.D. la 2.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută în art. 193 alin. (2) din noul Cod penal (în continuare C.pen.).

2. I s-au făcut cunoscute inculpatului dispozițiile art. 63¹ din Codul penal anterior (în continuare C.pen. din 1969) privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în cazul în care se va sustrage, cu rea-credință, de la executarea amenzii.

3. A fost obligat inculpatul să achite în favoarea statului suma de 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, în cadrul cărora au fost cuprinse și cheltuielile din faza urmăririi penale.

4. A fost disjunsă, din oficiu, acțiunea civilă formulată de partea civilă L.V., pentru a fi judecată separat.

Pentru a pronunța sentința sus-menționată, prima instanță a menționat următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpeni, emis la data de 30 iulie 2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.F.D. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută în art. 193 alin. (2) C.pen.

În fapt,

În seara zilei de 12 februarie 2014, persoana vătămată L.V., la invitația inculpatului P.F.D., l-a însoțit pe acesta la domiciliul său pentru a consuma împreună băuturi alcoolice. La scurt timp, li s-au alăturat și numiții M.I. și M.P.F. Au consumat toți patru țuică, prezentă fiind și soția inculpatului, P.N.E.

La un moment dat, persoana vătămată L.V. a afirmat că ar fi avut o relație intimă cu soția inculpatului, susținând de mai multe ori acest lucru, deși i s-a cerut să înceteze, iar soția inculpatului a încercat chiar să-l dea afară. Deranjat de afirmațiile persoanei vătămate la adresa soției sale, inculpatul P.F.D. l-a lovit pe L.V. cu pumnul în zona feței și cu o cană (halbă de bere) în cap. Agresiunea fizică a avut loc în jurul orei 00.30, martori la cele întâmplate fiind M.P.F. și P.N.E., numitul M.I. fiind ieșit din locuință pentru a aduce o găleată cu apă.

În urma agresiunii, persoana vătămată a fost transportată cu ambulanța la Spitalul Or. C. – Serviciul de primiri urgențe, unde i-au fost acordate îngrijiri și a rămas sub supraveghere medicală, fiindu-i stabilit diagnosticul „plagă contuză – regiunea occipitală”.

Conform certificatului medico-legal din data de 17 februarie 2014: la data controlului, persoana vătămată L.V. a prezentat leziuni interne și externe la nivelul capului și a feței, ce au necesitat pentru vindecare un număr de    11-12 zile de îngrijiri medicale; leziunile pot data din 12 februarie 2014 și s-au putut produce prin lovire cu un corp dur.

Starea de fapt a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă:

– declarațiile inculpatului P.F.D.;

– declarațiile persoanei vătămate L.V.;

– declarațiile martorilor M.P.F. și P.N.E.;

– biletul de la Serviciul de de primiri urgențe al spitalului sus-menționat;

– certificatul medico-legal din data de 17 februarie 2014.

Mijloacele de probă menționate anterior au fost administrate în cursul urmăririi penale, întrucât soluționarea cauzei de către instanță s-a făcut în procedura recunoașterii vinovăției, inculpatul necontestând aceste probe.

În drept,

Fapta inculpatului P.F.D., care, în noaptea de 12/13 februarie 2014, a lovit-o cu pumnul în zona feței și cu o cană (halbă de bere) în cap pe persoana vătămată L.V., cauzându-i acesteia leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută în art. 193 alin. (2) C.pen.

În forma prevăzută în art. 193 alin. (2) C.pen. infracțiunea de lovire sau alte violențe este sancționată alternativ cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.

La individualizarea pedepsei de 2.000 lei amendă, care i s-a aplicat inculpatului pentru săvârșrea infracțiunii sus-menționate, s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute în art. 74 C.pen., respectiv: dispozițiile generale ale Codului penal; dispozițiile speciale care sancționează infracțiunea de lovire sau alte violențe; limitele și categoriile de pedeapsă prevăzute pentru această infracțiune, care se sancționează cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă de la 1.800 de lei la 150.000 de lei, potrivit art. 61 alin. (4) lit. c) din același cod; împrejurările în care a fost comisă fapta; persoana inculpatului, care a recunoscut comiterea faptei și nu posedă antecedente penale.

Sancțiunea amenzii este suficientă pentru îndreptarea inculpatului și pentru ca pedeapsa să-și atingă scopul coercitiv și preventiv.

