ABSTRACT

The actions of the defendant to initiate and coordinate, without authorization, activities meant to disassemble the installations at the Solca Beer Factory – a historical monument dating back to the 19th century – demolition of fragments from buildings that constitute a historical monument, excavations which partially and completely destroyed and damaged parts of the walls of the Solca Beer Factory buildings, its machinery and installations, and interventions on the brickwork segment of the Solca Monastery’s fortification enclosure as well as unauthorized digging in the protection area of the archaeological site in the area of the C8 building, resulting in the destruction of the archaeological and historical deposits in the area, meet the constitutive elements of the offenses of partial destruction and damaging of a historical monument, of execution, without authorization, of construction, reconstruction, alteration, extension, repair, consolidation, protection, restauration, preservation works on historical monuments, including those located in protection areas and unauthorized digging in the protected area of a historical monument set out by art. 54 par. (1) and (2) of Law no. 422/2001 on the protection of historical monuments, republished, with subsequent amendments, in relation to art. 217 par. (1), (2) and (5) of the previous Criminal Code (of 1969), art. 24 par. (1) a) in relation to art. 3 b) of Law no. 50/1991 on the authorization of construction works, republished, with subsequent amendments, art. 25 of the Government’s Ordinance no. 43/2000 on the protection of archaeological heritage and the declaration of archaeological sites as areas of national interest, republished, with subsequent amendments, in relation to art. 217 par. (1), (2) and (5) of the aforementioned code, with application of art. 33 a) of the same code.

However, the evidence gathered in the case led to the conclusion that the defendant was not aware of, in the manner the law stipulates, the special statute of the building, namely a historical monument, under the protection of which the equipment and installations were, which is why his acquittal is required.

Key words: acquittal, destruction, execution of construction works without authorization, offense, judicial qualification, historical monument, archaeological site.

I. Prezentare speță. Prin Sentința penală nr. 168/2013, pronunțată de către Judecătoria Rădăuți în dosarul nr. 6717/285/2011, s-a dispus achitarea inculpatului P.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în:

– art. 54 alin. (1) și (2) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice[1], republicată, cu modificările și completările ulterioare[2], raportat la art. 217 alin. (1), (2) și (5) din Codul penal anterior (în continuare C.pen. din 1969)[3];

– art. 24 alin. (1) lit. a) raportat la art. 3 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții[4], republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin schimbarea încadrării juridice din art. 24 alin. (1) lit. a) și alin. (2) raportat la art. 3 lit. b) din Legea nr. 50/1991;

– art. 25 din Ordonanța Guvernului nr. 43/2000 privind protecția patrimoniului arheologic și declararea unor situri arheologice ca zone de interes național[5], republicată, cu modificările și completările ulterioare[6], raportat la art. 217 alin. (1), (2) și (5) C.pen. din 1969 prin schimbarea încadrării juridice din art. 25 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2000[7] raportat la art. 217 alin. (1), (2) și (5) C.pen. din 1969.

Sentința penală sus-menționată a rămas definitivă la data de 12 martie 2015 prin Decizia penală nr. 228/2015 a Curții de Apel Suceava, prin care s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți și persoana vătămată Ministerul Culturii – Direcția Județeană pentru Cultură Suceava.

S-a arătat în actul de sesizare a instanței – rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți – că prin adresa nr. 990 din 16 iunie 2010 a Direcției pentru Cultură și Patrimoniu Național din cadrul Ministerului Culturii și Patrimoniului Național s-a înaintat la Inspectoratul de Poliție Județean Suceava sesizarea Primăriei orașului Solca cu privire la efectuarea unei serii de dezafectări ale utilajelor din cadrul Fabricii de Bere – monument istoric, datat din secolul al XIX-lea, cu numărul (…) în Lista Monumentelor, aflat pe raza localității amintite, activități care nu ar fi fost autorizate.

La data de 16 iulie 2010, a fost efectuată o percheziție în incinta monumentului istoric – Fabrica de Bere Solca, ocazie cu care au fost constatate următoarele:

Instalațiile vechi ale fabricii au fost dezafectate și demontate în mare parte, prin tăierea cu diferite mijloace, după care au fost scoase și depozitate în incinta fabricii, corpul C17 fiind spart, realizându-se astfel o deschizătură prin care au fost scoase elemente ale unor instalații.

