Marcel Sandu,

Procuror la

Direcția Națională Anticorupție

Secția de combatere a corupției

In the judicial practice it is well known the fact that the offences resulted (theft, man slaughter, bodily injuries by fault etc.) produce material traces of which valorification as means of evidence contribute decisively at the proving of the criminal facts. The judicial reality and the significant progress of the quality of the criminal investigations and of the collaboration with the authorities with attributions in the field of national safety showed that the corruption offences although they have no result, are proven by investigations started years before from their consumption, being valorified as material evidences, inscriptions and traces left by transfers or the fund deposits.

1. Considerații introductive

Prin decizia pronunțată în dosarul nr. 5336/3/2012 (nepublicată^[1]), la data de 03.07.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală a admis recursul declarat de inculpata V.E. împotriva deciziei penale nr. 227/A din 09.09.2013 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, numai cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile. Rejudecând, instanța supremă a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) Cod penal anterior, pe o perioadă de 3 ani, aplicată inculpatei V.E., în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel:

– 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzute de art. 257 alin. (1) Cod penal anterior, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și 3 ani pedeapsă complementară în sensul interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) Cod penal anterior;

– 1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 288 alin. (1) Cod penal anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal anterior.

Instanța supremă a schimbat încadrarea juridică dată faptelor în infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) Cod penal anterior cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, din infracțiunea prevăzută de art. 291 alin. (1) C.pen. și art. 5 C.pen.^[2], texte de lege în baza cărora a condamnat pe inculpata V.E. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C.pen.. Prin decizia definitivă s-a înlăturat aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și s-a menținut pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 288 alin. (1) C.pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal anterior și art. 5 C.pen.. În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 Cod penal anterior și art. 5 Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor stabilite și pedeapsă rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, precum și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C.pen.. În baza art. 65 C.pen., instanța supremă a aplicat pedeapsa accesorie în conținutul prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C.pen.. Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut restul dispozițiilor ambelor hotărâri recurate care nu contraveneau deciziei.

2. Aspecte teoretice

Originea istorică a infracțiunii de trafic de influență se găsește în dreptul roman și se atribuie împăratului Alexandru Severus, care, când a aflat că un anumit Vetronio Zurino, abuzând de relațiile pe care le avea cu el, vindea credulilor presupusa favoare, l-a condamnat să fie ars pe un rug de lemne verzi, timp în care a pus să se strige: „fumo punitur qui fumum vendit!”. Pornind de la acest eveniment, în doctrina penală veche infracțiunea a fost denumită vânzare de fum^[3].

În legislația noastră penală, traficul de influență, în modalitatea vânzării de influență, este definit ca primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, conform art. 257 alin. (1) din Codul penal din 1969, respectiv pentru îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act, sau pentru întocmirea unui act contrar atribuțiilor de serviciu [art. 291 alin. (1) din Codul penal]^[4].

La art. 12 din Convenția penală privind corupția^[5], adoptată de Consiliul Europei în anul 1999, traficul de influență, latura pasivă, este definit ca faptă a oricui afirmă sau confirmă că este capabil să exercite o influență în luarea unei decizii de către oricare dintre persoanele vizate, de a solicita, de a primi sau de a accepta oferta ori promisiunea, cu titlu de remunerație, indiferent dacă influența este sau nu este exercitată ori dacă influența presupusă produce sau nu produce rezultatul dorit.

Infracțiunea de trafic de influență reprezintă o formă indirectă de discreditare a funcționarilor, generându-se suspiciunea că aceștia ar fi influențați în luarea deciziilor de persoane care se prevalează de o influență reală sau presupusă, în scopul obținerii de foloase necuvenite.

Traficul de influență are ca obiect juridic special relațiile referitoare la activitatea de serviciu, a cărei bună desfășurare este incompatibilă cu suspiciunea că funcționarii pot fi influențați. Incriminând fapta, legiuitorul a urmărit să asigure încrederea în prestigiul funcționarilor. Totodată, prin sancționarea celor care speculează o influență reală sau presupusă asupra funcționarilor, se realizează și o protecție eficientă a persoanei despre care vânzătorul de influență afirmă că o va determina să adopte o anumită decizie dorită de cumpărătorul de favoruri.

În cele ce urmează vom prezenta o faptă de trafic de influență în care s-a creat suspiciunea că pot fi influențați și sunt dispuși la obținerea de foloase necuvenite funcționari din cadrul Primăriei Sectorului A. din Mun. B., cu atribuții de decizie în repartizarea imobilelor administrate de primărie, precum și din cadrul Judecătoriei Sectorului A.

3. Situația de fapt

I. Cu privire la infracțiunea de trafic de influență

În luna iunie 2006, inculpata V.E., în calitate de șef Serviciu Spațiu Locativ din cadrul Primăriei Sectorului A., în baza influenței față de persoanele cu atribuții în luarea deciziilor cu privire la repartizarea de locuințe aflate în administrarea primăriei, a pretins denunțătorului B.G. suma de 160.000 de euro pentru intervenția sa în scopul atribuirii unei case denunțătorului sau unuia dintre copiii săi majori.

