CREAREA UNUI LABORATOR INTERNAȚIONAL DE CRIMINALISTICĂ*^[1]

Pe măsură ce mijloacele tehnice s-au perfecționat, în aceeași măsură și crima s-a internaționalizat, scăpând putințelor de represiune națională.

Escrocii îndemânateci și adevărați profesioniști, hoții perfecționați în arta de a jefui, traficanții de substanțe stupefiante etc., ignoră cu desăvârșire frontierele. Ei se joacă cu timpul și cu spațiul, azi când deplasările de la o țară la alta sunt atât de lesnicioase și vertiginoase.

În special ei știu să se furișeze și să scape unei represiuni atât de localizată azi. Și aceasta datorită faptului că nu există un serviciu de identificare internațională în care să se găsească fișele dactiloscopice și dosarele cu isprăvile acestor fără țară pentru a se stabili identitatea lor.

Necesitatea unui atare serviciu se face și mai evidentă încă, sub raportul stabilirii recidivei, care a ajuns o adevărată plagă socială, mai cu seamă printre profesioniștii internaționali ai crimei.

Desigur, toate statele mari își cunosc cu mai multă sau mai puțină precizie – și aceasta constată negreșit un mare progres – pe criminalii de ocazie și pe criminalii recidiviști naționali. Aceștia sunt supuși la pedepse destul de severe. În codurile penale atât de divergente sub aspectul represiunii, au creat o adevărată teritorialitate a recidivei. Astfel, un individ care a comis un furt în România și a fost condamnat, dacă mai comite un altul în Franța, Italia, Germania etc., în aceste țări va fi considerat ca un delicvent primar, căci nu au și nu pot avea cunoștință de furturile comise în celelalte țări. Sub acest raport deci, recidiva internațională este cu totul nesocotită.

Până la unificarea codurilor penale, care să reglementeze recidiva internațională pe baze mai convergente, devine o necesitate crearea unui serviciu de identificare internațional, care ar putea să procure informații precise judecătorilor și parchetelor din toate țările.

În practică se pot întâmpla și alte ipoteze: un individ este prins în flagrant delict și refuză să-și arate identitatea; se descoperă cu ocazia unui asasinat sau unui furt o amprentă digitală pe care poliția locală dintr-o țară nu poate să o identifice, o scrisoare, o telegramă, o comunicare radiotelefonică, ar ușura mult serviciul internațional și desigur multe crime care au fost clasate pentru că autorul lor nu a putut fi identificat, și-ar fi căpătat sancțiunea cuvenită.

Încă de acum câțiva ani, în congresele de poliție științifică s-a cerut înființarea unui atare serviciu internațional de identificare.

Însă acela care a căutat să-i imprime o adevărată realizare este Doctorul Edmond Locard, directorul poliției tehnice sau științifice din Lyon.

Deja Austria și Danemarca au reușit să organizeze un astfel de birou la Copenhaga numit „Fyernidentillceringbureau” (Biroul pentru identificarea delicvenților străini), unde se centralizează toate fișele criminalilor străini. La Viena, de asemenea există un astfel de birou, secondat de un ziar care publică semnalmentele și fotografia marilor delicvenți internaționali. Tot la Viena există și un birou special pentru descoperirea falsificatorilor de bilete de bancă, la care toate statele pot să se adreseze pentru a putea căpăta informații.

Însă acestea desigur, că nu sunt decât sforțări izolate, care bate cu mai multă eficacitate criminalitatea internațională, însă ele dovedesc cu prisosință utilitatea unui serviciu internațional de identificare a criminalilor internaționali.

Această necesitate este pe cale de a se înfăptui, grație concursului pe care vrea să-l dea Societatea Națiunilor, care a înțeles utilitatea unui atare serviciu, pentru a putea combate cu mai multă eficacitate criminalitatea internațională. Sub auspiciile acestei Înalte Instituții internaționale este pe cale de a se crea un laborator internațional de criminalistică. Crearea unui atare laborator marchează netăgăduit un progres în opera de represiune internațională, mai ușor de realizat decât un cod penal interstatal – și prin observațiile și experiențele dobândite se va da un nou avânt și aspect științei criminologice.

În cadrul Societăților Națiunilor, care implică – să sperăm, odată cu voința fermă de a asigura pacea mondială și înlăturarea susceptibilităților naționale – laboratorul de mai sus, ar crea și un centru de studii. Savanții specialiști ar controla tehnica deja formată și s-ar sili să o perfecționeze, astfel ca toți criminalii internaționali să-și aibă fișa lor asigurată, spre a nu se mai putea sustrage represiunilor naționale.

Experții și criminaliștii din toate statele și-ar comunica lucrările lor și afacerile care au servit ca să îmbogățească cunoștințele lor tehnice. Ei ar putea chiar sub forma de conferințe anuale să se întrunească la Geneva, să vină să-și expună metodele lor și desigur că din aceste discuții vor ieși noi metode perfecționate, care adoptate de toți să aibă o influență hotărâtoare asupra represiunii criminalilor internaționali.

Un serviciu de identitate, un centru de studii, un ziar, și multă bunăvoință, iată mijloacele cele mai temeinice de a putea da ființă laboratorului internațional de criminalistică.

Necesitatea unui atare laborator nu a fost niciodată mai simțită ca acuma, când în lupta contra crimei, nu învinge decât cel mai bine înarmat, cel mai îndemânatic, cel mai bine pregătit.

Această epocă, unde orice progres accelerează triumful internațional, este cea mai propice pentru realizarea unei astfel de opere și Societatea Națiunilor dându-și seama de importanța și utilitatea unui atare laborator, depune toate stăruințele pentru a-l înfăptui cât mai curând.

Încrezători în inițiativele luate de Societatea Națiunilor, sperăm ca laboratorul internațional de criminalistică nu va întârzia să ia ființă în cel mai apropiat timp.

Din această operă va câștiga nu numai umanitatea, dar și fiecare țară în parte, căci lupta contra criminalilor internaționali se va duce cu mai mult succes decât până acuma.

E.C. DECUSARĂ

Doctor în Drept din Paris.

Directorul Statisticii Judiciare din

Ministerul de Justiție

* Rubrică realizată de dr. Simona Frolu, procuror − Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Serviciul de cooperare judiciară internațională, relații internaționale și programe, e-mail: frolu_simona@mpublic.ro.

[1] Studiu publicat în ,,Curierul Judiciar” nr. 8/1929, p. 120-121.