ABSTRACT

Immediate effect of the Decision no. 361/2015 of the Constitutional Court of Romania, which establishes the unconstitutionality of art. 222 of the new Criminal Procedure Code, consists in the fact that the preventive measure of house arrest in a preliminary chamber, could not be maintained because no term was provided for, in terms of its duration.

However, it was not possible to ascertain the lawful cessation of the house arrest measure, since at the time of the analysis of this measure, it was in force and legally disposed, thus being able to operate the replacement institution requested by the prosecutor.

Keywords: house arrest, Decision no. 361/2015 of the Constitutional Court of Romania, lawful cessation, replacement, preventive measure, revocation.

I. Prezentare speță. La data de 18 iunie 2015, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Harghita a pronunțat Încheierea penală nr. 1 prin care a revocat arestul la domiciliu al inculpatului R.R.-K., a respins cererea procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul teritorial Târgu-Mureș, privind înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar în cazul inculpatului sus-menționat, și a înlocuit măsura arestului la domiciliu al inculpatului S.D. cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o durată de 60 de zile, începând cu data rămânerii definitive a încheierii sus-menționate.

Potrivit art. 215 alin. (1) din noul Cod procedură penală (în continuare C.pr.pen.), pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul S.D. a fost supus respectării următoarele obligații:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată organul judiciar în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la Poliția Miercurea Ciuc (organ de poliție desemnat cu supravegherea), conform programului de supraveghere care va fi întocmit de această instituție sau ori de câte ori este chemat.

Conform art. 215 alin. (2) C.pr.pen., pe timpul controlului judiciar, s-a impus inculpatului S.D. să respecte următoarele obligații:

a) să nu părăsească teritoriul României decât cu încuviințarea prealabilă a judecătorului de la Tribunalul Harghita;

b) să nu se apropie de inculpatul R.R.-K. și de martorii G.E., T.S.N., M.T., K.I., M.Z., A.S., M.I.T., B.M., K.K., A.A., M.Z., S.I., B.C., B.A., O.I., precum și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale;

c) să nu exercite funcția de viceprimar;

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

A fost desemnată Poliția Miercurea Ciuc, ca organ de supraveghere a executării obligațiilor, stabilite în sarcina inculpatului S.D.

În baza art. 215 alin. (3) C.pr.pen., i s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, controlul judiciar poate fi înlocuit cu măsura arestării preventive.

S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri (adică a Încheierii penale nr. 1/2015) organelor menționate în art. 215 alin. (5) C.pr.pen.[1]

În fine, s-a statuat că, potrivit art. 275 alin. (3) C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Harghita, verificând legalitatea și temeinicia arestului la domiciliu, a constatat următoarele:

Inculpații R.R.-K. și S.D. au fost trimiși în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, emis în dosarul nr. 127/P/2015, la data de 15 iunie 2015.

Față de inculpați, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalul București a dispus arestarea la domiciliu, începând cu data de 30 mai 2015, ulterior măsura fiind prelungită pe o durată de 30 de zile.

Potrivit art. 207 alin. (2) C.pr.pen., în termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive, în cazul de față a arestului la domiciliu.

În ceea ce privește legalitatea măsurii, în dezacord cu susținerea apărării, s-a constatat că la data luării și ulterior prelungirii măsurii preventive aceasta a fost legal dispusă de judecătorul de drepturi și libertăți.

Apariția Deciziei nr. 361/2015 a Curții Constituționale a României[2], prin care s-a constatat neconstituționalitatea art. 222 C.pr.pen.[3], produce efecte diferite, în funcție de faza în care se află arestul la domiciliu, în cameră preliminară (în cazul de față) sau în curs de executare (însă luată în condiții de legalitate), considerent pentru care nu este afectată legalitatea măsurii preventive.

Efectul imediat al deciziei sus-menționate consta în aceea că măsura preventivă a arestului la domiciliu, în cameră preliminară, nu mai putea fi menținută, întrucât nu era prevăzut un termen sub aspectul duratei ei.

Așadar, nu se putea reține încetarea de drept a măsurii. La data analizei, în situația inculpaților, măsura arestului la domiciliu era în vigoare și legal dispusă, și, în consecință, putea opera instituția înlocuirii solicitate de către procuror.

În privința acestei solicitări, în contextul diminuării temeiurilor și ca efect al Deciziei nr. 361/2015 a Curții Constituționale a României, se impunea o nouă analiză în privința necesității înlocuirii arestului la domiciliu cu o măsură preventivă mai blândă.

