Remus JURJ-TUDORAN*

Procuror − Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție,

Serviciul de documentare și statistică judiciară

ABSTRACT

In the contents of the study there are analyzed the elements of the offence of financing the terrorism and assimilated crimes, as well as the judicial practice between the European Union States and USA, and it is underlined that in the context of a criminal trial, the prosecutors and the judicial courts have to establish if an organization or a natural or legal person, including the fighter of the lonely wolf type, should be considered a terrorist entity, under some national judicial procedures, considering other circumstances, whether or not the person or entity were designated as such, either by UN, in compliance with the Security Resolution of the UN Council no. 1267/1999 and successor resolutions or by a competent national authority (for example, the US State Department). In some cases, the question of whether the organization to which funds have been allocated is, in fact, a terrorist entity, is essential to determine whether a terrorist financing offense has been committed.

It is also underlined that, currently, the cost of terrorist attacks is low compared to the cost of the attacks of 11 September 2001 and so far there are no public data showing, unlike money laundering files, that criminal cases in which it was ordered the prosecution and conviction of defendants for the financing of acts of terrorism were formed following the notifications sent by the financial intelligence units.

Key words: terrorism, terrorism financing.

I. Infracțiunea clasică de finanțare a terorismului

1. Definiție

1.1. Aspecte introductive

Conform Raportului TE-SAT al Europol[1], în 2017, un număr total de 205 atacuri teroriste au fost comise sau dejucate în nouă state membre ale Uniunii Europene (denumită în continuare UE); cele mai multe atacuri au avut loc în Regatul Unit (Marea Britanie) (107), urmat de Franța (54), Spania (16), Italia (14) și Grecia (8). Belgia și Germania au raportat 2 atacuri fiecare; Finlanda și Suedia au raportat un atac fiecare. Spania, Finlanda și Suedia au raportat atacuri teroriste jihadiste după o lungă perioadă de timp în care au fost neafectate de acest fenomen. În 2017, ca urmare a atacurilor teroriste, au murit 68 de victime și 844 de persoane au fost rănite.

S-a constatat[2] că atacurile recente ale teroriștilor jihadiști au urmat trei modele:

– atacuri nediscriminatorii (Londra, martie și iunie 2017, și Barcelona, 17 august 2017);

– atacuri asupra simbolurilor stilului de viață occidental (Manchester, mai 2017);

– atacuri asupra simbolurilor de autoritate (Paris, februarie, iunie și august 2017).

Conform aceluiași raport, este foarte probabil ca teroriștii jihadiști să comită noi atacuri în statele membre ale Uniunii Europene (în continuare UE) după unul dintre aceste modele sau o combinație între acestea, iar atacurile recente dovedesc preferința teroriștilor jihadiști pentru a ataca mai degrabă oamenii, decât alte ținte care provoacă mai puțin un răspuns emoțional din partea publicului larg, cum ar fi deteriorarea sediului sau pierderea de capital.

Din fericire, nu există dovezi privind folosirea de către teroriști, pe teritoriul UE, a substanțelor chimice, biologice, radiologice sau nucleare (CBRN), în ciuda indicațiilor că grupările teroriste jihadiste manifestă un interes activ pentru astfel de substanțe. Dispozitivele explozive improvizate, armele de foc și armele improvizate, cum ar fi cuțite și vehicule, sunt armele alese pentru comiterea atacurilor recente. Aceste arme, cu excepția dispozitivelor explozive, nu necesită prea multă pregătire sau competențe speciale la folosirea lor în atacurile teroriste, atacuri care sunt fie pregătite cu atenție, fie realizate în mod spontan.

Așa cum s-a subliniat[3], numărul și gravitatea actelor de terorism internațional variază în funcție de resursele financiare pe care teroriștii le pot obține, iar organizațiile teroriste se dezvoltă ca urmare a abilității de a recruta noi membri sau adepți. Astfel, deși costurile pentru o anumită operațiune pot fi relativ mici, grupurile și mai ales organizațiile teroriste de mari dimensiuni au cerințe organizaționale care solicită resurse mult mai mari decât orice altă operațiune. În general, Al-Qaeda a cheltuit aproximativ 30 de milioane de dolari pe an înainte de atacurile din 11 septembrie 2001, pentru a subscrie costurile cu întreținerea și formarea militară și de a susține talibanii, ceea ce  i-a oferit un refugiu sigur în Afganistan. Majoritatea organizațiilor teroriste de astăzi sunt însă mai fragmentate, iar nivelul de finanțare este mult mai mic, deși ISIS-Daesh este o excepție în acest sens[4].Altfel spus[5], în ciuda diferențelor dintre grupările teroriste, precum și între teroriștii individuali și suporteri, există întotdeauna o nevoie comună de mijloace financiare pentru transformarea planurilor secrete în acte teroriste și pentru a susține întreaga gamă de activități pe care le implică organizațiile teroriste. De aceea, în opinia noastră, activitatea de finanțare trebuie urmărită de autoritățile de aplicare a legii în toate etapele pe care teroriștii trebuie să le urmeze pentru a avea un atac reușit, respectiv: selectarea țintei, planificarea (finanțarea este un element de planificare[6]), implementarea, atacul, deplasarea din zona atacului, exploatarea în media a atacului.

