ABSTRACT

The actions of the 11 defendants (former athletes and officials with special status) to constitute a criminal association dealing mainly with the trafficking of archeological goods belonging to the national cultural heritage taken from the archeological sites of the Orăștie Mountains, as well as the execution of recoveries through the violence and threat of victims, the violation of their domicile and their blackmail, meet the constitutive elements of the offenses of association for the commission of crimes, theft, incitement to making unauthorized searches and excavations in archaeological sites, illegal deprivation of liberty, violation of domicile and blackmail provided in art. 323 par. (1) of the previous Criminal Code (1969), in art. 208 par. (1) and art. 209 par. (2) lett. (a) and (4) in relation to art. 280¹ of the same code with the application of art. 41 par. (2) of the previous Criminal Code, in art. 25 of the abovementioned code referred to in art. 73 par. (1) of the Law no. 182/2000 on the protection of the mobile national cultural heritage, republished, as subsequently amended and supplemented, with the application of art. 41 par. (2) of the previous Criminal Code, in art. 189 par. (2) of the abovementioned code, in art. 192 par. (2) of the same code and in art. 194 par. (1) of the previous Criminal Code, all with application of art. 33 lit. a) from the above-mentioned code (the facts being done in real contest).

Key words: access with metal detectors or their use in archaeological heritage areas, the aggravating circumstance of committing the deed by three or more people together, the real offense contest, the formation of an organized criminal group, the theft with qualified consequences in a serious crime, continued crime, legal framing, unlawful deprivation of liberty, blackmail, home violence.

I. Prezentare speță. Prin Sentința penală nr. 339/2009, pronunțată de către Tribunalul Hunedoara, Secția penală, în dosarul nr. 41/97/2005, s-a hotărât condamnarea celor 11 inculpați la pedepse cuprinse între 7 ani și 12 ani închisoare cu executare în penitenciar pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, de furt calificat, de instigare la efectuarea unor detecții și săpături neautorizate în siturile arheologice, de lipsire de libertate în mod ilegal, de violare de domiciliu și de șantaj prevăzute în art. 323 alin. (1) din Codul penal anterior (în continuare C.pen. din 1969), în art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (2) lit. (a) și (4) raportat la art. 280¹ din același cod cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1969, în art. 25 din codul sus-menționat raportat la art. 73 alin. (1) din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil^[1], republicată, cu modificările și completările ulterioare^[2], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1969, în art. 189 alin. (2) din codul sus-menționat, în art. 192 alin. (2) din același cod și în art. 194 alin. (1) C.pen. din 1969. Totodată, s-a pronunțat achitarea unui inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la lipsire de libertate în mod ilegal și instigare la șantaj și a dispus încetarea procesului penal față de un alt inculpat, întrucât a intervenit decesul acestuia.

În fapt,

La sfârșitul anului 1999 și începutul anului 2000, în lumea interlopă a municipiului Deva, s-au conturat mai multe asociații infracționale în vederea exploatării în mod organizat și maximizării profitului infracțional obținut din oportunitățile apărute pe plan local, național și internațional: efectuarea unor detecții și săpături neautorizate în siturile arheologice clasate monument istoric, ale rezervației arheologice aparținând patrimoniului cultural național, organizarea unor filiere internaționale pentru traficarea și valorificarea acestor bunuri; efectuarea de recuperări, încasări de taxe de protecție prin șantajarea unor oameni de afaceri, exploatarea prostituatelor etc.

Asociația infracțională condusă de către inculpatul C.I. [fost polițist (trecut în rezervă) și sportiv la Clubul Dinamo], alcătuită din foști sportivi, avea ca obiect de activitate, în principal, traficul de bunuri arheologice aparținând patrimoniului cultural național însușite din siturile arheologice din munții Orăștiei, precum și executarea de recuperări prin violență și amenințări la adresa victimelor, violarea domiciliului acestora, șantaj prin stabilirea și perceperea de „amenzi” unor persoane care le-au lezat interesele ilegale.

Prin conexiunile deținute în viața publică (de exemplu, consilierul prezidențial D.I.), liderul grupării a întreprins demersuri la Ministerul Culturii și Cultelor^[3] pentru a se încredința „protecția” rezervației arheologice din munții Orăștiei unei firme de pază pe care urma să o înființeze, vizând astfel atingerea a două obiective: asigurarea exclusivității în „protejarea” (în realitate, exploatarea) siturilor arheologice, precum și „accesarea” unor fonduri comunitare pe acest motiv.