În acest sens, s-a reținut că, în cazul inculpatului R.R.-K., temeiurile avute în vedere la dispunerea arestului la domiciliu s-au schimbat cu privire la o parte considerabilă a acuzațiilor, procurorul dispunând fie o soluție de clasare, fie una de disjungere, la acestea adăugându-se încetarea calității de primar prin demisie, înregistrată la Primăria municipiului Miercurea Ciuc, la data de 17 iunie 2015, sub nr. 9546.

Urmărirea penală a fost finalizată, fiind întocmit rechizitoriul.

În aceste condiții, riscul continuării activității infracționale este scăzut, scopul măsurii preventive constând în ocrotirea ordinii publice, respectiv buna desfășurare a procesului penal, nu mai impuneau luarea vreunei măsuri preventive față de inculpatul R.R.-K..

La acestea se mai adaugă circumstanțele personale favorabile inculpatului, printre care lipsa antecedentelor penale, respectiv că era bine integrat în familie și comunitate.

Cu referire inculpatul S.D., este de menționat că, și în acest caz, măsura arestării la domiciliu luată față de el nu mai subzistă, atât sub aspectul necesității menținerii, cât și ca efect al Deciziei nr. 361/2015 a Curții Constituționale a României.

În acest context, s-a constatat că este debutul camerei preliminare și pentru buna desfășurare în continuare a procesului penal se impunea luarea unei măsuri procesuale în cauză.

În atingerea acestui scop, este suficientă o măsură procesuală alternativă arestului la domiciliu, cum este aceea a controlului judiciar.

Încheierea pronunțată, la data de 18 iunie 2015, de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Harghita, în termen legal, a fost contestată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul teritorial Târgu-Mureș și inculpatul S.D., ambele părți-contestatoare invocând motivele oral și precizând că înțeleg să critice netemeinicia acestei încheieri (de către parchetul sus-menționat), respectiv nelegalitatea ei (de către inculpatul S.D.).

Parchetul a solicitat admiterea căii de atac promovate, desființarea parțială a încheierii penale criticate, doar cu privire la inculpatul R.R.-K., și, rejudecându-se cauza, să se dispună înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar, astfel cum această măsură a fost solicitată a fi luată, însoțită de obligațiile corelative expuse de către procurorul de ședință în fața instanței de prim grad. Astfel, s-a solicitat ca, odată cu luarea măsurii controlului judiciar, inculpatul R.R.-K. să fie obligat să nu părăsească raza teritorială a municipiului Miercurea Ciuc, să nu exercite funcția publică în exercitarea căreia a comis infracțiunea de care era acuzat, să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme, precum și să respecte obligațiile prevăzute în art. 215 alin. (2) lit. d) și e) C.pr.pen.[4]

S-a relevat faptul că, judecătorul de cameră preliminară de prim-grad jurisdicțional, în mod netemeinic, a constatat că nu se impunea luarea niciunei măsuri preventive față de inculpatul R.R.-K., în evidentă contradicție cu temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive respective.

S-a apreciat că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii preventive a arestului la domiciliu, în ceea ce-l privește pe inculpatul R.R.-K., subzistă în continuare. Pentru buna desfășurare a procesului penal, se impune înlocuirea măsurii preventive inițial luate cu aceea a controlului judiciar, pe de o parte, pentru a se asigura că acest inculpat nu depășește limita teritorială a municipiului Miercurea Ciuc, iar, pe de o altă parte, pentru a nu lua legătura cu coinculpatul S.D. și martorii din prezenta cauză, avându-se în vedere calitatea pe care inculpatul R.R.-K. a avut-o la momentul comiterii faptelor, respectiv aceea de primar, cât și relațiile pe care le-a avut cu martorii și coinculpatul sus-menționat.