Organizațiile teroriste utilizează fonduri pentru următoarele categorii largi de activități[7]:

– Operațiuni. Organizațiile teroriste au nevoie de fonduri pentru a efectua activități specifice atacurilor teroriste și pentru a realiza o supraveghere pre-operațională. Aceasta include călătoria înspre și de la locul țintă, utilizarea de vehicule și alte mașini și achiziționarea unei game variate de arme, de la armele de atac ușoare, la dispozitive explozive improvizate. Fondurile sunt necesare și pentru procurarea de documente de identitate false și cheltuieli de trai de bază, cum ar fi cazarea, alimentația și tratamentul medical de bază. Organizațiile teroriste au, de asemenea, nevoie de fonduri pentru personal, cum ar fi curieri pentru a trimite mesaje sau pentru a transporta numerar pe teritoriul țării.

– Propaganda și recrutare. Organizațiile teroriste au nevoie de finanțare pentru a recruta cu succes membri, iar acest proces de recrutare presupune utilizarea unor mijloace diferite, care pot fi costisitoare.

Așa cum s-a constatat[8], recrutorii și rețelele de recrutare sponsorizate de organizații teroriste nu sunt direct implicate în actele de terorism și se concentrează în schimb pe diseminarea ideologiei teroriste, pe recrutarea de noi membri și pe facilitarea activităților lor. În majoritatea cazurilor observate, organizațiile teroriste au sponsorizat rețele de recrutare, mai degrabă decât recrutori individuali.

Printre cele mai frecvente metode de recrutare utilizate de organizațiile teroriste și celulele teroriste (și nevoile de finanțare aferente) se numără[9]:

– Satisfacerea nevoilor personale ale recrutorului și menținerea infrastructurii de bază pentru rețeaua de recrutare/facilitare;

– Producerea și difuzarea materialelor de recrutare (de exemplu, online sau în format tipărit);

– Plata pentru bunuri și servicii pentru a facilita participarea timpurie a recruților la organizația teroristă (de exemplu, costuri de călătorie, cazare sau plăți);

– Stimulente financiare oferite direct recruților sau pentru angajarea de mercenari sau experți civili;– În timp ce recrutorii individuali se pot baza pe auto-finanțare, rețelele de recrutare pot crea infrastructuri complicate de recrutare și facilitare, care pot include închirierea de bunuri imobiliare și de mijloace de transport, organizarea de întâlniri și utilizarea organizațiilor religioase neînregistrate sau a sălilor de rugăciune ori a centrelor de cult etc. Rețelele de recrutare se pot confrunta cu costuri continue pentru menținerea acestei infrastructuri. Aceste costuri pot să nu fie extinse dacă rețeaua nu facilitează, de asemenea, participarea timpurie a recruților la organizația teroristă.

– Unele organizații teroriste se pot confrunta cu nevoia de specialiști în profesii civile care nu pot fi recrutați din motive ideologice (de exemplu, ingineri, medici, specialiști IT, finanțatori, manageri). Costurile de obținere și de angajare a unor astfel de specialiști pot depăși în mod semnificativ salariile membrilor obișnuiți.

– Întoarcerea luptătorilor teroriști străini din zonele de conflict poate duce la crearea unei alte generații de recrutori, astfel că autoritățile trebuie să fie conștiente de eventualii indicatori financiari ai acestor activități.

Totodată, utilizarea internetului oferă un mecanism mai puțin costisitor pentru a facilita pașii inițiali de recrutare, dar acțiunile de urmărire necesită costuri suplimentare. În timp ce multe organizații teroriste au exploatat mediile sociale pentru a solicita fonduri de la suporteri, organizațiile teroriste mai complexe investesc fonduri în operațiuni sofisticate de propagandă, care includ publicarea de reviste și ziare, achiziționarea de nume de domeniu pe internet și administrarea de site-uri web. Unele grupuri teroriste au achiziționat chiar posturi de televiziune și radio pentru a-și promova mesajele și viziunea asupra lumii.