În curtea de la intrare, erau depozitate o serie de utilaje second-hand cu destinație necunoscută, în fața corpurilor C16 și C21, identificate în planul de situație, iar în corpul de clădire C21, s-au identificat o serie de goluri, create în scopul scoaterii pieselor din interior, corpul de clădire având instalațiile demontate, în proporție de peste 80%. O serie de piese susceptibile a face parte din patrimoniu erau depozitate aleatoriu, în interior, iar în exterior, erau depozitate diverse componente de instalații tehnologice dezafectate.

În zona corpurilor C22, C27, C28 și C30, au fost depozitate cantități mari de pământ rezultat din excavarea pentru crearea unui acces la subsolul corpului C8-C9, Paraclisul Sf. Gheorghe al fostei Mănăstiri Solca, iar pe axul central al corpului C9, s-a efectuat un acces prin spargerea zidului la nivelul subsolului, în scopul scoaterii tancurilor unde se desfășura una din fazele de prelucrare a berii.

Prin adresa nr. 1848 din 15 iulie 2010, Inspectoratul de Poliție Județean Suceava a solicitat Direcției pentru Cultură și Patrimoniu Național Suceava să înainteze un raport, cuprinzând constatările făcute de către specialiștii din cadrul acestei direcții.

În adresa nr. 1287 din 26 iulie 2010, Direcția pentru Cultură și Patrimoniu Național Suceava a comunicat aceleași aspecte constatate cu ocazia efectuării percheziției. S-a relevat faptul că, prin activitățile întreprinse în incinta monumentului istoric Fabrica de Bere Solca, anumite componente ale acestui monument au fost distruse, altele, puternic degradate, punându-se în pericol stabilitatea construcției, care necesită operațiuni urgente de consolidare și restaurare.

Prin adresa nr. 2309 din 19 iulie 2010, Inspectoratul de Poliție Județean Suceava a solicitat Complexului Muzeal Bucovina să desemneze un specialist arheologic pentru a se pronunța cu privire la distrugerile din incinta Fabricii de Bere Solca.

În Raportul nr. 2429 din 27 iulie 2010 al Complexului Muzeal Bucovina din cadrul Consiliului Județean Suceava, s-au stabilit distrugerile de patrimoniu cultural din cadrul Fabricii de Bere Solca și al Mănăstirii Solca, ansamblu arhitectonic monumental, datând din anul 1622. În același raport,   s-a atestat faptul că, în încăperea C17, utilajele existente din perioada de funcționare a fabricii au fost dezasamblate și evacuate din interior, la fața locului păstrându-se doar trei cazane, cu accesoriile lor. De asemenea, s-a atestat faptul că, în încăperea C21-demisol, existau benzi transportoare din material textil, cu cupe metalice, iar în corpul C21, toate utilajele care au făcut parte din dotarea acestei locații au fost dezafectate și evacuate, cu excepția a patru rânduri a câte trei stâlpi din cărămidă, destinați a susține o cuvă metalică în suprafață de aproximativ 70-80 metri pătrați.

S-a constatat faptul că zidul de interior al Mănăstirii Solca a fost străpuns pe o lungime de 4,6 metri și pe o înălțime de 4,00 metri, fiind extrasă prin demantelare, din același zid, o cantitate de aproximativ 38 metri cubi de piatră, în condițiile în care aceasta fusese pusă în operă ca parte integrantă a zidăriei originale, la data edificării zidului de incintă, înscris în Lista Monumentelor sub numărul de cod (…) și considerat el însuși monument istoric, ca parte a întregului ansamblu.

La sud de zidul de incintă al Mănăstirii Solca, în suprafața ocupată din punct de vedere planimetric de clădirea C8 și inclusiv dincolo de aceasta, pe o lărgime de 5 metri spre sud, a fost distrusă prin excavare cu mijloace mecanice întreaga stratigrafie a unei suprafețe de teren de circa 45 metri pătrați, suprafață care, din punct de vedere patrimonial, reprezintă sit arheologic, în directă legătură cu existența multiseculară a ansamblului arhitectonic monumental al Mănăstirii Solca.

