ABSTRACT

From the interpretation of the text of the law provided by art. 22 para. (2) from Law no. 302/2004 republished, it follows that this optional impediment to extradition occurs whenever, as a result of the surrender, the extraditable person’s situation risks being substantially negatively affected, regardless of the factors that generate such a risk. The analyzed legal provision indicates, only by way of example, the age or the state of health of the person, without, however, limiting the impediments to extradition to these last two elements.

The circumstance that on March 15, 2022, the Russian Federation initiated the withdrawal procedure from the Council of Europe, the uncertainty of respect for human rights and fundamental freedoms in the requesting state being also highlighted in the European Parliament Resolution of 04/07/2022, regarding the intensification of repression in Russia, indicates a denial of the jurisdiction of the European Court of Human Rights and consequently calls for increased prudence in assessing the consequences that extradition to the Russian Federation could have.

Once the systemic nature of the inhumane or degrading conditions of preventive detention, as well as the violation of fundamental human rights in the requesting state, is revealed, the effects of this finding are inevitably reflected in the individual cases of deprivation of liberty, pending trial.

Keywords: Law no. 302/2004, art. 52 para. (7), art. 22 para. (2), High Court of Cassation and Justice, Criminal Division, Decision no. 339 of May 25, 2022[1].

Prin sentința penală nr. 47 din data de 10 mai 2022 Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, a constatat că sunt întrunite condițiile extrădării persoanei extrădabile B.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, a admis cererea de extrădare formulată de Procuratura Generală a Federației Ruse.

Instanța de fond a dispus extrădarea și predarea către autoritățile din Federația Rusă a persoanei extrădate B. (cetățean al Federației Ruse și al Republicii Moldova) în vederea cercetării pentru comiterea infracțiunilor de ,,participare la o asociație criminală creată în vederea comiterii de infracțiuni grave și deosebit de grave”, ,,contrabandă, adică trecerea ilegală peste frontiera vamală a Uniunii Vamale în limitele EurAsEC a susbstanțelor narcotice, în proporții mari, săvârșită de un grup organizat”, ,,tentativă de comercializare ilegală a substanțelor narcotice săvârșită în grup organizat în proporții mari”, fapte prevăzute și pedepsite de art. 210 alin. 2; art. 229.1 alin. 4 lit. a Cod penal; art. 30 alin. 3; art. 228. 1 alin. 4 lit. a și d din Codul penal al Federației Ruse.

Instanța de fond a constatat că persoana extrădată B. nu a renunțat la regula specialității.

În baza art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, instanța de fond a respins cererea de amânare a predării formulată de persoana extrădată B.

 În baza art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, a menținut măsura controlului judiciar luată față de persoana extrădată B. prin încheierea din 13.04.2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, rămasă definitivă prin necontestare la 15.04.2022, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 10.05.2022, până la data de 08.06.2022, dar nu mai mult de data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, dispoziție executorie.

În baza dispozițiilor art. 215 alin. (1) Cod de procedură penală, a hotărât ca, pe timpul cât se află sub control judiciar, persoana extrădată B. trebuie să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa conform programului de supraveghere întocmit sau ori de câte ori este chemată (…).

La data rămânerii definitive a hotărârii, a dispus arestarea persoanei extrădate B. pe o perioadă de 30 zile, în vederea predării către autoritățile din Federația Rusă. 

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, a constatat că persoana extrădată B. a fost reținută pentru 24 de ore prin ordonanța din 22.10.2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cu începere de la 22.10.2021, ora 21:40, și arestată provizoriu de la data de 23.10.2021 la 15.04.2022.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 23.10.2021 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a solicitat arestarea provizorie a persoanei urmărite B., persoană cu cetățenie moldovenească și rusă, în vederea extrădării, în bazadifuziunii de urmărire internațională din data de 19.02.2020, emisă de Interpol Moscova, fundamentată pe un mandat de arestare emis la data de 11.10.2019 de Tribunalul Districtual din Moscova.

Potrivit mesajului de urmărire internațională, B. este căutat, în vederea cercetării, pentru comiterea infracțiunilor de ,,participare la o asociație criminală creată în vederea comiterii de infracțiuni grave și deosebit de grave”, ,,contrabandă, adică trecerea ilegală peste frontiera vamală a Uniunii Vamale în limitele EurAsEC a substanțelor narcotice, în proporții mari, săvârșită de un grup organizat”, ,,tentativă de comercializare ilegală a substanțelor narcotice săvârșită în grup organizat în proporții mari” , fapte prevăzute și pedepsite de art. 210 alin. 2; art. 229.1 alin. 4 lit. a Cod penal; art. 30 alin. 3; art. 228. 1 alin. 4 lit. a și d din Codul penal al Federației Ruse, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 ani.