Inculpatul-contestator S.D., prin apărătorul său ales, a solicitat ca, în urma admiterii contestației astfel promovate, desființându-se parțial încheierea penală vizată, să se dispună, în principal, revocarea măsurii preventive a arestului la domiciliu, inițial luate împotriva sa, iar, în subsidiar, înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar, fără a se institui în sarcina sa obligația prevăzută în art. 215 alin. (2) lit. e) C.pr.pen. S-a precizat că, motivul de nelegalitate, care trebuia analizat, în prezenta cauză, îl constituia lămurirea problemei dacă, raportat la Decizia nr. 361/2015 a Curții Constituționale a României, se putea dispune, în mod legal, înlocuirea unei măsuri preventive, care din data de 7 mai 2015 s-a constatat a fi nelegală, cu o altă măsură preventivă. În acest sens, s-a subliniat că, pentru a da curs instituției înlocuirii măsurii preventive, prima măsura preventivă, care și-a produs efectul până la momentul la care judecătorul a dispus înlocuirea, ar fi trebuit să aibă un caracter de legalitate. Dacă în momentul în care judecătorul, din oficiu sau la cererea părții, ar fi soluționat o cerere de înlocuire și ar fi constatat că măsura preventivă inițială era nelegală, în speță, ca urmare a pronunțării deciziei sus-menționate, singura cale legală ar fi fost revocarea măsurii pe motiv de nelegalitate. Astfel, s-a susținut că judecătorul ar fi trebuit să analizeze dispozițiile art. 214 C.pr.pen.[5] și dacă aprecia că se impune luarea față de inculpatul S.D. a măsurii controlului judiciar, nu ar fi trebuit să uzeze de procedura înlocuirii măsurii preventive, întrucât la momentul sesizării instanței, măsura arestului la domiciliu era nelegală și se impunea a fi revocată. Pentru aceste considerente, se poate observa că încheierea atacată nu se bucură de forța legalității.

În subsidiar, inculpatul-contestator S.D. a solicitat judecătorului de cameră preliminară de la instanța superioară să constate că măsura preventivă a controlului judiciar, raportat la complexitatea cauzei, la persoana sa și la acuzațiile pentru care a fost trimis în judecată, nu justifică luarea unei măsuri preventive, nici măcar pentru sintagma folosită de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Harghita, și anume „buna desfășurare a procesului penal”. S-a arătat că hotărârea contestată nu era motivată în privința măsurii luate față de contestator, judecătorul de prim grad jurisdicțional limitându-se la a menționa că această măsură se impunea pentru buna desfășurare a procesului penal. S-a supus atenției judecătorului de cameră preliminară analizarea dispozițiilor art. 202 C.pr.pen.[6], text de lege care permite o largă interpretare, iar judecătorul de prim-grad jurisdicțional ar fi trebuit să le analizeze și să arate care erau acele riscuri pentru care buna desfășurare a procesului penal a fost periclitată, dacă inculpatul S.D. era lăsat în libertate, și nu se afla sub puterea vreunei măsuri preventive.

În altă ordine de idei, s-a apreciat că luarea față de inculpatul S.D. a obligației prevăzute în dispozițiile art. 215 alin. (2) lit. e) C.pr.pen. a fost o dispoziție nelegală. În fața Tribunalului București s-a depus organigrama Primăriei municipiului Miercurea Ciuc și inclusiv toate responsabilitățile viceprimarului, în toate investițiile care se aflau în curs de desfășurare pe raza municipiului sus-menționat. Este de menționat că Primăria municipiului Miercurea Ciuc nu avea un om care să-și asume responsabilitatea și să semneze actele din proiectele în curs de desfășurare, astfel încât nu activitatea primăriei a fost periclitată, ci interesul public. Raportat la acuzațiile care i-au fost aduse inculpatului S.D. și la modalitatea în care faptele reținute în sarcina sa erau descrise de către parchet, precum și la motivarea în fapt care s-a atribuit pentru fiecare acuzație în parte, se poate concluziona că a fost o măsură exagerată interdicția impusă viceprimarului (inculpat) de a-și exercita atribuțiile de serviciu, în condițiile în care subzista și prezumția de nevinovăție.

