Aspecte privind aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive

Monica Buzea

Procuror șef secție judiciară

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Galați

The article tackles two of the highly pressing issues of the legal practice, concerning the favorable application of the criminal law with regard to final sentences and the situation of recurring/multiple crimes.

Intrarea în vigoare a noului Cod penal a determinat apariția în practica judiciară a numeroase discuții legate de modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile. Plecând de la examenul jurisprudențial al soluțiilor pronunțate de Curtea de Apel Galați, se constată că aspectele care au suscitat cele mai multe discuții au fost acelea privind stabilirea regulilor de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive, raportat la două instituții: infracțiunea continuată și concursul de infracțiuni.

Din perspectiva reglementării, Codul penal din 1969 prevedea două ipoteze de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive: una obligatorie, în cuprinsul art. 14, și una facultativă, în cuprinsul art. 15, spre deosebire de art. 6 din noul Cod penal, care face trimitere doar la aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile.

Astfel, conform art. 6 alin. (1) C.pen.: „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim”.

În ceea ce privește infracțiunea continuată, pe de o parte circumstanțele reținerii acesteia au suferit modificări, în sensul că din perspectiva Codului penal anterior, actele materiale puteau fi comise împotriva mai multor persoane, iar conform Codului penal în vigoare este necesar ca, pe lângă celelalte condiții, acțiunile sau inacțiunile să fie săvârșite împotriva aceluiași subiect pasiv. De asemenea, art. 36 din noul Cod penal prevede un spor facultativ de cel mult 3 ani, aplicabil pentru infracțiunea continuată, spre deosebire de cel facultativ de cel mult 5 ani, prevăzut de art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969.

În legătură cu această instituție, au fost conturate două aspecte discutate în doctrină și în practica judiciară:

a) dacă modificarea adusă condițiilor de reținere a infracțiunii continuate, în ceea ce privește subiecții pasivi, poate influența mecanismul de aplicare a legii mai favorabile, în sensul că ar trebui analizată comparativ modalitatea de sancționare a infracțiunii continuate, conform Codului penal din 1969, cu modalitatea de sancționare a concursul de infracțiuni din noul Cod penal, atunci când actele materiale au fost săvârșite împotriva mai multor persoane.

S-a exprimat punctul de vedere conform căruia va fi avut în vedere tratamentul sancționator pentru infracțiunea continuată, conform noii reglementări, deoarece “se examinează doar limitele de pedeapsă nu și modificarea altor condiții de care depinde sancționarea”, iar examinarea comparativă între o formă continuată și concursul de infracțiuni nu ar fi posibilă întrucât “nu există pedepse stabilite pentru fiecare acțiune[1].

Din acest punct de vedere, în practica Curții de Apel Galați s-a dat eficiență opiniei sus-menționate, fiind analizat comparativ, în cele două reglementări, sistemul sancționator prevăzut doar pentru forma continuată[2].

b) limitele reducerii pedepselor definitive, raportat la sporul stabilit pentru infracțiunea continuată.

În legătură cu acest aspect, în doctrină s-au conturat două opinii: pedeapsa anterioară va fi redusă dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă, pentru infracțiunea respectivă, la care se adaugă sporul de 3 ani, prevăzut de art. 36 alin. (1) C.pen.[3]; pedeapsa anterioară va fi redusă dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă, pentru infracțiunea respectivă, fără a adauga sporul prevăzut de art. 36 alin. (1) C.pen., deoarece acesta este facultativ și nu obligatoriu[4].

În acest context și soluțiile pronunțate de instanțele de judecată au un caracter neunitar, fiind evidențiate cele două posibilități: reducerea pedepsei până la limita maximă stabilită de noul Cod penal, cu aplicarea consecințelor cauzei de agravare, respectiv adăugarea sporului de 3 ani[5] și reducerea pedepsei până la limita maximă stabilită de noul Cod penal, fără a acorda efect sporului prevăzut de art. 36 alin. (1)[6].

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile în cazul concursului de infracțiuni, de această dată discuțiile au vizat utilizarea criteriilor globale, având în vedere argumentele corect fundamentate conform cărora ”rațiunea dispozițiilor art. 6 nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului penal, ci doar de a garanta respectarea principiului legalității, înlăturând partea din pedeapsă care depășește maximul aplicabil sub legea nouă[7] și faptul că „spre deosebire de articolul 5, numai legea nouă poate retroactiva, dacă este mai favorabilă[8] sau aplicarea pe instituții autonome, după prima etapă de analiză a fiecăreia dintre infracțiunile concurente, putând fi aplicabile și regulile referitoare la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, conform Codului penal din 1969[9].