Sub aspectul situației de fapt s-a arătat că ,,din august 2012, subiectul a participat la comunitatea infracțională creată de cetățeanul spaniol P. Q. K. Comunitatea infracțională se ocupa cu contrabanda de stupefiante (hașiș) la scară deosebit de mare. În perioada august 2012 până în anul 2017, subiectul a făcut contrabandă cu cannabis la scară deosebit de mare pe teritoriul Federației Ruse. La data de 24.08.2017, subiectul, în calitate de membru al comunității infracționale, a primit 885,4 grame de cannabis de la cetățeanul moldovean P. K., pe care le-a transportat în locul special ascuns în autovehiculul Volkswagen Golf număr de înmatriculare din Ucraina, prin punctul de control vamal Troebortnoe în Rusia. P. K. a sosit în orașul D., într-un garaj, a scos drogurile din locul ascuns menționat anterior și le-a predat subiectului. După aceea, subiectul a ascuns drogurile într-un loc secret deosebit, care a fost camuflat în cauciucul unei mașini, cu scopul de a fi transferat în continuare altor membri ai comunității infracționale pentru o recompensă. Infracțiunea nu a fost finalizată din cauza activității poliției”.

Prin încheierea din 23 octombrie 2021, rămasă definitivă prin necontestare, Curtea de Apel Suceava a dispus arestarea provizorie în procedura de urgență prevăzută de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, față de persoana urmărită, măsura fiind ulterior menținută, de către instanță.

La data de 26.10.2021, autoritățile din Federația Rusă au înaintat Ministerului Justiției din România cererea de extrădare a persoanei urmărite B. formulată de Procuratura Generală a Federației Ruse.

Cu adresa din data de 05.11.2021, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat la dosar adresa Ministerului Justiției din 04.11.2022. Din adresa emisă de Ministerul Justiției rezultă că, în urma efectuării controlului de regularitate, realizat în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Legea nr. 302/2004, s-au constatat următoarele: persoana a cărei extrădare se solicită este cetățean al Federației Ruse; între România și Federația Rusă se aplică dispozițiile Convenției europene de extrădare, încheiată la Paris la 13.12.1957; la cererea de extrădare au fost atașate înscrisurile prev. de art. 36 din Legea nr. 302/2004, însoțite de traduceri în limba română/engleză.

Ca urmare a solicitării instanței, prin adresa din data de 01.04.2022, Ministerul Justiției a comunicat că Federația Rusă nu a denunțat Convenția europeană de extrădare, încheiată la Paris în 1957, aceasta fiind o convenție deschisă, care nu condiționează participarea unui stat de a avea calitatea de stat membru al Consiliului Europei, astfel că examenul de regularitate datat 04.11.2021, își menține valabilitatea.

(…)

Autoritățile judiciare din Federația Rusă au inclus în cuprinsul cererii de extrădare următoarele garanții: procedurile legale împotriva lui B. nu au drept scop urmărirea acestuia pentru motive politice, în legătură cu apartenența rasială, la religia practicată, apartenența politică sau opiniile politice; lui B. îi vor fi oferite toate posibilitățile pentru apărare, inclusiv asistența avocaților, acesta nu va fi supus la torturii, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante; termenul de prescripție a răspunderii penale nu s-a împlinit, iar acesta nu beneficiază de imunitate în privința urmăririi penale; în conformitate cu art. 14 din Convenția europeană de extrădare, B. va fi tras la răspundere penală doar pentru acele infracțiuni pentru care se solicită extrădarea și, după încheierea dezbaterilor judiciare, în cazul pronunțării unei hotărâri judecătorești de condamnare – după executarea pedepsei sau după eliberarea de executarea pedepsei, acesta va putea să părăsească teritoriul Federației Ruse; în calitate de cetățean al Federației Ruse, B. nu va fi extrădat unui stat terț; în cazul extrădării în Federația Rusă, B. va fi deținut într-o instituție, luând în considerare standardele menționate în Convenția Europeană privind protecția drepturilor omului și libertăților fundamentale din 1950, iar funcționarii Ambasadei României în Federația Rusă vor avea posibilitatea să îl viziteze în vederea controlului îndeplinirii garanțiilor menționate.

(…) La termenul din 26 noiembrie 2021, Curtea de Apel Suceava a procedat la ascultarea persoanei extrădabile, aceasta declarând că se opune extrădării sale către Federația Rusă, întrucât în această țară nu sunt respectate legile și prezumția de nevinovăție. De asemenea, la termenul din 18.02.2022, persoana extrădabilă a declarat că înțelege să nu renunțe la regula specialității.