Analizând contestațiile promovate, cu stricta respectare a dispozițiilor art. 425¹ raportat la cele ale art. 202 și art. 242 C.pr.pen., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Târgu-Mureș a constatat că doar calea de atac a parchetului are caracter fondat, aceea a inculpatului S.D. neavând un asemenea caracter, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Cele patru fapte reținute în sarcina inculpatului S.D., prin actul de inculpare, sunt infracțiuni pe care acesta le-ar fi comis în exercitarea atribuțiilor sale de viceprimar al municipiului Miercurea Ciuc, funcție de demnitate publică care i-a fost conferită acestuia în urma unui proces electoral, derulat la nivelul comunității unității administrativ-teritoriale anterior menționate. Menținerea inculpatului sus-menționat sub control judiciar pentru încă o durată de 60 de zile și instituirea în sarcina acestuia a celor șapte obligații expuse în încheierea penală criticată constituie măsuri proporționale și oportune, la acest moment procesual, întrucât din probele avute în vedere la întocmirea rechizitoriului rezultă că împotriva inculpatului există indicii temeinice care justifică îndoiala rezonabilă că ar fi comis infracțiunile ce i-au fost reținute în sarcină. Inculpatul, în exercitarea funcției de demnitate publică, drept pentru care a fost învestit în anul 2012, s-a folosit de calitatea sa de viceprimar pentru a obține foloase necuvenite, pentru sine sau pentru altul, trădând astfel încrederea membrilor comunității, care i-au conferit această calitate, în urma scrutinului din anul sus-menționat. Funcția de viceprimar este o funcție ce presupune corectitudine în exercitarea, la nivelul respectivei comunități, a atribuțiilor de serviciu. Or, în prezenta cauză, inculpatul folosindu-se tocmai de aceste atribuții, a acționat după bunul său plac, urmărind atingerea rapidă a unor interese pecuniare necuvenite. Ignorând apărarea intereselor comunității, în fruntea căreia se afla inculpatul, chiar dacă se află la primul conflict cu legea penală, a lăsat propriile interese să primeze și a urmărit, astfel cum s-a mai arătat, o îndestulare a sa sau a unor terți, cum ar fi S. ,,A.I.” S.R.L. și S. ,,G.C.G.” S.R.L. – entități în favoarea cărora inculpatul a acționat direct, aflându-se în legătură.

În legătură cu situația inculpatului S.D., este de precizat că, la acest moment procesual, în mod corect, față de acesta s-a dispus menținerea măsurii preventive a controlului judiciar, deoarece, astfel cum s-a mai arătat, acesta  și-ar fi îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu, care îi reveneau în calitate de edil, mai ales de viceprimar al municipiului Miercurea Ciuc. Valorile sociale special ocrotite de legiuitor (corectitudinea și probitatea ce trebuie manifestată de orice persoană care ocupă o funcție publică, corecta gestionare a resurselor financiare și materiale pe care le gestionează un funcționar public, precum și încrederea de care trebuie să se bucure, la nivelul colectivității respective, o persoană aleasă într-o funcție publică), au fost prezumtiv vătămate prin conduita imputată inculpatului sus-menționat.

Așadar, este justificată pentru încă 60 de zile, supunerea inculpatului S.D. măsurii preventive a controlului judiciar pentru a se asigura astfel normala desfășurare a procesului penal, date fiind și aspectele care rezultă din convorbirile telefonice, autorizate în cauză, din care rezultă indicațiile pe care acest inculpat le-ar fi dat persoanelor care au calitatea de martori în cauză.

Relativ la contestația promovată de către acuzare, prin structura specializată a Ministerului Public, aceasta are caracter fondat pentru considerentele următoare:

În Încheierea pronunțată, la data de 18 iunie 2015, de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Harghita, s-a făcut o expunere extrem de succintă, ce poate fi apreciată ca și inexistentă, a temeiurilor de fapt și de drept care au justificat revocarea măsurii preventive inițiale – aceea a arestului la domiciliu –, luată și prelungită față de inculpatul R.R.-K. Totodată, au fost ignorate cele reținute de către instanță, în faza urmăririi penale, la pronunțarea încheierii prin care în dosarul nr. 18792/3/2015 al Tribunalului București a fost prelungită măsura preventivă a arestului la domiciliu față de inculpații R.R.-K. și S.D.

Tot astfel, în încheierea sus-menționată sunt cuprinse mențiuni privitoare la buna desfășurare a procesului penal și la circumstanțele favorabile ale inculpatului, dar magistratul fondului nu a făcut nicio trimitere referitoare la natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului-intimat, la gradul său de periculozitate, la atingerea valorilor sociale ocrotite în statul democratic român, la prestigiul de care trebuie să se bucure orice persoană care ocupă o funcție publică în România. Din Încheierea penală pronunțată, în ședința camerei de consiliu, la data de 22 mai 2015, de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Secției I penală a Tribunalului București (menținută prin Încheierea nr. 615/C/2015 a Curții de Apel București), rezultă că, la prelungirea măsurii preventive a arestului la domiciliu, au fost avute în vedere cele patru infracțiuni, reținute în sarcina inculpatului-intimat prin actul de sesizare a instanței, act a cărui regularitate urmează a fi verificată la nivelul Tribunalului Harghita, neluându-se în considerare, astfel cum eronat s-a reținut la nivelul Tribunalului Harghita, infracțiuni pentru care procurorul de caz a dispus o soluție de clasare sau de disjungere.