Asociațiile infracționale conduse de către liderii H.C.S. și N.M.N. aveau ca obiect efectuarea de detecții și săpături neautorizate în siturile arheologice aflate în paza și administrarea Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva, localizarea și sustragerea unor tezaure, organizarea unor filiere interne și internaționale de valorificare a bunurilor aparținând patrimoniului cultural național.

În toamna anului 1999 și începutul anului 2000, a luat ființă asociația infracțională alcătuită din inculpații H.C.S., N.I., N.F.I. și N.A.M., foști „valutiști”, membrii ai lumii interlope din municipiul Deva, care, intenționând să exploateze noua oportunitate de îmbogățire rapidă, s-au reprofilat și organizat într-o echipă de „braconaj arheologic”, având ca obiect principal efectuarea unor detecții și săpături ilegale în siturile cetății dacice clasate monument istoric din munții Orăștiei (aflate în paza și administrarea Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva), localizarea, sustragerea și valorificarea tezaurelor de interes arheologic. Inculpații și-au împărțit atribuțiile, astfel: N.A.M. care era cetățean român și belgian, cu domiciliul în Belgia, cunoscut pentru traficul cu autoturisme și proxenetism, a cumpărat un autoturism de teren ARO10 din Belgia, precum și două detectoare de metale performante; N.F.I. asigura logistica necesară și transporta echipa cu autoturismul de teren pentru efectuarea detecțiilor ilegale; H.C.S. (cunoscut drept recuperator) și N.I. (care se prezenta ca fiind ginerele șefului Poliției Deva) realizau detecțiile și supravegheau muncitorii zilieri plătiți de echipă pentru prestarea unor servicii de călăuzire spre siturile arheologice clasate monument istoric și săpături în zonele indicate prin detecții.

În luna octombrie 1999, echipa s-a deplasat la un bar din satul Grădiștea de Munte, unde a cules informații despre zonele de interes arheologic prioritar și unde l-a racolat pe numitul R.F. (localnic ce cunoștea bine zona, fiind utilizat anterior de către profesorii și studenții unor universități care au cercetat cetățile dacice), solicitând să conducă membrii echipei pe culmea „Căprăreața”, punct de interes arheologic al sitului „Sarmizegetusa Regia”, clasat monument istoric.

După circa două săptămâni de căutări, inculpații au încetat detecțiile, deoarece a căzut zăpada, înțelegându-se să reia activitatea în primăvară, după topirea zăpezii.

La data de 4 mai 2000, echipa de „braconaj arheologic” (alcătuită din inculpații H.C.S., N.I. și N.F.I.) s-a deplasat cu autoturismul de teren, pus la dispoziție de N.A.M. și condus de N.F.I., la Grădiștea de Munte, unde i-au angajat pentru a efectua săpături pe R.F. și tatăl său, R.R.

Din 5 mai 2000, inculpații H.C.S. și N.I., asistați de către ceilalți membrii ai echipei, au început detecțiile în zona culmii „Căprăreața”, iar R.F. și R.R. efectuau săpături în locurile indicate de către aceștia.

În dimineața zilei de sâmbătă, 6 mai 2000, în jurul orelor 11.00, inculpatul N.I. a detectat un semnal la distanța de 5 m de o stâncă aflată pe panta muntelui, în situl arheologic. R.F. a săpat cu cazmaua și a descoperit o lespede de piatră, pe care a înlătura-o, apoi săpând în continuare, a găsit o groapă triunghiulară, cu dimensiunile de 50x50x60cm, având pereții placați cu lespezi de piatră (groapă de cult). În interiorul acesteia, după evacuarea pământului, inculpații au descoperit 10 brățări spiralice, din aur masiv, așezate perechi, câte două, respectiv câte o brățară mai mică introdusă într-una mai mare; trei perechi de câte două brățări erau așezate vertical, iar alte două perechi de câte două brățări erau așezate, la nivel inferior, separate de primele printr-un strat de pământ.

