Î.C.C.J.

24/2017

– Art. 88 alin. (3)

Prin Dec. nr. 24/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizarea formulată de către C. Ap. Brașov, S. pen., în dosarul nr. 14.607/197/2016, și a stabilit că:

,,În ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în termenul de supraveghere al amânării aplicării unei pedepse, atât pronunțarea soluției de condamnare pentru noua infracțiune, cât și revocarea amânării aplicării pedepsei anterioare sunt obligatorii.”

Noul Cod penal (în continuare C.pen.) conține în Partea generală [titlul III (,,Pedepsele”), capitolul V (,,Individualizarea pedepselor”), secțiunea a 4-a (,,Amânarea aplicării pedepsei”)] art. 83 alin. (1) lit. b) și art. 88 alin. (3) ale căror condiții sunt reglementate în mod predictibil și previzibil.

Legiuitorul a prevăzut, în mod expres, in concreto, în conținutul art. 88 C.pen. trei cazuri de revocare obligatorie [alin. (1)-(3)] și un caz de revocare facultativă [alin. (4)] a amânării aplicării pedepsei.

Natura juridică a revocării este aceea de sancțiune atunci când sunt încălcate condiții exprese instituite de către legiuitor și în ipoteza amânării aplicării pedepsei față de persoana supravegheată, fiind făcute distincții prin modul de reglementare, una dintre acestea referindu-se și la felul noii infracțiuni săvârșite. Astfel, din analiza condițiilor de revocare prevăzute în alin. (3) al art. 88 C.pen. rezultă că are un caracter obligatoriu, în raport cu cel facultativ din alin. (4) al aceluiași articol.

Condițiile pentru a fi aplicabilă revocarea amânării aplicării pedepsei, potrivit art. 88 alin. (3) C.pen., sunt:

a) persoana supravegheată să săvârșească din nou o infracțiune cu intenție sau intenție depășită, după amânarea aplicării pedepsei;

b) o nouă infracțiune să fie descoperită în termenul de supraveghere (dacă noua infracțiune este descoperită după expirarea termenului de supraveghere, revocarea nu este incidentă);

c) pentru noua infracțiune să se pronunțe o condamnare (la pedeapsa închisorii sau la pedeapsa amenzii), chiar după expirarea termenului de supraveghere.

În alin. (4) al articolului sus-menționat este reglementată ipoteza infracțiunii ulterioare săvârșite din culpă, care conduce fie la menținerea, fie la revocarea amânarea aplicării pedepsei, alternativitatea fiind de esența aplicării facultative, în raport cu natura infracțiunii menționate.

Pe calea interpretării gramaticale a conținutului alin. (3) al art. 88 C.pen., legiuitorul a folosit, ca urmare a săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate sau cu intenție depășită, descoperită în termenul de supraveghere, pentru care s-a pronunțat o condamnare chiar după expirarea acestui termen, verbele revocă și dispune aplicarea și executarea pedepsei, la timpul prezent, ceea ce conferă caracter imperativ și obligatoriu.

De asemenea, condiția pronunțării unei condamnări, așa cum s-a arătat mai sus, este cumulativă cu celelalte precizate și conduce la revocare, ceea ce face imposibilă menținerea soluției de amânare a aplicării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în termenul de supraveghere.

Legiuitorul a reglementat în conținutul art. 83 alin. (1) lit. a)-d) C.pen. condițiile amânării aplicării pedepsei, care conduc numai cumulativ la aplicarea acesteia, situație ce rezultă pe calea interpretării gramaticale a sintagmei ,,dacă sunt întrunite următoarele condiții”.

Așadar, nu poate fi interpretată în mod unilateral condiția prevăzută în art. 83 alin. (1) lit. b) C.pen., referitoare la ipoteza când infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) și b) din același cod (și anume faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală și infracțiunile amnistiate) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, în raport cu ipoteza revocării obligatorii din art. 88 alin. (3) din codul sus-menționat, respectiv cu noua infracțiune comisă, intenționată sau cu intenție depășită, descoperită în termenul de supraveghere și pentru care s-a pronunțat o condamnare, care ar face posibilă aplicarea din nou a amânării aplicării pedepsei.

O asemenea interpretare ar echivala cu încălcarea legii, respectiv a condițiilor cumulative ale art. 83 alin. (1) lit. a)-d) C.pen., pentru că sancțiunea revocării amânării aplicării pedepsei nu are la bază neîndeplinirea condiției prevăzute în art. 83 alin. (1) lit. b) din același cod, ci neîndeplinirea condiției prevăzute în art. 83 alin. (1) lit. d) din codul  sus-menționat, care implică evaluarea persoanei infractorului și a posibilităților sale de îndreptare.

Condiția prevăzută în art. 83 alin. (1) lit. d) C.pen. este reglementată după cum urmează: în funcție de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Or, săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate sau cu intenție depășită tocmai pe parcursul perioadei determinate pentru care s-a impus supravegherea conduitei persoanei conduce la neîndeplinirea condiției prevăzute în art. 83 alin. (1) lit. d) C.pen.

În consecință, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate, condiția prevăzută în art. 83 alin. (1) lit. d) C.pen. nu este îndeplinită, revocarea amânării aplicării pedepsei este obligatorie, iar menținerea amânării aplicării pedepsei nu este posibilă în absența unui temei legal, soluția de condamnare fiind unica soluție permisă de dispozițiile art. 88 alin. (3) din același cod.