La nivelul instanței de fond nu s-a oferit o explicație rezonabilă în strictă conformitate, nu doar cu prevederile art. 202 C.pr.pen., dar și cu cele ale art. 5 paragr. (3)-(5) din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a motivelor de drept care justifică revocarea măsurii preventive a arestului la domiciliu, inițial prelungită față de inculpatul-intimat.

În funcție de fiecare faptă, reținută în sarcina inculpatului R.R.-K., nu s-a făcut nicio trimitere la temeiurile de drept care ar fi justificat revocarea măsurii preventive sus-menționate, în contextul în care Decizia nr. 361/2005 a Curții Constituționale a României nu generează efecte automate în domeniul măsurii arestului la domiciliu.

Criteriul privind buna desfășurare a procesului penal, avut în vedere de instanța de fond, impunea raportarea sa la alte criterii, respectiv la demnitatea și probitatea funcție publice, la intervalul de timp în care inculpatul și-ar fi desfășurat activitatea infracțională imputată, la valorile sociale pretins vătămate, la impactul avut asupra colectivității a cărei conducere inculpatul o asigura, precum și la acuzațiile reținute în sarcina acestuia.

Deși în art. 12 C.pr.pen. se prevede faptul că întreaga procedură în fața instanțelor judecătorești se desfășoară în limba română, în încheierea criticată se susține că normala desfășurare a procesului penală, în cauză, ar fi asigurată și de faptul că inculpatul R.R.-K. și-ar fi încetat calitatea de primar, ca urmare a demisiei înaintate, la data de 17 iunie 2015, la Primăria municipiului Miercurea Ciuc. Or, la dosarul cauzei există un înscris netradus în limba română, reprezentând o xerocopie a acestei demisii. Însă demisia este un act revocabil, trebuind să fie aprobată, potrivit Legii administrației publice locale nr. 215/2001[7], republicată, cu modificările și completările ulterioare, printr-o hotărâre a consiliului local al unității administrativ-teritoriale, în care respectivul primar își exercită funcția, iar pentru ca demisia să devină operațională, prefectul județului, în cărei rază teritorială se află respectivul municipiu, oraș sau respectiva comună, trebuie să emită ordin de eliberare din funcție. Deci, un asemenea înscris trebuia interpretat cu rezervă de către judecătorul fondului, și nu acceptat ca fiind un lucru cert.

Având în vedere natura infracțiunilor pentru care inculpatul R.R.-K. a fost deferit justiției, respectiv trei infracțiuni de abuz în serviciu prevăzute în art. 13² din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție[8], cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 297 alin. (1) din noul Cod penal (în continuare C.pen.) și o infracțiune de conflict de interese[9] prevăzută în art. 301 alin. (1) din același Cod penal, infracțiuni ce ar fi fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, se apreciază că, la acest moment procesual, este oportună și proporțională înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o durată de 60 de zile, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri.

Probele cauzei, respectiv înscrisurile, declarațiile martorilor, declarațiile suspecților/inculpaților, redările interceptărilor telefonice, permit concluzionarea rezonabilă a faptului că, împotriva inculpatului-intimat există indicii temeinice ce justifică bănuiala că ar fi comis faptele imputate. Inculpatul R.R.-K., în exercitarea funcției sale de demnitate publică, ignorând faptul că a beneficiat de încrederea acordată de membrii colectivității, în care trăiește și profesează, a acționat, în mod deficitar, cu ignorarea acestor sarcini, în vederea obținerii unor foloase, atât pentru sine, cât și pentru terți. Acționând în modul descris, în actul de sesizare a instanței, inculpatul-intimat, alături de inculpatul intimat S.D., ar fi creat însemnate prejudicii bugetului Primăriei municipiului Miercurea Ciuc și ar fi favorizat, în mod evident, filiala din Miercurea Ciuc a Universității S. Chiar dacă inculpatul R.R.-K. este infractor primar, are în întreținere cinci copii, este bine integrat în familie și comunitate, aceste circumstanțe trebuie analizate, prin contrabalansare, cu perioada substanțială de timp în care inculpatul și-ar fi desfășurat activitatea infracțională imputată, cu normala desfășurare a atribuțiilor funcției de primar, ce trebuie realizată la nivelul fiecărei entități administrativ-teritoriale a statului român, conform Legii nr. 215/2001, cu atingerile aduse bugetului local al municipiului Miercurea Ciuc, cu vătămarea probității profesionale și a respectului public pe care le presupune exercitarea funcției de primar, cu neîncrederea ce a apărut la nivelul colectivității, în care inculpatul își exercita funcția de primar, referitoare la faptul că edilul căruia i s-a acordat un vot de încredere, a ignorat interesele colective și a acționat în direcția materializării propriului interes sau al terților cu care acesta era în strânsă legătură.