În egală măsură, persoana extrădabilă a formulat opoziție la extrădare, arătând că a solicitat azil în România. A susținut că, a transmis Ambasadei Federației Ruse din România o cerere de renunțare la cetățenia rusă, la care nu a primit răspuns. De asemenea, a arătat că date fiind condamnările Federației Ruse la CEDO în privința nerespectării dreptului la un proces echitabil, respectiv pentru apartenența la un anumit grup social, naționalitate, referirile din actele de urmărire penală la numitul P. reprezintă serioase temeri cu privire la o eventuală condamnare pentru alte motive decât cele pentru care se solicită extrădarea. În plus, persoana extrădabilă a criticat modalitatea de efectuare a urmăririi penale și legalitatea dispunerii măsurii arestării de către judecătorul din cadrul Judecătoriei raionale Tverskoy din orașul Moscova, față de lipsa informării sau citării persoanei extrădabile în fața autorităților judiciare din Federația Rusă.

Evaluând actele dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente, Curtea de Apel Suceava a constatat că sunt întrunite condițiile pentru a se dispune extrădarea și predarea către autoritățile din Federația Rusă a numitului.

(…)

În primul rând Curtea a constatat că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 18 din Legea nr. 302/2004, respectiv persoana extrădabilă B. este urmărită sub acuzația comiterii unei infracțiuni, aceasta fiind prinsă pe teritoriul României.

În continuare, Curtea de Apel Suceava a constatat că persoana extrădată B. nu are calitatea de persoană exceptată de la extrădare, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 302/2004, întrucât nu are cetățenie română, nu are domiciliul și nici reședința pe teritoriul României, nu i s-a acordat dreptul de azil în România și nu beneficiază de statutul de refugiat pe teritoriul statului român.

În acest sens s-a notat că prin Hotărârea din 22.12.2021 pronunțată de Inspectoratul General pentru Imigrări – Direcția Azil și Integrare, Centrul Regional de Proceduri și Cazare a Solicitanților de Azil Rădăuți s-a respins, ca nefondată, cererea persoanei extrădabile de acordare a dreptului de azil, soluție menținută prin sentința civilă din data de 28.01.2022 a Judecătoriei Rădăuți. De asemenea, prin sentința civilă din data de 28.03.2022 a Judecătoriei Rădăuți a fost respinsă plângerea formulată împotriva hotărârii IGI din data de 11.02.2022 prin care Inspectoratul General pentru Imigrări – Direcția Azil și Integrare, Centrul Regional de Proceduri și Cazare a Solicitanților de Azil Rădăuți respinsese ca inadmisibilă o nouă cerere de azil formulată de persoană extrădabilă. Cererea de acces la o nouă procedură afost respinsă ca nefondată prin sentința civilă din data de 21.04.2022 a Judecătoriei Rădăuți.

Curtea de apel a arătat că, potrivit art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, nu pot fi extrădați cetățenii români, iar faptul că persoana extrădabilă a formulat o cerere de renunțare la cetățenia rusă nu are nicio relevanță cu privire la soluționarea prezentei cereri de extrădare.

De asemenea, s-a notat că persoana extrădabilă nu se bucură în România de imunitate de jurisdicție (art. 19 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 și nici nu a fost citat, din străinătate, în vederea audierii în fața unei autorități judiciare române (art. 19 alin. (1) lit. d).

În continuare, Curtea de apel a statuat că nu a identificat niciun motiv de refuz al extrădării dintre cele obligatorii, prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004 sau facultative, prevăzute de art. 22 din Legea nr. 302/2004 și nici de art. 33 și art. 34 din aceeași lege, privind prescripția sau amnistia.

(…) Curtea de apel a arătat că, în cadrul procedurii de extrădare pasivă, instanța de judecată nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate, astfel încât susținerea persoanei extrădabile B., în sensul că nu a săvârșit faptele de care este acuzat nu poate fi analizată în acest cadru procesual.

S-a notat că finalitatea procedurii de extrădare constă tocmai în posibilitatea persoanei extrădabile de a participa la ancheta penală desfășurată față de aceasta pe teritoriul Federației Ruse, în acest cadru ea având dreptul de a contesta acuzațiile aduse și de a beneficia, în acest sens, de garanțiile acordate de autoritățile judiciare ale statului solicitant privind respectarea, pe parcursul procedurilor judiciare, a drepturilor fundamentale prevăzute de Convenție. Curtea de apel a menționat că examinarea legalității procedurii emiterii mandatului de arestare de către autoritățile ruse, cât și a legalității probatoriului administrat excedează competenței autorităților judiciare ale statului solicitat, instanțele învestite cu cererea de extrădare fiind competente a statua exclusiv cu privire la condițiile de fond și de formă ale procedurii extrădării și nu asupra chestiunilor de legalitate sau temeinicie a acuzațiilor aduse persoanei solicitate.