În sensul acestei interpretări, ca argument suplimentar, este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, în considerentele Deciziei nr. 212/2008[1] a Înaltei Curți de Casație și Justiție, S. pen., s-a reținut, printre altele: ,,Art. 83 din Codul penal (anterior, adăugirea noastră – Gh. Ivan) reglementează situația revocării suspendării condiționate a executării unei pedepse[2], dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o hotărâre de condamnare; în această situație, revocarea suspendării condiționate este obligatorie, indiferent de cuantumul pedepsei suspendate. Potrivit aceluiași text, pedeapsa a cărei suspendare a fost revocată nu se contopește, ci se execută alăturat de pedeapsa aplicată pentru cea de-a doua infracțiune. Obligativitatea revocării suspendării condiționate exclude posibilitatea aplicării art. 81 lit. b) din Codul penal (anterior, adăugirea noastră – Gh. Ivan), chiar dacă pedeapsa a cărei suspendare se revocă nu este mai mare de 6 luni. Acceptând această posibilitate ar însemna să se dispună o a doua suspendare pentru aceeași pedeapsă. Dacă legiuitorul ar fi înțeles să reglementeze și o astfel de situație, ar fi spus-o expres, așa cum a făcut în art. 83 alin. (3) din Codul penal (anterior, adăugirea noastră – Gh. Ivan), în cazul în care infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei, chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei; în acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări. Astfel, în mod corect instanța de apel a înlăturat aplicarea art. 81 din Codul penal (anterior, adăugirea noastră – Gh. Ivan). Pe de altă parte, având în vedere că inculpatul a mai comis același gen de fapte, perseverând în conducerea pe drumurile publice a unui autoturism fără a avea permis de conducere, că în loc să înțeleagă posibilitatea pe care i-au acordat-o primele instanțe care l-au condamnat, de a se reeduca fără privare de libertate, a încercat să corupă organele de poliție pentru a nu-i întocmi cel de-al doilea dosar penal. În aceste condiții, instanța și-a format convingerea că reeducarea inculpatului nu se poate realiza decât prin privare de libertate, fiindcă lăsarea sa în libertate prezintă pericolul comiterii de noi fapte penale”.

Prin Decizia nr. 1/2011[3] a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admis recursul în interesul legii formulat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 83 alin. (1) din Codul penal anterior, s-a stabilit că: ,,1. Suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă pentru pedeapsa stabilită în cazul săvârșirii în cursul termenului de încercare a unei infracțiuni intenționate sau praeterintenționate, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă, ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării acestei din urmă pedepse, chiar și în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute în art. 81 din Codul penal (anterior, adăugirea noastră – Gh. Ivan). 2. Suspendarea condiționată a executării nu poate fi dispusă nici în ceea ce privește pedeapsa rezultantă, obținută prin aplicarea mecanismului prevăzut în art. 83 alin. (1) din Codul penal (anterior, adăugirea noastră – Gh. Ivan).” În considerentele acestei decizii s-a subliniat, printre altele: ,,Pe toată durata termenului de încercare, condamnatul «este amenințat să piardă beneficiul suspendării și să execute cumulativ două pedepse», în cazul în care ar săvârși o altă infracțiune. În privința revocării însă, situația juridică este alta, ea exprimând eșecul acestei măsuri din cauza conduitei inculpatului care s-a dovedit a nu merita încrederea ce i-a fost acordată de instanța care a oferit condamnatului o șansă de a se îndrepta, fără să execute efectiv pedeapsa. Menținerea modalității de executare a pedepsei în cazul comiterii unei infracțiuni în termenul de încercare este expres prevăzută în art. 83 alin. (3) din Codul penal (anterior, adăugirea noastră – Gh. Ivan), sub forma unei excepții. Potrivit acestor prevederi legale, dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În acest caz, nu mai are loc revocarea primei suspendări. Prin urmare, posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei stabilite pentru o infracțiune intenționată, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă, ca urmare a revocării este exclusă de art. 83 alin. (3) din același cod”.

Considerentele Deciziei nr. 1/2011 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt aplicabile, în mod corespunzător, în ipoteza amânării aplicării pedepsei, în sensul că:

a) în cazul amânării aplicării pedepsei, pe toate durata termenului de supraveghere, persoana supravegheată este amenințată să piardă beneficiul amânării, în cazul în care ar săvârși o altă infracțiune;

b) revocarea amânării aplicării pedepsei intervine, cu titlu de sancțiune, pentru nerespectarea obligației de a nu comite o altă infracțiune în interiorul termenului de supraveghere, un asemenea comportament demonstrând că persoana supravegheată nu a justificat încrederea ce i s-a acordat;

c) menținerea amânării aplicării pedepsei în cazul comiterii unei infracțiuni în termenul de supraveghere este expres prevăzută în art. 88 alin. (4) C.pen., sub forma unei excepții, care privește exclusiv infracțiunile săvârșite din culpă.

Așadar, în concluzie, în interpretarea aplicării dispozițiilor art. 83 alin. (1) lit. b) și ale art. 88 alin. (3) C.pen., în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în termenul de supraveghere al amânării aplicării unei pedepse, atât pronunțarea soluției condamnării pentru noua infracțiune, cât și revocarea amânării aplicării pedepsei anterioare sunt obligatorii.

Într-adevăr, din exprimarea legiuitorului în art. 88 alin. (3) teza I C.pen. (,,instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei”) rezultă, în mod evident, caracterul obligatoriu al revocării amânării aplicării pedepsei, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni, cu intenție sau intenție depășită, în termenul de supraveghere[4]. Automat, are loc și condamnarea pentru noua infracțiune. Totodată, se dispune executarea efectivă a pedepsei rezultante (închisoarea în regim de detenție, iar amenda prin plată). Deci, este exclusă amânarea aplicării pedepsei rezultante sau suspendarea executării acestei pedepse sub supraveghere[5].