Monica BUZEA*

ABSTRACT

The phenomenon of driving drunk vehicles has seen an increase in national and European levels in recent years. The present study analyzes the statistical perspective, the legal framework, the penal and contravention sanctioning instruments and their impact on the existing situation.

Key words: vehicle, driving, alcoholism.

Introducere

În contextul general european, conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe a fost identificată ca fiind cea de-a doua cauză generatoare de accidente rutiere fatale, după excesul de viteză, fiind urmată de nepurtarea centurii de siguranță, conform Programului de siguranță rutieră 2011-2020, adoptat de către Comisia Europeană la Bruxelles, la 20 iulie 2010[1]. Și la nivel național se înregistrează o creștere a numărului infracțiunilor comise în astfel de circumstanțe, după cum rezultă și din analiza efectuată în prezentul studiu. În mod evident, aceste consecințe sunt cauzate de efectele consumului de alcool la volan și riscurile pe care le implică această stare, precum: scăderea capacității de reacție și de manevrare a autovehiculului, dificultatea de a îndeplini mai multe sarcini în același timp, dereglarea sau lipsa răspunsului la stimulii optici și auditivi, scăderea activității sistemului nervos central, a concentrării, a atenției, a reflexelor și a vitezei de execuție a mișcărilor.

În pofida efectelor sus-indicate, așa cum s-a arătat și în concluziile „Studiului privind atitudinile în trafic ale conducătorilor auto” al Institutului de Cercetare și Prevenire a Criminalității, cuprins în Strategia națională pentru siguranță rutieră pentru perioada 2016-2020[2], s-a constatat și existența unei percepții eronate pe care șoferii o au asupra comportamentelor de risc în trafic, inclusiv subestimarea efectelor alcoolului asupra neurofiziologiei umane, indiferent de cantitatea ingerată.

I. Analiza cadrului legislativ privind sancționarea conducerii unui autovehicul pe drumurile publice, după consumarea de băuturi alcoolice

Legislația actuală nu permite în nicio situație conducerea unui autoturism pe drumurile publice, după ce conducătorul auto a consumat băuturi alcoolice.

Astfel, există două variante principale de sancționare a unui conducător auto depistat conducând pe drumurile publice un autoturism, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice:

– sancționarea contravențională, potrivit art. 102 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice[3], republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni, precum și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, dacă fapta de a conduce sub influența băuturilor alcoolice nu constituie, potrivit legii, infracțiune;

– sancționarea penală, în conformitate cu dispozițiile art. 336 alin. (1) din Codul penal (în continuare C.pen.), intitulat „Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe” și inclus în capitolul II („Infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice”) al titlului VII („Infracțiuni contra siguranței publice”) din același cod; acest articol stabilește, în cazul conducerii pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau amenda.

În situația comiterii infracțiunii prevăzute în art. 336 C.pen., dispozițiile art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, prevăd că, urmare a săvârșirii acesteia, permisul de conducere se reține, iar conform alin. (2) și (3) ale aceluiași articol, se eliberează o dovadă înlocuitoare, fără drept de circulație.

În ceea ce privește anularea permisului de conducere, în baza dispozițiilor art. 114 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, aceasta se dispune în mai multe situații, printre care: titularul a fost condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru o infracțiune care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, săvârșită ca urmare a nerespectării regulilor de circulație; titularul permisului de conducere a fost condamnat, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru infracțiunile prevăzute în art. 334 alin. (2) și (4), art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2), (3) și (4) C.pen.; acestuia i s-a aplicat, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pedeapsa complementară interzicerii dreptului de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de către instanță prevăzută în art. 66 alin. (1) lit. i) din același cod. Totuși, persoana al cărei permis de conducere a fost anulat ca urmare a rămânerii definitive a hotărârii de condamnare se poate prezenta la examen pentru obținerea unui nou permis de conducere, printre altele, dacă a trecut un an de la data grațierii pedepsei sau a rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere, iar, în cazul interzicerii dreptului de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de către instanță, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. i) din codul sus-menționat, dacă aceasta a expirat sau a fost revocată [art. 116 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată].

În situația în care, față de conducătorul auto, instanța de judecată sau procurorul a dispus clasarea, renunțarea la urmărirea penală, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, similar cu sancționarea contravențională, se dispune suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, în baza dispozițiilor art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată.

