ELENA GIORGIANA HOSU *

Procuror − Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție,

Serviciul de îndrumare și control

Dispoziții legale incidente în materie. Prezentare. A. Ordonanța de urgență a Guvernului (în continuare O.U.G.) nr. 195/2005 privind protecția mediului[1], cu modificările și completările ulterioare:

– ,,Art. 98

(1) Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă următoarele fapte, dacă au fost de natură să pună în pericol viața ori sănătatea umană, animală sau vegetală:

a) arderea miriștilor, stufului, tufărișurilor și vegetației ierboase din ariile protejate și de pe terenurile supuse refacerii ecologice;

b) poluarea accidentală datorită nesupravegherii executării lucrărilor noi, funcționării instalațiilor, echipamentelor tehnologice și de tratare și neutralizare, menționate în prevederile acordului de mediu și/sau autorizației/autorizației integrate de mediu.

(2) Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă următoarele fapte, dacă au fost de natură să pună în pericol viața ori sănătatea umană, animală sau vegetală:

a) poluarea prin evacuarea, în atmosferă sau pe sol, a unor deșeuri ori substanțe periculoase;

b) producerea de zgomote peste limitele admise, dacă prin aceasta se pune în pericol grav sănătatea umană;

c) continuarea activității după suspendarea acordului de mediu sau a autorizației, respectiv a autorizației integrate de mediu;

d) importul și exportul unor substanțe și preparate periculoase interzise sau restricționate;

e) omisiunea de a raporta imediat despre orice accident major de către persoane ce au în atribuții această obligație;

f) producerea, livrarea sau utilizarea îngrășămintelor chimice, precum și a oricăror produse de protecție a plantelor neautorizate, pentru culturi destinate comercializării;

g) nerespectarea interdicțiilor privind utilizarea pe terenuri agricole de produse de protecție a plantelor sau îngrășăminte chimice.

(3) Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani următoarele fapte, dacă au fost de natură să pună în pericol viața ori sănătatea umană, animală sau vegetală:

a) nesupravegherea și neasigurarea depozitelor de deșeuri și substanțe periculoase, precum și nerespectarea obligației de depozitare a îngrășămintelor chimice și produselor de protecție a plantelor numai ambalate și în locuri protejate;

b) producerea sau importul în scopul introducerii pe piață, precum și utilizarea unor substanțe și preparate periculoase fără respectarea prevederilor actelor normative în vigoare și introducerea pe teritoriul României a deșeurilor de orice natură în scopul eliminării acestora;

c) transportul și tranzitul de substanțe și preparate periculoase, cu încălcarea prevederilor legale în vigoare;

d) desfășurarea de activități cu organisme modificate genetic sau produse ale acestora, fără a solicita și a obține acordul de import/export sau autorizațiile prevăzute de reglementările specifice;

e) cultivarea plantelor superioare modificate genetic în vederea testării sau în scop comercial, fără înregistrarea prevăzută de lege.

(4) Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la un an la 5 ani următoarele fapte, dacă au fost de natură să pună în pericol viața ori sănătatea umană, animală sau vegetală:

a) provocarea, datorită nesupravegherii surselor de radiații ionizante, a contaminării mediului și/sau a expunerii populației la radiații ionizante, omisiunea de a raporta prompt creșterea peste limitele admise a contaminării mediului, aplicarea necorespunzătoare ori neluarea măsurilor de intervenție în caz de accident nuclear;

b) descărcarea apelor uzate și a deșeurilor de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale ori provocarea, cu știință, de poluare, prin evacuarea sau scufundarea în apele naturale, direct ori de pe nave sau platforme plutitoare, a unor substanțe ori deșeuri periculoase.

(5) Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani următoarele fapte:

a) continuarea activității care a cauzat poluarea după dispunerea încetării acestei activități;

b) neluarea măsurilor de eliminare totală a substanțelor și preparatelor periculoase care au devenit deșeuri;

c) refuzul intervenției în cazul poluării accidentale a apelor și a zonelor de coastă;

d) refuzul controlului la introducerea și scoaterea din țară a substanțelor și preparatelor periculoase sau introducerea în țară a culturilor de microorganisme, plante și animale vii din flora și fauna sălbatică, fără acordul eliberat de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului.

(6) Tentativa se pedepsește.”

B. Legea nr. 101/2011 pentru prevenirea și sancționarea unor fapte privind degradarea mediului[2], republicată:

– ,,Art. 3

Colectarea, transportul, valorificarea sau eliminarea de deșeuri, inclusiv supravegherea acestor operațiuni și întreținerea ulterioară a spațiilor de eliminare, precum și acțiunile întreprinse de brokeri în procesul de gestionare a deșeurilor, cu încălcarea dispozițiilor legale în domeniu, care pot provoca decesul ori vătămarea gravă a unei persoane sau un prejudiciu semnificativ adus mediului, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.”

– ,,Art. 4

Exportul sau importul de deșeuri cu încălcarea dispozițiilor legale în domeniu, în cazul în care această activitate intră în domeniul de aplicare al art. 2 pct. 35 din Regulamentul (CE) nr. 1.013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 190 din 12 iulie 2006, cu modificările ulterioare, indiferent dacă transportul se efectuează prin una sau mai multe operațiuni, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.”

– ,,Art. 5

Exploatarea cu încălcarea dispozițiilor legale în domeniu a unei instalații în care se desfășoară o activitate periculoasă sau în care sunt depozitate ori utilizate substanțe sau preparate periculoase, de natură a provoca în afara instalației decesul ori vătămarea gravă a unei persoane sau un prejudiciu semnificativ adus mediului, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.”

– ,,Art. 6

(1) Comerțul cu exemplare din speciile de faună sau floră sălbatică protejate ori cu părți sau derivate ale acestora, cu încălcarea dispozițiilor legale în domeniu, cu excepția cazurilor în care fapta afectează o cantitate mică de astfel de exemplare și are un impact nesemnificativ asupra stării de conservare a speciilor, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) În cazul în care comerțul se realizează cu specii de faună din cele prevăzute la art. 33 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările ulterioare, se aplică sancțiunile prevăzute la art. 52 alin. (1) din ordonanța de urgență.”

– ,,Art. 7

Producția, importul, exportul, introducerea pe piață sau folosirea de substanțe care diminuează stratul de ozon, cu încălcarea dispozițiilor legale în domeniu, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.”

– ,,Art. 8

(1) Deversarea, emiterea sau introducerea, cu încălcarea dispozițiilor legale în domeniu, a unei cantități de materiale în aer sau sol care pot provoca decesul ori vătămarea gravă a unei persoane sau un prejudiciu semnificativ adus mediului constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.

(2) Deversarea, emiterea sau introducerea, cu încălcarea dispozițiilor legale în domeniu, de surse de radiații ionizante în aer, apă sau sol care pot provoca decesul ori vătămarea gravă a unei persoane sau un prejudiciu semnificativ adus mediului constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani”.

C. Directiva nr. 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protejarea mediului prin intermediul dreptului penal[3].

I. Observații generale. Perioada supusă analizei a fost 2011-2016. Materialele care au stat la baza analizei: soluțiile emise de procurorii de caz din cadrul celor 15 parchete de pe lângă curțile de apel și unitățile subordonate.

Importanța incriminării faptelor prin care este poluat mediul nu mai trebuie demonstrată, având în vedere că acțiunea poate pune în pericol grav sănătatea și viața semenilor, animalelor, plantelor.

În România pare să fie însă, în acest domeniu, o diferență între criminalitatea reală și cea descoperită și sancționată.

Răspunderea ar trebui să fie, în principal, patrimonială și de tip preventiv (răspundere civilă și contravențională), iar cea penală poate interveni fie în cazul săvârșirii unor fapte prin care este poluat grav mediul natural sau artificial, fie în cazul faptelor prin care se încalcă dispozițiile imperative ale legislației de protecție a mediului, deși aceste acțiuni (inacțiuni) nu au ca efect direct poluarea mediului.

Subiectul activ al raportului de răspundere penală este atât persoana fizică [cazurile cele mai întâlnite în spețele analizate fiind acelea în care persoana fizică are calitatea de administrator/gestionar/șef compartiment în cadrul unei societăți comerciale/întreprindere individuală/persoană fizică autorizată (în continuare PFA)], cât și persoana juridică.

De asemenea, în spețele analizate s-au întâlnit atât participația improprie, cât și participația proprie (mai ales sub forma autoratului).

Datorită caracterului specializat, tehnicizat al dreptului penal al mediului, în foarte multe cazuri, infracțiunile de mediu au subiecți activi calificați care trebuie să îndeplinească și unele condiții speciale.

Statul are calitatea de subiect pasiv principal, putând să existe și un subiect pasiv secundar, în situația în care a fost pusă în pericol viața și sănătatea unei persoane.

În spețele ce vor fi analizate mai jos, elementul material al laturii obiective are o multitudine de forme de realizare, în special prin acțiune. Pentru existența elementului material, acțiune sau inacțiune, sunt necesare și îndeplinirea unor condiții specifice care apar în textul de lege. Între elementul material și urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate; la unele infracțiuni aceasta rezultă din materialitatea faptei, la altele este necesară dovedirea existenței acestei legături.

Forma de vinovăție poate fi intenția (sub ambele forme), dar și culpa și praeterintenția (când legea precizează în mod expres).

Modalitățile practice de săvârșire a infracțiunilor sunt extrem de numeroase, dată fiind vastitatea domeniului și a valorilor sociale protejate de către legiuitor.

Doctrina[4] a sistematizat în douăsprezece categorii infracțiunile prevăzute și pedepsite de legislația în vigoare:

– infracțiunile prin care se aduce atingere activității economice și sociale cu impact asupra mediului;

– infracțiuni privind procedura de autorizare;

– infracțiuni privind regimul substanțelor și deșeurilor periculoase, precum și a altor deșeuri (colectare, transport, depozitare, valorificare, eliminare, exportul, importul);

– infracțiuni la regimul îngrășămintelor chimice și a pesticidelor;

– infracțiuni la regimul protecției împotriva radiațiilor ionizate și la securitatea surselor de radiații, precum și la exploatarea unor instalații;

– infracțiuni prin care se aduce atingere protecției resurselor naturale și conservării biodiversității;

– infracțiuni privind protecția apelor și a ecosistemelor acvatice;

– infracțiuni privind protejarea atmosferei;

– infracțiuni referitoare la regimul ariilor protejate și al monumentelor naturii;

– infracțiuni privind protecția solului și a subsolului;

– infracțiuni privind încălcarea regimului impus ecosistemelor terestre (pădurile);

– infracțiuni de încălcare a atribuțiilor, răspunderilor și obligațiilor ce revin autorităților pentru protecția mediului, persoanelor fizice sau juridice.