S-a apreciat că, la acest moment procesual, este oportună înlocuirea măsurii preventive prelungite inițial față de inculpatul R.R.-K. cu măsura controlului judiciar, pe o durată de 60 de zile, pentru ca în acest mod să se asigure normala desfășurare a procesului penal fără a exista vreun moment posibilitatea ca inculpatul să încerce să se sustragă de la ancheta judecătorească sau să încerce să influențeze vreuna dintre persoanele care au calitatea de coinculpat sau de martor în cauză.

Pe cale de consecință:

În conformitate cu art. 425¹ alin. (7) pct. 1 lit. b) C.pr.pen., s-a respins, ca nefondată, contestația promovată de către inculpatul S.D. împotriva Încheierii penale nr. 1/2015, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Harghita.

Potrivit art. 425¹ alin. (7) pct. 2 lit. a) C.pr.pen., s-a admis contestația formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul teritorial Târgu-Mureș împotriva încheierii sus-menționate, s-a desființat parțial această încheiere și, rejudecând limitativ cauza, cu privire la inculpatul R.R.-K., s-a înlăturat din încheierea atacată dispozițiile instanței referitoare la revocarea măsurii preventive a arestului la domiciliu și la respingerea cererii procurorului din cadrul parchetului sus-menționat, privind înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar în cazul aceluiași inculpat.

În baza art. 242 raportat la art. 211 și art. 214-215 C.pr.pen., s-a înlocuit măsura arestului la domiciliu a inculpatului R.R.-K. (prelungită prin Încheierea penală din data de 22 mai 2015, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, în dosarul nr. 18792/3/2015, definitivă prin Încheierea nr. 615/C/2015 a Curții de Apel București) cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o durată de 60 de zile, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri (adică a Încheierii penale nr. 28/CU/CP a Curții de Apel Târgu-Mureș).

Potrivit art. 215 alin. (1) C.pr.pen., a fost obligat inculpatul R.R.-K. ca, pe perioada cât se află sub control judiciar, să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată organul judiciar în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la Poliția Miercurea Ciuc (organ de poliție desemnat cu supravegherea), conform programului de supraveghere care va fi întocmit de această instituție sau ori de câte ori este chemat.

Conform art. 215 alin. (2) C.pr.pen., pe timpul controlului judiciar, se va impune inculpatului R.R.-K. să respecte următoarele obligații:

a) să nu părăsească teritoriul României decât cu încuviințarea prealabilă a judecătorului din cadrul Tribunalul Harghita;

b) să nu se apropie de coinculpatul S.D. și de martorii G.E., T.S.N., M.T., K.I., M.Z., A.S., M.I.T., B.M., K.K., A.A., M.Z., S.I., B.C, B.A., O.I., precum și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale;

c) să nu exercite funcția de primar;

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

A fost desemnată Poliția Miercurea Ciuc, ca organ de supraveghere a executării obligațiilor, stabilite în sarcina inculpatului R. R.-K.

În baza art. 215 alin. (3) C.pr.pen., i s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, controlul judiciar poate fi înlocuit cu măsura arestării preventive.

S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri (adică a Încheierii penale nr. 28/CU/CP a Curții de Apel Târgu-Mureș) organelor menționate în art. 215 alin. (5) C.pr.pen.

S-au menținut restul dispozițiilor din încheierea atacată, care nu sunt contrare prezentei hotărâri (adică a încheierii sus-menționate).

A fost obligat contestatorul-inculpat S.D. să achite statului, cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale, suma de 100 lei, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului, conform dispozițiilor art. 275 alin. (2)-(4) C.pr.pen.

(C. Ap. Târgu-Mureș, S. pen. și pentru cauze cu minori și de familie, Înch. pen. nr. 28/CU/CP/2015)

II. Notă parțial aprobativă. 1. Anterior apariției Deciziei nr. 361/2015 a Curții Constituționale a României, în art. 222 C.pr.pen.[10] nu erau prevăzute termene în procedura de cameră preliminară și în cursul judecății, durata arestului la domiciliu fiind nelimitată. În urma modificării art. 222 C.pr.pen. prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2015, atât în cursul urmăririi penale, cât și în procedura de cameră preliminară și în cursul judecății, arestul la domiciliu poate fi dispus pe o perioadă de cel mult 30 de zile.