În perioada iunie-iulie 2006, V. E. a primit de la B. G. suma de 50.000 de euro, despre care a afirmat că-i va da primarului Sectorului A., în vederea influențării acestuia pentru atribuirea unei case, conform scopului avut în vedere la momentul pretinderii sumei de 160.000 de euro.

În perioada 2006-2009, denunțătorului B.G. i-a fost menținută convingerea în reușita demersurilor sale de a da bani pentru obținerea unei case în Sectorul A., prin faptul că V.E. i-a arătat din exterior case ori vile situate în cartierul C. din Mun. B., indicându-i imobile de la anumite adrese care sunt vizate spre a-i fi atribuite. În același scop de convingere a denunțătorului să-i remită bani pentru intervenția la funcționari publici în vederea repartizării unei case, V. E. i-a arătat un ordin de repartiție pe care era menționat numele B.G. și care părea a fi semnat de primarul Sectorului A., având aplicată ștampila autorității administrativ teritoriale, înscris ce a fost doar arătat denunțătorului, nu și înmânat.

În realizarea aceluiași scop infracțional, în baza influenței față de funcționari publici în vederea atribuirii unei case, în luna iunie 2009, V.E. a pretins și primit de la B. G. suma de 25.000 de euro, afirmând că vor fi dați unei persoane cu atribuții de decizie în atribuirea imobilului.

În perioada septembrie-octombrie 2009, V. E. a pretins și primit de la B.G. suma de 10.000 de euro, afirmând că banii urma să-i dea la funcționari publici din cadrul Judecătoriei Sectorului A., pentru clarificarea situației juridice a imobilului ce urma să-i fie repartizat și scoaterea imobilului din litigiu, scopul fiind circumscris obiectivului general de vânzare de influență reală sau presupusă în vederea repartizării unei case denunțătorului.

În intervalul de timp februarie-martie 2010, V. E. a pretins și primit de la denunțător suma de 75.000 de euro pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare a unei locuințe repartizate de Primăria Sectorului A, afirmând ca banii vor fi dați directorului Administrației Fondului Imobiliar din cadrul primăriei, pentru determinarea acestuia să semneze înstrăinarea imobilului.

În total, inculpata a primit de la denunțător suma de 160.000 euro.

II. Cu privire la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale

În luna noiembrie 2007, inculpata V.E. a falsificat material, prin contrafacere și alterare, contractul de închiriere pentru suprafețe cu destinația de locuință, nr. 3533/17.12.2003; documentul intitulat ANEXA 3 – proces-verbal nr. 18/01.03.2007, în care se menționează imobilul din str. F.T., nr. 6, și contractul de închiriere pentru suprafețe cu destinația de locuințe nr. 17/1.03.2007, încheiat între Primăria Sectorului A, în calitate de administrator, și R.V., în calitate de chiriaș, creându-le aparența de acte oficiale autentice.

Aceste trei acte oficiale au fost falsificate de inculpată pentru atingerea scopului urmărit prin săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, respectiv obținerea sumei de 160.000 de euro.

4. Mijloace de probă

I. Cu privire la infracțiunea de trafic de influență

– În denunțul și declarațiile date în cauză, B.G. a relatat că în perioada mai-iunie 2006, în Orașul G., Jud. D., a avut o discuție amicală cu doamna R.V.V., pe care o cunoștea de mai mult timp, întrucât denunțătorul era medicul ei de familie și l-a tratat pe fiul acesteia. B.G. a afirmat martorei R.V.V. că are doi copii studenți în Mun. B. și are nevoie de o locuință pentru aceștia.

La aceste dorințe exprimate de B.G., R.V.V. i-a răspuns că se află în relații apropiate cu numita V.E., șefa Spațiului Locativ din cadrul Primăriei Sectorului A din Mun. B., și aceasta poate să-l ajute cu obținerea unei locuințe. B.G. a convenit cu R.V.V. ca aceasta să intermedieze o întâlnire între el și V.E. Denunțătorul mai arată că la începutul lunii iunie 2006 a venit la B., unde s-a întâlnit cu R.V.V., care l-a condus în sediul Primăriei Sectorului A., la biroul unei doamne care s-a recomandat ca fiind V.E.

B.G. arată că V. E. a precizat, la această primă întâlnire, că este șefa Spațiului Locativ din cadrul Primăriei Sectorului A.

Din declarațiile date în cauză de B.G. reiese că în ziua în care a făcut cunoștință cu inculpata din dosar, a discutat cu aceasta la biroul la care lucra V.E. Denunțătorul și-a expus dorința de a achiziționa o casă pentru copiii săi studenți, iar V.E. i-a precizat că în mod sigur poate să-l ajute, afirmându-i că în mod normal prețul unei case era cuprins între 350.000-360.000 de euro, însă dacă apelează la serviciile ei va plăti pe jumătate din valoarea reală. B.G. a afirmat că la această primă discuție cu inculpata, aceasta i-a pretins suma de 160.000 de euro, afirmând că va influența funcționarii care urmau să decidă repartizarea unei case în favoarea denunțătorului.

B.G. a declarat că inculpata a susținut că cei 160.000 de euro pretinși aveau ca destinație influențarea primarului M.V. și a consilierilor locali, V.E. subliniind că prin funcția ce o deține în mod cert va obține pentru denunțător o casă în sectorul A.