La stabilirea amenzii, s-a ținut seama de faptul că pentru infracțiunea sus-menționată numărul zilelor-amendă este de minimum 180, iar suma corespunzătoare unei zile-amendă este cuprinsă între 10 și 500 de lei.

Împotriva Sentinței penale din 5 noiembrie 2014 a Judecătoriei Câmpeni a declarat, în termen, apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpeni, solicitând desființarea ei și, în rejudecare, a se stabili numărul zilelor-amendă și cuantumul unei zile-amendă, cu motivarea că aceste elemente sunt necesare în cazul unei eventuale înlocuiri a amenzii cu munca neremunerată în folosul comunității ori cu închisoarea.

Inculpatul și-a exprimat poziția procesuală printr-un înscris depus la dosar, în sensul admiterii apelului și al achitării sale, cu motivarea că este la prima abatere și că a acționat justificat, în apărarea onoarei familiei sale.

Persoana vătămată, legal citată, nu și-a exprimat poziția procesuală.

Analizând sentința primei instanțe prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, în acord cu dispozițiile art. 417 alin. (2) din noul Cod de procedură penală (în continuare C.pr.pen.), instanța de apel a relevat următoarele:

Prima instanță, dând o justă interpretare și apreciere probelor dosarului, în acord cu dispozițiile art. 103 alin. (1) și 2 C.pr.pen., a reținut o corectă stare de fapt, recunoscută, de altfel, de către inculpat în fața instanței, când a solicitat ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate.

Din probele dosarului, mai ales din declarațiile martorilor, care se coroborează cu cele ale persoanei vătămate, precum și din certificatul  medico-legal rezultă, fără putere de tăgadă, că, în noaptea de 12/13 februarie 2014, inculpatul a lovit-o cu pumnul în zona feței și cu o cană (halbă de bere) în cap pe persoana vătămată L.V., cauzându-i acesteia leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale, astfel că instanța de apel nu poate reține apărarea inculpatului, din această fază procesuală, în sensul achitării.

Starea de fapt a fost corect încadrată în drept de către prima instanță, deoarece ea întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută în art. 193 alin. (2) C.pen.

În procesul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță, după ce a ales pedeapsa amenzii, nu a respectat dispozițiile art. 61 alin. (3) teza I C.pen., conform cărora instanța stabilește numărul zilelor-amendă.

În acord cu susținerile parchetului apelant, stabilirea zilelor-amendă este necesară în eventualitatea incidenței dispozițiilor art. 63 C.pen., care reglementează înlocuirea pedepsei amenzii cu aceea a închisorii, și ale art. 64 din același cod, care reglementează executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.

Verificând cauza și sub aspectul celorlalte chestiuni de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 417 alin. (2) C.pr.pen., instanța de apel a mai descoperit două fine de nelegalitate, și anume:

– Deși a reținut că inculpatul a recunoscut fapta și că a solicitat să fie judecat după procedura simplificată, prima instanță nu a dat efect dispozițiilor art. 396 alin. (10) C.pr.pen.

– Cu toate că a aplicat o pedeapsă potrivit noului Cod penal, sub imperiul căruia fapta a fost săvârșită, prima instanță a dispus încunoștințarea inculpatului despre efectele neexecutării amenzii penale, astfel cum acestea erau reglementate de dispoziții legale ale Codului penal anterior.

În atari condiții, văzând și dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a) C.pr.pen., instanța de apel a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpeni împotriva Sentinței penale din 5 noiembrie 2014 a Judecătoriei Câmpeni pe care a desființat-o sub aspectul omisiunii reținerii dispozițiilor art. 396 alin. (10) din același cod, al individualizării cuantumului amenzii penale, al omisiunii indicării numărului de zile-amendă și al greșitei aplicări a dispozițiilor art. 63¹ C.pen. din 1969 și, rejudecând în aceste limite, a statuat că:

A. Se reține în favoarea inculpatului P.F.D. aplicabilitatea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C.pr.pen.

Prin urmare, se reduce cuantumul amenzii penale aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de de lovire sau alte violențe prevăzută în art. 193 alin. (2) C.pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C.pr.pen., de la 2.000 lei la 1.350 lei, echivalentul a 135 zile-amendă penală a câte 10 lei pe zi-amendă. [Având în vedere că prima instanță nu a stabilit nici venitul inculpatului, iar parchetul nu a solicitat majorarea amenzii, pentru a dispune astfel, s-a raționat în favoarea inculpatului, oprindu-se la cuantumul minim al zilelor-amendă obținute cu reducerea de o pătrime prevăzută în art. 396 alin. (10) C.pr.pen. și la cuantumul minim al sumei reprezentând echivalentul unei zile-amendă, astfel cum acesta este prevăzut în art. 61 alin. (2) C.pen.].