Constatarea și cercetarea infracțiunilor la regimul protecției mediului se fac din oficiu (fapt constatat în aproape toate spețele analizate) de către organele de urmărire penală, conform competențelor legale [art. 99 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2005].

Competența materială de soluționare a cauzelor aparține judecătoriei.

Deopotrivă, în cazul în care comisarii Gărzii Naționale de Mediu sau inspectorii Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare, jandarmii ori personalul împuternicit din cadrul Ministerului Apărării Naționale descoperă săvârșirea unor infracțiuni ecologice, aceștia au obligația să aducă imediat la cunoștință organelor de urmărire penală competente aspectele semnalate [art. 99 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2005].

Cu privire la legalitatea și temeinicia soluțiilor emise vom face următoarele observații cu caracter general:

– condițiile de fond pentru aplicarea dispozițiilor art. 318 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală (în continuare C.pr.pen.)[5] – cuantumul, felul pedepsei și lipsa interesului public în urmărirea infracțiunii, precum și criteriile de apreciere a interesului public – se suprapun în bună măsură cu cele care făceau posibilă stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni, ca trăsătură esențială a infracțiunii în reglementarea anterioară [art. 17 și art. 18¹ din Codul penal anterior (în continuare C.pen. din 1969)[6]];

– în soluțiile emise procurorii de caz au utilizat criterii, precum conținutul faptei, modul și mijloacele săvârșite, scopul urmărit de făptuitor, împrejurările concrete de săvârșire, urmările produse, persoana suspectului (învinuitului, în reglementarea anterioară)/făptuitorului, eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor, aptitudinea sancțiunii, de altă natură decât cea penală, de a corecta comportamentul persoanelor cercetate;

– procurorii au aplicat corect principiul oportunității în condițiile stabilirii existenței faptei și a împrejurărilor comiterii acesteia, determinării atribuțiilor persoanelor cercetate și a motivației acestora de a acționa, adică minimul de mijloace de probă care să permită probarea faptei dincolo de orice îndoială rezonabilă;

– de asemenea, a fost remarcată preocuparea organelor de urmărire penală pentru înlăturarea cât mai eficientă a consecințelor infracțiunii în timpul urmăririi penale, pentru aplicarea dispozițiilor legale privind confiscarea specială în cazul substanțelor pentru care era necesară neutralizarea sau pentru sesizarea judecătorului de cameră preliminară, conform legislației actuale, în vederea confiscării speciale și a eliminării substanțelor devenite deșeuri periculoase;

– durata de soluționare a cauzelor, în marea lor majoritate, se situează între 6 luni și 1 an de la sesizare, ordonanțele cuprinzând temeiurile de fapt și de drept ale soluției și fiind comunicate persoanelor cercetate conform dispozițiilor legale.

Motivele de fapt și de drept au fost menționate în soluțiile verificate, iar situația de fapt a fost lămurită; probatoriul administrat fiind apreciat ca suficient.

Situația statistică la nivelul parchetelor de pe lângă curțile de apel (în continuare PCA) se prezintă astfel:

II. Analiza cauzelor penale în care s-au adoptat soluții de netrimitere în judecată

1. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia

În perioada supusă analizei, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și unitățile subordonate s-au dispus: 18 soluții de scoatere de sub urmărire penală, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ C.pen. din 1969, considerându-se că faptele săvârșite nu au prezentat pericolul social al unor infracțiuni; 2 soluții de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ C.pen. din 1969, considerându-se, la fel, că faptele săvârșite nu au prezentat pericolul social al unor infracțiuni; 27 de soluții de renunțare la urmărirea penală în dosare cu autori cunoscuți (deși au fost raportate numeric 31 dosare în care s-a emis soluție de renunțare la urmărire penală, soluțiile înaintate în format electronic au fost în număr de 27).

În majoritatea cazurilor calitatea subiectului activ a fost de: administrator societate comercială/gestionar în cadrul societății comerciale, lichidator judiciar al societății comerciale (1 dosar), primar al unei comune (1 dosar), reprezentant al CNCAF MINVEST S.A. Deva (1 dosar), reprezentanți ai Direcției Județene Ecologizare Alba (1 dosar).

În trei dosare subiectul activ nu avea nicio calitate care să atragă atribuții în domeniul protecției mediului.

În aproape toate cazurile analizate sesizarea organelor de cercetare penală s-a făcut din oficiu, cu excepția a 5 dosare în care organele de urmărire penală au fost sesizate de Agenția pentru Protecția Mediului, Garda de Mediu, Administrația Națională Apele Române, Comisariatul de Mediu.

Infracțiunile reținute în sarcina persoanelor cercetate au fost cele prevăzute în: art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (3) lit. a), b) și c) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (2) lit. (f) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 24¹ din Legea nr. 360/2003 privind regimul substanțelor și preparatelor chimice periculoase[12], cu modificările și completările ulterioare[13]; art. 98 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2005.

În majoritatea cazurilor organele de cercetare penală au identificat în depozitele unităților controlate substanțe toxice, nocive, iritante, expirate sau retrase de la comercializare, ce trebuiau neutralizate prin intermediul unei societăți comerciale specializate. De asemenea, au reținut că nu au fost luate măsuri de depozitare corespunzătoare a unor îngrășăminte complexe periculoase pentru mediu, s-a desfășurat activitate fără certificat de înregistrare și au fost transportate fără autorizație asemenea substanțe periculoase (în 11 dosare).

S-a mai constatat exploatarea neautorizată în condițiile degradării solului (1 dosar), incendierea unei suprafețe de rezervație naturală (1 dosar), livrarea de produse de protecția plantelor neautorizate (3 dosare).

În toate cazurile analizate substanțele fie au fost neutralizate pe parcursul urmăririi penale, fie a fost sesizat judecătorul de cameră preliminară cu solicitarea confiscării speciale în vederea neutralizării, fie a fost dispusă confiscarea de către procurorul de caz.

În cazul dosarelor nr. 2752/P/2014 și nr. 2751/P/2014 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva se impune o îndreptare de eroare materială, deoarece actul este intitulat ordonanță de clasare, iar dispozitivul este de renunțare la urmărire penală (soluție pe fond corectă, de altfel).

În cazul dosarelor nr. 3519/P/2012, nr. 1668/P/2014 și nr. 2097/P/2014 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia nu se face vorbire nici în cuprinsul actului de soluționare, nici la dispozitivul acestuia despre măsurile luate cu privire la produsele de protecție a plantelor – expirate ori retrase de pe piață –, ce trebuiau eliminate.

Soluțiile au fost motivate, s-au făcut referiri concrete la speță, iar în cazul sancțiunii administrative au fost dispuse amenzi cu valori cuprinse între 10 lei și 1.000 lei, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ și art. 91 lit. c) C.pen. din 1969.

În ceea ce privește soluțiile de renunțare la urmărirea penală, acestea au avut în vedere criteriul de oportunitate, pe lângă modul și mijloacele de săvârșire a faptei și eforturile depuse pentru înlăturarea consecințelor.

Nu au existat contradicții între soluția dispusă și argumentarea acesteia.

În 12 dosare au existat subiecți activi multipli.

2. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău

În perioada supusă analizei, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și unitățile subordonate s-au dispus: 16 soluții de scoatere de sub urmărire penală, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ C.pen. din 1969, considerându-se că faptele săvârșite nu au prezentat pericolul social al unor infracțiuni; 3 soluții de clasare, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ C.pen. din 1969, conform art. 19 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale[14], cu modificările și completările ulterioare[15]; 10 soluții de renunțare la urmărirea penală în dosare cu autori cunoscuți.

În majoritatea cazurilor calitatea subiectului activ a fost de administrator societate comercială/reprezentant PFA/gestionar sau inginer chimist în cadrul societății comerciale.

Deopotrivă, subiectul activ a avut calitatea de profesor de chimie (1 dosar), asistent de cercetare la Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași (1 dosar), medic stomatolog (3 dosare), lichidator judiciar (1 dosar).

Într-un dosar subiectul activ a fost o persoană juridică, iar în 4 dosare subiectul activ nu a avut nicio calitate legată de atribuțiuni privind protecția mediului.

În aproape toate cazurile analizate sesizarea organelor de cercetare penală s-a făcut din oficiu. Într-un dosar controalele s-au efectuat împreună cu reprezentanți ai Gărzii de Mediu, iar în 2 dosare s-a depus plângere penală de către persoanele vătămate.

Infracțiunile reținute în sarcina persoanelor cercetate au fost cele prevăzute în: art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (3) lit. a) și b) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (2) lit. f) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2005.

În majoritatea cazurilor organele de cercetare penală au identificat în depozitele unităților controlate substanțe toxice, nocive, iritante, expirate sau retrase de la comercializare, ce trebuiau neutralizate prin intermediul unei societăți comerciale specializate.

De asemenea, au reținut că sunt deținute fără autorizație produse toxice și depozitate în mod neautorizat (9 dosare), ori au fost identificate substanțe periculoase evacuate pe sol (2 dosare).

În toate cazurile analizate substanțele fie au fost neutralizate pe parcursul urmăririi penale, fie a fost sesizat judecătorul de cameră preliminară cu solicitarea confiscării speciale în vederea neutralizării, fie s-a dispus confiscarea specială de către procurorul de caz.

Soluțiile au fost motivate, s-au făcut referiri concrete la speță, iar în cazul sancțiunii administrative au fost dispuse amenzi cu valori cuprinse între 200 lei și 1.000 lei, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ și art. 91 lit. c) C.pen. din 1969.