S-a mai atestat că, prin intervenția neautorizată și neavizată atât asupra segmentului de zidărie al incintei fortificate a Mănăstirii Solca, cât și asupra sitului arheologic existent în clădirea C8, s-a determinat distrugerea ireversibilă a depunerilor cu caracter istoric și arheologic în suprafața de teren sus-menționată.

În raportul sus-menționat, s-a concluzionat că distrugerea sitului arheologic, chiar parțială, este ilegală, întrucât a fost efectuată fără prezența unui arheolog, care să fi aplicat metode științifice de decopertare, iar suprafața de teren excavată de către beneficiar a devenit lipsită de orice posibilitate de cercetare științifică a realităților stratigrafice existente acolo, cu excepția cazurilor în care s-ar decide, în regim de urgență, efectuarea unor lucrări de profilare a staturilor șanțului rezultat.

În același raport, s-a mai constatat că autorul acestuia nu dispune de cunoștințele și deprinderile necesare calculării din punct de vedere financiar a valorii prejudiciului înregistrat odată cu distrugerile relatate în raport, expertiza în acest scop putând fi efectuată numai de către persoanele înscrise în Asociația Națională a Evaluatorilor din România.

Din cele anterior expuse a rezultat fără putință de tăgadă că inculpatul P.A. a efectuat lucrări neautorizate la Fabrica de Bere Solca și beciurile acesteia ce au ținut anterior de Mănăstirea Solca. Este evident că a recurs la manopere de decupare a unor spații din zid pentru evacuarea instalațiilor și utilajelor, operațiuni efectuate în vederea repunerii în funcțiune.

Aceste acțiuni săvârșite de către inculpatul P.A. dau conținut laturii obiective a infracțiunii de distrugere și a celei de efectuare a unor lucrări de construire fără autorizație de construire.

Aceste acțiuni, pentru a angaja răspunderea penală a inculpatului, potrivit textelor de lege presupus a fi încălcate, trebuie să fie îndreptate împotriva unui monument istoric, iar inculpatul să acționeze cunoscând acest aspect, numai într-o astfel de situație putându-se reține și existența elementului subiectiv, respectiv vinovăția sub forma intenției.

Din ansamblul probator administrat în cauză a rezultat că inculpatul P.A. nu a luat cunoștință, în modalitatea prevăzută de lege, de statutul special al imobilului, acela de monument istoric, sub protecția căruia se aflau de altfel și utilajele și instalațiile interioare. Instanța a constatat că fostul proprietar nu a notificat următorului proprietar aspectele cu privire la calificarea imobilului și obligațiile ce-i revin în această calitate.

În favoarea necunoașterii acestui aspect, instanța a avut în vedere și conduita avută de către inculpat după notificarea adresată de Primăria orașului Solca, rezultând fără dubiu că acesta nu a mai săvârșit alte acțiuni/intervenții asupra construcțiilor instalațiilor, dovedind în acest fel bună-credință. De asemenea, a mai reținut instanța în același sens și faptul că inculpatul a făcut demersuri pentru intrarea în legalitate, solicitând eliberarea certificatului de urbanism și autorizație de construire.

Nefiind îndeplinite obligațiile de către proprietarul inițial și neputându-se reține o culpă în sarcina inculpatului, instanța a apreciat că faptelor le lipsește elementul subiectiv, respectiv intenția.

S-a considerat că, din aceleași considerente, nu subzistă nici infracțiunea prevăzută în art. 24 lit. a) raportat la art. 3 lit. b) din Legea nr. 50/1991, întrucât privește efectuarea de lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum și orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează să fie efectuate la construcții reprezentând monumente istorice, inclusiv la anexele acestora, identificate în același imobil – teren și/sau construcții, la construcții amplasate în zone de protecție a monumentelor și în zone construite protejate, stabilite potrivit legii, ori la construcții cu valoare arhitecturală sau istorică deosebită, stabilite prin documentații de urbanism aprobate.