B. Se atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 alin. (1) C.pen., potrivit cărora, dacă persoana condamnată, cu rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.

C. Se menține, în rest, dispozițiile sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

D. În baza art. 275 alin. (3) C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel rămân în sarcina acestuia.

(C. Ap. Alba Iulia, S. pen. și pentru cauze cu minori și de familie, Dec. pen. nr. 297/A/2015)

II. Notă aprobativă. 1. Individualizarea pedepsei amenzii în sistemul zilelor-amendă conține trei etape [art. 61 alin. (2) și (3) C.pen.^[1]]. În prima etapă se determină numărul zilelor-amendă în raport cu cele două criterii generale de individualizare (gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului), între limitele speciale prevăzute în alin. (4) al art. 61 C.pen. sau în alin. (5) al art. 61 C.pen., iar în a doua etapă se calculează cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă în raport cu două criterii speciale de individualizare (situația materială a condamnatului și obligațiile legale ale acestuia față de persoanele aflate în întreținerea sa), între limitele generale prevăzute în alin. (2) al art. 61 C.pen. Se observă că în a doua etapă nu se mai iau în considerare criteriile generale de individualizare^[2]. În fine, în a treia etapă se calculează suma totală, prin înmulțirea numărului de zile obținut în prima etapă cu suma obținută în a doua etapă^[3].

2. Obligativitatea stabilirii numărului zilelor-amendă (în prima etapă) este statuată în art. 61 alin. (3) teza I C.pen.; exprimarea ,,stabilește” este imperativă, și nu facultativă. Opinia contrară era valabilă numai dacă se folosea sintagma ,,poate stabili”.

3. Printre criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 74 C.pen.^[4] nu se numără și acelea privitoare la dispozițiile generale și speciale ale Codului penal, așa cum era în art. 72 C.pen. din 1969^[5].

[1] ,,Art. 61. Stabilirea amenzii

(1) Amenda constă în suma de bani pe care condamnatul este obligat să o plătească statului.

(2) Cuantumul amenzii se stabilește prin sistemul zilelor-amendă. Suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 10 lei și 500 lei, se înmulțește cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile și 400 de zile.

(3) Instanța stabilește numărul zilelor-amendă potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabilește ținând seama de situația materială a condamnatului și de obligațiile legale ale condamnatului față de persoanele aflate în întreținerea sa (sublinierea noastră – Gh. Ivan).

(4) Limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între:

a) 60 și 180 de zile-amendă, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită numai pedeapsa amenzii;

b) 120 și 240 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult doi ani;

c) 180 și 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.

(5) Dacă prin infracțiunea săvârșită s-a urmărit obținerea unui folos patrimonial, iar pedeapsa prevăzută de lege este numai amenda ori instanța optează pentru aplicarea acestei pedepse, limitele speciale ale zilelor-amendă se pot majora cu o treime.

(6) Fracțiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei se aplică limitelor speciale ale zilelor-amendă prevăzute în alin. (4) și alin. (5).”

[2] În forma inițială a noului Cod penal erau luate în considerare în a doua etapă și criteriile generale de individualizare, dar ulterior, la propunerea doctrinei, s-a renunțat la acestea (a se vedea, pe larg, Gh. Ivan, Criteriile speciale de individualizare a pedepsei amenzii, în ,,Revista de drept penal” nr. 2/2012, p. 29-31).

[3] Idem, p. 31. A se vedea, în acest sens, și Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept penal. Partea generală conform noului Cod penal, ediția 3, revizuită și adăugită, Editura C.H. Beck, București, 2017, p. 222.

[4] ,,Art. 74. Criteriile generale de individualizare a pedepsei

(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

(2) Când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ține seama de criteriile prevăzute în alin. (1) și pentru alegerea uneia dintre acestea.”

[5] ,,Art. 72. Criteriile generale de individualizare

(1) La stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală (sublinierea noastră – Gh. Ivan).

(2) Când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ține seama de dispozițiile alineatului precedent atât pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, cât și pentru proporționalizarea acesteia.

(3) La stabilirea și aplicarea pedepselor pentru persoana juridică se ține seama de dispozițiile părții generale a prezentului cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru persoana fizică, de gravitatea faptei săvârșite și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală (sublinierea noastră – Gh. Ivan).”