În ceea ce privește soluțiile de renunțare la urmărirea penală, acestea au avut în vedere criteriul de oportunitate, pe lângă modul și mijloacele de săvârșire a faptei și eforturile depuse pentru înlăturarea consecințelor.

Nu au existat contradicții între soluția dispusă și argumentarea acesteia.

3. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov

În perioada supusă analizei, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și unitățile subordonate s-a dispus o soluție de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ C.pen. din 1969, într-un dosar cu autori necunoscuți (la data de 23 martie 2012, organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu că două persoane de sex masculin, care nu au putut fi identificate, au incendiat accidental vegetația uscată de pe Dealul Lempeș, fără a fi afectată pădurea), considerându-se că fapta săvârșită nu a prezentat pericolul social al unei infracțiuni.

Infracțiunea reținută a fost cea prevăzută în art. 98 alin. (1) pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2005 [în prezent art. 98 alin. (1) lit. a) din același act normativ].

În cuprinsul actului de neîncepere a urmăririi penale, din eroare, se reține infracțiunea de furt calificat, dar cu încadrarea juridică în art. 98 alin. (1) pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2005 [în prezent art. 98 alin. (1) lit. a) din același act normativ].

S-au făcut referiri concrete la speță, iar lipsa pericolului social a fost bine argumentată.

4. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

În perioada supusă analizei, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și unitățile subordonate s-au dispus: 62 de soluții de scoatere de sub urmărire penală, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ C.pen. din 1969, considerându-se că faptele săvârșite nu au prezentat pericolul social al unor infracțiuni; 9 soluții de clasare, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ C.pen. din 1969, conform art. 19 din Legea nr. 255/2013; 94 de soluții de renunțare la urmărirea penală în dosare cu autori cunoscuți; 12 soluții de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ C.pen. din 1969, considerându-se la fel că faptele săvârșite nu au prezentat pericolul social al unor infracțiuni.

În majoritatea cazurilor calitatea subiectului activ a fost de administrator societate comercială/ reprezentant PFA și întreprindere individuală/gestionar în cadrul societății comerciale.

Subiecții activi au mai avut calitatea de: director de liceu/laborant liceu (4 dosare), director al Direcției de Sănătate Publică (1 dosar). În 25 de dosare persoana cercetată nu a avut nicio calitate legată de respectarea legislației mediului.

În aproape toate cazurile analizate sesizarea organelor de cercetare penală s-a făcut din oficiu, iar în 5 dosare sesizarea și controalele ulterioare au fost efectuate de reprezentanți ai Gărzii de Mediu.

Într-un dosar sesizarea s-a făcut ca urmare a depunerii unui denunț.

Infracțiunile reținute în sarcina persoanelor cercetate au fost cele prevăzute în: art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (3) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (2) lit. f) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (3) lit. b); art. 98 alin. (2) pct. 5 din O.U.G. nr. 195/2005 (în forma anterioară modificării textului legal prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal[16]); art. 98 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 195/2005.

În majoritatea cazurilor organele de cercetare penală au identificat în depozitele unităților controlate substanțe toxice, nocive, iritante, expirate sau retrase de la comercializare, ce trebuiau neutralizate prin intermediul unei societăți comerciale specializate.

Deopotrivă, au reținut că nu au fost luate măsuri de depozitare corespunzătoare a unor îngrășăminte complexe, periculoase pentru mediu (13 dosare), au fost utilizate substanțe periculoase fără respectarea legislației (4 dosare), au fost transportate substanțe periculoase nelegal (2 dosare), au fost utilizate produse de protecție a plantelor neautorizate (13 dosare), au fost importate substanțe periculoase (3 dosare) și nu au fost respectate interdicțiile la pescuit în zone protejate (1 dosar).

În toate cazurile analizate substanțele fie au fost neutralizate pe parcursul urmăririi penale, fie a fost sesizat judecătorul de cameră preliminară cu solicitarea confiscării speciale în vederea neutralizării, fie s-a dispus confiscarea de către procurorul de caz.

Soluțiile au fost motivate, s-au făcut referiri concrete la speță, iar în cazul sancțiunii administrative au fost dispuse amenzi cu valori cuprinse între 50 lei și 1.000 lei (cele mai întâlnite cazuri), în temeiul dispozițiilor art. 18¹ și art. 91 lit. c) C.pen. din 1969.

În ceea ce privește soluțiile de renunțare la urmărirea penală, acestea au avut în vedere criteriul de oportunitate, pe lângă modul și mijloacele de săvârșire a faptei și eforturile depuse pentru înlăturarea consecințelor.

Nu au existat contradicții între soluția dispusă și argumentarea acesteia.

Facem precizarea că plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cazul soluției de renunțare la urmărirea penală se face de către suspect sau inculpat în conformitate cu dispozițiile art. 274 C.pr.pen.[17] (dosarele nr. 1474/P/2014, nr. 1229/P/2014, nr. 1475/P/2014, nr. 1200/P/2015, nr. 1330/P/2015 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași; dosarele nr. 2624/P/2015, nr. 2618/P/2015, nr. 652/P/2015 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu; dosarele nr. 147/P/2015, nr. 767/P/2015, nr. 768/P/2015, nr. 856/P/2015, nr. 883/P/2015, nr. 1026/P/2015, nr. 1574/P/2015, nr. 1658/P/2015, nr. 2401/P/2015 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia).

De asemenea, ordonanța prin care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală trebuie să cuprindă mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (2) C.pr.pen., deci inclusiv temeiurile de fapt și de drept ale soluției, ea trebuind să fie comunicată persoanelor interesate, după verificarea sub aspectul legalității și temeiniciei făcută de procurorul ierarhic superior, dar nu împreună cu referatul organelor de cercetare penală (dosarele nr. 5649/P/2013, nr. 2508/P/2013, nr. 300/P/2013 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu).

5. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj

În perioada supusă analizei, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și unitățile subordonate s-au dispus: 11 soluții de scoatere de sub urmărire penală, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ C.pen. din 1969, considerându-se că faptele săvârșite nu au prezentat pericolul social al unor infracțiuni; 3 soluții de clasare, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ C.pen. din 1969, conform art. 19 din Legea nr. 255/2013; 3 soluții de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ C.pen. din 1969, considerându-se, tot la fel, că faptele săvârșite nu au prezentat pericolul social al unor infracțiuni; 21 de soluții de renunțare la urmărirea penală în dosare cu autori cunoscuți.

În majoritatea cazurilor calitatea subiectului activ a fost de administrator societate comercială/întreprindere individuală/gestionar în cadrul societății comerciale.

Deopotrivă, subiectul activ a mai avut calitatea de laborant chimist (1 dosar), lichidator judiciar (1 dosar), inginer șef fermă (1 dosar).

În 2 dosare a fost cercetată o persoană juridică și în 2 dosare subiectul activ nu a avut nicio calitate.

În aproape toate cazurile analizate sesizarea organelor de cercetare penală s-a făcut din oficiu, în 6 dosare sesizările și ulterior controalele au fost efectuate de către reprezentanți ai Gărzii de Mediu și ai Agenției de Protecție a Mediului Năsăud, iar un dosar a fost înregistrat la plângerea persoanelor vătămate.

Infracțiunile reținute în sarcina persoanelor cercetate au fost cele prevăzute în: art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (2) lit. f) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (2) lit. a), b) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (5) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (2) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2005; art.98 alin. (3) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2005.

În majoritatea cazurilor organele de cercetare penală au identificat în depozitele unităților controlate substanțe toxice, nocive, iritante, expirate sau retrase de la comercializare, ce trebuiau neutralizate prin intermediul unei societăți comerciale specializate.

De asemenea, au constatat: că au fost livrate produse de protecție a plantelor neautorizate (5 dosare); poluarea solului cu substanțe periculoase (1 dosar); continuarea activității de poluare după dispunerea încetării activității (1 dosar); producerea de zgomote peste limitele admise (1 dosar); transportul de deșeuri periculoase fără autorizație (1 dosar); continuarea activității după ce Garda de Mediu a dispus încetarea (1 dosar).

În toate cazurile analizate substanțele fie au fost neutralizate pe parcursul urmăririi penale, fie a fost sesizat judecătorul de cameră preliminară cu solicitarea confiscării speciale în vederea neutralizării, fie au fost confiscate de către procurorul de caz în vederea eliminării.

În cazul dosarelor nr. 1088/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda și nr. 606/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej nu se face vorbire nici în cuprinsul actului de soluționare, nici la dispozitivul acestuia despre măsurile luate cu privire la produsele de protecție a plantelor – expirate –, ce trebuiau eliminate.

În cazul dosarelor nr. 535/P/2014 și nr. 414/P/2014 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin, procurorul de caz nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 318 alin. (8) C.pr.pen. care prevăd că ordonanța de renunțare la urmărire trebuie să cuprindă mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (2) din același cod, deci inclusiv temeiurile de fapt și de drept ale soluției, ea trebuind să fie comunicată persoanelor interesate, după verificarea sub aspectul legalității și temeiniciei făcută de procurorul ierarhic superior, dar nu împreună cu referatul organelor de cercetare penală, cum s-a procedat greșit în cele două cauze soluționate.

Soluțiile au fost motivate, s-au făcut referiri concrete la speță, iar în cazul sancțiunii administrative au fost dispuse mustrări sau amenzi cu valori cuprinse între 150 lei și 1.000 lei, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ și art. 91 lit. c) C.pen. din 1969.

În ceea ce privește soluțiile de renunțare la urmărirea penală, acestea au avut în vedere criteriul de oportunitate, pe lângă modul și mijloacele de săvârșire a faptei și eforturile depuse pentru înlăturarea consecințelor.

Nu au existat contradicții între soluția dispusă și argumentarea acesteia.

Patru dosare din cele analizate au avut subiecți activi multipli (coautori).

6. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța

În perioada supusă analizei, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și unitățile subordonate s-au dispus: 4 soluții de scoatere de sub urmărire penală, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ C.pen. din 1969, considerându-se că faptele săvârșite nu au prezentat pericolul social al unor infracțiuni; 4 soluții de renunțare la urmărirea penală în dosare cu autori cunoscuți.