Referitor la fapta de efectuare a oricăror lucrări care pot afecta siturile arheologice, în absența certificatului de descărcare de sarcină arheologică, se consideră distrugere a monumentelor istorice, fiind necesară cunoașterea clasificării imobilului ca monument istoric de către inculpat, condiție neîndeplinită față de cele expuse, instanța a apreciat că nu poate fi angajată răspunderea penală a acestuia.

În consecință, pentru toate cele expuse și având în vedere și principiul potrivit căruia îndoiala profită celui acuzat, s-a dispus achitarea inculpatului P.A. sub aspectul faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

De asemenea, s-a luat act că, în cauză, nu există constituire de parte civilă, persoanele vătămate nemanifestându-și voința în acest sens.

Împotriva Sentinței penale nr. 168/2013 a Judecătoriei Rădăuți au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți și persoana vătămată Direcția Județeană pentru Cultură Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, cât și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 alin. (2) din noul Cod de procedură penală (în continuare C.pr.pen.), instanța de control judiciar a constatat apelurile neîntemeiate.

Astfel, așa cum a reținut în mod corect și prima instanță, elementul definitoriu al presupuselor fapte pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și care ar contura vinovăția sub forma intenției, îl constituie calificarea imobilului distrus/degradat ca fiind monument istoric.

Din înscrisul aflat în dosarul de urmărire penală a rezultat că Fabrica de Bere situată în orașul Solca și datată din secolul XIX figurează la poziția numărul (…) pe lista monumentelor istorice 2004.

Prin procesul-verbal de constatare, planșele-foto, precum și prin raportul întocmit de către Consiliul Județean Suceava – Complexul Muzeal Bucovina s-a reținut faptul că la Fabrica de Bere Solca și beciurile Mănăstirii Solca s-au produs dezafectări de utilaje și instalații industriale vechi prin tăiere și/sau dezmembrare și, de asemenea, săpături și excavări.

Conform notei încheiate la 3 august 2010 de către inginerul T.C., șef Serviciu control și inspecție din cadrul Direcției Județene pentru Cultură Suceava, la data menționată anterior, s-a constatat că la Fabrica de Bere Solca, la partea de clădire nouă, iar nu la cea veche ce datează din anul 1890 (la care nu s-a intervenit), a fost executată o lucrare pentru evacuarea utilajului vechi.

Potrivit art. 36 alin. (4) din Legea nr. 422/2001, referitor la înstrăinarea, închirierea sau concesionarea imobilelor-monumente istorice, proprietarii acestora au următoarele obligații:

a) să înștiințeze în scris Direcția pentru cultură, culte și patrimoniul cultural național județeană, respectiv a municipiului București, despre intenția de a înstrăina monumentul istoric, în vederea exercitării dreptului de preemțiune al statului sau, după caz, al unității administrativ-teritoriale, în condițiile prezentei legi;

b) să notifice viitorului proprietar, chiriaș sau concesionar regimul juridic al monumentului istoric pe care îl deține, precum și Obligația privind folosința monumentului istoric;

c) să înștiințeze în scris Direcția pentru cultură, culte și patrimoniul cultural național județeană, respectiv a municipiului București, despre schimbarea proprietarului sau a administratorului în termen de 15 zile de la data încheierii contractelor, potrivit legii, și să transmită acesteia o copie de pe acte.

În speță, așa cum rezultă din extrasul de carte funciară pentru informare, S.C. BERE COMPANY SOLCA s-a intabulat cu dreptul de proprietate dobândit prin hotărâre judecătorească, respectiv Sentința civilă nr. 1875/2004, iar la data de 11 august 2006 a fost intabulat dreptul de interdicție de înstrăinare și grevare în favoarea B.C.R. Rădăuți pentru un contract în valoare de 260.000 euro, cartea funciară neconținând alte mențiuni, inclusiv aceea de notificare a noului proprietar cu privire la calitatea de monument istoric al imobilelor în litigiu.