Inculpații și-au însușit din situl arheologic cele 10 brățări din aur, pe care le-au transportat, într-o geantă, până în Valea Godeanului, de unde au fost luați, în jurul orelor 17.00, de către inculpatul N.F.I., cu autoturismul marca ARO. Mergând spre casă, N.I. l-a contactat telefonic pe fratele său, chemându-l în România. S-au deplasat apoi, cu toții, la locuința acestuia din Deva, unde, în prezența numitelor C.A. (concubina lui N.F.I.), M.I. (concubina lui H.C.S.) și N.M. (soția lui N.I.), au spălat brățările, după care le-au verificat pe cântarul de bucătărie, constatând că două brățări mai mici aveau greutatea de 1,400 kg, 4 brățări de mărime medie, greutatea de 1,500 kg, iar 4 brățări, greutatea de câte 1,700 kg.

În aceeași noapte, brățările au fost împărțite, astfel: 3 au revenit inculpatului N.I., 3, inculpatului H.C.S. iar inculpatului N.F.I., 4, urmând să-i plătească și pe cei doi săpători (cu o brățară). Dimineață, inculpatul N.F.I., însoțit de către concubina sa, l-au transportat pe R.F., cu autoturismul, la domiciliul mamei sale din satul Tâmpa, județul Hunedoara, unde au ascuns brățările.

La data de 8 mai 2000, a intrat în România inculpatul N.A.M., însoțit de către numitul T.C.G., pentru organizarea traficării și valorificării brățărilor în statele Uniunii Europene. După ce a ajuns la Tâmpa, N.F.I. i-a predat fratelui său două dintre brățări și pe R.F., iar în jurul orelor 24.00, acesta l-a transportat la Sibiu, unde l-a ascuns în locuința sa pentru a nu fi descoperit de N.M.N. și pentru a nu relata cuiva despre tezaurul însușit de către inculpați. Inculpatul N.A.M. și-a procurat de la farmacie bandă leucoplast, cu care a învelit cele două brățări, după care le-a ascuns în autoturism, iar a doua zi a părăsit țara.

După un timp, R.F. a fost vizitat la Sibiu de către N.F.I. și H.C.S., care erau însoțiți de C.C., liderul altei grupări infracționale, și doi bodyguarzi. R.F. a primit de la cei doi inculpați suma de 7 milioane lei (ROL), în două rate, pentru hrană și îmbrăcăminte, fiind convins să rămână acolo. În luna septembrie 2000, când acesta a refuzat să mai stea ascuns în Sibiu, s-a întors în Deva, amenințându-i pe N.F.I. și H.C.S.

La data de 22 septembrie 2000, după mai multe insistențe din partea numiților R.F. și R.R., inculpații N.F.I. și H.C.S., însoțiți de către C.C. și un bodyguard din grupul acestuia, s-au deplasat cu autoturismul la Orăștie, unde s-au întâlnit cu cei doi și le-au dat câte un plic conținând câte 15.000 mărci germane (în bancnote de câte 1.000 mărci), cu această ocazie R.F. fiind amenințat de către C.C. să nu spună despre brățări și bani.

Urmare a descoperirii tezaurului din punctul arheologic „Căprăreața” și a agitației stârnite în lumea interlopă din municipiul Deva, la asociația infracțională au aderat noi membri: inculpații Z.M. și M.D., ale căror activități au fost supravegheate de către inculpatul N.M.N., fratele inculpatului N.I., cunoscut drept lider abil, activ și deosebit de motivat al „braconajului arheologic”.