La pretinderea sumei de 160.000 de euro formulată de inculpată către denunțător, acesta a precizat că nu are acești bani și că trebuie să contracteze împrumuturi la bănci și să-i plătească în mai multe tranșe. Inculpata a fost de acord cu solicitarea denunțătorului de a i se lăsa timp pentru obținerea de bani și pentru plata eșalonată a sumei cerute.

După această primă discuție cu inculpata, denunțătorul a fost contactat telefonic, cu insistență, de către V.E., care i-a solicitat să-i dea urgent suma de 50.000 de euro, invocând că dacă nu va primi repede acești bani, casa rezervată pentru el va fi vândută altei persoane.

Denunțătorul a mai relatat că a primit de la Banca R. suma de 47.000 de euro în luna iunie 2006, iar diferența până la 50.000 de euro a completat-o cu bani din economii. Faptul că B.G. a contractat acest împrumut reiese nu doar din afirmațiile lui și din fotocopiile actelor atașate cu privire la credite obținute, ci și din răspunsul formulat în faza urmăririi penale de această bancă.

B.G. a declarat că la aceste solicitări ale inculpatei de a-i da urgent suma de 50.000 de euro, imediat ce a obținut banii a venit în Mun. B., în perioada de timp situată la circa 2-3 săptămâni de la prima întrevedere. Arată denunțătorul că s-a întâlnit cu V.E. și R.V.V. lângă sediul primăriei și inculpata i-a condus la o cafenea pe Bd. R., situată în apropiere. La prima discuție din cafenea, denunțătorul a dat inculpatei suma de 50.000 de euro în bancnote ce le introdusese într-o pungă din plastic. Din declarațiile denunțătorului și ale martorei oculare R.V.V. reiese că inculpata a afirmat că banii erau pentru influențarea funcționarilor din cadrul Primăriei Sectorului A., în vederea atribuirii unei case denunțătorului.

Denunțătorul a mai relatat că, după câteva zile de la înmânarea sumei de 50.000 de euro, în discuție telefonică purtată cu inculpata, aceasta i-a solicitat să trimită pe fiica lui să depună acte la Primăria Sectorului A. pentru atribuirea unei case. B.G. a solicitat fiicei sale B.D., care în acea perioadă era studentă în mun. B., să se întâlnească cu R.V.V. și V.E. pentru formarea unui dosar în vederea repartizării unei case, aspecte ce rezultă nu doar din declarațiile acestor două martore, ci și din dovada că s-a constituit o lucrare cu numele fiicei denunțătorului, la care după câteva zile s-a respins cererea pe motiv că solicitanta nu avea domiciliul în Sectorul A.

Ca mijloace de menținere a încrederii denunțătorului în reușita demersurilor promise, inculpata l-a chemat în Mun. B, de mai multe ori, pentru a-i arăta din exterior case ce urmau să fie repartizate de primărie, despre una din ele afirmând că era rezervată pentru B.G. Denunțătorul precizează că inculpata i-a arătat vile din cartierul C. De mai multe ori, în numeroasele discuții cu V.E., aceasta a afirmat denunțătorului că îi va fi atribuit imobilul din str. F.T., Sector A. Martorul B.G. a notat că, relativ la vila ce i-a fost arătată de inculpată, aceasta i-a spus că inițial va fi trecută pe numele martorei R.V.V. și de pe numele acesteia va fi trecut pe numele denunțătorului, aspecte pe care V.E. a vrut să le întărească prin înmânarea către martoră a unui contract de închiriere ce l-a falsificat.

În luna iunie 2009, denunțătorul a fost contactat telefonic de inculpată, care i-a solicitat urgent 25.000 de euro pentru influențarea numitului F.V., directorul de la fosta I.C.R.A.L. Inculpata a precizat că banii sunt pentru determinarea acestuia să încheie contract de închiriere cu denunțătorul pentru o casă din Sectorul A. Martorul B.G. a afirmat că a obținut 17.000 sau 18.000 de euro de la banca U., iar restul până la 25.000 euro i-a completat din economii. Din adresa nr. 67251/25.11.2011 emisă de banca U., reiese că B.G. a primit împrumut suma de 19.147 euro, la data de 03.06.2009, aspecte ce concordă cu afirmațiile denunțătorului cu privire la suma obținută și perioada de timp în care inculpata i-a pretins cei 25.000 de euro.

După obținerea sumei de 25.000 de euro, B.G. s-a întâlnit lângă sediul Primăriei Sectorului A. cu inculpata V.E. și martora R.V.V. Cei trei au mers la aceeași cafenea din apropiere, s-au așezat la o masă și aici denunțătorul a dat inculpatei banii.