În toate aceste cazuri, calitatea subiectului activ a fost de administrator societate comercială/gestionar în cadrul societății comerciale/președinte asociație agricolă sau laborant.

Sesizarea organelor de cercetare penală s-a făcut din oficiu.

Infracțiunile reținute în sarcina persoanelor cercetate au fost cele prevăzute în art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005 sau în art. 98 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2005.

Organele de cercetare penală au identificat în depozitele unităților controlate substanțe toxice, nocive, iritante, expirate sau retrase de la comercializare, ce trebuiau neutralizate prin intermediul unei societăți comerciale specializate (6 dosare), sau au reținut că au fost evacuate pe sol deșeuri periculoase (1 dosar).

În aproape toate cazurile analizate substanțele fie au fost neutralizate pe parcursul urmăririi penale, fie s-a dispus confiscarea specială a acestora în vederea neutralizării ulterioare.

În cazul dosarului nr. 302/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag nu se face vorbire nici în cuprinsul actului de soluționare, nici la dispozitivul acestuia despre măsurile luate cu privire la produsele de protecție a plantelor, expirate.

Soluțiile au fost motivate, s-au făcut referiri concrete la speță, iar în cazul sancțiunii administrative au fost dispuse amenzi cu valori cuprinse între 100 lei și 1.000 lei, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ și art. 91 lit. c) C.pen. din 1969.

În ceea ce privește soluțiile de renunțare la urmărirea penală, acestea au avut în vedere criteriul de oportunitate, pe lângă modul și mijloacele de săvârșire a faptei și eforturile depuse pentru înlăturarea consecințelor.

Nu au existat contradicții între soluția dispusă și argumentarea acesteia.

În niciun dosar nu a existat subiect activ multiplu.

7. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova

În perioada supusă analizei, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și unitățile subordonate s-au dispus: 17 soluții de scoatere de sub urmărire penală, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ C.pen. din 1969, considerându-se că faptele săvârșite nu au prezentat pericolul social al unor infracțiuni; 9 soluții de renunțare la urmărirea penală în dosare cu autori cunoscuți.

În majoritatea cazurilor calitatea subiectului activ a fost de administrator societate comercială/ reprezentant întreprindere individuală.

Într-un singur dosar persoana cercetată nu a avut vreo calitate anume, iar într-un dosar a fost dispusă începerea urmăririi penale și față de persoana juridică.

În aproape toate cazurile analizate sesizarea organelor de cercetare penală s-a făcut din oficiu, într-un singur dosar a fost formulată plângere penală, iar într-un dosar a fost înregistrată sesizarea Gărzii de Mediu (ulterior luării măsurii sistării activității societății comerciale).

Infracțiunile reținute în sarcina persoanelor cercetate au fost cele prevăzute în: art. 98 alin. (4) pct. 2 din O.U.G. nr.195/2005 [în prezent art. 98 alin. (5) lit. b) din același act normativ]; art. 98 alin. (2) pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2005 [în prezent art. 98 alin. (2) lit. a) din același act normativ]; art. 98 alin. (2) lit. f) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (5) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (3) lit. a), c) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 359 C.pen.[18]; art. 53 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor[19].

Organele de cercetare penală au identificat în depozitele unităților controlate substanțe toxice, nocive, iritante, expirate, neomologate sau retrase de la comercializare, ce trebuiau neutralizate prin intermediul unei societăți comerciale specializate, sau au reținut că nu au fost luate măsuri de depozitare corespunzătoare a unor îngrășăminte complexe periculoase pentru mediu (în 12 dosare). De asemenea, au mai reținut că au fost comercializate produse de protecție a plantelor neautorizate/retrase de pe piață/neomologate (12 dosare). Într-un dosar a fost cercetat făptuitorul pentru poluarea prin depozitarea de moloz toxic, iar în alt dosar societatea comercială a continuat activitatea după ce reprezentanții Gărzii de Mediu au dispus sistarea acesteia, urmare a constatărilor făcute.

În cazul dosarelor nr. 3038/P/2013 și nr. 2114/P/2015 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu nu se face vorbire nici în cuprinsul actului de soluționare, nici la dispozitivul acestuia despre măsurile luate cu privire la produsele de protecție a plantelor, neomologate ori comercializate fără drept.

Soluțiile au fost motivate, s-au făcut referiri concrete la speță, iar în cazul sancțiunii administrative au fost dispuse amenzi cu valori cuprinse între 100 lei și 1.000 lei, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ și art. 91 lit. c) C.pen. din 1969, în cele mai multe dosare amenda fiind orientată spre maxim.

În ceea ce privește soluțiile de renunțare la urmărirea penală, acestea au avut în vedere criteriul de oportunitate, pe lângă modul și mijloacele de săvârșire a faptei și eforturile depuse pentru înlăturarea consecințelor.

Nu au existat contradicții între soluția dispusă și argumentarea acesteia.

În majoritatea dosarelor subiectul activ a fost unic.

8. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați

În perioada supusă analizei, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și unitățile subordonate s-au dispus: 26 de soluții de scoatere de sub urmărire penală, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ C.pen. din 1969, considerându-se că faptele săvârșite nu au prezentat pericolul social al unor infracțiuni; 4 soluții de clasare, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ C.pen. din 1969, conform art. 19 din Legea nr. 255/2013; 24 de soluții de renunțare la urmărirea penală în dosare cu autori cunoscuți.

În majoritatea cazurilor calitatea subiectului activ a fost de administrator societate comercială/ reprezentant PFA/gestionar în cadrul societății comerciale. De asemenea, s-a întâlnit calitatea de șef birou situații urgență din cadrul Primăriei Tecuci (1 dosar), profesor de chimie (1 dosar), salariat al unui spital (1 dosar), precum și persoană fizică (1 dosar).

În aproape toate cazurile analizate sesizarea organelor de cercetare penală s-a făcut din oficiu, iar controalele s-au efectuat împreună cu reprezentanți ai Gărzii de Mediu.

Infracțiunile reținute în sarcina persoanelor cercetate au fost cele prevăzute în: art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2005 coroborat cu art. 24¹ din Legea nr. 360/2003 privind regimul substanțelor și preparatelor chimice periculoase[20]; art. 98 alin. (2) lit. a), f) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (2) lit. f); art. 98 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005 coroborat cu art. 63 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, republicată[21].

În majoritatea cazurilor organele de cercetare penală au identificat în depozitele unităților controlate substanțe toxice, nocive, iritante, expirate sau retrase de la comercializare, ce trebuiau neutralizate prin intermediul unei societăți comerciale specializate, au reținut că nu au fost luate măsuri de depozitare corespunzătoare a unor îngrășăminte complexe, periculoase pentru mediu (în 3 dosare), au identificat deșeuri periculoase evacuate pe sol (în 9 dosare) ori produse importate pentru care nu existau certificate de calitate sau erau retrase de pe piață (în 4 dosare).

În toate cazurile analizate substanțele fie au fost neutralizate pe parcursul urmăririi penale, fie a fost sesizat judecătorul de cameră preliminară cu solicitarea confiscării speciale în vederea neutralizării ulterioare.

În cazul dosarului nr. 656/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila se impune o îndreptare de eroare materială, fiind reținută ca încadrare juridică O.U.G. nr. 105/2005 și nu O.U.G. nr. 195/2005.

În cazul dosarelor nr. 1605/P/2015 și nr. 1606/P/2015 înregistrate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a fost invocat art. 98 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005, deși conținutul infracțiunii era cel prevăzut la lit. a) a alin. (2) al art. 98 din actul normativ menționat, iar în cazul dosarelor nr. 368/P/2012 și nr. 996/P/2012 nu se face vorbire nici în cuprinsul actului de soluționare, nici la dispozitivul acestuia despre măsurile luate cu privire la produsele de protecție a plantelor, expirate ori retrase de pe piață.

Soluțiile au fost motivate, s-au făcut referiri concrete la speță, iar în cazul sancțiunii administrative au fost dispuse amenzi cu valori cuprinse între 150 lei și 500 lei (cele mai întâlnite cazuri), în temeiul dispozițiilor art. 18¹ și art. 91 lit. c) C.pen. din 1969.

În ceea ce privește soluțiile de renunțare la urmărirea penală, acestea au avut în vedere criteriul de oportunitate, pe lângă modul și mijloacele de săvârșire a faptei și eforturile depuse pentru înlăturarea consecințelor.

Nu au existat contradicții între soluția dispusă și argumentarea acesteia.

Un număr de 49 dosare au avut subiecți activi unici.

9. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași

În perioada supusă analizei, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și unitățile subordonate s-au dispus: 14 soluții de scoatere de sub urmărire penală, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ C.pen. din 1969, considerându-se că faptele săvârșite nu au prezentat pericolul social al unor infracțiuni; 3 soluții de clasare, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ C.pen. din 1969, conform art.19 din Legea nr.255/2013; 15 soluții de renunțare la urmărirea penală în dosare cu autori cunoscuți.

În majoritatea cazurilor calitatea subiectului activ a fost de administrator societate comercială/reprezentant PFA, întreprindere individuală, gestionar, laborant sau director în cadrul societății comerciale.

În trei dosare au fost cercetate persoane fără vreo calitate specială legată de atribuții privind protecția mediului.

În majoritatea cazurilor analizate sesizarea organelor de cercetare penală s-a făcut din oficiu; în două dosare sesizarea organelor de poliție s-a făcut de către reprezentanți ai Gărzii de Mediu.

Infracțiunile reținute în sarcina persoanelor cercetate au fost cele prevăzute în: art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (2) pct. 5 din O.U.G. nr. 195/2005 (în forma anterioară modificării textului legal prin Legea nr. 187/2012); art. 98 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (2) lit. f) din O.U.G. nr. 195/2005.

În majoritatea cazurilor organele de cercetare penală au identificat în depozitele unităților controlate substanțe toxice, nocive, iritante, expirate sau retrase de la comercializare, ce trebuiau neutralizate prin intermediul unei societăți comerciale specializate.

Deopotrivă, au fost constatate activități de pescuit în zonă protejată, de interes național (1 dosar), utilizarea unor produse neautorizate pentru protecția plantelor (1 dosar) și incendierea unor suprafețe dintr-o arie protejată (1 dosar).