2. La pronunțarea unei hotărâri, judecătorul nu este obligat să respecte aspectele reținute de un alt judecător printr-o hotărâre anterioară, dacă între timp situația de fapt s-a schimbat sau au apărut împrejurări noi ori există erori în statuarea primului judecător. Pe de altă parte, jurisprudența nu constituie izvor de drept, cu unele excepții[11].

3. Decizia nr. 361/2005 a Curții Constituționale a României era obligatorie[12] pentru organele judiciare penale, în sensul că măsura arestului la domiciliu nu mai putea fi menținută, ea trebuind să fie revocată, în condițiile art. 242 alin. (1) teza a II-a C.pr.pen.[13] Nemaifiind în ființă, arestul la domiciliu nu mai putea fi înlocuit cu o măsură preventivă mai ușoară. În schimb, se putea lua o asemenea măsură, dacă condițiile legale erau îndeplinite.

[1] ,,Art. 215. Conținutul controlului judiciar

[…]

(2) Organul judiciar care a dispus măsura poate impune inculpatului ca, pe timpul controlului judiciar, să respecte una sau mai multe dintre următoarele obligații:

a) să nu depășească o anumită limită teritorială, fixată de organul judiciar, decât cu încuviințarea prealabilă a acestuia;

[…]

(5) Dacă s-a impus inculpatului obligația prevăzută la alin. (2) lit. a), câte o copie a ordonanței procurorului ori, după caz, a minutei, se comunică, în ziua emiterii ordonanței sau a pronunțării încheierii, inculpatului, unității de poliție în a cărei circumscripție locuiește, precum și serviciului public comunitar de evidență a persoanelor, Poliției de Frontieră Române și Inspectoratului General pentru Imigrări, în situația celui care nu este cetățean român, în vederea asigurării respectării de către inculpat a obligației care îi revine. Organele în drept dispun darea inculpatului în consemn la punctele de trecere a frontierei.

[…]”

[2] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 12 iunie 2015.

[3] În forma anterioară modificării prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 30 iunie 2015) (potrivit deciziei sus-menționate, Curtea Constituțională a României a subliniat că, nereglementarea termenelor, pe durata cărora putea fi dispusă măsura arestului la domiciliu, și nereglementarea duratei maxime a acestei măsuri în procedurile de cameră preliminară și de judecată în primă instanță, ,,sunt neconstituționale, de vreme ce organele judiciare pot dispune măsura arestului la domiciliu pentru perioade nelimitate de timp, pe cale de consecință fiind restrâns, în mod nelimitat temporal, exercițiul drepturilor și libertăților fundamentale vizate de conținutul acestei măsuri”).

[4] ,,Art. 215. Conținutul controlului judiciar

[…]

(2) Organul judiciar care a dispus măsura poate impune inculpatului ca, pe timpul controlului judiciar, să respecte una sau mai multe dintre următoarele obligații:

d) să nu revină în locuința familiei, să nu se apropie de persoana vătămată sau de membrii familiei acesteia, de alți participanți la comiterea infracțiunii, de martori ori experți sau de alte persoane anume desemnate de organul judiciar și să nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale;

e) să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta;

[…]”

[5] ,,Art. 214. Luarea măsurii controlului judiciar de către judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată

(1) Judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată în fața căreia se află cauza poate dispune, prin încheiere, luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat, la cererea motivată a procurorului sau din oficiu.

(2) Judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată sesizat potrivit alin. (1) dispune citarea inculpatului. Ascultarea inculpatului este obligatorie dacă acesta se prezintă la termenul fixat.

(3) Prezența avocatului inculpatului și participarea procurorului sunt obligatorii.”

[6] ,,Art. 202. Scopul, condițiile generale de aplicare și categoriile măsurilor preventive

(1) Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

(2) Nicio măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menținută dacă există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale.

(3) Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

(4) Măsurile preventive sunt:

a) reținerea;

b) controlul judiciar;

c) controlul judiciar pe cauțiune;

d) arestul la domiciliu;

e) arestarea preventivă.”

[7] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007.

[8] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000.