Potrivit actualei reglementări, în ceea ce privește efectul produs asupra dreptului de a conduce, acesta este de suspendare pentru o perioadă de 90 de zile, în cazul săvârșirii unei contravenții, fiind același și atunci când se dispune clasarea, renunțarea la urmărirea penală, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei. Anularea permisului de conducere se dispune doar în situația în care a fost decisă condamnarea prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă sau aplicarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, a pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de către instanță, prevăzută în art. 66 alin. (1) lit. i) C.pen.

Suplimentar, în cazul amânării aplicării pedepsei, poate fi aplicată ca obligație, conform art. 85 alin. (2) lit. g) din codul sus-menționat, interdicția de a conduce anumite vehicule stabilite de către instanță, pe durata termenului de supraveghere.

II. Examen al jurisprudenței Curții de Apel Galați în ceea ce privește modalitatea de sancționare a inculpaților condamnați pentru infracțiunea prevăzută în art. 336 alin. (1) C.pen.

Din perspectivă statistică, din cele 383 de hotărâri pronunțate ca instanță de apel de către Curtea de Apel Galați, în perioada ianuarie-martie 2018, se constată că 109 au ca obiect cauze ce au vizat comiterea de infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice, respectiv un procent de 28,45%. Dintre acestea, 50% vizează săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzute în art. 336 C.pen., iar aproximativ 40%, infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută în art. 335 din același cod. Aceste date se circumscriu situației generale, după cum se constată și în Bilanțul pe anul 2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că 20.380 de inculpați din numărul total de inculpați trimiși în judecată, respectiv 35%, au săvârșit infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice, din care mai mult de jumătate au fost sancționați pentru conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe[4].

La nivelul Curții de Apel Galați, într-un procent majoritar, soluționarea acestor cauze s-a realizat prin aplicarea procedurii simplificate prevăzute în art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, ceea ce a presupus reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.

Referitor la soluțiile definitive pronunțate, în majoritatea cazurilor, acestea au presupus aplicarea unor pedepse cu închisoarea cuprinse între 8 luni și 1 an și 2 luni, în modalitatea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, pentru conducerea pe drumurile publice a unor vehicule cu o alcoolemie cuprinsă între 0,90 și 2,55 g ‰. Așa cum am menționat anterior, pentru aceste situații, efectele asupra permisului de conducere sunt cele prevăzute în art. 114 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, respectiv anularea acestuia, cu posibilitatea prezentării la examen în termen de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere. În această modalitate, conducătorul auto este lipsit de dreptul de a conduce în intervalul de timp de la data comiterii faptei și până la finalizarea procesului penal, întrucât dovada de circulație ce îi este eliberată este fără drept de circulație, conform art. 111 alin. (1) lit. b) din același act normativ, și încă un an după rămânerea definitivă a hotărârii, cu obligația de a se prezenta la examen.

În ceea ce privește pedeapsa complementară prevăzută în art. 66 alin. (1) lit. i) C.pen. privind interzicerea dreptului de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de către instanță, pe o perioadă de la unu la 5 ani, ea a fost aplicată într-o singură cauză[5], fiind motivată pe baza unor elemente privind modul de comitere a faptei și pe argumentul că inculpatul avea în antecedență fapte similare, cu scopul de a asigura, pe de o parte, conștientizarea consecințelor atitudinii sale contrare normei de incriminare, iar, pe de altă parte, pentru a asigura protecția beneficiarilor valorii sociale ocrotite, respectiv a participanților la trafic. Conform art. 68 alin. (1) lit. c) din același cod, din perspectiva efectelor, pedeapsa complementară se va aplica după executarea pedepsei închisorii dispuse în cauză.

Într-un procent de aproximativ 25% din totalul cauzelor, ce au vizat conducerea unor autoturisme cu alcoolemii cuprinse între 0,85-1,35 g ‰, instanța de judecată a dispus amânarea aplicării pedepselor cu amenda sau cu închisoarea. Argumentele avute în vedere au vizat în principal circumstanțele personale ale inculpaților (comportamentul demn în societate, integrarea în viața socială a comunității, vârsta, copiii aflați în întreținere, atitudinea procesuală corectă, prezentarea în fața instanței de judecată, lipsa antecedentelor penale), dar și circumstanțele reale (conducerea pe drumuri comunale, pe timp de noapte, gradul alcoolemiei, lipsa unor urmări grave, nefiind produse vătămări personale sau pagube materiale).