Din declarațiile denunțătorului mai reiese că la circa 3-4 luni la primirea de către inculpată a sumei de 25.000 de euro, în perioada septembrie-octombrie 2009, aceasta l-a contactat telefonic și i-a spus că trebuie să-i dea urgent suma de 10.000 de euro pentru influențarea funcționarilor din cadrul Judecătoriei Sectorului A., în vederea scoaterii din litigiu a casei ce urma să fie repartizată lui B.G. Denunțătorul, în acea perioadă medic de familie în orașul G., cu foarte multe persoane înscrise în lista de pacienți și cu venituri semnificative, a luat 10.000 de euro din economii și a venit la B. S-a întâlnit cu inculpata și cu martora R.V.V. în apropierea primăriei și au mers la același cafe-bar din apropiere. B.G. a remis inculpatei 10.000 de euro. Denunțătorul a susținut că inculpata i-a precizat că banii sunt pentru intervenția la Judecătoria Sectorului A., pentru scoaterea din litigiu a imobilului ce urma să fie repartizat. V.E. a susținut față de denunțător și martora R.V.V. că are influență la funcționari din cadrul acestei instanțe de judecată și că înlăturarea caracterului litigios al imobilului este indispensabilă pentru încheierea unui contract de închiriere inițial și a unuia de vânzare-cumpărare, pe parcurs.

Din declarațiile și denunțul martorului B.G. mai rezultă că la începutul anului 2010, inculpata l-a contactat telefonic și i-a spus că dosarul pentru repartizarea casei este aproape de final și că trebuie să plătească urgent suma de 75.000 de euro pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare al imobilului. B.G .a obținut împrumut de la banca R. în sumă de 43.200 lei, contractat pe numele său, și un alt împrumut pe numele Cabinetului Medical B. din Mun. G., în cuantum de 60.000 de lei. Denunțătorul arată că 20.000 de euro i-a avut de la soția lui care vânduse un teren, iar diferența până la 75.000 de euro a completat-o cu bani din economii. Și de această dată, afirmațiile petentului cu privire la credite contractate se coroborează cu informații primite de la unitățile bancare indicate.

În perioada februarie-martie 2010, după obținerea sumei de 75.000 de euro, B.G. s-a întâlnit lângă sediul Primăriei Sectorului A. cu inculpata și martora R.V.V. Denunțătorul a susținut că a remis cei 75.000 euro inculpatei.

La scurt timp după această remitere de bani, denunțătorul a aflat că inculpata a ieșit la pensie și a realizat că a fost victima infracțiunii comise de aceasta față de el.

– Martora B.D., fiica denunțătorului B.G., a declarat că în anul 2006 a fost trimisă de acesta să se întâlnească în fața Primăriei Sectorului A. din Mun. B. cu o doamnă, în vederea depunerii de acte necesare dobândirii unei locuințe.

Martora, în mod firesc, dat fiind intervalul de timp ce a trecut de la aceste fapte și audierea sa pentru prima oară, cu privire la aceste aspecte, la data de 25.11.2011, nu și-a amintit ziua exactă, însă a precizat că aproximativ în luna iulie 2006 s-a întâlnit lângă sediul primăriei cu o doamnă despre care a aflat ulterior de la părinții ei că se numește R.V.V.

B.D. a fost condusă de R.V.V. în sediul Primăriei Sectorului A din B. la un birou de la etaj, în care se aflau 5 doamne ce păreau că lucrează acolo. Martora arată că a fost prezentată unei femei cu vârsta de 55-60 de ani, măruntă și plinuță, care s-a recomandat ca fiind V.E., șefa Spațiului Locativ din cadrul Primăriei Sectorului A.

La biroul la care lucra aceasta, s-a așezat martora și R.V.V. Inculpata a pus-o pe B.D. să completeze, pe loc, o cerere și i-a făcut precizarea că ea, fiind șefa Spațiului Locativ din cadrul Primăriei Sectorului A., în mod cert va obține o locuință pentru martoră. B.D. arată că inculpata a afirmat că această cerere se va finaliza cu cumpărarea de către ea a unei case.

Martora a mai relatat că nu a fost lăsată să citească bine cererea completată pe formular tipizat pe care se aflau mențiuni tehnoredactate și din parcurgerea fugară a înscrisului a observat că solicitase locuință formată dintr-o singură cameră, motiv pentru care a protestat față de inculpată, întrucât de la tatăl ei știa că acesta dăduse bani pentru casă. La afirmația de nemulțumire a martorei, inculpata i-a spus să tacă din gură că știa ea ce face.

Cu ocazia audierii, martorei B.D. i-a fost prezentată cererea nr. 27102 din 11.07.2006 și aceasta a confirmat că este cererea completată de ea la biroul inculpatei și că din conținutul ei a realizat că mențiunea cu privire la locuință formată dintr-o cameră viza de fapt locuința pe care ea o folosea la acea dată și nu cea solicitată primăriei. Totodată, martora a realizat că nemulțumirea ce a manifestat-o față de inculpată cu privire la solicitarea unei locuințe cu o cameră a avut drept cauză confuzia în care s-a aflat.

B.D. a mai arătat că a depus cererea la registratură la parterul primăriei. unde a fost condusă de martora R.V.V. Din declarațiile martorei B.D. mai reiese că, anterior depunerii acestei cereri la Primăria Sectorului A., la indicațiile tatălui său, a obținut adeverință de student și a dat o declarație la un notar public în sensul că nu avea locuință în proprietate, acte pe care le-a atașat la cerere. A mai precizat că în urma acestei cereri nu a primit vreun răspuns.

Întrucât în actele înaintate de Primăria Sectorului A. prin adresa nr. 33487/10.11.2011, cu privire la cererea depusă de B.D., se află și răspunsul redactat spre a-i fi comunicat martorei prin adresa nr. 27690/14.07.2006, la data audierii acesteia i s-a prezentat comunicarea. Martora a infirmat primirea acesteia, aspect care se confirmă cert din verificări efectuate cu privire la lucrarea ce a avut ca obiect cererea de atribuire a unei locuințe.