În luna mai 2001, grupul de inculpați condus de către N.M.N. l-a angajat săpător pe R.F., aceștia deplasându-se cu autoturismul de teren marca Nissan Patrol, aparținând numitului Z.M., în punctul arheologic „Căprăreața” al sitului „Sarmizegetusa Regia”. În perioada 20-31 mai 2001, N.M.N. și Z.M. au realizat detecții neautorizate cu detectorul procurat anterior în acest scop, iar M.D. și R.F. au efectuat săpături. Ajungând în zona bazinelor de apă de pe pârâul Godeanu, la poalele culmii Căprăreața, inculpații au localizat în situl arheologic o groapă sacră, amenajată cu lespezi de piatră, deteriorată de timp, în care au descoperit două brățări de tipul celor descrise mai sus. La decopertarea stratului de pământ, în locul indicat de către detector, R.F. a lovit una dintre brățări cu sapa, astfel încât i-a produs urme specifice pe câteva spire. În ziua următoare, efectuând noi detecții ilegale, pe panta culmii Căprăreața, inculpații au localizat în situl arheologic protejat, clasat monument istoric, alte trei brățări din aur pe care și le-au însușit, de asemenea. Brățările au fost împărțite, astfel: câte două piese au fost împărțite inculpaților N.M.N. și Z.M., iar piesa deteriorată prin lovire cu sapa i-a revenit lui M.D., care urma să-i dea „ceva” săpătorului R.F. Ulterior, la sugestia inculpatului N.M.N., M.D. a susținut că persoane neidentificate ar fi pătruns prin efracție în locuința sa și i-ar fi sustras brățara, lichidând astfel obligația pe care o avea față de R.F.

În luna iunie 2001, aflându-se în vizită în Germania, dr. M.L.A., specialist în arheologie și fost director al Muzeului Național de Istorie a României, a aflat de la specialistul german dr. D.L., expert în bijuterii antice, că în vara anului 2000 a fost vizitată de către un tânăr din România (descris cu semnalmentele ce corespundeau inculpatului N.A.M.), care susținea că deține o pereche de brățări dacice din aur, sens în care i-a prezentat spre examinare o asemenea brățară, solicitându-i un act de autenticitate. Dr. D.L. a precizat faptul că tânărul i-a declarat că brățara a fost descoperită, împreună cu alte piese similare, de fratele său, în munții Orăștiei.

Specialistul român a sesizat, la întoarcerea în țară, organele judiciare care, din septembrie 2001, au declanșat ancheta. În urma emisiunii televizate (realizate în seara zilei de 9 martie 2002), precum și a actelor de urmărire penală efectuate de către organele judiciare, s-au constatat următoarele: cele două persoane prezentate de către realizator ca tăinuitori, membrii ai rețelei traficanților cu obiecte arheologice de patrimoniu, erau inculpații C.I. și M.D. (care între timp a devenit „locotenentul” inculpatului C.I.); autoturismul de teren, utilizat pentru deplasare în rezervația arheologică Grădiștea de Munte, aparținea inculpatului C.I.; prezentarea unor antichități (vase dacice, Kosoni etc.) a fost realizată de către același inculpat, în propria locuință.

În dimineața zilei de 9 martie 2002, înainte ca filmul documentar să apară pe postul de televiziune, inculpatul C.I. a fost ținta unei acțiuni de reglare de conturi specifice lumii interlope, constând în incendierea autoturismului său de către autori neidentificați.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul N.C.B. a sesizat organele judiciare despre faptul că deținea un film color cu mai multe imagini ale brățării ce s-a aflat în posesia inculpatului M.D., film pe care l-a realizat în toamna anului 2001 când au fotografiat împreună brățara la domiciliul acestuia din urmă.

La data de 3 iunie 2002, inculpatul P.S.F. a fost surprins în flagrant împreună cu inculpatul H.C.S., cu ocazia unei acțiuni investigative organizate de către structuri specializate ale Inspectoratului General al Poliției Române – Direcția Poliției Judiciare, în cursul unei tranzacții cu monede romane de argint, efectuată cu două persoane din Cluj-Napoca, într-o parcare de pe șoseaua Alba Iulia-Deva. Organele judiciare au ridicat din autoturismul celor doi un număr de 128 monede romane din argint, în valoare de 40.000 lei, și un detector de metale performat aparținând inculpatului P.F.S.

Întrucât afacerea privind preluarea în protecție a siturilor arheologice nu progresa, gruparea infracțională condusă de către inculpatul C.I. a luat în atenție afacerea ilegală privind valorificarea și înstrăinarea bunurilor de patrimoniu sustrase din siturile arheologice din munții Orăștiei. Această grupare era compusă din „locotenenții” M.D. și V.D. (arestat în altă cauză pentru șantaj), L.D., grupurile B.G.C. din Timișoara, M.I., A.P. din București și un număr variabil de „soldați”, foști sportivi, mobilizați pentru executarea unor „intervenții rapide” la recuperări și represalii.