Cu caracter de excepție, există și cauze în care, în procesul de individualizare, relevanța maximă a fost acordată consecințelor produse asupra permisului de conducere. Astfel, deși inculpatul a condus autoturismul cu o alcoolemie de 1,95 g ‰, peste dublul valorii ce atrage sancționarea penală, cu implicarea într-un eveniment rutier prin pierderea controlului asupra volanului și intrarea în peretele unui imobil, ricoșarea și avarierea unui alt autoturism, instanța a apreciat că acesta este angajat cu contract de muncă pe o perioadă nedeterminată la o societate și are de parcurs de acasă până la locul de muncă o distanță în jur de 20 km, iar aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere ar implica anularea permisului de conducere, ceea ce i-ar afecta în mod considerabil viața personală[6].

În situațiile indicate anterior, ca urmare a amânării aplicării pedepselor, se păstrează efectele art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, până la finalizarea cauzei, dovada de circulație fiind eliberată fără drept de circulație, însă la momentul rămânerii definitive a hotărârii, conform dispozițiilor art. 103 alin. (1) lit. c) din același act normativ, se dispune doar suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile.

Deși prevederile art. 85 alin. (2) lit. g) C.pen. stabilesc și posibilitatea instanței de a dispune ca obligație corelativă amânării aplicării pedepsei interdicția de a conduce anumite categorii de vehicule, într-o singură cauză[7] aceasta a fost instituită de către instanța de fond, cu caracter general, pentru toate categoriile de vehicule, însă a fost ulterior înlăturată de către instanța de apel.

Plecând de la efectele pe care soluția dispusă în cauza penală le are asupra permisului de conducere, în practică, din ce în ce mai frecvent, s-a ajuns la situația în care inculpații promovează căi de atac, solicitând amânarea aplicării unor pedepse cu închisoarea în locul unor pedepse dispuse cu amenda penală. Opiniile exprimate în legătură cu posibilitatea invocării unor astfel de motive nu sunt unitare, în sensul că, pe de o parte, se argumentează că prin natura sancțiunii nu i se poate crea inculpatului o situație mai grea în propria cale de atac, fiind indiferente considerentele de ordin personal, cum ar fi perioada lipsirii de permisul de conducere, iar, pe de altă parte, s-a considerat că în criteriile de apreciere a agravării situației nu se poate face abstracție de consecințele pe care le produce executarea, privind neputința de a mai conduce autovehicule, fiind avute în vedere și cele extrapenale referitoare la efectele amânării, precum și cele penale privind decăderile, interdicțiile sau incapacitățile[8].

Concluzii

Prezentarea acestor aspecte configurează perspectiva asupra situației curente a fenomenului infracționalității privind conducerea vehiculelor sub influența băuturilor alcoolice și identificarea unor metode pentru obținerea de rezultate în combaterea infracționalității de acest tip.

Sub aspectul eficienței sistemului sancționator penal, se constată că modalitatea suspendării executării pedepsei sub supraveghere asigură atât funcția de constrângere, pe aceea de reeducare, specifice prevenției speciale, dar și pe cele de exemplaritate și eliminare, prin anularea permisului de conducere, specifice prevenției generale. Prin natura lor, amânarea aplicării pedepsei și renunțarea la aplicarea pedepsei se aplică atunci când sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de către legiuitor, atât cele privind gravitatea redusă a infracțiunii, cât și cele referitoare la persoana infractorului.

Însă, din punct de vedere legislativ, în vederea asigurării siguranței rutiere, realitatea actuală ar trebui să se reflecte în modalitatea de reglementare a efectelor produse asupra permisului de conducere, prin realizarea unei diferențieri între conducerea cu o alcoolemie sub 0,80‰ și cea situată peste această limită, consecințele trebuind să fie identice în cazul comiterii unei infracțiuni, indiferent de modalitatea de individualizare aleasă de către instanța de judecată, prin anularea acestuia. Și în contextul european, efortul de diminuare a infracțiunilor de acest tip s-a manifestat prin semnarea mai multor convenții, cum ar fi: Convenția europeană cu privire la efectele internaționale ale interzicerii exercitării dreptului de a conduce un vehicul cu motor, adoptată la Bruxelles, la 3 iunie 1976, și ratificată prin Legea nr. 126/1997[9], care permite părții contractante ce a fost informată despre o decizie de interzicere a dreptului de a conduce, aplicabilă pentru infracțiunile rutiere expuse în anexa 1 la convenție, inclusiv pentru conducerea unui vehicul de către o persoană în stare de ebrietate sau sub influența alcoolului, să poată pronunța, în conformitate cu legislația sa, interdicția pe care ar fi pronunțat-o și ea, dacă faptele și împrejurările care au motivat intervenția celeilalte părți contractante ar fi avut loc pe propriul său teritoriu.