În aproape toate cazurile analizate substanțele au fost neutralizate pe parcursul urmăririi penale sau a fost sesizat judecătorul de cameră preliminară cu solicitarea confiscării speciale în vederea neutralizării ori a fost dispusă confiscarea substanțelor de către procuror în vederea neutralizării ulterioare.

În cazul dosarului nr. 910/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași nu se face vorbire nici în cuprinsul actului de soluționare, nici la dispozitivul acestuia despre măsurile luate cu privire la produsele de protecție a plantelor, expirate.

Soluțiile au fost motivate, s-au făcut referiri concrete la speță, iar în cazul sancțiunii administrative au fost dispuse amenzi cu valoare cuprinsă între 100 lei și 500 lei, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ și art. 91 lit. c) C.pen. din 1969.

În ceea ce privește soluțiile de renunțare la urmărirea penală, acestea au avut în vedere criteriul de oportunitate, pe lângă modul și mijloacele de săvârșire a faptei și eforturile depuse pentru înlăturarea consecințelor.

Nu au existat contradicții între soluția dispusă și argumentarea acesteia.

În doar două dosare au existat subiecți activi multipli.

Facem observația că cheltuielile judiciare au fost reținute, în foarte multe cazuri, în sarcina statului, în condițiile în care din coroborarea art. 318 cu art. 274 C.pr.pen. reiese cu claritate că inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat (exemplificăm cu dosarele nr. 5639/P/2014, nr. 13251/P/2014, nr. 5127/P/2014, nr. 7044/P/2014, nr. 7165/P/2014, nr. 1513/P/2015, nr. 5931/P/2013, nr. 5236/P/2013, nr. 5237/P/2015, nr. 5640/P/2014, nr. 5760/P/2013, nr. 5791/P/2013 și nr. 7236/P/2013 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, dosarele nr. 1976/P/2015 și nr. 1689/P/2015 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani).

10. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea

În perioada supusă analizei, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și unitățile subordonate s-au dispus: 19 soluții de scoatere de sub urmărire penală, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ C.pen. din 1969, considerându-se că faptele săvârșite nu au prezentat pericolul social al unor infracțiuni; 6 soluții de clasare, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ C.pen. din 1969, conform art. 19 din Legea nr. 255/2013 (din care o soluție cu A.N.); 10 soluții de renunțare la urmărirea penală în dosare cu A.C.; 4 soluții de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ C.pen. din 1969, considerându-se, tot la fel, că faptele săvârșite nu au prezentat pericolul social al unor infracțiuni (din care 3 soluții cu A.N).

În majoritatea cazurilor calitatea subiectului activ a fost de administrator societate comercială/ reprezentant PFA.

În aproape toate cazurile analizate sesizarea organelor de cercetare penală s-a făcut din oficiu.

În 3 dosare sesizarea a fost făcută de reprezentanți ai Gărzii de Mediu, într-un dosar de Administrația Ariilor Protejate Râul Tur, iar în 2 dosare de Societatea Carpatină Satu Mare.

Infracțiunile reținute în sarcina persoanelor cercetate au fost cele prevăzute în: art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (3) lit. a) și c) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (2) lit. f) din O.U.G. nr. 195/2005.

În majoritatea cazurilor organele de cercetare penală au identificat în depozitele unităților controlate sau alte locații substanțe toxice, nocive, iritante, expirate sau retrase de la comercializare, ce trebuiau neutralizate prin intermediul unei societăți comerciale specializate.

De asemenea, au reținut arderea vegetației în arii protejate (în 6 dosare), transportul neautorizat de substanțe periculoase (în 4 dosare), neasigurarea depozitelor de deșeuri periculoase (în 13 dosare) sau utilizarea de produse de protecție a plantelor neautorizate (în 2 dosare).

În toate cazurile analizate substanțele fie au fost neutralizate pe parcursul urmăririi penale, fie a fost sesizat judecătorul de cameră preliminară cu solicitarea confiscării speciale în vederea neutralizării, fie s-a dispus confiscarea specială de către procurorul de caz.

Soluțiile au fost motivate, s-au făcut referiri concrete la speță, iar în cazul sancțiunii administrative au fost dispuse amenzi cu valori cuprinse între 150 lei și 1.000 lei, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ și art. 91 lit. c) C.pen. din 1969.

În ceea ce privește soluțiile de renunțare la urmărirea penală, acestea au avut în vedere criteriul de oportunitate, pe lângă modul și mijloacele de săvârșire a faptei și eforturile depuse pentru înlăturarea consecințelor.

Nu au existat contradicții între soluția dispusă și argumentarea acesteia.

În aproape toate dosarele subiectul activ a fost unic, cu excepția unui singur caz (coautorat).

11. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești

În perioada supusă analizei, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și unitățile subordonate s-au dispus: 4 soluții de scoatere de sub urmărire penală, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ C.pen. din 1969, considerându-se că faptele săvârșite nu au prezentat pericolul social al unor infracțiuni; o soluție de clasare, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ C.pen. din 1969, conform art. 19 din Legea nr. 255/2013; 5 soluții de renunțare la urmărirea penală în dosare cu autori cunoscuți.

În cele mai multe cazuri calitatea subiectului activ a fost de administrator societate comercială/director/gestionar în cadrul societății comerciale (1 dosar).

Într-un dosar subiectul activ a fost funcționar al primăriei, iar în 2 dosare subiectul activ nu a avut vreo calitate legată de protecția mediului.

Sesizarea organelor de cercetare penală s-a făcut din oficiu sau de Comisariatul Județean Argeș al Gărzii de Mediu (1 dosar).

Infracțiunile reținute în sarcina persoanelor cercetate au fost cele prevăzute în: art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (2) lit. f) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (2) lit. a), c) din O.U.G. nr. 195/2005.

Organele de cercetare penală au identificat în depozitele unităților controlate substanțe toxice, nocive, iritante, expirate sau retrase de la comercializare, ce trebuiau neutralizate prin intermediul unei societăți comerciale specializate, au reținut că au fost livrate produse de protecție a plantelor neautorizate (3 dosare) și, de asemenea, au reținut că au fost evacuate pe sol substanțe periculoase ori activitatea societății a continuat ulterior suspendării autorizației de mediu (2 dosare), precum și că s-a înregistrat poluarea accidentală din cauza nesupravegherii funcționării instalațiilor (1 dosar).

În toate cazurile analizate substanțele fie au fost neutralizate pe parcursul urmăririi penale, fie a fost sesizat judecătorul de cameră preliminară cu solicitarea confiscării speciale în vederea neutralizării.

Soluțiile au fost motivate, s-au făcut referiri concrete la speță, iar în cazul sancțiunii administrative au fost dispuse amenzi cu valori cuprinse între 200 lei și 1.000 lei, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ și art. 91 lit. c) C.pen. din 1969.

În ceea ce privește soluțiile de renunțare la urmărirea penală, acestea au avut în vedere criteriul de oportunitate, pe lângă modul și mijloacele de săvârșire a faptei și eforturile depuse pentru înlăturarea consecințelor.

Nu au existat contradicții între soluția dispusă și argumentarea acesteia.

S-au relevat situații de fapt bine stabilite și motivate în dosarul nr. 354/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Topoloveni (4 inculpați au sustras o cantitate de țiței din conducta Petrom, producând în același timp poluarea solului, prin evacuarea țițeiului din conducta avariată) și în dosarul nr. 274/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Costești (poluare accidentală a mediului din cauza fisurării unei conducte a S.C. Conpet S.A., poluare limitată datorită intervenției rapide a angajaților societății și monitorizării atente a Gărzii de Mediu).

În două dosare a fost întâlnit subiect activ multiplu.

12. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

În perioada supusă analizei, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și unitățile subordonat s-au dispus: 14 soluții de scoatere de sub urmărire penală, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ C.pen. din 1969, considerându-se că faptele săvârșite nu au prezentat pericolul social al unor infracțiuni; 2 soluții de clasare, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ C.pen. din 1969, conform art. 19 din Legea nr. 255/2013; 20 de soluții de renunțare la urmărirea penală în dosare cu autori cunoscuți; 1 soluție de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ C.pen. din 1969, considerându-se, la fel, că fapta săvârșită nu a prezentat pericolul social al unei infracțiuni.

În majoritatea cazurilor calitatea subiectului activ a fost de administrator societate comercială/reprezentant PFA sau gestionar în cadrul societății comerciale. O persoană cercetată a avut calitatea de primar (1 dosar), iar într-o cauză au fost cercetate două persoane fizice, fără vreo calitate specială.

În aproape toate cazurile analizate sesizarea organelor de urmărire penală s-a făcut din oficiu, cu excepția unui singur dosar în care actul de sesizare a fost întocmit de Garda de Mediu.

Infracțiunile reținute în sarcina persoanelor cercetate au fost cele prevăzute în: art. 98 alin. (4) pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2005 [în prezent art. 98 alin. (5) lit. b) din același act normativ]; art. 98 alin. (2) pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2005 [în prezent art. 98 alin. (2) lit. a) din același act normativ]; art. 98 alin. (2) lit. f) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (2) pct. 13 din O.U.G. nr. 195/2005 [în prezent art. 98 alin. (2) lit. f) din același act normativ]; art. 98 pct. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2005 [în prezent art. 98 alin. (1) lit. b) din același act normativ].

În cele mai multe cazuri organele de cercetare penală au identificat în depozitele unităților controlate substanțe toxice, nocive, iritante, expirate sau retrase de la comercializare, ce trebuiau neutralizate prin intermediul unei societăți comerciale specializate.

Deopotrivă, au reținut că nu au fost luate măsuri de depozitare corespunzătoare a unor substanțe chimice ori îngrășăminte complexe periculoase pentru mediu (în 13 dosare), au fost exploatate agregate minerale fără autorizație de mediu (1 dosar) sau au fost comercializate produse pentru care nu existau certificate de calitate și autorizare (în 4 dosare).