Pentru a nu risca să fie surprinși în zona de protecție, liderii au adoptat un modus operandi perfecționat: trimiterea în situri a unor echipe dotate cu logistica necesară sub conducerea unui „locotenent”, om de încredere, echipe coordonate din Deva, de lideri, prin telefonul mobil și avertizate despre acțiunile pregătite de către organele de poliție. Cu toate aceste măsuri, pe baza informației obținute de la un grup advers, la data de 4 iunie 2002, inculpatul M.D. a fost surprins de către organele de poliție în flagrant, în timp ce efectua neautorizat săpături în situl arheologic al cetății Bănița, județul Hunedoara, împreună cu fratele său M.E. și mai mulți indivizi din Timișoara.

În aceeași vară, inculpatul M.D. a fost surprins de martorul M.F., în timp ce efectua detecții neautorizate împreună cu fratele său M.E. în situl arheologic „Sarmizegetusa Regia”, unde fusese trimis de către inculpatul C.I., acesta punându-i la dispoziție autoturismul de teren.

După valorificarea brățării inculpatului M.D. la I.M. din București, cu prețul de 80.000 euro, inculpatul C.I. a cumpărat cu suma de 30.000 USD o altă brățară de la M.M., membru al rețelelor de braconieri, pe care acesta a primit-o în gaj de la N.M.N. pentru un împrumut de 20.000 USD. Inculpatul C.I. a valorificat și această brățară la colecționarii din București.

În luna iunie 2003, inculpatul C.I. i-a cerut „locotenentului” său, M.D., să-l contacteze pe D.E. pentru a intermedia cumpărarea a două brățări dacice din aur, pe care le deținea N.M.N., bijuterii în privința cărora găsise clienți în capitală. Acesta a acceptat, iar după achitarea unui avans de 10.000 USD, la data de 16 iunie 2003, M.D. s-a deplasat în București, cu autoturismul condus de către D.E., unde s-a întâlnit cu „Pionul” la restaurantul V.M. din Piața Victoriei, ocazie cu care a primit într-o plasă suma de 55.000 USD, după care au revenit la Deva. În aceiași seară, în jurul orelor 23.00, D.E. i-a predat banii inculpatului N.M.N., la domiciliul acestuia, în prezența concubinei sale, C.C.

Inculpatul N.M.N., aflând că banii veneau de la C.I. (care l-a șantajat anterior în mod repetat) și că prețul la care vindea brățările în București era mai ridicat, a luat banii și a dispărut. În această împrejurare, inculpatul C.I. care era, de asemenea, intermediar, a început să adreseze amenințări numitului D.E. pentru a-i restitui banii.

Sub imperiul amenințărilor și presiunilor exercitate asupra sa, pentru recuperarea banilor, D.E. a depus o plângere penală la Inspectoratul de Poliție Județean Hunedoara, susținând că N.M.N. i-ar fi sustras din cabana sa, în prezența martorilor T.A. și M.D., suma de 65.000 USD primită de la C.I. pentru cumpărarea unui teren în zona Râul Mare Retezat. Ulterior, în cursul anchetei, atât D.E., cât și martorii au revenit asupra declarațiilor date, relatând adevărul, respectiv că banii erau destinați achiziționării celor 2 brățări dacice din aur.

Duminică, 20 iulie 2003, când D.E. se afla în cabana sa, împreună cu familia și paznicii, liderul C.I. a intrat în curtea cabanei, însoțit de 5 „echipaje” din București și Timișoara, alcătuite din 15 indivizi violenți, conduși de A.P. și B.C. Inculpatul C.I. și alți membri ai grupului recuperatorilor i-au aplicat victimei multiple lovituri cu pumnii și cu un scaun, au amenințat-o cu un cuțit, timp în care inculpatul îi cerea să-i restituie suma de 65.000 USD. La plecare, inculpatul i-a acordat termen de restituire a banilor până miercuri, 23 iulie 2003, apoi i-a cerut să-l conducă până la poartă, amenințând victima: „dacă nu-mi dai banii îi rup picioarele fiului tău”.

