Evenimentele revoluției române din decembrie 1989 continuă să se afle în atenția presei străine preocupate îndeosebi de aspectele senzaționale ale acestora. Astfel, cunoscuta revistă „Paris Match”, în numărul său din 24 mai a.c. publică sub semnătura lui Philippe Lemire articolul intitulat: „Enigma Ceaușescu”, cu subtitlul „Dovada că dictatorul român a fost lovit înaintea execuției”.

Având ca punct de pornire o fotografie color prezentându-l pe fostul dictator român depus la morga Spitalului militar București, articolul tinde să acrediteze ideea că, înaintea execuției, Nicolae Ceaușescu ar fi fost lovit, poate torturat sau, chiar mai mult, ar fi fost ucis, după care s-ar fi înscenat punerea în executare a hotărârii judecătorești de condamnare la moarte.

Pentru a ajunge la aceste supoziții, autorul articolului susține că a prezentat fotografia unor specialiști (expert criminalist, medic legist și magistrați) care, examinând-o, ar fi formulat următoarele concluzii:

1. Unele urme de pe frunte și de la rădăcina nasului pot sugera că Nicolae Ceaușescu a fost lovit înaintea morții sale. Dar, pentru a concluziona că el a fost „torturat” sau nu, ar trebui făcută o autopsie, care ar fi încă posibilă dacă o comisie internațională ar primi de la autoritățile române autorizația de a exhuma corpul. Rana din frunte poate să fi fost provocată de o căzătură, dar rana de la nas, probabil nu.

2. Există două răni sângerânde la nivelul femuralei și al gleznei din care nu a curs sânge. Sângele (puțin n.n.) care impregnează batistele de hârtie pare să acrediteze versiunea după care gloanțele au perforat corpul atunci când sângele deja nu mai circula. În alți termeni, se poate spune că Ceaușescu era deja mort atunci când a fost împușcat.

3. Sângele în ureche nu este decât o sângerare normală de glonț tras în craniu.

Pentru a face aprecieri asupra valorii concluziilor sus-menționate este necesar să observăm că ele au fost formulate nu în urma examinării cadavrului, ci a unei fotografii color a acestuia, executată aproximativ din profil partea stângă. Lipsind fotografiile de detaliu ale leziunilor și având o imagine vagă a acestora, din profil, nu se pot formula afirmații cu valoare de certitudine cu privire la mecanismul producerii lor.

În ipoteza în care cele două pete roșii de pe frunte și rădăcina nasului sunt leziuni primare de tipul echimozelor traumatice caracterizate prin prezența infiltratului sanguin, cu o vechime de 2-4 zile, nimic nu exclude posibilitatea producerii lor accidentale prin dezechilibrare și cădere (de ex. la deplasarea cu transportorul autoamfibiu blindat). Presupusa supunere la tortură este lipsită de orice suport logic în condițiile în care fostul dictator s-a aflat tot timpul sub paza și protecția armatei.

Într-adevăr, la nivelul femuralei și gleznei piciorului stâng se observă două răni, acoperite cu șervețele de hârtie în care s-a impregnat o cantitate relativ redusă de sânge. Ele sunt orificiile de intrare ale plăgilor perforate prezentate de cadavru. În funcție de puterea de oprire a glonțului (stopping power) pe care o prezenta regiunea lovită a corpului, hemoragia s-a putut produce în interior (în cazul cavităților interne) sau la orificiul de ieșire. În consecință, pentru fața anterioară a cadavrului, urmele de sânge pot fi reduse. Dacă am fi avut fotografia părții posterioare a cadavrului, cu orificiile de ieșire și hemoragia provocată de deplasarea descendentă a sângelui, orice speculație pe această temă ar fi fost înlăturată. Împrejurarea că leziunea se află în zona femuralei nu presupune implicit că aceasta a fost lovită.

Sângele existent în zona urechii stângi, cu urme de scurgere din regiunea scalpului până la gât, evidențiază existența unei plăgi împușcate în zona scalpului, fără a putea fi localizată cu certitudine din fotografie. Scurgerea spre gât a sângelui evidențiază împrejurarea că lovitura glonțului a survenit în timp ce fostul dictator se afla în poziție verticală, deci în viață, în fața plutonului de execuție.

În consecință, apreciem că a susține existența unei „Enigme Ceaușescu” în baza unor elemente de tipul celor invocate nu este decât o speculație făcută de Philippe Lemire, din dorința de a căuta senzaționalul.

 Augustin LAZĂR

procuror criminalist

* Rubrică realizată de dr. Simona Frolu, procuror − Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Serviciul de cooperare judiciară internațională, relații internaționale și programe, e-mail: frolu_simona@mpublic.ro.

[1] Publicat în Universul Juridic (Revistă bilunară de informare și educație juridică), Anul I, nr. 1, iunie 1990.