ABSTRACT

Even if the defendant had high blood alcohol, still the application of a penalty consisting in a (criminal) fine corresponds to the needs of social defence, and ensures the fulfillment of functions and purposes of the sanction.

The establishment of a jail penalty, instead of that of a fine, in appeal, even if the situation in which art. 83 from the New Criminal Code would be applied, regarding the adjournment of the penalty, would constitute, towards the nature of the sanction, an aggravation of the situation of the caller, in it’s own appeal, which would defeat the regulation expressly established through the provisions of art. 418 par. (1) of the New Criminal Procedure Code.  

On the other side, at the individualization of the penalty, the instance can not take into some personal considerations, as the period in which the defendant would have the license suspended or other seminal circumstances, but only the judicial aspects, as the one in this case, namely the nature of the pronounced penalty.

Key words: the blood alcohol, criminal fine, driving a vehicle under the influence of alcohol or of other substances, the individualization of the penalty, non-aggravation of the situation of the defendant in it’s own appeal.

I. Prezentare speță. Prin Sentința penală nr. 1040/2014, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr. 9691/311/2014, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul fusese trimis în judecată, solicitare formulată de către reprezentantul Ministerului Public.

În baza art. 336 alin. (1) din noul Cod penal (în continuare C.pen.) cu aplicarea art. 5 din același cod și art. 396 alin. (10) din noul Cod de procedură penală (în continuare C.pr.pen.), a fost condamnat inculpatul S.V., la pedeapsa de 180 de zile-amendă conform dispozițiilor art. 61 alin. (4) lit. c) C.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.

În baza dispozițiilor art. 61 alin. (2) C.pen., s-a stabilit valoarea unei zile-amendă la 15 lei.

Totodată, s-a stabilit că executarea amenzii penale în cuantum de 2.700 lei (15 lei x 180 zile-amendă) se va face potrivit dispozițiilor art. 559 alin. (1) C.pr.pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 C.pen. privitoare la  înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.

În baza art. 274 alin. (1) C.pr.pen., a fost obligat inculpatul S.V. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:

În fapt, în noaptea de 22/23 noiembrie 2013, ora 02.47, organele de poliție aflate în serviciul de supraveghere a traficului rutier pe raza orașului Piatra-Olt, la intersecția str. Învățător Gugilă cu str. Nițulești, au oprit pentru control un autoturism marca Mercedes-Benz care circula în direcția Piatra Olt – Găneasa și la volanul căruia a fost identificat inculpatul S.V.

Cu ocazia controlului, întrucât inculpatul S.V. emana miros de alcool, acesta a fost testat cu aparatul etilotest Drager, rezultând o alcoolemie de 0,72 mg/l alcool pur în aerul expirat.

În continuare, inculpatul a fost condus la o unitate spitalicească pentru a-i fi recoltate probe biologice de sânge în vederea stabilirii îmbibației alcoolice. Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 2720/E/1819/1820 din 25 noiembrie 2013 rezultă că inculpatul S.V. avea o îmbibație alcoolică în sânge de 1,30 g ‰ (proba I de la ora 03.40), respectiv 1,15 g ‰ (proba a II-a de la ora 04.40).

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut faptul că, în noaptea de 22/23 noiembrie 2013 a consumat băuturi alcoolice, iar ulterior a condus autovehiculul marca Mercedes pe drumurile publice din localitatea Piatra-Olt, în jurul orei 02.47, fiind depistat de organele de poliție în timp ce circula pe str. Învățător Gugilă din această localitate.

Fapta reținută în sarcina inculpatului mai este probată și cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, încheiat de către organele de poliție la data de 23 noiembrie 2013, proces-verbal însușit prin semnătură de către inculpat, dar și cu buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie sus-menționat, emis de către Serviciul Județean de Medicină Legală Olt, precum și cu procesul-verbal de vizualizare a înregistrărilor camerelor montate în spațiul public al localității Piatra-Olt.

În cursul judecății, inculpatul S.V. a recunoscut în totalitate fapta reținută în sarcina sa, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 374 alin. (4) și art. 396 alin. (10) C.pr.pen. privitoare la reducerea pedepsei în cazul recunoașterii învinuirii.

