Dan Cristian Tătar

Prim procuror

Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj

In the present paper the author presents issues waiving prosecution in light of the provisions of Section 3 of art. 318 of the new Code of Criminal Procedure.

It analyzes all the ways in which the prosecutor may have besides waiving prosecution charged the suspect or defendant establishment of subsidiary obligations.

The author refers to this material and the situation reopening prosecution cases both the prosecutor and the superior prosecutor, under art. 335 of the new Code of Criminal Procedure.

Potrivit art. 318 N.C.pr.pen (modificat prin art. 102 pct. 210 din Legea nr. 255/2013) este posibilă renunțarea la urmărirea penală ca soluție emisă de procuror în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de până la 7 ani, dacă în raport cu conținutul faptei, cu modul și mijloacele de săvârșire, cu scopul urmărit și cu împrejurările concrete de săvârșire, urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârșirea infracțiunii se constată că nu există un interes public în urmărirea acestuia.

Cele enumerate mai sus sunt prevăzute în alin. (1) din articolul de lege menționat.

Mergând mai departe în lecturarea textului vom observa în alin. (2) că legiuitorul precizează în mod indirect că această soluție se poate dispune și cu privire la autorul necunoscut. Acest sens derivă din sintagma folosită la începutul frazei în alin. (2) și anume „când autorul faptei este cunoscut…” și continuă cu specificații referitoare la aprecierea interesului public fiind necesar a se avea în vedere persoana suspectului sau inculpatului, conduita sa avută anterior săvârșirii faptei și eforturile sale pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii.

Aspectele menționate în alin. (1) și (2) din textul art. 318 C.pr.pen. sunt clare și concise conform celor expuse anterior.

Cu privire la alin. (3), din același text de lege, care prevede posibilitatea ca procurorul de caz să dispună pe seama inculpatului (ori a suspectului) îndeplinirea unor obligații subsidiare soluției de renunțare la urmărirea penală se cuvine să punem în discuție unele aspecte de interpretare.

Astfel, aceste obligații pot sau nu pot fi dispuse de procuror, în condițiile îndeplinirii celorlalte condiții cerute de renunțarea la urmărirea penală.

Acestea rezultă evident din sintagma ”procurorul poate dispune” ceea ce conduce la concluzia că poate să nici nu dispună îndeplinirea uneia sau mai multor obligații.

Apoi teza de mijloc a alin. (3) dă loc la o interpretare diferită și o aplicare de acest gen în practică. Astfel, unii magistrați procurori au interpretat sintagma „după consultarea suspectului sau inculpatului” ca fiind o condiție de acord al acestuia pentru îndeplinirea obligațiilor, iar în alte situații s-a considerat această chestiune doar o informare din partea suspectului (ori inculpatului) cu privire la unele aspecte care țin de persoana sa.

Spre exemplu, procurorul poate proceda la „consultare” cu privire la posibilitatea și în fapt disponibilitatea inculpatului ori suspectului de a încheia cu partea civilă o modalitate de reparare a pagubei, ori la starea acestuia de sănătate, în sensul de a putea sau nu să presteze munca neremunerată.

În situația în care, prin declarația persoanei în cauză aceasta refuză prestarea muncii neremunerate, cu invocarea stării de sănătate, suntem de părere că este necesar confirmarea acestui aspect de către medic.

Sub aspectele enumerate mai sus decizia procurorului este de a obliga sau nu la îndeplinirea obligațiilor.

Printr-o altă interpretare, s-a apreciat că în condițiile neînlăturării consecințelor faptei ori a nereparării pagubei produse față de autorul cunoscut nu este posibilă renunțarea la urmărire penală.

Apreciem că soluția poate fi emisă chiar și în lipsa condițiilor de mai sus pentru că tocmai acestea pot da naștere obligațiilor impuse de procuror și descrise în alin. (3) lit. a) din textul de lege.

Tot astfel, pe același raționament expus putem concluziona că poate fi impusă una din obligații, toate obligațiile sau niciuna din cele menționate.

Desigur, în fiecare caz în parte este necesar a fi avute în vedere dispozițiile prev. de alin. (1) prin care se concluzionează asupra inexistenței interesului public în urmărirea infracțiunii.

Pentru ca obligațiile impuse să poată avea finalitatea urmărită legiuitorul a prevăzut în alin. (4) și necesitatea inserării în dispozitivul ordonanței procurorului a unui termen de maxim 9 luni pentru îndeplinirea celor dispuse.

Este explicabilă rațiunea pentru care legiuitorul a folosit ca termen de îndeplinire a obligațiilor ca fiind cel mult 6 luni sau cel mult 9 luni acest din urmă termen referindu-se efectiv la una sau două din obligațiile din cuprinsul lit. a) din alin. (3), adică mai concret la înlăturarea consecinței faptei sau încheierea unei înțelegeri cu persoana vătămată (printr-un acord de mediere) cu privire la modalitatea de reparare a pagubei produse.

În celelalte cazuri este evident că termenul impus de lege nu trebuie să depășească 6 luni de la comunicarea ordonanței procurorului. Pe cale de consecință, procurorul dispune îndeplinirea obligației sau obligațiilor într-un termen de până la 6 ori 9 luni, în condițiile expuse anterior.

Sancțiunea neîndeplinirii de către fostul suspect ori inculpat a obligației dispuse legal de procuror conduce la expirarea termenului menționat, la revocarea ordonanței și punerea în aplicare a dispozițiilor art. 335 alin. (3) N.C.pr.pen. Conform acestui text de lege, când procurorul constată că suspectul (inculpatul) nu și-a îndeplinit cu rea credință obligațiile stabilite ,,revocă ordonanța și dispune redeschiderea urmăririi penale”.

Această „auto-redeschidere” a urmăririi penale în cauză este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară în termen de 3 zile, sub sancțiunea nulității.

Cele menționate rezultă din dispozițiile art. 335 alin. (4) N.C.pr.pen. și conduc la concluzia că odată redeschisă urmărirea penală, în primă etapă de procuror ea devine definitivă prin încheierea judecătorului de cameră preliminară, aspect menționat în mod expres de teza finală a alin. (4) din art. 335 N.C.pr.pen.

În ceea ce privește redeschiderea urmăririi penale a procurorului de caz se cuvine să precizăm faptul că este imperios necesar ca această procedură să fie utilizată doar în condițiile în care se poate dovedi „rea credință” în neîndeplinirea obligațiilor, aspect care nu este menționat în textul renunțare la urmărire penală (art. 318), ci doar în cel al reluării în caz de redeschidere a urmăririi penale (art. 335 N.C.pr.pen.).

Tot cu privire la redeschiderea urmăririi penale, dar în legătură cu renunțarea la urmărirea penală emisă de procuror apreciem că această procedură poate fi urmată și de procurorul ierarhic superior în condițiile constatării neîndeplinirii condițiilor de formă și fond ale ordonanței de renunțare. Putem exemplifica în acest sens nelegalitatea unei soluții de renunțare la urmărire penală în condițiile în care fapta este pedepsită cu închisoarea mai mare de 7 ani.

În astfel de condiții este evidentă redeschiderea urmăririi penale, trimiterea cauzei spre confirmare la judecător, iar apoi la procurorul de caz pentru reluarea urmăririi penale.