ABSTRACT

In case of committing of an offence during the surveillance term of the suspension of the execution of the penalty under surveillance, and the previous penalty is of 1 year of imprisonment, there are not accomplished the conditions provided in of the New Criminal Code, which is the more favorable law, for retaining the state of relapse and the arithmetic accumulation of the penalties, the treatment of the plurality of offences thus being achieved according to art. 4 par. (2) from the same code, in the way that the penalty for the new offence and the previous penalty are cumulated according to the regulations from the concurrence of offences.

The defendant cannot be obliged to the payment of the judicial expenses advanced by the state consisting in the pro bono lawyer’s fee.

Key words: the relapse, the suspension of the execution of the penalty under surveillance, the more favorable criminal law, the judicial expenses.

I. Prezentare speță. Prin Sentința penală nr. 1751/2014, pronunțată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, în dosarul nr. 1157/225/2014, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice.

În baza art. 86 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice[1], republicată, cu modificările și completările ulterioare[2], cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) din Codul penal anterior (în continuare C.pen. din 1969), art. 5 din noul Cod penal (în continuare C.pen.) și art. 320¹ alin. (7) din Codul de procedură penală anterior (în continuare C.pr.pen. din 1969), a fost condamnat inculpatul V.C.N. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 87 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002[3] cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C.pen. din 1969, art. 5 C.pen. și art. 320¹ alin. (7) C.pr.pen. din 1969, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 și art. 34 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen., au fost contopite pedepsele sus-menționate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare în regim de detenție.

În baza art. 86⁴ C.pen. din 1969, a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată aceluiași inculpat, prin Sentința penală nr. 770/2011 a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 1751/2014 a aceleiași instanțe, în total inculpatul V.C.N. urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare în regim de detenție.

Prin aceeași sentință, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei reprezentând 50% din onorariul pentru avocatul Ș.Ș., apărător desemnat din oficiu potrivit delegației nr. 532/04.02.2014.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin nr. 983/P/2013 din 30 ianuarie 2014, a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul V.C.N. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat și refuzul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prevăzute în art. 86 alin. (2) și în art. 87 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002.

S-a reținut că, în noaptea de 24/25 februarie 2013, în jurul orei 1,20, inculpatul V.C.N. a condus autoturismul marca Ford, pe strada Eroii de la Cerna, din municipiul Drobeta-Turnu Severin, având permisul de conducere anulat, și fiind oprit în trafic de un echipaj de poliție, la solicitarea acestora, a refuzat să se supună testării cu aparatul etilotest și recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Analizând actele și lucrările dosarului, a probelor administrate, respectiv procesul-verbal de constatare, procesul-verbal de depistare, adresa nr. 22842/3.04.2013 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, declarațiile martorilor C.F.L. și F.S.D., precum și declarațiile inculpatului, instanța de fond a constatat următoarele:

În noaptea de 24/25 februarie 2013, în jurul orei 1,20, lucrătorii de poliție, efectuând controlul traficului rutier pe raza municipiului Drobeta-Turnu Severin, au oprit în trafic, pentru control, pe str. Eroii de la Cerna, autoturismul marca Ford.

S-a procedat la legitimarea conducătorului auto în persoana inculpatului V.C.N., acesta declarând că permisul de conducere i-a fost anulat în anul 2011, ca urmare a unei condamnări definitive pentru o infracțiune la regimul circulației rutiere.

Întrucât inculpatul emana miros specific de alcool, lucrătorii de poliție i-au solicitat să fie testat cu aparatul etilotest, însă acesta a refuzat.

De asemenea, inculpatul a refuzat să-i fie recoltate probe biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei.

Din adresa nr. 22842/03.04.2013 a Serviciului Rutier rezultă faptul că, la data de 25 februarie 2013, inculpatul V.C.N. figurează cu dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice „anulat”, din data de 3 mai 2011, întrucât prin Sentința penală nr. 770/2011 a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunile prevăzute în art. 87 alin. (1)[4] și în art. 86 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, în raport cu care sunt incidente dispozițiile referitoare la recidiva postcondamnatorie prevăzută în art. 37 alin. (1) lit. a) C.pen. din 1969.

Faptele inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, având permisul de conducere anulat, și de a refuza recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei întruneau elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute în art. 86 alin. (2) și în art. 87 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002.

S-a apreciat că noul Cod penal nu este lege penală mai favorabilă, chiar dacă potrivit reglementărilor sale, nu mai sunt incidente dispozițiile referitoare la recidivă, deoarece având în vedere modalitatea de aplicare a pedepselor în cazul săvârșirii mai multor infracțiuni, legea penală mai favorabilă este vechiul Cod penal (cel din 1969).

Prin urmare, instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice.

Vinovăția inculpatului a rezultat din coroborarea declarațiilor de recunoaștere ale inculpatului cu declarațiile martorilor C.F.L. și F.S.D., care au asistat la verificările efectuate de organele de poliție, procesul-verbal de constatare și adresa nr. 22842/03.04.2013 a Serviciului Rutier.