În ce privește susținerile persoanei extrădabile referitoare la neasigurarea de către Federația Rusă a garanțiilor unui proces echitabil, acestea au fost apreciate ca nefondate.

S-a arătat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene, o decizie de extrădare sau expulzare poate ridica, în mod excepțional, o problemă în temeiul art. 6, în cazul în care persoana în cauză ar risca să sufere în statul solicitant o denegare flagrantă de justiție. Expresia “denegare flagrantă de justiție” a fost considerată sinonimă unui proces care contravine evident dispozițiilor art. 6 sau principiilor enunțate de acesta. A fost menționat că, în jurisprudența relevantă a instanței de contencios european, denegarea flagrantă de justiție depășește simplele nereguli sau lipsa garanțiilor în cadrul procesului, care ar fi de natură să determine încălcarea art. 6, dacă ar avea loc în însuși statul contractant. Încălcarea principiului echității procesului, garantat la art. 6, trebuie să fie atât de gravă încât să determine anularea sau chiar distrugerea esenței însăși a dreptului protejat de acest articol (Ahorugeze împotriva Suediei, Othman (Abu Qatada) împotriva Regatului Unit).

Instanța de fond a reamintit că, atunci când analizează dacă o extrădare sau o expulzare ar constitui o denegare flagrantă de justiție, se aplică același grad și aceeași sarcină a probei ca atunci când examinează cauzele privind expulzarea sau extrădarea în temeiul art. 3 din Convenție. Prin urmare, reclamantului îi revine obligația de a prezenta elemente de probă care să poată dovedi că există motive serioase să se considere că, dacă ar fi expulzat din statul contractant, acesta ar fi expus unui risc real de a face obiectul unei denegări flagrante de justiție.

În eglă măsură s-a reținut că pentru a verifica dacă există un risc de denegare flagrantă de justiție, Curtea Europeană a avut în vedere consecințele previzibile ale trimiterii reclamantului în țara de destinație, luând în considerare situația generală din aceasta și circumstanțele specifice cauzei persoanei respective. Existența unui astfel de risc trebuie apreciată, în special, ținând seama de circumstanțele pe care statul în cauză le cunoștea sau ar fi trebuit să le cunoască la momentul expulzării.

Evaluând în aceste coordonate de principiu susținerile persoanei extrădabile privitoare la condamnările Federației Ruse la CEDO, în privința nerespectării dreptului la un proces echitabil, curtea de apel a constatat că acestea nu constituie motive rezonabile că acesta nu va beneficia în Federația Rusă de garanții procesuale specifice dreptului la un proces echitabil, afirmațiile sale fiind apreciate pur speculative.

Referitor la motivul de refuz prevăzut de art. 21 lit. b) din Legea nr. 302/2004, respectiv existența unor motive serioase de a crede că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii persoanei extrădabile pe motiv de apartenență la un anumit grup social, Curtea de Apel Suceava a apreciat că nici acesta nu este incident în cauză.

Instanța de fond a menționat că, susținerile apărării nu pot fi analizate în abstract. Prin sintagma ,,motive serioase” trebuie să se înțeleagă nu doar simpla existență a unei stări de spirit a celui în cauză, ci o situație obiectivă pe care se bazează aceasta, iar temerea persoanei extrădabile ar putea fi considerată un ,,motiv serios” doar dacă s-ar putea stabili, într-o măsură rezonabilă, că extrădarea sa este solicitată în scopul pedepsirii pe motive de opinii politice ori de apartenență la un anumit grup social.

Curtea de Apel Suceava a reținut că actele dosarului nu sprijină teza apărării, urmărirea penală având ca obiect infracțiuni de drept comun, iar autoritățile Federației Ruse au oferit suficiente garanții că cererea de extrădare nu are drept scop urmărirea din motive politice, în legătură cu apartenența rasială, religia practicată, naționalitate sau opiniile politice.

De altfel, curtea de apel a constatat că nici apărarea nu a putut să facă trimitere decât la referirile din conținutul actelor de urmărire penală la numitul P. V. G. (despre care se reține că era unul din liderii grupului infracțional organizat, că acesta ar fi avut o influență majoră în mediul criminal al Republicii Moldovei, a monopolizat sistemul energetic și mass media din acest stat, a format și condus Partidul Democrat din Moldova, dobândind o influență asupra autorităților statului moldovenesc în scopul îmbogățirii personale), apreciind că acestea reprezintă serioase temeri cu privire la o eventuală condamnare pentru alte motive decât cele pentru care se solicită extrădarea. Or, Curtea de apel a notat că din actul de punere sub învinuire înaintat la dosar de autoritățile judiciare ruse nu rezultă vreo legătură directă între persoana extrădabilă și P. V. G., în cuprinsul respectivei ordonanțe menționându-se că în cadrul respectivei asociații criminale persoana extrădabilă își exercita atribuțiile la indicația conducătorului subdiviziunii structurale a asociației criminale, C.V.C, astfel că referirea la numitul P. este doar una contextuală. 