[9] În prezent, infracțiunea poartă denumirea ,,folosirea funcției pentru favorizarea unor persoane”. Cu privire la critica acestei incriminări, a se vedea Gh. Ivan, Conflictul de interese în noua viziune a legiuitorului român. Apariția unei noi incriminări: folosirea funcției pentru favorizarea unor persoane, în ,,Pro Lege” nr. 3/2017, p. 330-333 [disponibil și pe site-ul http://revistaprolege.ro/revista-pro-lege-nr-32017/ (accesat la 19 octombrie 2017)].

[10] ,,Art. 222. Durata arestului la domiciliu

(1) În cursul urmăririi penale, arestul la domiciliu poate fi luat pe o durată de cel mult 30 de zile.

(2) Arestul la domiciliu poate fi prelungit, în cursul urmăririi penale, numai în caz de necesitate, dacă se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii sau au apărut temeiuri noi, fiecare prelungire neputând să depășească 30 de zile.

(3) În cazul prevăzut la alin. (2), prelungirea arestului la domiciliu poate fi dispusă de către judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se află locul unde s-a constatat săvârșirea infracțiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

(4) Judecătorul de drepturi și libertăți este sesizat în vederea prelungirii măsurii de către procuror, prin propunere motivată, însoțită de dosarul cauzei, cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia.

(5) Judecătorul de drepturi și libertăți, sesizat potrivit alin. (4), fixează termen de soluționare a propunerii procurorului, în camera de consiliu, mai înainte de expirarea duratei arestului la domiciliu și dispune citarea inculpatului.

(6) Participarea procurorului este obligatorie.

(7) Judecătorul de drepturi și libertăți admite sau respinge propunerea procurorului prin încheiere motivată.

(8) Dosarul cauzei se restituie organului de urmărire penală, în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de formulare a contestației.

(9) Durata maximă a măsurii arestului la domiciliu, în cursul urmăririi penale, este de 180 de zile.

(10) Durata privării de libertate dispusă prin măsura arestului la domiciliu nu se ia în considerare pentru calculul duratei maxime a măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale.

(11) Dispozițiile art. 219 alin. (4)-(6) se aplică în mod corespunzător.”

În prezent, art. 222 C.pr.pen. are următorul conținut:

,,(1) În cursul urmăririi penale, arestul la domiciliu poate fi luat pe o durată de cel mult 30 de zile.

(2) Arestul la domiciliu poate fi prelungit în cursul urmăririi penale, numai în caz de necesitate, dacă se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii sau au apărut temeiuri noi, fiecare prelungire neputând să depășească 30 de zile.

(3) În cazul prevăzut la alin. (2), prelungirea arestului la domiciliu poate fi dispusă de către judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se află locul unde s-a constatat săvârșirea infracțiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

(4) Judecătorul de drepturi și libertăți este sesizat în vederea prelungirii măsurii de către procuror, prin propunere motivată, însoțită de dosarul cauzei, cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia.

(5) Judecătorul de drepturi și libertăți, sesizat potrivit alin. (4), fixează termen de soluționare a propunerii procurorului, în camera de consiliu, mai înainte de expirarea duratei arestului la domiciliu și dispune citarea inculpatului.

(6) Participarea procurorului este obligatorie.

(7) Judecătorul de drepturi și libertăți admite sau respinge propunerea procurorului prin încheiere motivată.

(8) Dosarul cauzei se restituie organului de urmărire penală în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de formulare a contestației.

(9) Durata maximă a măsurii arestului la domiciliu, în cursul urmăririi penale, este de 180 de zile.

(10) Durata privării de libertate dispusă prin măsura arestului la domiciliu se ia în considerare pentru calculul duratei maxime a măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale.

(11) Dispozițiile art. 219 alin. (4)-(6) se aplică în mod corespunzător.

(12) În procedura de cameră preliminară și în cursul judecății, măsura arestului la domiciliu poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 30 de zile. Dispozițiile art. 239 se aplică în mod corespunzător (sublinierea noastră – Gh. Ivan).”

[11] A se vedea Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept penal. Partea generală conform noului Cod penal, ediția 3, revizuită și adăugită, Editura C.H. Beck, București, 2017, p. 17-18, 30-31.

[12] Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituția României, republicată: ,,deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României”; ,,de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor (sublinierea noastră – Gh. Ivan)”.

[13] ,,Art. 242. Revocarea măsurilor preventive și înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă

(1) Măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză (sublinierea noastră – Gh. Ivan).

[…]”

În speța analizată, împrejurarea nouă consta în apariția Deciziei nr. 361/2005 a Curții Constituționale a României.