Elena Bădica

Procuror la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara

The exception of non-legal character allows the examination of the legal character of an administrative document, called upon as exception within a law suit started for other reasons, than the ones regarding the abatement of the meant document.

Excepția de nelegalitate nu a fost reglementată expres de nicio lege a contenciosului administrativ până la aplicarea Legii nr. 554/2004.

Aceasta permite, în cadrul unei proceduri simple, cercetarea legalității unui act administrativ invocat pe cale de excepție în cadrul unui proces pornit pentru alte motive decât cele ce vizează anularea respectivului act.

Astfel potrivit definiției date de art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

Condiții de admisibilitate a excepției de nelegalitate:

– excepția de nelegalitate trebuie să se refere la verificarea legalității unui act administrativ;

– de asemenea, potrivit legii, excepția trebuie să aibă ca obiect un act administrativ unilateral cu caracter individual;

– pentru admisibilitatea excepției de nelegalitate este necesară existența unui proces pe rolul instanței judecătorești, fie civil, fie penal, fie comercial, indiferent în ce fază se află acesta fond, apel sau într-o cale extraordinară de atac. Excepția nu poate fi invocată însă în faza procedurii prealabil administrative.

În acest context, conchid că excepția de nelegalitate nu poate formula obiectul unei cereri separate și, obligatoriu, trebuie să existe un proces, indiferent de obiectul acestuia, pe rolul unei instanțe judecătorești.

– ultima condiție ar fi aceea ca de actul administrativ care face obiectul excepției de nelegalitate să depindă soluționarea litigiului în fond.

Așadar, în prealabil instanța trebuie să verifice îndeplinirea cumulativă a condițiilor și, în cazul în care una dintre condiții nu este îndeplinită, judecătorul poate respinge sesizarea instanței competente sau să rețină excepția spre rezolvare, iar încheierea de respingere nu poate fi atacată decât odată cu fondul cauzei.

Excepția de nelegalitate este un mijloc de apărare și, prin urmare, invocarea ei este imprescriptibilă.

Celor care se apără nu li se poate imputa pasivitate și trecerea timpului în promovarea drepturilor lor.

În cazul excepției de nelegalitate nu este obligatorie parcurgerea procedurii administrativ prealabile în cazul unei cereri ce vizează excepția invocată în cursul unui proces aflat pe rolul instanței.

Conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 544/2004, legea contenciosului administrativ, în cazul în care s-a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanța va soluționa cauza fără a ține seama de actul a cărei nelegalitate a fost constatată.

Instanța în fața căreia se invocă o excepție de nelegalitate, înainte de a reține spre competentă soluționare excepția ca instanță de fond a litigiului, este obligată să observe dacă excepția de nelegalitate vizează un act administrativ, să constate că de actul administrativ respectiv depinde soluționarea pe fond a cauzei și să argumenteze în conținutul unei încheieri motivate de ce reține excepția spre a se pronunța asupra ei și îndeplinirea condițiilor de admisibilitate raportat la fiecare speță în care a fost invocată.

Din interpretarea teleologică a art. 4 din Legea nr. 554/2004 rezultă că orice persoană, parte într-un litigiu aflat pe rolul instanțelor de judecată, poate invoca în fața instanței excepția de nelegalitate a actului administrativ de care depinde soluționarea litigiului și deci poate fi titularul cererii.

Competența de a se pronunța asupra excepției de nelegalitate aparține instanței sesizate.

Prin art. 54 din Legea nr. 76/2012, pentru punerea în aplicare a noului Cod de procedură civilă în vigoare de la 01.07.2013, a fost modificat art. 4 din Legea nr. 544/2004 stabilind competența de soluționare a excepției de nelegalitate în sarcina instanței investită cu soluționarea fondului. S-a renunțat la considerarea excepției de nelegalitate ca o chestiune prejudicială de competența exclusivă a instanței de contencios administrativ, așa cum era reglementată anterior.

Întrucât dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 au natură procedurală, se aplică principiul „tempus regit actum”, respectiv invocarea lor se va face și soluționa după legea în vigoare la momentul sesizării instanței, indiferent sub ce lege se judecă procesul.

Este necesar a se distinge însă între legea de procedură civilă ce guvernează fondul litigiului și dispozițiile de procedură specială ce guvernează excepția.

Conform art. 3 din Legea nr. 76/2012, dispozițiile noului Cod de procedură civilă se aplică numai proceselor începute după intrarea sa în vigoare.

Aceste prevederi vizează exclusiv Codul de procedură civilă, nu și celelalte legi.

Caracterul special al Legii nr. 554/2004 (,,generalia specialibus derogant”) face ca aceasta să se aplice cu prioritate și, prin urmare, competentă să soluționeze excepția de nelegalitate într-un proces civil este instanța fondului în fața căruia este invocată această excepție, astfel cum este stipulat în mod expres prin dispozițiile art. 4 al legii anterior menționate:

(2) „Instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză. În situația în care instanța se pronunță asupra excepției de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul.

(3) În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.”

Bibliografie

Iorgovan Antonie, Vișan Liliana, Ciobanu Sorin Alexandru, Pasere Diana, Legea contenciosului administrativ, Legea nr. 554/2004, comentariu și jurisprudență, Editura Universul Juridic

Verdinaș Verginia, Unele considerații teoretice și practice privind legea contenciosului administrativ, Dreptul nr. 5/2005.

Bârsan Gabriela Victoria, Georgescu Bogdan, Scurte considerații asupra invocării excepției de nelegalitate cu privire la actele administrativ unilaterale cu caracter individual, Revista de Drept Public nr. 2/2006