Curtea de apel a mai reținut că decizia de extrădare poate să ridice o problemă din perspectiva art. 3 CEDO, atunci când există motive serioase și dovedite de a crede că persoana în cauză va fi expusă unui risc real de a fi supusă torturii sau pedepselor inumane sau degradante, dacă va fi predată statului solicitant.

Prima instanță a apreciat că, în cauză, nu există rațiuni serioase de a se crede că, în cazul predării către Federația Rusă, persoana extrădabilă B. ar risca să sufere astfel de tratamente, iar infracțiunile de care acesta este acuzat, chiar dacă ar fi găsit vinovat, nu sunt pasibile de pedeapsa capitală.

Cât privește împrejurarea invocată de persoana extrădabilă, prin declarația dată la data de 13.04.2022, în sensul că fiica sa ar fi fost supusă unor acte de persecuție din partea autorităților din Federația Rusă (a susținut că i s-a luat bursa, a fost privată de libertate, fără drept, o perioadă scurtă de timp și a fost eliminată din competițiile sportive), întrucât ar fi încercat să strângă probe care să dovedească nevinovăția persoanei extrădabile, Curtea de Apel Suceava a reținut că aceasta reprezintă într-adevăr o acuzație serioasă, însă nu este susținută de nicio probă, persoana extrădabilă depunând la dosar doar acte de stare civilă, motiv pentru care a apreciat că aceste afirmații sunt pur speculative, dat fiind contextul politic actual din Federația Rusă.

Curtea a notat că nici faptul că persoana extrădabilă a efectuat stagiul militar în Transnistria nu poate fi reținut ca argument solid pentru a se putea concluziona că extrădarea ar fi solicitată în alt scop decât cel indicat în cerere, chiar în contextul acțiunilor militare declanșate de Federația Rusă în Ucraina, în condițiile în care, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă perioada scurtă a acestui stagiu militar efectuat cu mult timp în urmă, respectiv între anii 1994-1996. În plus, Curtea a apreciat că susținerea persoanei extrădabile este neplauzibilă, în contextul în care Federația Rusă a mai fost implicată în acțiuni militare în ultimii ani, fără a proceda în aceeași manieră cu varianta expusă de persoana extrădabilă (extrădarea ar fi solicitată în scopul mobilizării sale), iar pe de altă parte, însăși persoana extrădabilă a arătat, în declarația dată la 13.04.2022, că statul solicitant recrutează persoane care au doar cetățenie rusă.

Așadar, Curtea de Apel Suceava a constatat lipsa indiciilor privind nerespectarea garanțiilor de procedură și standardele de protecție a drepturilor fundamentale, apreciind că nu se poate constata că autoritățile judiciare din Federația Rusă ar nesocoti garanțiile fundamentale de procedură și de protecție a dreptului la apărare al persoanei extrădabile, în condițiile în care aceasta a ratificat Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale încheiată la Roma în data de 04.11.1950.

Instanța a subliniat că, potrivit art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, opoziția la extrădare nu poate fi întemeiată decât pe faptul că persoana arestată nu este persoana urmărită sau că nu sunt întrunite condițiile pentru extrădare; or, în cauză, numitul B. nu a formulat obiecții la identitate, iar opoziția sa la extrădare bazată pe motivele sus-amintite s-a considerat că nu este întemeiată.

Curtea de Apel Suceava a constatat îndeplinită în cauză și condiția referitoare la dubla incriminare, prevăzută de art. 24 din Legea nr. 302/2004.

Infracțiunile de care este acuzat persoana extrădabilă B. au corespondent în legea penală română, circumscriindu-se infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. 1 și 2 Cod penal, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 la 10 ani, introducere în țară de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2002, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 la 10 ani, tentativa la trafic de droguri de risc, prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2002, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 2 la 7 ani.

În raport de acestea, s-a constatat și îndeplinirea condiției referitoare la gravitatea pedepsei, prevăzută de art. 26 din Legea nr. 302/2004, ținând seama că pedeapsa maximă prevăzută de legislația Federației Ruse pentru faptele pentru care este urmărită persoana extrădabilă este de 20 ani închisoare, alternativ cu detențiunea pe viață în cazul unora dintre infracțiuni.