În toate cazurile analizate substanțele au fost neutralizate pe parcursul urmăririi penale, a fost sesizat judecătorul de cameră preliminară cu solicitarea confiscării speciale în vederea neutralizării sau procurorul a dispus prin ordonanță confiscarea specială în vederea eliminării acestora.

În cazul dosarelor nr. 239/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele și nr. 10380/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești nu se face vorbire nici în cuprinsul actului de soluționare, nici la dispozitivul acestuia despre măsurile luate cu privire la produsele de protecție a plantelor, expirate ori retrase de pe piață.

În cazul dosarului nr. 10537/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești a fost reținută în mod greșit ca încadrare juridică cea prevăzută în art. 98 alin. (1) pct. 4 din O.U.G. nr. 195/2005, având în vedere că acest alineat avea doar două puncte [încadrarea juridică corectă era în art. 98 alin. (2) pct. 6) al O.U.G. nr. 195/2005, în forma anterioară modificării textului legal prin Legea nr. 187/2012 – deci se impune o îndreptare de eroare materială în acest sens].

Soluțiile au fost motivate, s-au făcut referiri concrete la speță, iar în cazul sancțiunii administrative au fost dispuse mustrări cu avertisment sau amenzi administrative cu valori cuprinse între 100 lei și 1.000 lei, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ și art. 91 lit. c) C.pen. din 1969.

În ceea ce privește soluțiile de renunțare la urmărirea penală, acestea au avut în vedere criteriul de oportunitate, pe lângă modul și mijloacele de săvârșire a faptei și eforturile depuse pentru înlăturarea consecințelor.

Nu au existat contradicții între soluția dispusă și argumentarea acesteia.

În aproape toate dosarele analizate a fost cercetată o singură persoană, cu excepția a două dosare în care a fost reținut coautoratul.

13. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava

În perioada supusă analizei, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și unitățile subordonate s-au dispus: 12 soluții de scoatere de sub urmărire penală, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ C.pen. din 1969, considerându-se că faptele săvârșite nu au prezentat pericolul social al unor infracțiuni; 25 de soluții de renunțare la urmărirea penală în dosare cu A.C./A.N. (1 dosar).

În majoritatea cazurilor calitatea subiectului activ a fost de administrator societate comercială/reprezentant PFA/întreprindere individuală/gestionar în cadrul societății comerciale.

În șapte dosare subiectul activ nu avea nicio calitate specială.

În aproape toate cazurile analizate sesizarea organelor de cercetare penală s-a făcut din oficiu, iar într-un dosar organele de urmărire penală au fost sesizate prin plângerea formulată de persoana vătămată.

Infracțiunile reținute în sarcina persoanelor cercetate au fost cele prevăzute în: art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (2) lit. f) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 7 din Legea nr. 101/2011 (un singur dosar); art. 359 C.pen.; art. 348 C. pen.[22]

În majoritatea cazurilor organele de cercetare penală au identificat în depozitele unităților controlate substanțe toxice, nocive, iritante, expirate sau retrase de la comercializare, ce trebuiau neutralizate prin intermediul unei societăți comerciale specializate și au reținut că nu au fost luate măsuri de depozitare corespunzătoare a unor îngrășăminte complexe periculoase pentru mediu (27 de dosare).

De asemenea, au fost identificate deșeuri periculoase evacuate pe sol (2 dosare) și s-a constatat utilizarea unor produse pentru care nu existau certificate de calitate sau erau retrase de pe piață ori neautorizate (7 dosare).

Într-un singur dosar s-a reținut folosirea unei substanțe care diminuează stratul de ozon.

În aproape toate cazurile analizate substanțele fie au fost neutralizate pe parcursul urmăririi penale, fie a fost sesizat judecătorul de cameră preliminară cu solicitarea confiscării speciale în vederea neutralizării.

În ceea ce privește dosarul nr. 88/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți se impune o îndreptare de eroare materială în actul de soluționare, fiind reținută ca încadrare juridică a faptei săvârșite cea prevăzută în art. 98 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 105/2005 (în mod corect), dar denumirea infracțiunii ,,de conducere a unui autovehicul neînmatriculat” este greșită; denumirea corectă era de ,,poluarea prin evacuarea, în atmosferă sau pe sol, a unor deșeuri ori substanțe periculoase”.

În cazul dosarelor nr. 2140/P/2012 și nr. 2139/P/2012 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, nr. 678/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului, nr. 2147/P/2011 și nr. 2148/P/2011 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, nr. 6198/P/2014, nr. 6199/P/2014, nr. 6200/P/2014 și nr. 6627/P/2014 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani și nr. 219/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni nu se face vorbire nici în cuprinsul actului de soluționare, nici la dispozitivul acestuia despre măsurile luate cu privire la produsele de protecție a plantelor, expirate ori retrase de pe piață sau despre măsurile luate cu privire la aceste produse devenite deșeuri, în timpul urmăririi penale.

Soluțiile au fost motivate, s-au făcut referiri concrete la speță, iar în cazul sancțiunii administrative au fost dispuse amenzi cu valori cuprinse între 200 lei și 1.000 lei, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ și art. 91 lit. c) C.pen. din 1969.

În ceea ce privește soluțiile de renunțare la urmărirea penală, acestea au avut în vedere criteriul de oportunitate, pe lângă modul și mijloacele de săvârșire a faptei și eforturile depuse pentru înlăturarea consecințelor.

Nu au existat contradicții între soluția dispusă și argumentarea acesteia.

Ceea ce se impune a fi avut în vedere de către procurorii de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava (și unitățile subordonate) sunt dispozițiile art. 318 alin. (8) C.pr.pen. [raportat la dispozițiile art. 274, art. 286 alin. (2) și art. 315 alin. (2)-(4) C.pr.pen.] referitoare la cheltuielile judiciare ce trebuie suportate de către suspect/inculpat și nu de către stat (dosarele nr. 2442/P/2014, nr. 2443/P/2014 și nr. 2444/P/2014 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, nr. 1898/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, nr. 6198/P/2014, nr. 6199/P/2014, nr. 2488/P/2015, nr. 3118/P/2015, nr. 6200/P/2014, nr. 3699/P/2015 și nr. 6627/P/2014 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani, nr. 480/P/2015 și nr. 481/P/2015 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Darabani).

14. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș

În perioada supusă analizei, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș și unitățile subordonate s-au dispus: 5 soluții de scoatere de sub urmărire penală, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ C.pen. din 1969, considerându-se că faptele săvârșite nu au prezentat pericolul social al unor infracțiuni; 5 soluții de clasare, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ C.pen. din 1969, conform art. 19 din Legea nr. 255/2013, în dosare cu A.N.; 6 soluții de renunțare la urmărirea penală în dosare cu autori cunoscuți; 1 soluție de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ C.pen. din 1969, considerându-se, la fel, că fapta săvârșită nu a prezentat pericolul social al unei infracțiuni, dosarul fiind cu A.N.

În majoritatea cazurilor calitatea subiectului activ a fost de administrator societate comercială (cu excepția a 2 dosare – persoană fizică cercetată, fără calitate specială).

În 6 dosare din cele analizate sesizarea organelor de urmărire penală s-a făcut de către reprezentanți ai Gărzii de Mediu, fiind vorba de incendierea unor suprafețe de vegetație și puieți ori a altor suprafețe protejate.

Infracțiunile reținute în sarcina persoanelor cercetate au fost cele prevăzute în: art. 98 alin. (4) pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2005 [în prezent art. 98 alin. (5) lit. b) din același act normativ]; art. 98 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (3) pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2005 [în prezent art. 98 alin. (2) lit. g) din același act normativ]; art. 98 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (2) pct. 13 din O.U.G. nr. 195/2005 [în prezent art. 98 alin. (2) lit. f) din același act normativ]; art. 98 alin. (1) pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2005 [în prezent art. 98 alin. (1) lit. a) din același act normativ].

Astfel, în cele mai multe cazuri, organele de cercetare penală au identificat în depozitele unităților controlate substanțe toxice, nocive, iritante, expirate, neomologate sau retrase de la comercializare, ce trebuiau neutralizate prin intermediul unei societăți comerciale specializate.

Deopotrivă, au reținut că nu au fost luate măsuri de depozitare corespunzătoare a unor îngrășăminte complexe periculoase pentru mediu (într-un dosar), ori au fost sesizate cu incendierea unor suprafețe de vegetație și puieți/fâneață/vegetație uscată dintr-o rezervație naturală/pășune împădurită (6 dosare).

În cazurile analizate substanțele fie au fost neutralizate pe parcursul urmăririi penale, fie a fost sesizat judecătorul de cameră preliminară cu solicitarea confiscării speciale în vederea neutralizării, fie a dispus procurorul confiscarea acestora în vederea neutralizării pe cheltuiala persoanei cercetate.

În cazul dosarelor nr. 582/P/2014 și nr. 581/P/2014 înregistrate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Luduș nu se face vorbire despre măsurile luate de către organele de urmărire penală cu privire la produsele expirate identificate.

Soluțiile au fost motivate, s-au făcut referiri concrete la speță, iar în cazul sancțiunii administrative au fost dispuse amenzi cu valori cuprinse între 100 lei și 300 lei sau mustrare (un dosar), în temeiul dispozițiilor art. 18¹ și art. 91 lit. c) C.pen. din 1969.

În ceea ce privește soluțiile de renunțare la urmărirea penală, acestea au avut în vedere criteriul de oportunitate, pe lângă modul și mijloacele de săvârșire a faptei și eforturile depuse pentru înlăturarea consecințelor.

Nu au existat contradicții între soluția dispusă și argumentarea acesteia.

În toate dosarele cu autori cunoscuți a fost cercetată câte o singură persoană, iar în 7 dosare au fost efectuate cercetări cu privire la faptă.

15. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara

În perioada supusă analizei, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și unitățile subordonate s-au dispus: 11 soluții de scoatere de sub urmărire penală, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ C.pen. din 1969, considerându-se că faptele săvârșite nu au prezentat pericolul social al unor infracțiuni; 7 soluții de clasare, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ C.pen. din 1969, conform art. 19 din Legea nr. 255/2013; 18 soluții de renunțare la urmărirea penală în dosare cu autori cunoscuți; 4 soluții de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul dispozițiilor art. 18¹ C.pen. din 1969, considerându-se, la fel, că faptele săvârșite nu au prezentat pericolul social al unor infracțiuni.