Inculpatul nu s-a aflat la prima încălcare a legii penale, are în antecedente o condamnare la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

Pe parcursul cercetărilor a avut o conduită sinceră, recunoscând și regretând săvârșirea faptelor, are un nivel de instrucție școlară mediu (11 clase), este căsătorit, are în întreținere doi copii minori, lucrează ca vulcanizator auto.

În raport cu aceste criterii și ținând seama de gradul de pericol social al faptelor, frecvența infracțiunilor la regimul circulației, efectele asupra siguranței în trafic, precum și incidența dispozițiilor art. 320¹ alin. (7) C.pr.pen. din 1969 privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, instanța a aplicat inculpatului pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege, de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având permisul de conducere anulat, și de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de refuz de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, interzicându-i, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Cum infracțiunile deduse judecății au fost comise de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, acestea sunt concurente, astfel că, în baza art. 33-34 C.pen. din 1969 s-a dispus contopirea acestora și executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, precum și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. din 1969, în condițiile art. 71 alin. (2) din același cod, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Potrivit art. 86⁴ C.pen. din 1969, dacă în cursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

Instanța a reținut că inculpatul V.C.N. a comis infracțiunile deduse judecății la data de 25 februarie 2013, în cursul termenului de supraveghere de 3 ani, astfel că a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 770/2011 a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin și a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, în total inculpatul V.C.N. urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare în regim de detenție.

Împotriva Sentinței penale nr. 1751/2014, pronunțată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin,  a declarat apel inculpatul V.C.N., criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, pe care le-a apreciat ca fiind prea aspre în raport cu circumstanțele sale personale, conduita sinceră din timpul procesului, împrejurarea că are doi copii minori în întreținere și își câștigă existența în mod onest.

Examinând sentința penală apelată, prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 417 C.pr.pen., Curtea de Apel Craiova a constatat că apelul formulat de inculpat este fondat, pentru următoarele considerente:

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, astfel cum au fost reținute în actul de sesizare, solicitând ca judecata să se facă conform procedurii simplificate reglementate de dispozițiile art. 374-375 și art. 396 alin. (10) C.pr.pen.

Instanța de fond, uzând de argumentele factuale rezultate din probatoriul administrat și cu o argumentare juridică pertinentă, a reținut o corectă situație de fapt.

Probatoriul administrat în faza urmăririi penale a evidențiat că, în noaptea de 24/25 februarie 2013, inculpatul V.C.N. a condus autoturismul marca Ford, pe str. Eroii de la Cerna, din municipiul Drobeta-Turnu Severin, deși avea permisul de conducere anulat, și a respins solicitarea organelor de poliție de a se supune testării cu aparatul etilotest și respectiv de a se deplasa la o unitate sanitară pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Așa fiind, în mod temeinic, a hotărât instanța de fond că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

În cursul judecății la instanța de fond, respectiv la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare noul Cod penal (Legea nr. 286/2009[5], cu modificările și completările ulterioare), care a incriminat în dispozițiile art. 335 alin. (2) și, respectiv, art. 337 faptele reținute în sarcina inculpatului, ceea ce reclama ca instanța de fond să facă aplicarea dispozițiilor art. 5 din același cod, stabilind astfel care dintre legile penale succesive este mai favorabilă inculpatului.

În speță, instanța de fond nu s-a aplecat asupra acestui aspect, cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptelor în dispozițiile art. 335 alin. (2) și în art. 337 C.pen. fiindu-i respinsă fără nicio motivare, făcându-se doar o trimitere abstractă la „modalitatea de aplicare a pedepselor în cazul săvârșirii mai multor infracțiuni”.

Examinând cazurile de aplicare a legii penale mai favorabile în raport cu situația inculpatului, instanța de apel a reținut următoarele:

Infracțiunea ce era prevăzută în art. 86 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 este sancționată de noul Cod penal cu aceeași pedeapsă ca și în reglementarea anterioară, respectiv cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă [art. 335 alin. (2)].

În schimb, pentru infracțiunea de refuz de a se supune prelevării de mostre biologice, noul Cod penal (art. 337) stabilește pedeapsa închisorii în limite semnificativ mai reduse (de la 1 la 5 ani) în raport cu reglementarea anterioară [de la 2 la 7 ani, potrivit art. 87 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002].

În ceea ce privește tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, după ce a optat pentru pedepse orientate spre minimul special prevăzut de textele legale incriminatoare (6 luni, respectiv 2 ani), instanța de fond a procedat la contopirea acestora potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C.pen. din 1969, fără aplicarea vreunui spor, neobservând că proporționalizând în același mod pedepsele (în imediata apropiere a minimului special), chiar în urma contopirii cu un spor fix și obligatoriu potrivit noului Cod penal (art. 39), se obținea o pedeapsă rezultantă mult mai mică decât cea de 2 ani închisoare.