Totodată, Curtea a constatat că nu există niciun motiv să se creadă că viața sau libertatea persoanei extrădabile ar fi pusă în pericol în statul solicitant sau că va fi supusă torturii, tratamentelor inumane sau degradante, întrucât din cererea de extrădare rezultă că autoritățile judiciare din Federația Rusă au acordat suficiente garanții în ceea ce privește dreptul acestuia la un proces echitabil, iar instanța nu are motive rezonabile să considere că aceste garanții nu ar corespunde realității. De asemenea, persoana extrădabilă nu a dovedit în niciun fel că situația sa concretă ar duce la o nerespectare a garanțiilor dreptului la un proces echitabil.

Prin hotărârea atacată s-a precizat că nu există motive pentru a considera că persoana extrădabilă va fi judecată în Federația Rusă de o instanță de judecată care nu asigură garanțiile fundamentale de procedură și de protecție a drepturilor la apărare.

 Pe de altă parte, s-a arătat că nu sunt incidente dispozițiile referitoare la prescripția răspunderii penale, întrucât termenul de prescripție a răspunderii penale nu este împlinit nici potrivit legislației statului solicitant și nici conform legislației române, autoritățile din Federația Rusă precizând în mod expres că nu s-a împlinit termenul de prescripție în privința persoanei extrădabile.

Analizând, în continuare, din oficiu, motivele opționale de refuz al extrădării, reglementate de art. 22 din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Suceava a constatat că faptele pentru care s-a solicitat extrădarea nu fac obiectul unui proces penal în curs și nici nu pot face obiectul unui astfel de proces în România, iar predarea sa nu este susceptibilă să aibă consecințe de o gravitatea deosebită pentru persoana extrădabilă, din cauza vârstei sau stării de sănătate, având în vedere că aceasta nu a susținut că suferă de vreo afecțiune medicală. 

În consecință, întrucât nu există niciun impediment la extrădare, nu sunt incidente motive obligatorii sau facultative de refuz a extrădării, iar necesitatea prezentării persoanei urmărite în fața autorităților judiciare din Federația Rusă este impusă de procedurile judiciare de urmărire penală împotriva sa pentru infracțiuni comise pe teritoriul acestui stat, în baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Suceava a constatat că sunt întrunite condițiile extrădării numitului B.

În ce privește solicitarea formulată de persoana extrădată privind amânarea predării, Curtea de Apel Suceava a reținut că, potrivit art. 58 alin. 2 lit. c din Legea nr. 302/2004, predarea poate fi amânată atunci când din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecințe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia. În acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată.

 Curtea de apel a apreciat că motivele invocate nu justifică amânarea predării.

 Sub acest aspect, s-a reținut că persoana extrădabilă a susținut că, dată fiind situația politico-militară din Ucraina, cât și relațiile comunicate de Interpol Moscova, în sensul că autoritățile din Federația Rusă o vor prelua pe cale aeriană, neexistând date dacă vor tranzita sau nu Ucraina, predarea sa în această modalitate i-ar pune în pericol viața.

Instanța a reținut că, din informațiile existente în spațiul public rezultă că urmare a escaladării conflictului armat din Ucraina, România a decis închiderea spațiului său aerian pentru toate aeronavele înregistrate în Federația Rusă, ulterior măsura fiind adoptată la nivelul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, companiile europene suspendându-și zborurile spre și deasupra teritoriului Federației Ruse.

 Cu toate acestea, s-a arătat că predarea persoanei extrădate nu poate avea consecințe grave pentru aceasta, întrucât Ucraina și-a închis spațiul său aerian pentru toată aviația civilă, statul solicitant având posibilitatea utilizării curselor aeriene, prin survolarea spațiului aerian al altor state care nu au impus asemenea restricții, cu escală la aeroporturile din Republica Turcia, Emiratele Arabe Unite/Dubai.

(…) Cu privire la luarea măsurii arestării provizorii, Curtea de apel a notat că, potrivit art. 43 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentință, instanța dispune și arestarea persoanei extrădate în vederea extrădării. 

De asemenea, conform art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie în vederea extrădării se dispune și este prelungită de același complet învestit cu soluționarea cererii de extrădare, prin încheiere, fără ca durata totală a arestării provizorii să poată depăși 180 de zile.

A fost reținut că, în soluționarea prezentei cererii de extrădare, s-a dispus măsura arestului provizoriu față de persoana extrădabilă B., de la data de 23.10.2021 până la data de 15.04.2022, respectiv pe o perioadă de 175 zile, astfel că în cauză nu se mai poate emite un nou mandat de arestare provizorie până la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, decât pentru perioada rămasă de 5 zile, până la expirarea celor 180 de zile în cursul procedurii, perioadă care a fost apreciată ca insuficientă pentru a asigura soluționarea definitivă a cauzei, având în vedere formularea în cauză a opoziției la extrădare, soluția fiind supusă contestației în termen de 5 zile de la pronunțare, conform art. 53 din Legea nr. 302/2004.

