ABSTRACT

As a result of the cessation of the lawyer`s status by retirement, the provisions of art. 48 par. (1) let. a) from the new Criminal Procedure Code are not applicable, since there must be two cumulative conditions: the perpetrator / suspect / defendant no longer has the status of lawyer; the deed is related to his job duties. In the present case, although the first condition is fulfilled, the applicant is no longer a lawyer, however, the second condition is not fulfilled, namely that the alleged criminal deeds would not have been committed by the applicant while being a lawyer, but as a secretary of an association.

Not being cumulatively fulfilled the two conditions required by art. 48 par. (1) let. a) from the new Criminal Procedure Code, the preliminary chamber judge at the Tîrgu-Mureș Court of Appeal can not remain competent to judge the petitioner’s complaint against the prosecutor’s solutions for non-adjudication or non-adjudication, and the declining of competence will be ordered.

Keywords: lawyer, competence in case of changing the defendant’s quality, competence declining, retirement.

I. Prezentare speță. Prin plângerea înregistrată la judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Târgu-Mureș la data de 14 august 2015, petentul H.M.G. a criticat Ordonanța nr. 38/II/2/2015 din 22 iulie 2015, emisă de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Toplița, precum și Ordonanța din 25 iunie 2015, emisă de către procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Toplița, solicitând:

– anularea ordonanțelor sus-menționate, fiind pronunțate de către organe necompetente, invocându-se calitatea de avocat al petentului, care ar atrage competența procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel;

– schimbarea temeiului de drept din acela prevăzut în art. 16 alin. (1) lit. f) din noul Cod de procedură penală (în continuare C.pr.pen.) în acela prevăzut în art. 16 alin. (1) lit. a) din același cod[1].

Petentul a depus înscrisuri.

Totodată, judecătorul a atașat la dosarul instanței lucrarea în care s-a pronunțat ordonanța prim-procurorului, precum și dosarul de urmărire penală.

La termenul din 21 septembrie 2015, procurorul a invocat excepția de necompetență a Curții de Apel Târgu-Mureș. La același termen, excepția a fost pusă în discuția petentului și a procurorului.

Analizând plângerea pendinte, prin prisma materialului aflat la dosar și a excepției invocate de procuror, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Târgu-Mureș a reținut următoarele:

Prin Ordonanța din 25 iunie 2015 emisă de către procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Toplița, s-a dispus clasarea cauzei față de petentul H.M.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals și înșelăciune prevăzute în art. 320, art. 323 și art. 244 alin. (1) și (2) din noul Cod penal cu aplicarea art. 38 alin. (1) din același cod (faptele fiind săvârșite în concurs real de infracțiuni). În considerentele acestei ordonanțe, s-a reținut că în privința infracțiunilor     sus-menționate a intervenit termenul legal de prescripție, faptele fiind comise în cursul anilor 2000-2002.

Temeiul soluției de clasare reținut a fost cel prevăzut în art. 315 alin. (1) lit. a)[2] raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C.pr.pen.

Față de susținerea petentului, potrivit căreia, în baza art. 280, art. 282 alin. (1), (2), (4) lit. a), art. 341 alin. (6) lit. c) și art. 38 alin. (1) lit. d) C.pr.pen.[3], calitatea sa de avocat ar atrage competența procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, și nu a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Toplița (care au emis ordonanțele atacate), este de menționat că, așa cum rezultă din adeverința nr. 184/10.08.2015, emisă de Baroul Harghita, petentul H.M.G. „a fost pensionat pentru retragere definitivă din profesie începând cu data de 1 iulie 2011”. Rezultă, așadar, că petentul nu mai avea calitatea de avocat la data emiterii celor două ordonanțe ale procurorului, și nu o mai are nici în prezent.

În atari condiții, sunt aplicabile dispozițiile art. 48 alin. (1) lit. a) C.pr.pen., potrivit cărora, atunci când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are această calitate, în cazul când fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului. Așadar, pentru a rămâne competentă curtea de apel, se cer întrunite cumulativ două condiții: inculpatul să nu mai aibă calitatea de avocat; fapta penală să aibă legătură cu atribuțiile de serviciu. Or, în speță, deși prima condiție este îndeplinită, respectiv petentul H.M.G. nu mai are calitatea de avocat, începând cu data de 1 iulie 2011, totuși nu este îndeplinită cea de-a doua condiție, respectiv presupusele fapte penale nu ar fi fost săvârșite de către petent în calitate de avocat, ci în aceea de secretar al unei asociații.