În mod evident, consolidarea rezultatelor obținute în combaterea infracționalității privind circulația pe drumurile publice presupune și creșterea rolului preventiv, centrat pe intensificarea activităților de educație juridică, crearea unei culturi a siguranței rutiere în rândul populației și derularea unor activități de control pentru conștientizarea riscurilor.

NOTA REDACȚIEI

1. Prin Dec. nr. 732/2014[10], Curtea Constituțională a României a constatat că sintagma ,,la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) C.pen.[11] este neconstituțională. Printre argumente, s-a relevat și că: Îmbibația alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puțin îndepărtat de momentul săvârșirii infracțiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. Condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor. Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispozițiile art. 336 din codul sus-indicat, astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale și convenționale.

2. Prin Dec. nr. 3/2014[12], Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat că, în aplicarea art. 336 alin. (1) C.pen., în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanță penală este cel dat de prima prelevare.

3. În unele cauze, față de valoarea mare a alcoolemiei, credem că se impune stabilirea unei pedepse cu închisoarea, chiar cu executare în penitenciar[13], mult mai adecvată realizării prevenirii comiterii unor fapte care pun în pericol siguranța circulației pe drumurile publice, existând posibilitatea producerii unor evenimente rutiere deosebit de grave, soldate cu pierderi de vieți omenești sau alte consecințe, așa cum vedem că se întâmplă deseori[14].

* Procuror-șef secție judiciară – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, lector univ. dr. – Facultatea de Științe Juridice, Sociale și Politice, Universitatea ,,Dunărea de Jos” din Galați, e-mail: monicabuzea@yahoo.com.

[1] A se vedea site-ul https://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2010:0389:FIN:RO:PDF (accesat la 26 noiembrie 2018).

[2] Aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 755/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 bis din 9 noiembrie 2016.

[3] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006.

[4] A se vedea site-ul http://www.mpublic.ro/sites/default/files/PDF/raport_activitate_2017.pdf (accesat la 26 noiembrie 2018).

[5] Sent. pen. nr. 2285/2017, pronunțată în dosarul nr. 16664/196/2017 al Judecătoriei Brăila, definitivă prin Dec. pen. nr. 352/2018, pronunțată în dosarul nr. 16664/196/2017 al Curții de Apel Galați.

[6] Dosarul nr. 10823/231/2017 al Curții de Apel Galați.

[7] Dosarul nr. 503/838/2017* al Curții de Apel Galați (a se vedea site-ul http://portal.just.ro/44/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=83800000000022531&id_inst=44, accesat la 26 noiembrie 2018).

[8] Dec. pen. nr. 345/2015 a Curții de Apel Craiova, cu Notă critică, apud Gh. Ivan, Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe. Individualizarea pedepsei. Neagravarea situației inculpatului în propria cale de atac, în ,,Pro Lege” nr. 1/2017, p. 256-262, disponibilă pe site-ul http://revistaprolege.ro/conducerea-unui-vehicul-sub-influenta-alcoolului-sau-altor-substante-individualizarea-pedepsei-neagravarea-situatiei-inculpatului-propria-cale-de-atac/ (accesat la 26 noiembrie 2018).

[9] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 14 iulie 1997.

[10] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 27 ianuarie 2015.

[11] ,,Art. 336. Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe

(1) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă (sublinierea noastră – Gh. Ivan).

(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și persoana, aflată sub influența unor substanțe psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.

(3) Dacă persoana aflată în una dintre situațiile prevăzute în alin. (1) și alin. (2) efectuează transport public de persoane, transport de substanțe sau produse periculoase ori se află în procesul de instruire practică a unor persoane pentru obținerea permisului de conducere sau în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.”

[12] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 28 mai 2014.

[13] Anularea permisului de conducere se produce și în această situație, iar persoana condamnată se poate prezenta la examen pentru obținerea unui nou permis de conducere, pentru toate categoriile avute anterior, după caz, dacă au trecut 6 luni de la data executării  pedepsei în regim de privare de libertate [art. 114 alin. (1) lit. b) și art. 116 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată].

[14] Gh. Ivan, loc. cit., p. 260 [articol disponibil și pe site-ul http://revistaprolege.ro/conducerea-unui-vehicul-sub-influenta-alcoolului-sau-altor-substante-individualizarea-pedepsei-neagravarea-situatiei-inculpatului-propria-cale-de-atac/ (accesat la 28 noiembrie 2018)].