Pe cale de consecință, având în vedere că, până la rămânerea definitivă a sentinței prin care se dispune extrădarea persoanei solicitate, durata măsurii arestării provizorie nu poate depăși 180 zile, luând în considerare că, în cauză, durata arestării provizorii a atins 175 zile, Curtea a menținut măsura controlului judiciar luată față de persoana extrădată B. prin încheierea din 13.04.2022, a Curții de Apel Suceava, rămasă definitivă prin necontestare, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 09.05.2022, dar nu mai mult de data rămânerii definitive a hotărârii, apreciind că această măsură se impune pentru a asigura buna desfășurare a procedurii de față, pentru a evita riscul de fugă a persoanei extrădate.

La data de rămânerii definitive a prezentei hotărâri, Curtea de Apel Suceava a dispus arestarea persoanei extrădate B. pe o perioadă de 30 zile, în vederea predării către autoritățile din Federația Rusă. 

 Curtea a reținut că arestarea în vederea predării, prevăzută de dispozițiile art. 43 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, reprezintă, în fapt, o punere în executare a dispoziției de admitere a cererii de extrădare, situație oarecum similară mandatului de executare a pedepsei închisorii, emis în baza unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare.

Instanța a precizat că aceasta este o măsură distinctă de cea luată pe parcursul soluționării cererii de extrădare și până la momentul rămânerii definitive a hotărârii, iar împlinirea duratei maxime de 180 de zile a măsurii arestării provizorii în vederea extrădării, prev. de art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, nu constituie un impediment în luarea măsurii arestării în vederea predării, la rămânerea definitivă a hotărârii. În această ipoteză, temeiul privării de libertate este dat de însăși soluția dispusă, respectiv cea de admitere a cererii de extrădare, iar predarea, ca o consecință directă a admiterii cererii de extrădare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei extrădate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Având în vedere că potrivit art. 15 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, autoritățile române solicitate sunt obligate să comunice autorităților competente ale statului solicitant informațiile necesare duratei pedepselor și măsurilor privative de libertate executate în România, în baza unei cereri adresate autorităților judiciare române, Curtea a constatat că persoana extrădată B. a fost reținută pentru 24 de ore prin ordonanța din 22.10.2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cu începere de la 22.10.2021, ora 21:40, și arestată provizoriu de la data de 23.10.2021 la data de15.04.2022.

Împotriva acestei sentințe penale, la data de 10.05.2022, a declarat contestație, în termenul legal, persoana extrădabilă B.

Examinând cauza atât sub aspectul criticilor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte a constatat întemeiată contestația formulată de persoana extrădabilă B.

În primul rând, instanța supremă a notat că în cauză, sunt aplicabile dispozițiile Convenției europene de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 14 mai 1997, transpusă în prevederile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată. În consecință, extrădarea contestatorului B, la solicitarea autorităților judiciare din Federația Rusă, este condiționată de îndeplinirea cerințelor prevăzute de dispozițiile art. 18 – 60 cuprinse în Capitolul I – Extrădarea pasivă, din Titlului II al legii speciale menționate.

În acest context normativ, cu titlu preliminar, sub aspectul apărărilor contestatorului persoană extrădabilă privind vinovăția sa, Înalta Curte a statuat în acord cu instanța de fond, că în cadrul prezentei proceduri speciale, instanța de judecată nu are competența de a verifica apărările persoanei extrădabile pe fondul cauzei, respectiv dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor presupuse fapte penale, după cum nu are nici atributul să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuate de autoritatea judiciară străină, instanțele învestite cu cererea de extrădare pasivă fiind competente a statua exclusiv asupra condițiilor de fond și de formă ale procedurii extrădării.

În continuare, Înalta Curte a constatat îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzute de art. 24 din Legea nr. 302/2004, infracțiunile de care este acuzată persoana extrădabilă B. având corespondent în legea penală română, fiind îndeplinită condiția referitoare la gravitatea pedepsei, prevăzută de art. 26 din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, instanța supremă a notat cu privire la împrejurarea că termenul de prescripție a răspunderii penale nu este împlinit nici potrivit legislației statului solicitant și nici conform legislației române, concluzionând astfel asupra îndeplinirii condițiilor reglementate de dispozițiile art. 18 și art. 19 din Legea nr. 302/2004, republicată.