În examinarea celor două opțiuni, trebuie precizat și faptul că proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală supus dezbaterii de Ministerul Justiției[10] prevede în cuprinsul art. 41 că art. 5 și art. 6 din noul Cod penal urmează să se aplice pentru fiecare instituție de drept penal autonomă.

Această problemă a atras exprimarea justificată a opiniei că, pentru condamnații definitivi, o astfel de procedură ar atrage încălcarea autorității de lucru judecat a hotărârilor definitive și ar aduce atingere securității raporturilor juridice, în contradicție cu art. 16 alin. (1) din Constituție și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului[11].

În ceea ce privește practica Curții de Apel Galați, se constată că s-au pronunțat majoritar soluții în sensul că după reducerea pedepselor la limita maximă, recontopirea se face potrivit codului vechi sau codului nou, prin aprecierea pe instituții autonome a legii penale mai favorabile[12].

Prezentarea acestor aspecte confirmă existența unor dispoziții legislative lacunare care au și generat practică judiciară neunitară, fiind evidentă necesitatea unui demers pentru înlăturarea dificultăților apărute, prin pronunțarea Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra chestiunilor de drept cu a căror dezlegare deja a fost sesizată[13] sau prin intervenția legiuitorului.


[1] F. Streteanu, Documentare privind aplicarea în timp a legii penale în condițiile intrării în vigoare a noului Cod penal, p. 34; http://www.just.ro/LinkClick.aspx?fileticket=j6vg%2Flz8r40%3D&tabid=2112; 10.04.2014;

[2] exemplificativ: deciziile nr. 3/13.02.2014 – dosar nr. 131/113/2014, 8/20.02.2014 – dosar nr. 134/113/2014, 44/13.03.2104 – dosar nr. 512/121/2014, 47/13.03.2014 – dosar nr. 645/121/2014 ale Curții de Apel Galați;

[3]. F. Streteanu, op. cit., p. 33; M. Udroiu, V. Constantinescu, Noul Cod penal. Codul penal anterior, Editura Hamangiu, 2014, p. 41;

[4] C. Voicu, A.S. Uzlău, R. Moroșanu, C. Ghigheci, Noul Cod penal. Ghid de aplicare pentru practicieni, Editura Hamangiu, 2014, p. 19;

[5] deciziile nr. 3/13.02.2014 – dosar nr. 131/113/2014, 8/20.02.2014 – dosar nr. 134/113/2014, 44/13.03.2104 – dosar nr. 512/121/2014, 47/13.03.2014 – dosar nr. 645/121/2014 ale Curții de Apel Galați;

[6] deciziile nr. 10/21.02.2014- dosar nr. 275/91/2014, 15/27.02.2014 – dosar nr. 290/91/2014, 40/11.03.2104 – dosar nr. 527/121/2014 ale Curții de Apel Galați;

[7] F. Streteanu, op. cit., p. 34; http://www.mpublic.ro/ncp.pdf;

[8] M. Udroiu, V. Constantinescu, op. cit., p.47;

[9] C. Voicu, A.S. Uzlău, R. Moroșanu, C. Ghigheci, op. cit., p.16;

[10] http://www.just.ro/LinkClick.aspx?fileticket=scDuuBhjrvA%3d&tabid=2729; 10.02.2014;

[11] S. Cîrnaru, Aplicarea în timp a legii penale mai favorabile-potențial conflict între interpretarea unei norme legale și un principiu constituțional, http://www.juridice.ro/308649/aplicarea-in-timp-a-legii-penale-mai-favorabile-potential-conflict-intre-interpretarea-unei-norme-legale-si-exigentele-unui-principiu-constitutional.html, 10.04.2014;

[12] deciziile nr. 3/13.02.2014 – dosar nr. 131/113/2014, 8/20.02.2014 – dosar nr. 134/113/2014, 10/21.02.2014 – dosar 275/91/2014, 15/27.02.2013 – dosar 290/91/2014, 16/28.02.2014 – dosar nr. 274/91/2014, 40/11.03.2014 – dosar nr. 527/121/2014, 44/13.03.2014 – dosar nr. 512/121/2014 ale Curții de Apel Galați;

[13] http://www.scj.ro/S_chestiuni_SP/sesizari%202014%20-%20SP.pdf; 10.04.2014;

Aspecte privind aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive was last modified: iulie 9th, 2018 by Costache Adrian

Căutare