Având în vedere că de la data săvârșirii infracțiunii (23 noiembrie 2013) și până la data judecării prezentei cauze a intervenit o nouă lege penală, prima instanță, față de Decizia Curții Constituționale a României nr. 265/2014[1], prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 5 C.pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, a constatat că în prezenta cauză sunt mai favorabile dispozițiile noului Cod penal care, deși stabilesc aceleași limite ale pedepsei închisorii (unu și, respectiv, 5 ani),  prevăd alternativ și pedeapsa amenzii penale, sancțiune pe care art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice[2], republicată, cu modificările și completările ulterioare[3], nu o prevedea și spre care prima instanță s-a orientat în cadrul activității de individualizare a pedepsei. Pentru aceste motive, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de către reprezentantul Ministerului Public.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului S.V., care la data de 23 noiembrie 2013 a condus autoturismul marca Mercedes, pe strada Învățător Gugilă din orașul Piatra-Olt, județul Olt, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,30g‰ la momentul prelevării primei probe biologice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută în art. 336 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 din același cod.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute în art. 336 alin. (1) C.pen., prima instanță a reținut că elementul material constă în acțiunea de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Prin urmare, acțiunea inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus, realizează elementul material al infracțiunii sus-menționate, urmarea imediată constând în atingerea adusă relațiilor sociale create în jurul conceptului de siguranță a traficului rutier, valoare socială ocrotită penalmente. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză ex re, din însăși săvârșirea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. b) C.pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui – starea de pericol pentru siguranța traficului rutier.

La individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 74 C.pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Astfel, în concret, s-a constatat că inculpatul se afla la primul conflict cu legea penală, a recunoscut și a regretat săvârșirea faptei reținute în sarcina sa atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, și a răspuns la solicitările organelor judiciare. Deopotrivă, la individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere și valoarea mare a alcoolemiei, precum și faptul că inculpatul a condus un autovehicul sub influența băuturilor alcoolice pe raza orașului Piatra-Olt, localitate urbană, cu densitate sporită a populației, fiind astfel creată o stare de pericol deosebit de gravă pentru ceilalți participanți la trafic și posibilitatea producerii chiar a unor evenimente rutiere. Mai mult, aceste din urmă aspecte scot în evidență nu numai gradul de pericol social sporit al infracțiunii deduse judecății, dar și atitudinea sfidătoare a inculpatului în raport cu normele legale care reglementează circulația vehiculelor pe drumurile publice și cu autoritățile statului chemate să vegheze la respectarea acestor reglementări și să sancționeze totodată conduita culpabilă a persoanelor care încalcă aceste norme.

Pentru aceste considerente, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse constând în amendă penală corespunde nevoilor de apărare socială și asigură îndeplinirea funcțiilor și scopurilor sancțiunii, motiv pentru care va aplica inculpatului S.V. o asemenea pedeapsă situată însă peste minimul special prevăzut de lege.

Totodată, la individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere și dispozițiile art. 396 alin. (10) C.pr.pen. referitoare la reducerea limitelor de pedeapsă cu o pătrime în cazul pedepsei amenzii.

Împotriva Sentinței penale nr. 1040/2014 a Judecătoriei Slatina a declarat apel inculpatul S.V., solicitând stabilirea unei pedepse cu închisoarea cu amânarea aplicării acesteia, conform art. 83 C.pen., invocând circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, precum și circumstanțele sale personale favorabile.

Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C.pr.pen., solicitarea apărării de a se aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, cu amânarea aplicării acesteia, conform art. 83 C.pen., neputând fi primită, în condițiile în care, în situația declarării apelului numai de către inculpat, în favoarea sa operează principiul non reformatio in peius.

S-a observat că prima instanță a reținut vinovăția inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută în art. 336 alin. (1) C.pen. și a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2.700 lei, stabilită conform art. 61 alin. (2) și alin. (4) lit. c) C.pen.

Stabilirea unei pedepse cu închisoarea, chiar în situația în care s-ar face aplicarea art. 83 C.pen. privind amânarea aplicării pedepsei, ar constitui, față de natura sancțiunii, o agravare a situației apelantului, în propria cale de atac, ceea ce ar înfrânge regula consacrată expres prin dispozițiile art. 418 alin. (1) C.pr.pen.

În examinarea situației ce i s-ar crea apelantului inculpat, instanța nu poate avea în vedere considerații de ordin personal, cum ar fi perioada în care inculpatul ar fi lipsit de permis de conducere sau alte împrejurări asemănătoare, ci numai aspecte de ordin juridic, cum este, în speță, natura pedepsei pronunțate.