În cursul săptămânii care a urmat, conform înțelegerii intermediate de către Z.M., N.M.N. a predat una dintre brățări lui D.E. [care a plătit o nouă sumă de 35.000 USD dată de către C.I. (operațiune garantată de către J.D. cu autocamioanele firmei sale)], pe care i-a trimis-o „Pionului” prin intermediul lui J.D. Inculpatul N.M.N. a pretins pentru ce-a de-a doua brățară, pe care o avea lăsată în garanție, încă 35.000 USD, însă ulterior a sistat tranzacția, motivând că era supravegheat de către poliție. În luna iulie 2003, C.I. i-a solicitat numitului D.E. ca, în contul datoriei pe care pretindea că o are față de el, să transfere dreptul de proprietate asupra cabanei sale din zona Râul Mare Retezat în favoarea „locotenentului” său, M.D., însă D.E. a respins pretenția. Ulterior, fiind amenințat cu incendierea, a fost nevoit să vândă cabana.

La începutul lunii decembrie 2003, C.I. se afla în București, având asupra sa o importantă cantitate de bunuri arheologice de patrimoniu (2 brățări spiralice din aur, 5 brățări mai mici din argint, inele, monede romane din argint, vase dacice), o parte din acestea fiind chiar piesele prezentate în filmul menționat anterior. Aceste piese transportate într-o geantă, estimate la 20 kg, au fost oferite spre vânzare, în prezența numitului D.I., unor colecționari din București, la sume cuprinse între 120.000-800.000 USD. Conform ofertei, predarea bunurilor de patrimoniu și încasarea banilor urmau a se efectua în Viena, oferta fiind valabilă până la 11 decembrie 2003, termen după care inculpatul urma să contacteze alți cumpărători.

În anul 1999, grupurile conduse de C.I. și B.N. din Timișoara au organizat o operațiune de „executare” a liderului C.C., care a fost surprins în centrul municipiului Deva, fiindu-i distrus autoturismul. Rivalitatea celor două grupări a fost generată de oportunitatea luării în protecție și pază a S.C. S. S.A. B., contract adjudecat de către gruparea liderului C.C. Urmare a acestei operațiuni, C.I., B.N. și alții au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și distrugere. Ulterior, inculpatul C.I. a fixat o „amendă” de 3 miliarde lei numitului H.D., patronul S.C. S. S.A. B., al cărui bodyguard era, la acea dată, C.C., sumă ce ar fi reprezentat cheltuieli efectuate de către inculpat și beneficiul nerealizat în perioada cât ar fi fost „pe goană” (urmărit general).

Împotriva Sentinței penale nr. 339/2009, pronunțată de către Tribunalul Hunedoara, Secția penală, în dosarul nr. 41/97/2005, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, partea civilă – Ministerul Culturii și Patrimoniului Cultural –, inculpații C.I., N.M.N., M.D., Z.M., Z.A.C., H.C.S., N.F.I., G.I.P., D.A.I., V.I., N.I. și N.A.M., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.

Prin Decizia penală nr. 209/A/2013, Curtea de Apel Alba Iulia, Secția penală:

A respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de către inculpații N.F.I., N.A.M. și Z.M.

În schimb, a admis apelurile declarate și a desființat sentința apelată în ceea ce privește latura penală și latura civilă sub anumite aspecte, reținând și incidența prescripției răspunderii penale în privința unor infracțiuni.

Totodată, a obligat pe inculpații H.C.S., N.I., N.I.F. și N.A.M. să restituie părții civile în natură bunurile sustrase sau să plătească acesteia, în solidar, contravaloarea sumei de 1.115.760 euro, în lei la data plății.

Tot astfel, a obligat pe inculpații M.D, Z.M., N.M.N. și C.I. să restituie părții civile bunurile sustrase sau să plătească acesteia, în solidar, contravaloarea sumei de 446.304 euro, în lei la data plății, iar pe inculpatul C.I., în limita sumei de 223.152 euro (contravaloarea în lei la data plății).

În fine, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Instanța de apel a reținut că, raportat la art. 20 din Ordonanța Guvernului nr. 68/1994 privind protejarea patrimoniului cultural național^[4], este mai presus de orice dubiu că brățările descoperite la data de 6 mai 2000 se încadrează și se încadrau la data descoperirii lor în categoria bunurilor culturale mobile, fiind situate ope legis, de la momentul descoperirii, în categoria tezaur și devenind proprietatea publică de drept din același moment.