– Actele de la dosar relevă că, la data de 11.07.2006, B.D. a formulat cerere către Primăria Sectorului A. în vederea atribuirii unei locuințe, conform Legii nr. 114/1996. La cerere au fost atașate fotocopie de pe certificatul de naștere al solicitantei, declarația notarială dată de aceasta la data de 13.06.2006, în care precizează că nu are locuință, și adeverință din data de 24.05.2006 ce atestă că era studentă la Facultatea de Farmacie din B.

Prin adresa nr. 27690 din 14.07.2006, practic la 3 zile de la depunerea cererii, a fost semnată de către primarul Sectorului A. și inculpata V.E., șefa Spațiului Locativ de la acea dată, adresa prin care B.D. ar fi trebuit să fie înștiințată că cererea i-a fost respinsă întrucât nu avea domiciliul în raza teritorială a primăriei.

Plicul în care s-a aflat răspunsul destinat martorei B.D. a fost returnat pe motiv că adresa menționată nu a fost găsită la locația indicată, așa cum reiese din comunicarea nr. 809/12.01.2012 formulată de Primăria Sectorului A. Greșita menționare a adresei a avut drept cauză modul autoritar, fără drept la explicații sau lămuriri, adoptat de inculpată față de B.D. la momentul în care a dictat martorei ce să scrie în cererea de atribuire locuință. Cu această ocazie, martora, debusolată și confuză, aspecte ce reies și din neînțelegerea cu privire la conformația locuinței solicitate, a menționat în mod incomplet adresa la care locuia la acea dată, cauza reală fiind anticiparea de către V.E. a respingerii cererii și a necesității ca răspunsul să nu fie primit, date ce atestă reaua ei credință, premeditarea acțiunilor viitoare și rezoluția infracțională aferentă traficului de influență reținut în dosar. În calitate de șef Spațiu Locativ din cadrul Primăriei Sectorului A., unde se repartizau cererile de atribuire locuințe, inculpata știa nerealizarea condiției ca solicitantul să domicilieze în raza unității administrativ teritoriale. V.E. a cunoscut că martora are domiciliul în Orașul G. și cu intenție a dictat acesteia, la completarea cererii, adresa incompletă unde locuia, pentru ca astfel, în viitor față de acest moment, să mai pretindă cu succes bani de la B.G.

Aceste date, deși vizează mai mult aspecte colaterale traficului de influență reținut în sarcina inculpatei, confirmă în mod obiectiv faptele relatate de martora B.D., în sensul că s-a întâlnit cu V.E., a completat cererea de atribuire a unei locuințe și nu a primit înștiințarea că solicitarea a fost respinsă pe motiv că nu poate să beneficieze de repartiția unei case în B., deoarece avea domiciliul în altă localitate.

Totodată, aceste date, oricât de mult s-ar aprecia ca subiectivă persoana prejudiciată de inculpata din dosar, se coroborează cu declarațiile date de B.G., care a precizat că, după remiterea sumei de 50.000 de euro, V.E. i-a cerut ca fiica lui, studentă în B. în acea perioadă, să vină la Primăria Sectorului A. să formuleze cerere de atribuire a unei case.

De asemenea, elementele materiale cu privire la această cerere, respingerea ei după trei zile și neprimirea răspunsului de către fiica denunțătorului se corelează cu afirmațiile lui B.G. că inculpata i-a tot spus că dosarul (care nu putea avea ca obiect decât această cerere) trebuia să facă vechime. Deși prin semnarea răspunsului către B.D., inculpata a știut din data de 14.07.2006 că nu se mai află în lucru dosarul în care aceasta solicitase locuință, cu rea credință, de la această dată până la epuizarea traficului de influență, în martie 2010, de foarte multe ori l-a amânat și amăgit pe B.G., susținând că dosarul are cursul lui firesc, că este aproape să fie rezolvat, că a fost încheiat contractul de închiriere și în scurt timp va fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare, că de fapt în primă fază casa din strada F.T. va fi trecută pe numele lui R.V.V. și pe urmă pe numele denunțătorului sau fiicei acestuia și alte asemenea.

– În cauză a fost audiată și martora B.F., soția denunțătorului B.G., aceasta precizând că a cunoscut-o personal pe V.E., într-un context în care, după remiterea primei tranșe de bani în sumă de 50.000 de euro, inculpata, sub diferite pretexte, refuza să se mai întâlnească cu denunțătorul.

Astfel, martora precizează că, împreună cu B.G., s-a înscris în repetate rânduri în audiență la șefa Serviciului Spații de Locuit, ocazii cu care inculpata i-a asigurat că vor primi repartiție pentru locuință, precizându-le că trebuie să aibă încredere în ea.

Martora arată că soțul ei B. G., într-o perioadă, i-a spus că s-a gândit să se sinucidă, dat fiind dificultățile cu restituirea banilor împrumutați de la bănci, realizând că nu va obține repartizarea locuinței după ce a dat 160.000 de euro învinuitei V.E.