De asemenea, potrivit răspunsului la obiectivul nr. 3 al expertizei, a extrasului de carte funciară, documentației cadastrale, precum și contractului de vânzare-cumpărare, beciul la care s-a intervenit este proprietatea S.C. BERE COMPANY SOLCA; în contractul de vânzare-cumpărare nr. 1795 din 17 mai 2004 nu se face mențiunea că proprietatea tranzacționată figurează pe lista monumentelor istorice, obligația de a înscrie în cartea funciară calitatea de monument istoric în termen de 30 de zile de la data publicării ordinului de clasare prevăzută în art. 16 din Legea nr. 422/2001 nu a fost respectată nici de proprietarul originar.

Nu se poate reține susținerea apelanților că inculpatul, în calitatea sa de asociat și de administrator al societății, ar fi știut că fabrica este monument istoric, atât timp cât, din istoricul depus ca probă la dosar, nu rezultă decât că, după anul 1990, S.C. BERE COMPANY S.R.L. SOLCA a avut mai mulți proprietari și administratori, printre care și pe inculpatul P.A. (care a dobândit în anul 2007 calitatea de coasociat al firmei, în anul 2008 calitatea de administrator cu puteri depline până în anul 2009, când s-a retras din societate, pentru ca, în final, să redobândească această calitate de la numitul M.G., fost administrator până la 15 iunie 2010), dar nu și faptul că s-ar fi adus vreodată la cunoștința vreunui nou proprietar că fabrica se bucură de regimul Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.

De altfel, nici Primăria orașului Solca nu a avut până la momentul nașterii litigiului vreo evidență din care să rezulte că imobilul este monument istoric, atâta vreme cât a perceput de la fabrică impozite și taxe, deși Legea nr. 422/2001 scutește monumentele istorice de la plata impozitelor pe terenuri și clădiri.

Inculpatul P.A. a fost numit administrator ultima oară, așa cum s-a arătat mai sus, la data de 15 iunie 2010, de către fostul asociat unic și administrator M.G., prin procura nr. 1773 încheiată la aceeași dată la Birul Notarului Public C.I., așa încât, corespondența primăriei cu această firmă până la această dată se putea face prin intermediul administratorului M.G., și nu prin intermediul inculpatului.

Cu privire la adresa nr. 2085 din 26 mai 2010, invocată de către persoana vătămată Direcția Județeană pentru Cultură Suceava, prin care Primăria orașului Solca solicita S.C. BERE COMPANY S.R.L. SOLCA să sisteze lucrările de săpături din incinta monumentului, pe lângă faptul că nu există la dosar o dovadă a comunicării acestei adrese, în situația în care totuși s-ar fi comunicat până la data de 15 iunie 2010, inculpatul nu avea nicio calitate la respectiva societate.

Referitor la adresa emisă de către S.C. BERE COMPANY S.R.L. SOLCA către primărie, sub nr. 8 din 25 iunie 2010, de care, de asemenea, s-a prevalat aceeași apelantă, adresă prin care societatea cerea primăriei scutirea de la plata impozitelor pe teren și clădiri, conform art. 41 din Legea nr. 422/2001, se poate reține că, începând cu 16 iunie 2010, când fabrica a fost inspectată de către reprezentanți ai Direcției Județene pentru Cultură Suceava și ai Inspectoratului de Poliție Județean Suceava, inculpatul aflase deja regimul juridic al imobilelor în litigiu. Se constată însă că, începând cu această dată, inculpatul a sistat orice lucrare la imobilele în cauză și a făcut demersuri pentru intrarea în legalitate.

Prin urmare, se observă, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, că la dosar nu există probe certe din care să rezulte că inculpatul ar fi desfășurat lucrări de dezasamblare după data când a luat cunoștință despre calitatea de monumente istorice ale bunurilor în discuție, astfel încât nu se poate vorbi despre o vinovăție în comiterea infracțiunilor de care este acuzat, motiv pentru care, soluția primei instanțe, de achitare a acestuia, este legală și temeinică.

Cât privește cererea persoanei vătămate Ministerul Culturii – Direcția Județeană pentru Cultură Suceava, de restabilire a situației anterioare, se constată că aceasta este tardivă, conform dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Codul de procedură penală anterior (în continuare C.pr.pen. din 1969), în vigoare la data sesizării primei instanțe, dispoziții care prevedeau că persoana vătămată se putea constitui parte civilă cel mai târziu până la citirea actului de sesizare.