A apreciat ca nefondate și criticile inculpaților referitoare la faptul că bunurile nu pot fi încadrate în categoria celor din patrimoniul cultural național, deoarece nu s-a făcut dovada că au fost descoperite într-un sit arheologic. În acest sens, a relevat că stabilirea calității bunului de bun mobil din patrimoniul cultural național nu este condiționată, potrivit legii, de locul descoperirii acestora și nici măcar de forma dreptului de proprietate asupra terenului în care au fost găsite [art. 20 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 68/1994]. Aceeași este situația și pentru bunurile descoperite în cursul lunii mai 2001, fiind incidente dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 3 alin. (1) și (2) pct. 1 lit. a) și art. 46 alin. (1) din Legea nr. 182/2000^[5].

Așadar, potrivit dispozițiilor art. 46 alin. (1) din legea sus-menționată, bunurile mobile descoperite în afara activității de cercetare devin proprietate publică, dacă au fost descoperite în locuri care fac obiectul exclusiv al proprietății publice, astfel cum este el definit în art. 136 alin. (3) din Constituția României, republicată^[6].

La stabilirea valorii brățărilor sustrase, instanța de apel a avut în vedere evaluarea făcută acestora de către experți. În condițiile în care nu s-a făcut o dovadă certă a gramajului fiecărei brățări sustrase, existând doar declarațiile martorilor care au relevat că acestea erau în jur de un kg, instanța a reținut, în favoarea inculpaților, cărora le profită orice dubiu, gramajul celor mai mici brățări evaluate și, în consecință, valoarea acesteia ca punct de plecare pentru determinarea prejudiciului.

Soluția instanței de apel a fost criticată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, partea civilă – Ministerul Culturii și Cultelor – și inculpații D.A.I., G.I.P., C.I., N.M.N., M.D., Z.M., H.C.S., N.F.I., N.I., V.I.S. și N.A.M. sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, invocând în drept dispozițiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 6, 9, 10, 12, 13, 14, 15 și 17² din Codul de procedură penală anterior (în continuare C.pr.pen. din 1969).

Examinând recursurile declarate de către inculpații D.A.I., G.I.P., C.I., N.M.N., M.D., Z.M., H.C.S., N.F.I., N.I., V.I.S. și N.A.M., prin prisma dispozițiilor art. 385⁹ alin. (3) C.pr.pen. din 1969, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă^[7], precum și a incidenței dispozițiilor art. 5 din noul Cod penal (în continuare C.pen.) privind aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că sunt fondate, iar recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și de către partea civilă sunt nefondate.

Rejudecând, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de către inculpați, încetarea procesului penal pentru anumite infracțiuni (constatând intervenția prescripției răspunderii penale) și condamnarea inculpaților la pedepse cu închisoarea cuprinse între 2 ani și 6 ani și 4 luni. Totodată, a menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

(Înalta Curte de Casație și Justiție, S. pen., Dec. nr. 3152/2014)

II. Notă aprobativă. În prezent, încadrarea juridică a faptelor săvârșite de către inculpați este în:

– art. 367 alin. (1) C.pen. (constituirea unui grup infracțional organizat);

– art. 228 alin. (1) și art. 229 alin. (2) lit. (a) și art. 256¹ C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din același cod (furtul calificat care a produs consecințe deosebit de grave în formă continuată);

– art. 26 din Ordonanța Guvernului nr. 43/2000 privind protecția patrimoniului arheologic și declararea unor situri arheologice ca zone de interes național^[8], republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen. (accesul cu detectoare de metale sau utilizarea lor în zonele cu patrimoniu arheologic, fără autorizare prealabilă, în formă continuată);

– art. 205 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din același cod (lipsirea de libertate în mod ilegal în formă simplă, săvârșită de către trei sau mai multe persoane împreună);

– art. 207 alin. (1) și (3) C.pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din același cod (șantajul în formă agravată, săvârșit de către trei sau mai multe persoane împreună);

– art. 224 alin. (1) și (2) C.pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din același cod [violarea de domiciliu în formă agravată (fiind comisă de către o persoană înarmată^[9]), săvârșită de către trei sau mai multe persoane împreună], toate cu aplicarea art. 5 și art. 38 alin. (1) din codul sus-menționat (faptele fiind săvârșite în concurs real).