– Martora R.V.V. a declarat că în perioada mai-iunie 2006 s-a întâlnit în orașul G. cu B.G., pe care-l cunoștea de mai mult timp, întrucât acesta este medicul ei de familie și i-a consultat copilul. A discutat cu acesta diverse aspecte, iar medicul i-a spus că are copii studenți în Mun. B. și are nevoie de o locuință pentru ei. Martora i-a răspuns lui B.G. că o știe pe șefa spațiului locativ de la Primăria Sectorului A. din Mun. B.

R.V.V. a relatat că a intermediat o întâlnire între B.G. și V.E., în biroul acesteia din cadrul Primăriei Sectorului A. După finalizarea discuției dintre B.G. și V.E., aceasta i-a spus martorei R.V.V. că denunțătorul o să-i dea urgent suma de 50.000 de euro. R.V.V. a precizat că inculpata i-a spus, imediat după prima discuție cu denunțătorul, că banii ce i-a pretins sunt pentru influențarea primarului în scopul repartizării unei case.

Din declarațiile martorei mai reiese că la circa 2 săptămâni de la această primă întâlnire dintre inculpată și denunțător, acesta a revenit și a remis doamnei V.E. suma de 50.000 de euro. Martora arată că inculpata a primit banii într-o pungă de plastic ce a introdus-o în geanta pe care o purta, făcând afirmația că vor fi dați primarului în vederea influențării acestuia pentru repartizarea unei case, în favoarea lui B.G.

După această primă întâlnire, martora a mers cu inculpata în biroul acesteia. În birou, inculpata, în prezența martorei R.V.V., a numărat banii primiți de la B.G.

În anul 2009, după cum a expus această martoră, s-a întâlnit cu denunțătorul și inculpata lângă sediul Primăriei Sectorului A. R.V.V. a relatat că au mers, ca și prima oară, la un bar și a auzit-o pe inculpată cum afirma denunțătorului că cei 25.000 de euro îi va da numitului V.F., director la ICRAL, pentru încheierea contractului de închiriere a casei ce va fi repartizată lui B.G. Martora arată că în timp ce stăteau la o masă în bar, B.G. a dat banii inculpatei și aceasta i-a introdus în geantă fără să-i numere. Martora arată că, ulterior acestei întâlniri, de la inculpată a aflat că primise într-adevăr suma de 25.000 de euro.

R.V.V. mai declară că în perioada septembrie-octombrie 2009, B.G. a venit iar cu bani pretinși de inculpată. Au mers la același bar, unde V.E. a primit o sumă de bani care, din discuțiile de la masă, a rezultat că era în cuantum de 10.000 euro. Martora a învederat că inculpata a spus că suma de 10.000 euro o va folosi pentru scoaterea imobilului din litigiu pentru a fi liber spre vânzare.

R.V.V. a mai notat că, în perioada februarie-martie 2010, la solicitările insistente ale inculpatei, B.G. a venit cu altă sumă de bani ce i-a fost pretinsă. Martora a afirmat că toți trei au mers la barul din apropiere de sediul primăriei și a auzit cum inculpata a afirmat că B.G. trebuie să dea suma de 75.000 euro pentru a-i remite lui M. E., directorul de vânzări la Administrația Fondului Imobiliar din cadrul Primăriei Sectorului A., pentru determinarea acestuia să încheie contractul de vânzare-cumpărare a casei. Martora a declarat că a stat la aceeași masă în bar și a auzit toată discuția dintre inculpată și denunțător, inclusiv afirmațiile acesteia că cei 75.000 de euro erau pentru rezolvarea ultimei etape din atribuirea casei către B.G. Martora a susținut că a văzut cum B.G. a dat inculpatei o sumă de bani în euro, pe care aceasta a introdus-o în geantă fără să-i numere.

II. Cu privire la infracțiunea fals material în înscrisuri oficiale

În raportul de constatare tehnico-științifică grafică nr. 217 401 din 10.01.2012, întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul Direcției Generale de Poliție a Mun. B. s-au concluzionat următoarele:

– mențiunea olografă „R.V.V.”, executată cu substanță scripturală de culoare albastră pe prima pagină a Contractului de închiriere pentru suprafețe cu destinația de locuință nr. 3533/17.12.2003, a fost executată de V.E.;

– mențiunile olografe „18/1.03.2007 F. T. 6 PARTER +1+MANSARDĂ” realizate prin copiere electronică pe xerocopia documentului intitulat ANEXA 3, parte integrantă din contractul de închiriere înregistrat la nr. 18/01.03.2007, reproduc imaginea unui scris ce a fost executat de V.E. și nu se poate stabili dacă aceste mențiuni au fost realizate peste alte mențiuni inițiale;

– mențiunile olografe ce completează rubricile primelor două file ale contractului de închiriere pentru suprafețe cu destinația de locuințe nr. 17/1.03.2007, încheiat între Primăria Sectorului A., în calitate de administrator, și R.V.V., în calitate de chiriaș au fost executate de V.E., iar la nivelul mențiunii R.V. se evidențiază urme de ștergere de natură mecanică, fiind probabil îndepărtate anumite mențiuni inițiale ce nu au putut fi puse în evidență.