Or, așa cum a reținut în mod corect și prima instanță, în cauză nu a existat o constituire de parte civilă, astfel că o astfel de pretenție ridicată în fața instanței de apel nu ar putea fi primită fără încălcarea dispozițiilor legale mai sus-invocate.

(C. Ap. Suceava, S. pen., Dec. pen. nr. 228/2015)

II. Notă parțial aprobativă. 1. Într-adevăr, inculpatul nu a cunoscut faptul că imobilul era monument istoric, astfel că soluția nu putea fi decât aceea de achitare, existând astfel cauza de neimputabilitate a erorii.

2. În ceea ce privește fapta de executare de lucrări fără autorizație de construire sau de desființare ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, încadrarea juridică este în art. 24 lit. a) combinat cu art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991[8].

3. Având în vedere că au intervenit modificări legislative până la soluționarea definitivă a cauzei, încadrarea juridică a faptelor sus-menționate este în:

– art. 253 alin. (1), (3) și (5) din noul Cod penal (în continuare C.pen.)[9];

– art. 24 lit. a) combinat cu art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991;

– art. 25 din Ordonanța Guvernului nr. 43/2000, toate cu aplicarea art. 5 și art. 38 alin. (1) C.pen.[10]

4. Potrivit art. 25 alin. (3) C.pr.pen.[11], instanța, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, are obligația să se pronunțe, printre altele, cu privire la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii; aceeași situație era și în reglementarea anterioară (art. 348 C.pr.pen. din 1969).

[1] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 noiembrie 2006.

[2] În prezent, art. 54 din Legea nr. 422/2001 este abrogat.

[3] În art. 217 C.pen. din 1969 era incriminată fapta de distrugere.

[4] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004.

[5] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 951 din 24 noiembrie 2006.

[6] În prezent, art. 25 din Ordonanța Guvernului nr. 43/2000 are următorul conținut:

,,Efectuarea oricăror lucrări care pot afecta siturile arheologice, în absența certificatului de descărcare de sarcină arheologică, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.”

[7] Ordonanța sus-menționată se referă la aprobarea amendamentelor, convenite prin schimbul de scrisori din 10 martie 2000, la Acordul de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare privind Proiectul de dezvoltare instituțională a sectorului privat, în valoare de 25 milioane dolari S.U.A., semnat la Washington D.C. la 17 iunie 1999, și la modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 40/1999 pentru ratificarea acestui acord.

[8] ,,Art. 24

Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă următoarele fapte:

a) executarea fără autorizație de construire sau de desființare ori cu nerespectarea prevederilor acesteia a lucrărilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), c), e) și g), cu excepțiile prevăzute de lege;

b) continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente, potrivit legii;

c) întocmirea ori semnarea documentațiilor tehnice – D.T. necesare pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, precum și a proiectelor tehnice și a documentațiilor de execuție, pentru alte specialități decât cele certificate prin diplomă universitară, în condițiile prevăzute la art. 9.”

,,Art. 3

(1) Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru:

[..]

b) lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum și orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează să fie efectuate la toate categoriile de monumente istorice prevăzute de lege – monumente, ansambluri, situri – inclusiv la anexele acestora, identificate în același imobil – teren și/sau construcții, la construcții amplasate în zone de protecție a monumentelor și în zone construite protejate, stabilite potrivit legii, ori la construcții cu valoare arhitecturală sau istorică deosebită, stabilite prin documentații de urbanism aprobate;

[…]”

[9] ,,Art. 253. Distrugerea

(1) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun aparținând altuia ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum și înlăturarea măsurilor luate se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

[…]

(3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) privește bunuri care fac parte din patrimoniul cultural, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

[…]

(5) Dispozițiile prevăzute în alin. (3) și alin. (4) se aplică chiar dacă bunul aparține făptuitorului.

[…]”

[10] ,,Art. 5. Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei

(1) În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile.”

,,Art. 38. Concursul de infracțiuni

(1) Există concurs real de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracțiuni și atunci când una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni.

[…]”

[11] ,,Art. 25. Rezolvarea acțiunii civile în procesul penal

[…]

(3) Instanța, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunță cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris sau la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.

[…]”