Decontarea expertizei financiar – contabile
Mircea Petrescu
Procuror la
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
The B Prosecutor’s Office requested the elaboration of a point of view “in the meaning that the payment of the accounting expertise have to be born from the budget of the Public Ministry in the situation of the criminal files having as object offences of economic nature, which are under the surveillance of the prosecutors and not under its own investigation.
We mention that there have been situations in which the accounting expertise were ordered by the police bodies and not by the prosecutor, declining subsequently the payment of the expert’s fee to the circumstance that there were insufficient funds to cover it”.
* * *
The opinion of B Prosecutor’s Office is in the sense that “in the situation in which the execution of the accounting expertise was ordered by the police body, its payment must be born by the police body that ordered the expertise, the fact that the file of the case is under the surveillance of the prosecutor being irrelevant”.
Problematica cheltuielilor judiciare este corect și complet reglementată prin dispozițiile legale în vigoare: art. 272-276 C.p.p. și art. 8 din O.G. nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală.
Totodată, referitor la problema de drept în discuție, prevederile la care ne-am referit anterior trebuie coroborate cu cele din cuprinsul art. 172, 173 și 175 C.p.p.
***
Astfel, întrucât statul este titular al acțiunii penale și, prin organele sale specializate, apreciază, dispune și administrează probele necesare desfășurării procesului penal, tot statul este în măsură să avanseze sumele necesare pentru efectuarea cheltuielilor judiciare, regula fiind aceea că persoanele fizice sau juridice care, la cererea (dispoziția) organelor judiciare, prestează diferite servicii pentru realizarea scopului procesului penal, trebuie să fie retribuite.
De principiu este că plata unei lucrări (expertize) se face de către beneficiar în folosul executantului. În acest scop se prevăd, anual, în bugetul de stat, sume de bani estimate ca fiind acoperitoare cheltuielilor judiciare, prevăzute în bugetele Ministerului Justiției, Ministerului Public și Ministerului Afacerilor Interne. Dacă, pe parcurs, aceste sume se dovedesc a fi insuficiente, fondurile alocate sunt suplimentate cu ocazia rectificărilor bugetare.
Art. 272 C.p.p. – Acoperirea cheltuielilor judiciare
„(1) Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, onorariile avocaților, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de desfășurarea procesului penal se acoperă din sumele avansate de stat sau plătite de părți.
(2) Cheltuielile judiciare prevăzute la alin. (1), avansate de stat, sunt cuprinse distinct, după caz, în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției, al Ministerului Public, precum și al altor ministere de resort.”
Sintagma „după caz” este explicată de legiuitor în cuprinsul art. 273:
Art. 273 – Sumele cuvenite martorului, expertului și interpretului
„(1) – (3) …
(4) Expertul și interpretul au dreptul la o retribuție pentru îndeplinirea însărcinării date, în cazurile și în condițiile prevăzute prin dispoziții legale.
(5) Sumele acordate potrivit alin. (1), (3) și (4) se plătesc pe baza dispozițiilor luate de organul care a dispus chemarea și în fața căruia s-a prezentat martorul, expertul sau interpretul, din fondul cheltuielilor judiciare special alocat”.
- Cine comandă, plătește.
La fel de clare sunt dispozițiile procedurale referitoare la organele judiciare abilitate să numească expertul și, implicit, să dispună efectuarea expertizei, corelativ cu obligația legală de plată a contravalorii acestor demersuri judiciare:
Art. 172 – Dispunerea efectuării expertizei sau a constatării
„(1) Efectuarea unei expertize se dispune când pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori împrejurări ce prezintă importanță pentru aflarea adevărului în cauză este necesară și opinia unui expert.
(2) Expertiza se dispune, în condițiile art. 100, la cerere sau din oficiu, de către organul de urmărire penală, prin ordonanță motivată, iar în cursul judecății se dispune de către instanță, prin încheiere motivată.
(3) Cererea de efectuare a expertizei trebuie formulată în scris, cu indicarea faptelor și împrejurărilor supuse evaluării și a obiectivelor care trebuie lămurite de expert.
(4) – (12) …”
Art. 173 – Numirea expertului
„(1) Expertul este numit prin ordonanța organului de urmărire penală sau prin încheierea instanței.
(2) Organul de urmărire penală sau instanța desemnează, de regulă, un singur expert, cu excepția situațiilor în care, ca urmare a complexității expertizei, sunt necesare cunoștințe specializate din discipline distincte, situație în care desemnează doi sau mai mulți experți.
(3) Când expertiza urmează să fie efectuată de o instituție medico-legală, de un institut sau laborator de specialitate, desemnarea unuia sau a mai multor experți se face de către acea instituție, potrivit legii.
(4)-(6) …”
Art. 175 – Drepturile și obligațiile expertului
„(1) – (2) …
(3) Expertul poate cere lămuriri organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei cu privire la anumite fapte ori împrejurări ale cauzei ce trebuie evaluate.
(4) …
(5) Expertul are dreptul la un onorariu pentru activitatea depusă în vederea efectuării expertizei, pentru cheltuielile pe care ar trebui să le suporte sau le-a suportat pentru efectuarea expertizei. Cuantumul onorariului este stabilit de către organele judiciare în funcție de natura și complexitatea cauzei și de cheltuielile suportate sau care urmează a fi suportate de către expert. Dacă expertiza este efectuată de instituția medico-legală ori institutul sau laboratorul de specialitate, costul expertizei este stabilit în condițiile prevăzute de legea specială.
(6)-(8) …”
Art. 8 din O.G. nr. 1/2000
„(1) Cheltuielile necesare pentru efectuarea constatărilor, expertizelor, precum și a altor lucrări medico-legale dispuse de organele de urmărire penală sau de instanțele judecătorești constituie cheltuieli judiciare care se avansează de stat și se suportă, în condițiile legii, după cum urmează:
a) dacă lucrările au fost dispuse de instanțele judecătorești, din bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției;
b) dacă lucrările au fost dispuse de procurori, din bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Public;
c) dacă lucrările au fost dispuse de organele de cercetare penală, din bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Administrației și Internelor.
(2)…”
- În cuprinsul Codului de procedură penală sau al unor legi speciale nu se regăsește nicio dispoziție care să permită „declinarea plății onorariului cuvenit expertului față de împrejurarea că nu sunt suficiente fonduri pentru a le acoperi”.
***
Concluzie:
Din analiza textelor pe care le-am invocat în cuprinsul lucrării, rezultă fără echivoc că organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei trebuie responsabilizat cu privire la plata sumelor cuvenite expertului/experților, orice altă modalitate contravenind dispozițiilor legale.