De subliniat, că toate aceste înscrisuri au fost prezentate inculpatei, în faza urmăririi penale, cu ocazia aducerii la cunoștință a obiectivelor constatării tehnico – științifice grafice, context în care aceasta a menționat că nu le-a scris ori semnat și a afirmat că nu dorește efectuarea de verificări cu privire la aceste acte.

Contractul de închiriere pentru suprafețe cu destinația de locuință nr. 3533/17.12.2003, în care se menționează că imobilul din Sector A., Str. C., nr. X a fost atribuit numitei R. V. V., a fost falsificat material de V.E. prin ștergerea numelui anterior și adăugarea mențiunii R. V. V. La prima vedere, acest contract nu are legătură cu speța de față, întrucât lui B.G. i s-a promis atribuirea unei case și nu a unui apartament, însă falsul realizat de inculpată atestă realitatea afirmațiilor făcute de martora R.V.V.

Inculpata V.E. a falsificat, prin contrafacere, contractul de închiriere pentru suprafețe cu destinația de locuințe nr. 17/1.03.2007, încheiat între Primăria Sectorului A., în calitate de administrator, și R. V. V. în calitate de chiriaș. V.E. a falsificat și procesul-verbal din 01.03.2007, anexă la acest contract care, chiar dacă are numărul 18 și nu 17, cuprinde aceeași zi de întocmire și are date cu privire la același imobil, având aplicată în partea de jos o ștampilă a Primăriei Sectorului A. și semnătura primarului, fals realizat prin scanare fotocopie de pe înscris original și realizare de mențiuni de alterare a datelor de individualizarea a imobilului pe fotocopie, anterior copierii electronice.

La data de 20.01.2012, martora R.V.V. a depus la dosar toate actele ce le-a primit de la inculpată, inclusiv originalul procesului-verbal numărul 18, datat 01.03.2007, acesta având mențiunile „18/1.03.2007 F. T. 6 PARTER +1+MANSARDĂ” făcute de V.E. cu pastă scripturală de culoare albastră. În partea de jos a acestui proces-verbal se află, în urma copierii de pe înscris autentic, impresiune de ștampilă a Primăriei Sectorului A. și semnătura primarului, pentru crearea unei minime aparențe de act oficial.

Constatarea tehnico-științifică grafică efectuată în cauză a relevat că pe contractul nr. 17/1.03.2007 mențiunile olografe ce completează rubricile primelor două file au fost executate de V.E., iar la nivelul mențiunii R.V. se evidențiază urme de ștergere de natură mecanică, fiind îndepărtate anumite mențiuni inițiale ce nu au putut fi puse în evidență. Cu privire la numărul de înregistrare a acestui act, s-au efectuat verificări la Primăria Sectorului A. Prin adresa nr. 35271 din 29.11.2011 (fila 142, vol. I) aceasta a precizat că la numărul 17 în evidențele Primăriei Sectorului A. este înregistrată citație primită de la Curtea de Apel B., la data de 03.01.2007.

Contractul de închiriere pentru suprafețe cu destinația de locuințe nr. 17/ 1.03.2007, falsificat prin contrafacere de V.E., are legătură cu speța comentată întrucât este menționat imobilul din strada F. T., nr. X, Sector A, pe care inculpata i l-a promis lui B. G. În declarațiile date, denunțătorul a precizat că discuțiile au fost direcționate pe dorința sa de a cumpăra acest imobil, fiind de fapt o vilă pe care V.E. i-a arătat-o din exterior de mai multe ori. Cu privire la acest imobil, B.G. a precizat că i s-au arătat acte, însă nu i-au fost înmânate acte, acesta mai afirmând că inculpata i-a spus că întâi vila va fi trecută pe numele martorei R. V. și ulterior pe numele lui, aspecte confirmate în parte prin faptul că titularul de contract a fost menționat R. V., prin fals material în înscrisuri oficiale.

În răspunsul nr. 35271 din 29.11.2011 (fila 142-155, vol. I) al Primăriei Sectorului A. se arată că la nr. 18 în registrul primăriei figurează un proces-verbal cu privire la bilete rămase neutilizate în urma organizării spectacolului de revelion, înregistrat la data de 03.01.2007. Constatarea tehnico-științifică efectuată în cauză a concluzionat că mențiunile olografe „18/1.03.2007 F.T. 6 PARTER +1+MANSARDĂ”, realizate prin copiere electronică pe xerocopia documentului intitulat ANEXA 3, reproduc imaginea unui scris ce a fost executat de V.E. Pentru păstrarea pe înscrisul falsificat a ștampilei Primăriei Sectorului A. și a semnăturii primarului, V.E., așa cum se precizează în concluzia specialiștilor, a recurs la copiere electronică (scanare) a unei fotocopii realizate de pe înscrisul original.

Cele trei înscrisuri oficiale, respectiv contractul de închiriere pentru suprafețe cu destinația de locuință, nr. 3533/17.12.2003; documentul intitulat ANEXA 3 – proces-verbal nr. 18/01.03.2007 și contractul de închiriere pentru suprafețe cu destinația de locuințe nr. 17/ 1.03.2007, încheiat între Primăria Sectorului A., în calitate de administrator, și R. V. V., în calitate de chiriaș , au fost falsificate material de învinuita V.E. în luna noiembrie 2007.