[1] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 aprilie 2014.

[2] În prezent, art. 73 din Legea nr. 182/2000 are un alt conținut.

[3] Actualmente, Ministerul Culturii și Identității Naționale.

[4] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 31 august 1994.

„Art. 20

Cercetările arheologice sistematice se execută numai cu autorizația prealabilă a Comisiei Naționale de Arheologie și, după caz, și cu avizul Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice.

Bunurile culturale imobile descoperite ca rezultat al unor cercetări arheologice sistematice, precum și descoperirile fortuite beneficiază de regimul juridic al monumentelor istorice clasate în categoria A, până la definitivarea procedurii de clasare, care se declanșează din oficiu.

Bunurile culturale mobile descoperite ca rezultat al cercetărilor arheologice sistematice, precum și descoperirile fortuite sunt de drept proprietate publice, indiferent de regimul de proprietate asupra terenului din care acestea au fost recuperate.

Din momentul descoperirii și până la încheierea procedurii de clasare, care se declanșează din oficiu, bunurile culturale mobile descoperite în condițiile de mai sus beneficiază de regimul juridic de protecție prevăzut în prezenta ordonanță pentru bunurile clasate în categoria tezaur.”

[5] ,,Art. 1

(1) Prezenta lege instituie regimul juridic al bunurilor aparținând patrimoniului cultural național mobil, ca parte a patrimoniului cultural național, și reglementează activitățile specifice de protejare a acestora.

[…]”

,,Art. 3

(1) Patrimoniul cultural național mobil este alcătuit din bunuri cu valoare istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, științifică și tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică și epigrafică, reprezentând mărturii materiale ale evoluției mediului natural și ale relațiilor omului cu acesta, ale potențialului creator uman și ale contribuției românești, precum și a minorităților naționale la civilizația universală.

(2) Bunurile care alcătuiesc patrimoniul cultural național mobil sunt:

1. Bunuri arheologice și istorico-documentare, precum:

a) descoperirile arheologice terestre și subacvatice, unelte, ceramică, inscripții, monede, sigilii, bijuterii, piese de vestimentație și harnașament, arme, însemne funerare, cu excepția eșantioanelor de materiale de construcție, materiale din situri, care constituie probe arheologice pentru analize de specialitate.

[…]”

,,Art. 46

(1) Bunurile arheologice, epigrafice, numismatice, paleontologice sau geolitice, descoperite în cadrul unor cercetări sistematice cu scop arheologic ori geologic sau în cadrul unor cercetări arheologice de salvare ori având caracter preventiv, precum și cele descoperite întâmplător prin lucrări de orice natură, efectuate în locuri care fac obiectul exclusiv al proprietății publice, conform art.136 alin. (3) din Constituția României, republicată, intră în proprietate publică, potrivit dispozițiilor legale.

[…]”

[6] ,,Art. 136. Proprietatea

[…]

(3) Bogățiile de interes public ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, de interes național, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietății publice.

[…]”

[7] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013.

[8] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 951 din 24 noiembrie 2006.

[9] În acest sens, instanța supremă a statuat: Potrivit art. 179 alin. (2) C.pen. [art. 152 alin. (2) C.pen. din 1969], sunt asimilate armelor orice obiecte de natură a fi folosite ca arme și care au fost întrebuințate pentru atac. Rezultă, așadar, că o infracțiune se consideră săvârșită «de către o persoană înarmată» în cazul în care autorul a avut asupra sa nu numai o armă special confecționată, ci și orice alt dispozitiv, obiect sau instrument, dacă acesta a fost întrebuințat drept armă la comiterea faptei. În consecință, fapta unei persoane de a fi pătruns fără drept într-o locuință, fără consimțământul celui care o folosește, înarmată cu un cuțit, pe care l-a și folosit în activitatea sa agresivă, constituie infracțiunea de violare de domiciliu în formă agravată prevăzută în art. 224 alin. (2) C.pen. [art. 192 alin. (2) C.pen. din 1969] (Tribunalul Suprem, S. pen., Dec. nr. 1435/1979, apud Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept penal. Partea specială conform noului Cod penal, ediția 3, revizuită și adăugită, Editura C.H. Beck, București, 2017, p. 163).