În majoritatea cazurilor calitatea subiectului activ a fost de salariat sau administrator societate comercială.

În 8 dosare subiectul activ nu a avut nicio calitate legată de atribuții în domeniul protecției mediului, într-un dosar a avut calitatea de lichidator judiciar, iar într-un dosar subiectul activ a fost profesor de chimie.

În aproape toate cazurile analizate sesizarea organelor de cercetare penală s-a făcut din oficiu, iar în 3 cazuri sesizarea și controalele ulterioare au aparținut Gărzii de Mediu.

Infracțiunile reținute în sarcina persoanelor cercetate au fost cele prevăzute în: art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (2) lit. f) din O.U.G. nr. 195/2005; art. 98 alin. (3) lit. a) și c) din O.U.G. nr. 195/2005.

În majoritatea cazurilor organele de cercetare penală au identificat în depozitele/locațiile unităților controlate substanțe toxice, nocive, iritante, expirate sau retrase de la comercializare, ce trebuiau neutralizate prin intermediul unei societăți comerciale specializate.

Deopotrivă, au reținut că au fost utilizate produse de protecție a plantelor neautorizate (9 dosare), au fost neasigurate depozite de deșeuri periculoase (2 dosare) sau au fost transportate substanțe periculoase cu încălcarea legii (2 dosare).

În toate cazurile analizate substanțele fie au fost neutralizate pe parcursul urmăririi penale, fie a fost sesizat judecătorul de cameră preliminară cu solicitarea confiscării speciale în vederea neutralizării, fie s-a dispus confiscarea specială de către procurorul de caz.

Soluțiile au fost motivate, s-au făcut referiri concrete la speță, iar în cazul sancțiunii administrative au fost dispuse amenzi cu valori cuprinse între 50 lei și 1.000 lei (cele mai întâlnite cazuri), în temeiul dispozițiilor art. 18¹ și art. 91 lit. c) C.pen. din 1969.

În ceea ce privește soluțiile de renunțare la urmărirea penală, acestea au avut în vedere criteriul de oportunitate, pe lângă modul și mijloacele de săvârșire a faptei și eforturile depuse pentru înlăturarea consecințelor.

Nu au existat contradicții între soluția dispusă și argumentarea acesteia.

De precizat că, în cazul dosarului nr. 410/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 318 alin. (8) C.pr.pen., respectiv ordonanța nu cuprinde mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (2) din același cod, respectiv temeiurile de fapt și de drept ale soluției. Ordonanța de renunțare la urmărirea penală trebuie să fie comunicată persoanelor interesate, după verificarea sub aspectul legalității și temeiniciei făcută de procurorul ierarhic superior, dar nu împreună cu referatul organelor de cercetare penală, cum s-a procedat greșit în cauza soluționată.

Dintre dosarele analizate doar 2 dosare au avut subiecți activi multipli (coautori).

Concluzii. Soluțiile adoptate de procurorii de caz (renunțare la urmărirea penală, scoatere de sub urmărire penală în temeiul art. 18¹ C.pen. din 1969, clasare în temeiul art. 18¹ C.pen. din 1969, neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 18¹ C.pen. din 1969) sunt legale și temeinice, decizia de netrimitere în judecată a fost în toate cazurile fundamentată și oportună. Situația de fapt a fost corect stabilită în toate cazurile, au fost coroborate probele administrate, astfel încât procurorul de caz a putut ajunge la concluzia că trimiterea în judecată nu este necesară pentru apărarea și garantarea valorilor fundamentale consacrate de Constituția României, republicată.

Cercetările efectuate în aceste dosare nu au privit mari poluatori ori situații grave care să aibă ca rezultat prejudicii semnificative aduse mediului (daune ireversibile sau de lungă durată) sau decesul ori vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății unei persoane. De altfel, au fost foarte rar întâlnite cazurile în care subiectul activ să fie o persoană juridică.

Actele normative au fost des modificate, sunt greoaie și nesistematizate și nu oferă un instrument util procurorului de caz, fiind expresia unei viziuni neunitare asupra sancțiunilor de drept al mediului.

III. Analiza cauzelor penale în care s-au adoptat soluții de trimitere în judecată și în care s-au pronunțat soluții definitive de către instanțele de judecată. Prin rechizitoriul nr. 5162/P/2013 emis la data de 2 decembrie 2013 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, înregistrat pe rolul Judecătoriei Galați la data de 7 ianuarie 2014 (dosar nr. 236/233/2014), s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a:

1) inculpatei Z.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de continuare a activității după suspendarea acordului de mediu sau a autorizației/autorizației integrate de mediu prevăzută în art. 98 alin. (2) pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2005 (în forma anterioară modificării textului legal prin Legea nr. 187/2012) și de continuare a activității după dispunerea încetării acesteia, prevăzută în art. 98 alin. (4) pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2005 (în forma anterioară modificării textului legal prin Legea nr. 187/2012), cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen. din 1969;

2) inculpatei S.C. ,,Z.” S.R.L., prin C.I.I ,,J.R.-M.”, pentru săvârșirea infracțiunilor de continuare a activității după suspendarea acordului de mediu sau a autorizației/autorizației integrate de mediu prevăzută în art. 98 alin. (2) pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2005 (în forma anterioară modificării textului legal prin Legea nr. 187/2012) și de continuare a activității după dispunerea încetării acesteia prevăzută în art. 98 alin. (4) pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2005 (în forma anterioară modificării textului legal prin Legea nr. 187/2012), cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen. din 1969.

Prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei și efectuarea de cercetări față de B.M., sub aspectul comiterii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută în art. 288 alin. (1) C. pen. din 1969 și de uz de fals prevăzută în art. 291 C.pen. din 1969, precum și față de T.F., sub aspectul comiterii infracțiunii de fals intelectual prevăzută în art. 289 alin. (1) C.pen. din 1969.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatele S.C. ,,Z.” S.R.L. și Z.C., în calitate de administrator special al celei dintâi, în perioada 5 martie 2012 – 15 martie 2012, au desfășurat la punctul de lucru situat în Municipiul Galați activitatea de „întreținere și reparare a autovehiculelor” (cod CAEN 4730) – spălătorie auto, cu toate că Agenția Regională pentru Protecția Mediului Galați (în continuare A.R.P.M. Galați) dispusese prin decizia nr. 1771/05.03.2012 suspendarea autorizației de mediu nr. 89/2009 referitoare la această activitate.

De asemenea, s-a reținut că inculpatele S.C. ,,Z.” S.R.L. și Z.C., în calitate de administrator special al celei dintâi, în perioada 19 martie 2012 – 17 iunie 2013, au desfășurat la punctul de lucru situat în Municipiul Galați activitatea de „întreținere și reparare a autovehiculelor”(cod CAEN 4730) – spălătorie auto, cu toate că A.R.P.M. Galați dispusese prin decizia nr. 2214/19.03.2012 anularea autorizației de mediu nr. 89/2009 referitoare la această activitate, iar Garda Națională de Mediu – Comisariatul Județean Galați i-a adus la cunoștință interzicerea de a mai desfășura această activitate.

Inculpatelor Z.C. și S.C. ,,Z.” S.R.L. (reprezentată prin C.I.I. ,,J.R.-M.”) le-a fost prezentat materialul de urmărire penală la data de 12 noiembrie 2013 (potrivit reglementării procesual penale anterioare).

În vederea executării pedepsei amenzii aplicabilă S.C. ,,Z.” S.R.L., prin ordonanța procurorului din data de 5 noiembrie 2013 s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile ale societății, însă măsura nu a putut fi pusă în executare, deoarece la punctul de lucru al societății nu s-au găsit bunuri care să îi aparțină, iar la adresa respectivă, începând cu data de 1 iulie 2013, funcționa S.C. ,,D.” S.R.L.

Persoana vătămată Statul român, reprezentat prin A.R.P.M. Galați, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În procedura de cameră preliminară, prin încheierea din 7 martie 2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea rechizitoriului nr. 5162/P/2013 emis la data de 2 decembrie 2013 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, legalitatea administrării probelor, legalitatea actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpatele Z.C. și S.C. ,,Z.” S.R.L., prin C.I.I. ,,J.R.-M.”, pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în actul de sesizare a instanței.

În faza de cercetare judecătorească, persoana vătămată Statul român, prin A.R.P.M. Galați, a depus la dosar precizări privind noua denumire, dar și referitor la modul de emitere, suspendare și anulare a autorizațiilor de mediu.

La solicitarea instanței, Garda Națională de Mediu – Comisariatul General – Comisariatul Județean Galați a comunicat, prin adresa nr. 3600/SCJGL/18.11.2014, că în ceea ce privește activitățile desfășurate în perioada 5 martie 2012 – 15 martie 2012 de către S.C. Z. S.R.L., la punctul de lucru situat în Municipiul Galați, acestea nu pot fi calificate în sensul că ar fi fost de natură să pună în pericol viața sau sănătatea umană sau vegetală, deoarece S.C. Z. S.R.L. nu a efectuat determinări la factorii de mediu, apă uzată, nămol și nivel de zgomot, deși măsurătorile amintite au fost dispuse prin adresa nr. 1771/05.03.2012 cu ocazia suspendării autorizației de mediu nr. 89/09.06.2009 de către A.R.P.M. Galați.

Este de reținut și faptul că în dosarul nr. 6109/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, în care s-a dispus clasarea cauzei privind pe suspecta Z.C. pentru comiterea infracțiunii de continuare a activității după dispunerea încetării acesteia prevăzută în art. 98 alin. 2 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002 (în forma anterioară modificării textului legal prin Legea nr. 187/2012), comisarul C.L., din cadrul Gărzii Naționale de Mediu – Comisariatul Județean Galați, a declarat că „în urma notificării emise de A.R.P.M., în data de 15 martie 2012, a fost verificată în teren respectarea suspendării activității societății S.C. Z. S.R.L, constatându-se că aceasta funcționa, după îndeplinirea obligațiilor stabilite în autorizația de mediu și în notificarea A.R.P.M., și anume de prezentare a documentelor privind monitorizarea mediului și raportare a deșeurilor generate.”.