Regula de a nu se crea celui care a declarat o cale de atac o situație mai grea decât aceea care rezultă din hotărârea atacată se impune a fi respectată, chiar contrar manifestării de voință a inculpatului, neputându-se stabili acestuia o pedeapsă mai grea decât cea decisă de prima instanță.

(C. Ap. Craiova, S. pen. și pentru cauze cu minori, Dec. nr. 345/2015)

II. Notă critică. 1. Față de valoarea mare a alcoolemiei, credem că se impunea stabilirea unei pedepse cu închisoarea, mult mai adecvată realizării prevenirii comiterii unor fapte care pun în pericol siguranța circulației pe drumurile publice, existând posibilitatea producerii unor evenimente rutiere deosebit de grave, soldate cu pierderi de vieți omenești sau alte consecințe, așa cum vedem că se întâmplă deseori.

2. Dacă se proceda în acest mod, instanța putea dispune amânarea aplicării pedepsei, cu stabilirea unor măsuri de supraveghere și obligații dintre cele prevăzute în art. 85 alin. (1) și (2 C.pen., printre care și aceea de a nu conduce anumite vehicule, pe care inculpatul era obligat să le respecte/îndeplinească pe durata termenului de supraveghere.

3. În cadrul operațiunii de individualizare, nu se poate face abstracție de consecințele pe care le poate produce executarea pedepsei asupra situației inculpatului (cum ar fi neputința de a mai conduce autovehicule, pe timp nelimitat, în urma anulării permisului de conducere[4], deși profesia inculpatului era aceea de conducător auto, în comparație cu situația mai favorabilă inculpatului, când dreptul de a conduce autovehicule i se suspendă doar temporar, putând, după expirarea perioadei de suspendare, să-și reia activitatea[5]), stabilindu-se mijlocul de individualizare judiciară a executării pedepsei cel mai adecvat îndreptării inculpatului, prin crearea tuturor condițiilor necesare realizării acestui obiectiv, printre care și asigurarea posibilității de a-și câștiga mijloacele de subzistență.

În speța analizată, observăm că soluția amânării aplicării pedepsei, prin consecințele extrapenale asupra situației inculpatului, era mai favorabilă acestuia, astfel că statuarea instanței de apel, că i se putea crea inculpatului o situație mai grea, este discutabilă. Nu trebuie să uităm nici efectele amânării pedepsei, și anume: inculpatului nu i se mai aplică pedeapsa și nu va fi supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce au decurs din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării și nu s-a descoperit o cauză de anulare. Iată că și consecințele penale ale acestui mijloc de individualizare judiciară a executării pedepsei sunt mai favorabile inculpatului, în comparație cu amenda, care trebuie executată, subzistând și decăderile, interdicțiile sau incapacitățile ce au decurs din infracțiunea săvârșită (cum ar fi anularea permisului de conducere).

În concluzie, nu numai natura pedepsei pronunțate, dar și modalitatea de executare a acesteia trebuie să stea la baza unei individualizări judiciare adecvate.

[1] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014.

[2] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006.

[3] În prezent, dispozițiile art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 se regăsesc în art. 336 alin. (1) C.pen.

[4] Art. 114 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, prevede:

,,(1) Anularea permisului de conducere se dispune în următoarele cazuri:

a) titularul permisului de conducere a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru o infracțiune care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, săvârșită ca urmare a nerespectării regulilor de circulație;

b) titularul permisului de conducere a fost condamnat, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru infracțiunile prevăzute la 334 alin. (2) și (4), art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2), (3) și (4) din Codul penal (sublinierea noastră – Gh. Ivan);

c) Abrogată

d) titularului permisului de conducere i s-a aplicat, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanță prevăzută la art. 66 alin. (1) lit. i) din Codul penal;

[…]

f) permisul de conducere a fost obținut în perioada în care titularul era cercetat sau judecat în cadrul unui proces penal pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, atunci când acesta a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă.

[…]”.

[5] Art. 103 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, prevede:

,,(1) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule și tractoare agricole sau forestiere se dispune:

[…]

c) pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice, precum și în cazul accidentului de circulație din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane și instanța de judecată sau procurorul a dispus clasarea, renunțarea la urmărirea penală, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, dacă pentru regula de circulație încălcată prezenta ordonanță de urgență prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce (sublinierea noastră – Gh. Ivan).

[…]”

La rândul său, art. 102 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, prevede:

,,[…]

(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:

a) conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune (sublinierea noastră – Gh. Ivan);

[…]”.