Nefiind îndeplinite cumulativ cele două condiții cerute de art. 48 alin. (1) lit. a) C.pr.pen., Curtea de Apel Târgu-Mureș nu poate să rămână competentă să judece plângerea petentului.

Constatându-se că este întemeiată excepția de necompetență după calitatea persoanei, nu au mai fost analizate motivele invocate de către petent prin plângere, care privesc fondul cauzei, acestea urmând a fi analizate de judecătorul de cameră preliminară de la instanța competentă după calitatea persoanei.

Prin urmare, în baza art. 341 alin. (5) raportat la art. 47 alin. (2) C.pr.pen., a fost admisă excepția de necompetență personală a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de apel Târgu Mureș.

În temeiul dispozițiilor art. 50 alin. (1) raportat la art. 48 alin. (1) lit. a) C.pr.pen., a fost declinată în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Toplița[4] soluționarea plângerii formulate de către petentul H.M.G. împotriva Ordonanței nr. 38/II/2/2015 din 22 iulie 2015, emisă de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Toplița, și a Ordonanței din 25 iunie 2015, emisă de către procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Toplița

Potrivit art. 275 alin. (3) C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

(C. Ap. Târgu-Mureș, S. pen. și pentru cauze cu minori și de familie, Înch. pen. nr. 38/CP/2015)

II. Notă aprobativă. În conformitate cu art. 63 alin. (1) C.pr.pen., dispozițiile art. 48 alin. (1) lit. a) din același cod[5] se aplică în mod corespunzător și în cursul urmăririi penale. Așadar, dacă făptuitorul/suspectul/inculpatul nu mai are calitatea care ar fi atras competența parchetului de pe lângă curtea de apel, iar fapta săvârșită nu are legătură cu atribuțiile de serviciu ale acestuia, atunci competența revine parchetului de pe lângă judecătorie. Ca efect al art. 340 alin. (1) C.pr.pen.[6], dispozițiile  sus-menționate sunt aplicabile și în etapa soluționării plângerii împotriva soluțiilor procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată de către judecătorul de cameră preliminară.

[1] ,,Art. 16. Cazurile care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale

(1) Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă:

a) fapta nu există;

[…]

f) a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică;

[…]”

[2] ,,Art. 315. Clasarea

(1) Clasarea se dispune când:

a) nu se poate începe urmărirea penală, întrucât nu sunt întrunite condițiile de fond și formă esențiale ale sesizării;

b) există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1).

[…]”

[3] ,,Art. 38. Competența curții de apel

(1) Curtea de apel judecă în primă instanță:

[…]

d) infracțiunile săvârșite de avocați (…);

[…]”

,,Art. 280. Efectele nulității

(1) Încălcarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea actului în condițiile prevăzute expres de prezentul cod.

(2) Actele îndeplinite ulterior actului care a fost declarat nul sunt la rândul lor lovite de nulitate, atunci când există o legătură directă între acestea și actul declarat nul.

(3) Atunci când constată nulitatea unui act, organul judiciar dispune, când este necesar și dacă este posibil, refacerea acelui act cu respectarea dispozițiilor legale.”

,,Art. 282. Nulitățile relative

(1) Încălcarea oricăror dispoziții legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinței legale s-a adus o vătămare drepturilor părților ori ale subiecților procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului.

(2) Nulitatea relativă poate fi invocată de procuror, suspect, inculpat, celelalte părți sau persoana vătămată, atunci când există un interes procesual propriu în respectarea dispoziției legale încălcate.

[…]

(4) Încălcarea dispozițiilor legale prevăzute la alin. (1) poate fi invocată:

a) până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în această procedură;

[…]”

,,Art. 341. Soluționarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară

[…]

(6) În cauzele în care nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune una dintre următoarele soluții:

[…]

c) admite plângerea și schimbă temeiul de drept al soluției de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situație mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.

[…]”

[4] Potrivit art. 35 alin. (1) C.pr.pen., ,,judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe”.

În conformitate cu art. 56 alin. (6) C.pr.pen., ,,este competent să efectueze ori, după caz, să conducă și să supravegheze urmărirea penală procurorul de la parchetul corespunzător instanței care, potrivit legii, judecă în primă instanță cauza cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel”.

[5] ,,Art. 48. Competența în caz de schimbare a calității inculpatului

(1) Când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când:

a) fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului;

[…]”

[6] ,,Art. 340. Plângerea împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată

(1) Persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță (sublinierea noastră – Gh. Ivan).

[…]”