Rezultă astfel că, în lipsa determinărilor factorilor de mediu, nu se putea aprecia că activitatea inculpatei S.C. Z. S.R.L., după suspendarea autorizației de mediu, a fost de natură să pună în pericol viața ori sănătatea umană, animală sau vegetală, fapta acesteia neîntrunind elementele tipicității, astfel încât aceasta nu este prevăzută de legea penală, sens în care instanța a dispus achitarea celor două inculpate, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C.pr.pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de continuare a activității după suspendarea acordului de mediu sau a autorizației, respectiv a autorizației integrate de mediu, prevăzută în art. 98 alin. (2) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2005.

Cea de-a doua faptă pentru care inculpatele au fost trimise în judecată –continuarea activității după dispunerea încetării acesteia – era prevăzută în art. 98 alin. (4) pct. 1 din O.U.G. nr. 195/20005, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.

În forma modificată prin art. 247 din Legea nr. 187/2012, O.U.G. nr. 195/2005 în art. 98 alin. (5) prevede că constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani fapta de ,,continuare a activității care a cauzat poluarea după dispunerea încetării acestei activității” (lit. a).

Examinând prin comparare textele de lege succesive care incriminează infracțiunea, instanța a constatat că cele două reglementări se diferențiază prin natura activității derulate după dispunerea încetării acesteia. Dacă în forma inițială legea incrimina pur și simplu continuarea activității după dispunerea încetării acesteia, în forma modificată prin Legea nr. 187/2012 legea se referă expres doar la „activitatea care a cauzat poluarea”, legiuitorul impunând astfel suplimentar o nouă circumstanță de comitere a faptei.

Așa cum s-a arătat în doctrină[23], tipicitatea ca primă trăsătură a infracțiunii se constituie într-o garanție a respectării unora dintre principiile fundamentale ale dreptului penal. Astfel, tipicitatea asigură, în primul rând, respectarea principiului legalității incriminării, deoarece o faptă concretă poate fi sancționată numai dacă ea se regăsește în descrierea realizată de o normă penală. În același timp, tipicitatea poate contribui la respectarea principiului minimei intervenții, deoarece dintre diferitele acțiuni ce se dovedesc la un moment dat antijuridice (contrare ordinii de drept) legiuitorul trebuie să le aducă în sfera dreptului penal numai pe acelea care nu pot fi prevenite eficient prin mijloacele altor ramuri de drept.

Prin urmare, s-a reținut lipsa de tipicitate a faptei în ipoteza în care activitatea desfășurată de inculpate, în cauza de față, nu a produs poluare.

Neîndeplinirea condițiilor de tipicitate a condus la concluzia că fapta comisă sub imperiul legii vechi nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi, datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, ceea ce face aplicabile dispozițiile art. 4 C.pen.

Practic, prin modificarea adusă elementelor constitutive ale infracțiunii, fapta de continuare a activității după dispunerea încetării acesteia, prevăzută în art. 98 alin. (4) pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2005 (în forma anterioară modificării textului legal prin Legea nr. 187/2012), a fost dezincriminată.

Conform dispozițiilor art. 4 C.pen., legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche dacă acestea nu mai sunt prevăzute în legea nouă.

Având în vedere considerentele expuse, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C.pr.pen., instanța a dispus achitarea celor două inculpate, reținând că fapta de continuare a activității după dispunerea încetării acesteia nu mai este prevăzută de legea penală.

Concluzii. Hotărârea este legală și temeinică, instanța aplicând corect legea penală, prima faptă reținută în sarcina inculpatelor trebuind să fi fost „de natură să pună în pericol viața ori sănătatea umană, animală sau vegetală”, condiție neîndeplinită în cauză.

Cu privire la cea de-a doua faptă [prevăzută în art. 98 alin. (4) pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2005 – forma nemodificată], instanța a constatat dezincriminarea acesteia și a aplicat dispozițiile art. 4 C.pen.

Analizând atât rechizitoriul, cât și hotărârea instanței, observăm că procurorul de caz ar fi trebuit să dea valoare mai mare criteriilor legale de apreciere a pericolului social prevăzute de art. 18¹ alin. (2) C.pen. din 1969, în cazul celei de-a doua fapte comise (scopul urmărit de inculpate, precum și urmările produse), la momentul emiterii rechizitoriului, când încă nu intrase în vigoare legea modificatoare și totodată dezincriminatoare – Legea nr. 187/2012.

Valorificarea acestor criterii – raportat la a doua faptă – și o analiză mai competentă a elementelor constitutive – în ceea ce privește prima faptă – ar fi avut drept consecință evitarea unei soluții de achitare, întemeiată pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C.pr.pen.

* e-mail: george.hosu@gmail.ro.

[1] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1196 din 30 decembrie 2005.

[2] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 28 martie 2014.

[3] Disponibilă pe site-ul http://www.justice.gov.md/file/Centrul%20de%20armonizare%20a%20legislatiei/Baza%20de%20date/Materiale%202015/Legislatie/32008L0099.pdf (accesat la 3 august 2016).

[4] C.R. Romițan, Dicționar de dreptul mediului, Editura All Beck, București, 2004, p. 88; C. Manta, Apărarea mediului prin mijloacele dreptului penal, teză de doctorat sub coordonarea prof. univ. dr. V. Dobrinoiu, Universitatea ,,Nicolae Titulescu”, Facultatea de Drept, București, 2009, p. 15-16, disponibilă pe site-ul http://www.univnt.ro/rezumate_doctorat/index.php?dir=Drept%2F&download=Manta_Claudiu.pdf (accesat la 8 august 2016).

[5] A se vedea Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, cu modificările și completările ulterioare.

[6] Art. 17 C.pen. din 1969, sub denumirea ,,Trăsăturile esențiale ale infracțiunii”, prevedea:

,,(1) Infracțiune este fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală.

(2) Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale.”

Art. 18¹ C.pen. din 1969, sub denumirea ,,Fapta care nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni”, prevedea:

,,(1) Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

(2) La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvîrșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.

(3) În cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau instanța aplică una din sancțiunile cu caracter administrativ prevăzute la art. 91.”

La rândul său, art. 91 C.pen. din 1969, sub denumirea ,,Sancțiunile cu caracter administrativ”, prevedea:

,,Când instanța dispune înlocuirea răspunderii penale, aplică una din următoarele sancțiuni cu caracter administrativ:

a) mustrarea;

b) mustrarea cu avertisment;

c) amenda de la 10 lei la 1.000 lei.”

[7] NUP – neînceperea urmăririi penale (soluție de netrimitere în judecată potrivit reglementării anterioare).

[8] SUP – scoaterea de sub urmărire penală (soluție de netrimitere în judecată potrivit reglementării anterioare).

[9] 18¹ – aplicarea dispozițiilor art. 18¹ C.pen. din 1969.

[10] A.C. – autor cunoscut.

[11] A.N. – autor necunoscut.

[12] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014.

[13] Art. 24¹ din Legea nr. 360/2003 a fost abrogat prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, cu modificările și completările ulterioare.

[14] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013.

[15] Potrivit art. 19 din Legea nr. 255/2013, atunci când, în cursul procesului, se constată că în privința unei fapte comise anterior intrării în vigoare a Codului penal sunt aplicabile dispozițiile art. 18¹ C.pen. din 1969, ca lege penală mai favorabilă, procurorul dispune clasarea, iar instanța dispune achitarea, în condițiile Codului de procedură penală.

[16] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

[17] Excepție fac cheltuielile privind avocații din oficiu și interpreții desemnați de organele judiciare, care rămân în sarcina statului.

[18] ,,Art. 359. Traficul de produse sau substanțe toxice

(1) Producerea, deținerea, precum și orice operațiune privind circulația produselor ori substanțelor toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care conțin astfel de substanțe ori experimentarea produselor sau substanțelor toxice, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Tentativa se pedepsește.”

[19] O.U.G. nr. 78/2000 a fost abrogată prin Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 28 martie 2014.

[20] Așa cum s-a mai arătat, art. 24¹ din Legea nr. 360/2003 a fost abrogat prin Legea nr. 187/2012.

[21] ,,Art. 63

(1) Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă următoarele fapte:

a) importul de aparate, instalații, echipamente, utilaje, substanțe și produse folosite și uzate, din categoria deșeurilor interzise la import;

b) neluarea sau nerespectarea măsurilor obligatorii în desfășurarea activităților de colectare, tratare, transport, valorificare și eliminare a deșeurilor periculoase;

c) comercializarea, abandonarea și/sau neasigurarea încărcăturii deșeurilor pe durata și pe parcursul tranzitării teritoriului României;

d) refuzul de returnare în țara de origine a deșeurilor introduse în țară în alte scopuri decât cel al eliminării și pentru care s-a dispus măsura returnării de către autoritatea competentă;

e) introducerea în țară a deșeurilor în scopul eliminării și/sau neutilizarea acestora în scopul pentru care au fost introduse;

f) acceptarea de către operatorii de depozite/incineratoare, în vederea eliminării, a deșeurilor introduse ilegal în țară și/sau a deșeurilor introduse în țară în alte scopuri decât cel al eliminării și care nu au putut fi utilizate în scopul pentru care au fost introduse.

(2) Tentativa se pedepsește.”

[22] ,,Art. 348. Exercitarea fără drept a unei profesii sau activități

Exercitarea, fără drept, a unei profesii sau activități pentru care legea cere autorizație ori exercitarea acestora în alte condiții decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.”

[23] I. Oancea, Fapta prevăzută de legea penală (Noțiunea de infracțiune), în ,,Explicații teoretice ale Codului penal român. Partea generală”, de V. Dongoroz ș.a., vol. I, Editura Academiei, București, 1969, p. 124-127; G. Antoniu, Trăsăturile esențiale ale infracțiunii (Dispoziții generale), în ,,Explicațiile noului Cod penal, Vol. I. Articolele 1-52”, de G. Antoniu, T. Toader (coordonatori) ș.a., Editura Universul Juridic, București, 2015, p. 160-162.