Deopotrivă, instanța de fond nu a observat nici diferența de regim juridic al revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 770/2011 a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, sub imperiul noului Cod penal, nemaifiind incidentă starea de recidivă postcondamnatorie, ci pluralitatea intermediară [a se vedea art. 41 alin. (1)[6], art. 44 alin. (1)[7] și art. 96 alin. (4) și (5) C.pen.[8]]. În cauză, pedeapsa anterioară este de 1 an închisoare, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 41 alin. (1) C.pen. pentru reținerea stării de recidivă și cumularea aritmetică a pedepselor, tratamentul pluralității de infracțiuni se realizează în acest caz potrivit art. 44 alin. (2) C.pen., în sensul că pedeapsa pentru noua infracțiune și pedeapsa anterioară se contopesc potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni [prevăzute în art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen.[9]].

În concluzie, instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 5 C.pen., stabilind atât pedepsele componente, cât și pedeapsa rezultantă pe baza legii vechi, defavorabilă inculpatului.

În atari condiții, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C.pr.pen., instanța de apel a admis apelul inculpatului, cu consecința desființării în totalitate a sentinței penale apelate, și, rejudecând, în baza art. 386 C.pr.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în actul de sesizare, după cum urmează:

– din infracțiunea prevăzută în art. 86 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C.pen. din 1969 în infracțiunea prevăzută în art. 335 alin. (2) C.pen.;

– din infracțiunea prevăzută în art. 87 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C.pen. din 1969 în infracțiunea prevăzută în art. 337 C.pen.

Așadar, în baza art. 335 alin. (2) C.pen. cu aplicarea art. 5 din același cod și art. 396 alin. (10) C.pr.pen., instanța de apel l-a condamnat pe inculpatul V.C.N. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

Tot astfel, în baza art. 337 C.pen. cu aplicarea art. 5 din același cod și art. 396 alin. (10) C.pr.pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare.

Apoi, în baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen., instanța de apel a contopit pedepsele stabilite mai sus în pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 luni închisoare, la care a adăugat sporul de 2 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în total 1 an închisoare.

Deopotrivă, în baza art. 96 alin. (4) C.pen., a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 770/2011 a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Prin urmare, în baza art. 96 alin. (5) C.pen. cu aplicarea art. 44 alin. (1) și (2) și art. 39 alin. (1) lit. b), ambele din același cod, instanța de apel a contopit pedeapsa de 1 an închisoare a cărei suspendare sub supraveghere a executării fusese revocată cu pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, astfel cum a fost stabilită mai sus, inculpatul V.C.N. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare, la care a adăugat sporul de 4 luni închisoare, în total 1 an și 4 luni închisoare în regim de detenție.

În fine, constatând că în mod nelegal a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare constând în onorariul apărătorului din oficiu la instanța de fond, contrar dispozițiilor art. 274 alin. (1) C.pr.pen., instanța de apel a înlăturat această statuare a instanței de fond, iar, pe cale de consecință, a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea fondului.

(C. Ap. Craiova, S. pen. și pentru cauze cu minori, Dec. nr. 175/2015)

II. Notă aprobativă. 1. Potrivit art. 16 din Legea nr. 187/2012, măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după intrarea în vigoare a noului Cod penal, până la împlinirea termenului de încercare stabilit prin hotărârea de condamnare; pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 C.pen., instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere.

În conformitate cu art. 5 alin. (1) C.pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Având în vedere, în special, efectele suspendării potrivit legilor penale succesive – Codul penal din 1969 și noul Cod penal –, instanța de apel a identificat, pe drept cuvânt, legea nouă ca fiind mai favorabilă inculpatului.

2. Dispozițiile art. 274 alin. (1) C.pr.pen.[10] sunt clare în cazul nesuportării de către inculpați și suspecți a cheltuielilor judiciare avansate de stat privind avocații din oficiu desemnați de organele judiciare; acestea rămân în sarcina statului.

[1] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006.

[2] În prezent, dispozițiile art. 86 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 se regăsesc în art. 335 alin. (2) C.pen.

[3] În prezent, dispozițiile art. 87 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 se regăsesc în art. 337 C.pen.

[4] În prezent, dispozițiile art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 se regăsesc în art. 336 alin. (1) C.pen.

[5] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009.

[6] ,,Art. 41. Recidiva

(1) Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare (sublinierea noastră – Gh. Ivan).

[…]”

[7],,Art. 44. Pluralitatea intermediară

(1) Există pluralitate intermediară de infracțiuni când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă (sublinierea noastră – Gh. Ivan).

[…]”

[8] ,,Art. 96. Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere

[…]

(4) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, descoperită până la împlinirea termenului și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.

(5) Pedeapsa principală pentru noua infracțiune se stabilește și se execută, după caz, potrivit dispozițiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară (sublinierea noastră – Gh. Ivan).

[…]”

[9] ,,Art. 39. Pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni

(1) În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează:

[…]

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;

[…]”

[10] ,,Art. 274. Plata cheltuielilor avansate de stat în caz de renunțare la urmărirea penală, condamnare, amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea pedepsei

(1) În caz de renunțare la urmărirea penală, condamnare, amânare a aplicării pedepsei sau renunțare la aplicarea pedepsei, suspectul sau, după caz, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind avocații din oficiu și interpreții desemnați de organele judiciare, care rămân în sarcina statului (sublinierea noastră – Gh. Ivan).

[…]”.