5. Concluzii

În ultima perioadă de timp au devenit aproape cotidiene mediatizările de cauze penale ce au ca obiect infracțiuni de corupție în care persoanele acuzate sunt fie prosperi și celebri oameni de afaceri, fie angajați ai statului ce au deținut ori dețin importante poziții în diverse autorități, organe sau instituții de la nivel central sau local: miniștrii ori parlamentari, judecători și procurori de la instanțe și parchete de toate gradele, inclusiv conducători de structuri centrale, președinți de consilii județene, primari, secretari de stat, cadre didactice universitare ori liceale, medici cu funcții de conducere în spitale de stat etc. Din marea majoritatea a acestor spețe dezbătute în presă se desprinde evidența faptului că faptele penale pentru care au fost formulate acuzații sunt destul de vechi, comise în urmă cu minim 2-3 ani.

Dincolo de faptul că aceste mediatizări sunt sau nu sunt benefice actului de justiție, prin expuneri spre blamarea ori lăudarea organelor judiciare, accentuându-se cu amestecarea actelor de dispoziție ale organelor judiciare penale cu discuții și interpretări ce țin de politică, este îmbucurător faptul că infracțiunile vechi de corupție pot fi probate în prezent. Mitul că aceste modalități normative pot fi dovedite doar prin măsuri de supraveghere tehnică și că doar cele recente se pot proba tinde să dispară. De cele mai multe ori, după consumarea celor două laturi ale convențiilor de corupție (latura activă – darea, oferirea ori promiterea de bani, bunuri sau alte foloase, latura pasivă – pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani, bunuri sau foloase), după trecerea a câțiva ani, dată fiind și poziția în sistemul public ori potența financiară a celor implicați, intervenția fermă a organelor judiciare se produce în contextul siguranței celor implicați că nu vor suporta nici un fel de consecințe pentru infracțiunile comise.

În practica judiciară este de notorietate faptul că infracțiunile de rezultat (furt, omor, vătămări corporale din culpă etc.) produc urme materiale a căror valorificare ca mijloace de probă contribuie decisiv la dovedirea faptelor penale. Realitatea juridică și progresul semnificativ al calității urmăririi penale și al colaborării cu autoritățile cu atribuții în domeniul siguranței naționale au reliefat că și infracțiunile de corupție, deși nu sunt de rezultat, se dovedesc prin anchete începute la câțiva ani de la consumarea lor, fiind valorificate probe materiale, înscrisuri și urme lăsate de transferuri ori depunerile de fonduri.

Facilitarea dovedirii unor asemenea forme de ilicit penal se datorează, de cele mai multe ori, faptului că autorii laturii pasive a infracțiunilor de corupție, pentru convingerea celui de la care urmărește obținerea de avantaje, întocmesc acte ori efectuează diverse diligențe ce implică lăsarea de urme. Astfel de demersuri, în majoritatea cazurilor, îmbracă conținutul juridic al unor alte infracțiuni: fals material în înscrisuri oficiale ori fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals intelectual, abuz în serviciu, delapidare etc. Similar speței prezentate (în care un rol important în probarea traficului de influență l-a avut dovedirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale comisă de inculpată pentru convingerea denunțătorului de reușita intervențiilor promise), în majoritatea cazurilor mediatizate, în care au fost acuzate persoane cu importante funcții publice, reușita justiției penale a fost facilitată tocmai de diligențele pe care le-au făcut, în urmă cu ani de zile, pentru convingerea celuilalt participant la convenția ilicită de corupție de succesul serviciului plătit. Acest din urmă participant, fiind dispus la darea, oferirea ori promiterea de bani, bunuri ori alte foloase, este evident, dată fiind natura contractuală a înțelegerilor, că dorește efectuarea unor diligențe de către subiectul pasiv al corupției. Practic, diligențele făcute de autorul corupției pasive, distincte de elementele materiale ale infracțiunii de luare de mită sau trafic de influență, așa cum reiese din speța expusă, contribuie relevant la dovedirea faptelor penale, cu toate că sesizarea a survenit la câțiva ani de la consumarea acestora.

[1] Pentru minută, a se vedea www.scj.ro

[2] Trimiterea în judecată s-a dispus de PÎCCJ – DNA, Secția de combatere a corupției, la data de 21.12.2012, pentru infracțiunea de trafic de influență, în formă continuată, prevăzută de art. 257 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) din Codul penal (5 acte materiale). Tribunalul București a dispus schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii unității naturale de infracțiune, și a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii. Din decizia instanței supreme rezultă modalitatea definitivă de soluționare și încadrarea juridică reținută.

[3] O.A. Stoica, Drept penal, partea specială, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976, p.252.

[4] Modificarea legislativă referitoare la vânzarea de influență vizează doar o mai explicită precizare a obiectului promisiunii, cu toate că formularea din vechea reglementare nu a fost sursa vreunor dispute ori soluții contradictorii. În categoria îndeplinirii unui act, conform Codul penal din 1969, sunt incluse, fără dubii, atât urgentarea și tergiversarea operațiunii ce intră în sfera atribuțiilor de serviciu, cât și efectuarea unui act contrar atribuțiilor de serviciu.

[5] Ratificată de România la 30 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 65/2002.