În dezacord cu prima instanță, Înalta Curte a statuat că în cauză este incident motivul facultativ de refuz al extrădării prev. art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care prevede că „extrădarea unei persoane poate fi refuzată sau amânată, dacă predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecințe de o gravitate deosebită pentru ea, în special din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate”.

În calitate de parte contractantă la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată prin Legea nr. 30/1994, instanța supremă a arătat că România trebuie să se conformeze obligației consacrate de art. 1, respectiv, aceea de a recunoaște oricărei persoane aflate sub jurisdicția sa drepturile și libertățile definite în Titlul I al Convenției.

Examinând toate informațiile pertinente, referitoare atât la situația particulară a persoanei extrădabile, cât și la cea obiectiv existentă în statul solicitant, instanța supremă a statuat că se identifică date care atestă existența unui risc semnificativ de încălcare a drepturilor fundamentale ale omului în statul solicitant și/ori de supunere a persoanei extrădabile unor tratamente inumane sau degradante. Inalta Curte a notat că la 15 martie 2022, Federația Rusă a inițiat procedura de retragere din Consiliul Europei. În acest context, a fost remarcată o negare a jurisdicției Curții Europene a Drepturilor Omului, organul judiciar al Consiliului Europei care oferă protecție în caz de încălcare a drepturilor omului și libertăților fundamentale prevăzute de Convenție, ceea ce reclamă o prudență crescută în aprecierea consecințelor pe care ar putea să o aibă extrădarea în Federația Rusă.

În aceeași ordine de idei, a existenței unor date ce susțin incertitudinea respectării drepturilor omului și libertăților fundamentale în statul solicitant, Înalta Curte a notat că se evidențiază Rezoluția Parlamentului European din 07.04.2022 referitoare la intensificarea represiunii în Rusia (2022/2622 (RSP), care s-a fundamentat printre altele, pe declarația Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei din 24 martie 2022 prin care își exprimă aprecierea pentru activitatea curajoasă a jurnaliștilor și a apărătorilor drepturilor omului, inclusiv a celor din Federația Rusă și Belarus, declarația Reprezentantului pentru libertatea mass-media al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa din 03.03.2022 privind încălcarea gravă a dreptului la libertatea de exprimare și libertatea mass-media în Rusia în contextul atacului militar al țării împotriva Ucrainei; declarația Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului privind ultimele evoluții din Rusia și Ucraina.

Înalta Curte a reamintit jurisprudența sa[2] conform în conformitate cu care, din interpretarea textului de lege prevăzut de art. 22 alin. 2 din Legea nr.302/2004, republicată, rezultă că acest impediment facultativ la extrădare intervine ori de câte ori, ca efect al predării, situația persoanei extrădabile riscă să fie substanțial afectată în mod negativ, indiferent de factorii care generează un atare risc, dispoziția legală indicând, doar cu titlu exemplificativ, vârsta sau starea de sănătate a persoanei, fără a limita, însă, impedimentele la extrădare la aceste ultime două elemente. În acest context, odată relevat caracterul sistemic al condițiilor inumane sau degradante de detenție preventivă, la fel ca și cel al încălcării drepturilor fundamentale ale omului în statul solicitant, efectele acestei constatări se răsfrâng, în mod inevitabil și asupra cazurilor individuale de privare de libertate, în așteptarea procesului.

În ceea ce privește starea de arest provizoriu a persoanei extrădabile, instanța supremă a constatat că persoana extrădabilă a fost reținută 24 de ore prin ordonanța din 22.10.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cu începere de la 22.10.2021, ora 21:40, aceasta fiind, apoi, arestată provizoriu de la 23.10.2021 până la 15.04.2022 (încheierea din 13.04.2022 a Curții de Apel Suceava definitivă prin necontestare). Pentru aceste considerente, în temeiul art. 425¹ alin. (7) pct. 2 lit. a) Cod procedură penală raportat la art. 53 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte a admis contestația formulată de contestatorul persoană extrădabilăB. împotriva sentinței penale nr. 47 din data de 10 mai 2022 pronunțate de Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori, a desființat în totalitate sentința penală atacată și rejudecând, a respins cerere de extrădare din data de 29.10.2021 formulată de Procuratura Generală a Federației Ruse.

[1] În același sens, Decizia nr. 274/3.05.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, prin care a fost respinsă cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Republica Belarus, cu reținerea incidenței art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, disponibilă pe site-ul https://www.iccj.ro/sectiile-inaltei-curti-de-casatie-si-justitie/sectia-penala.

În sens contrar, Decizia nr. 282/4.05.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală (nepublicată), prin care a fost admisă cererea de extrădare formulată de Federația Rusă.

[2] Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală, Dec. nr. 275 din 03.05.2022.