Personalitatea omului cată a fi ocrotită. Codul civil actual nu cuprindea dispozițiuni privitoare la această ocrotire. Urmând exemplul multor coduri streine, codul civil Carol al II-lea a reglementat această materie. * [1]

Vătămarea adusă personalității cuiva nu se îndreaptă contra patrimoniului. Personalitatea nu este cuprinsă în patrimoniul cuiva. Ceea ce predomină la personalitate este elementul moral. De aceea și daunele care se acordă pentru o vătămare a ei au acest caracter.

Art. 30 din noul cod civil prevede că personalitatea este ocrotită de lege, iar mai departe arătând ce este cu osebire ocrotit, codul vorbește între altele și de viața, sănătatea și integritatea corporală. Daunele ce se acordă în aceste cazuri pentru vătămarea sănătății sau integrității corporale sau pentru ridicarea vieții vor fi ele numai daune morale, sau ele vor avea și un caracter patrimonial ?

De sigur, suferința pe care o încearcă cineva prin vătămarea sănătății sau atingerea integrității sale corporale, cum și aceea încercată prin pierderea unei ființe iubite, sunt intim legate de persoana cuiva. Daunele ce se pot pretinde în aceste cazuri sunt daune morale.

Dar vătămările arătate pot să aducă o scădere în capacitatea de lucru, sau cheltueli cu vindecarea, iar în caz de ridicarea vieții cel care pretinde daunele poate să fi pierdut un sprijin prin faptul că o viață a fost suprimată. În cazurile acestea daunele ce se pretind sunt daune materiale. Aceste daune au un caracter patrimonial.

Făcându-se această distincție se înțelege că pentru daunele morale creditorii nu vor putea exercita acțiunea oblică. De asemenea, aceste daune nu pot fi cedate.

Nu tot astfel se întâmplă cu daunele materiale. Pentru aceste daune creditorii au acțiunea oblică. De asemenea ele pot fi cedate.

Transcriem din Henri Mazeaud și Léon Mazeaud, Traité de la responsabilité civile, o frumoasă pagină asupra acestei chestiuni :

,,Ce texte (art. 1166 c. civ.) ne permet en effet aux créanciers d’exercer les droits et actions de leur débiteur qu’à „l’exception de ceux qui sont exclusivement attachés à la personne”. Or la créance qui naît d’une atteinte à la personne physique n’est-elle pas précisément „attachée à la personne” ?

Oui, pour tout ce qui est préjudice moral souffert par la victime, qu’il s’agisse des douleurs physiques ou des douleurs morales par elle supportées. Le droit d’en demander réparation est certainement „attaché à la personne” au sens de l’article 1166. Un débiteur est libre de souffrir en silence; ses créanciers ne peuvent pas l’obliger à crier sa douleur, à se plaindre d’un préjudice moral.

II en va tout différemment pour le préjudice matériel qui est la conséquence de l’atteinte à la personne physique. La diminution de la capacité de travail en cas de blessure ou même sa suppression en cas de décès fait naître une créance qui ne se trouve en aucune façon attachée à la personne de la victime; la personne qui vit de son travail et qu’un accident oblige au repos se trouve exactement dans la même situation que le propriétaire dont l’immeuble est incendie et qui ne peut plus toucher ses loyers; causé à la personne physique dans le premier cas, aux biens dans le second, le préjudice n’en est pas moins exactement le même pour la victime. Or nous savons que les créanciers peuvent sans aucun doute exercer l’action en responsabilité au nom de leur débiteur lésé dans ses biens. Il n’est aucune raison d’en décider autrement lorsque le débiteur, atteint dans sa personne physique, en subit un dommage materiel” (vezi t. II, pag. 724, nr. 1914 și 1915; a se vedea și Trib. Nisa s. I-a, sent. din 2 Noemvrie 1932 în Curierul Judiciar 1933, pag. 400, însoțită de o notă a noastră).

Distincția arătată o fac autorii citați și pentru cesiunea daunelor (vezi H. Mazeaud și L. Mazeaud, op. cit., pag. 726, nr. 1919).

Codul civil Carol al II-lea a înțeles să facă și el această demarcație.

Art. 32 din noul cod prevede că drepturile la daune pentru pagube nepatrimoniale isvorînd din vătămarea personalității nu pot fi cedate. Ele aparțin numai persoanei vătămate, iar la moștenitori nu trec decât dacă se găsește o acțiune intentată.

Aceste drepturi neputând fi cedate, ele nu pot fi nici urmărite de creditori.

Daunele materiale rezultate din vătămarea personalității sunt însă la fel cu celelalte daune patrimoniale. Ele pot fi cedate sau exercitate de creditori. Dispoziția prevăzută de noul cod în ceea ce privește necedarea se referă numai la daunele morale.

HARITON UDREA

Consilier la Curtea de Apel din București

* Rubrică realizată de dr. Simona Frolu, procuror – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de resurse umane și documentare, e-mail: frolu_simona@mpublic.ro.

[1] Publicat în ,,Curierul judiciar”, Anul XLIX, 1940, nr. 10, 10 martie 1940, p. 145-146.