– Formare și antrenamente. Toate organizațiile teroriste caută fonduri pentru a permite formarea și antrenarea membrilor operativi și a simpatizanților într-o serie de domenii, inclusiv mânuirea de arme, fabricarea de bombe artizanale, comunicarea clandestină și ideologia. În acest context, grupurile teroriste achiziționează de multe ori terenuri, pentru a fi folosite ca tabără de antrenament, clădiri, ca un refugiu sigur atât pentru formatori, cât și pentru stagiari și pentru a le oferi facilități de antrenare. Instruirea virtuală este, de asemenea, realizată prin intermediul internetului, pentru a ajunge la o gamă largă de simpatizanți.

– Salariile și recompensarea membrilor. Multe grupuri teroriste au fonduri pentru salariile conducerii și membrilor săi, precum și pentru familiile membrilor aflați în închisoare sau decedați. Asigurarea securității financiare și stimulentele pentru membrii grupului pot cimenta angajamentul față de organizație, scopuri și ideologie. Grupurile teroriste pot oferi, de asemenea, servicii financiare pe termen lung și sprijin pentru familiile membrilor decedați.

Spre deosebire de marile organizații teroriste, celulele mici și teroriștii individuali, de tip lup singuratic, se confruntă doar cu mici probleme financiare, deoarece costurile atacurilor lor teroriste sunt adesea mici. Ca atare, teroriștii individuali, de tip lup singuratic, și cei organizați în celule mici au o cerință de finanțare mult mai mică, având în vedere că nu controlează teritorii, miliții militare convenționale și nici nu au nevoie să se angajeze în operațiuni de recrutare sau propagandă, să opereze puncte de control sau să furnizeze servicii sociale. Acestea fiind spuse, celulele mici trebuie să dispună de mijloace financiare pentru a le asigura hrana proprie, adăpostul, dispozitivele de comunicații, transportul și materialele necesare pentru acțiunile teroriste[10].

Un studiu[11] efectuat asupra a 40 de atacuri teroriste, comise în Europa de Vest între anii 1994 și 2014 de teroriști organizați în celule mici, a concluzionat că aceste celule și-au finanțat activitățile în cea mai mare parte (73% dintre cele 40 de atacuri) cu fonduri provenite din surse legale, iar cea mai obișnuită sursă de venit a provenit din salariile și economiile membrilor celulelor, urmată de comerțul ilegal cu droguri, arme și alte bunuri, furt și tâlhării. Numai 25% din celulele studiate au primit sprijin din partea rețelelor teroriste internaționale. Majoritatea celulelor jihadiste din Europa au fost în întregime auto-finanțate. În plus, raportul confirmă faptul că atacurile teroriste din Europa tind să fie ieftine, trei sferturi din atacurile analizate fiind estimate că au fost finanțate cu mai puțin de 10.000 dolari.

Trebuie subliniat că majoritatea celulelor sunt concepute pentru a efectua un singur atac, de multe ori o misiune de sinucidere, și că puține celule au planificat sau au reușit să execute mai multe atacuri. Astfel, teroriștii organizați în celule mici nu plătesc salarii, nu distribuie propagandă, nu furnizează servicii sociale și nici nu întrețin tabere de instruire. Majoritatea cheltuielilor lor sunt legate de atacuri, respectiv călătorii și antrenament, închirierea de depozite sau apartamente pentru depozitare și fabricarea de bombe, precum și achiziționarea vehiculelor, a armelor și a materialelor necesare fabricării dispozitevelor explozive improvizate pentru a fi folosite în atacuri. Acest lucru subliniază importanța recunoașterii faptului că tipurile și nivelurile costurilor vor varia în funcție de mărimea, obiectivele, activitățile, locația și longevitatea unei celule teroriste[12].

Însă, dacă pentru atacurile care presupun achiziționarea de arme și substanțe explozive sunt necesare costuri care se situează până în 10.000 euro, ultimele atacuri cu camioane și autovehicule de teren presupun costuri minime, întrucât autorul fură camioanele și autovehiculele folosite pentru a comite actul terorist prin conducerea autovehiculului în mulțime și a crea astfel, pe lângă moartea sau vătămarea corporală a mai multor persoane panică și teroare în rândul populației din orașul respectiv. De asemenea, atacurile cu cuțitul sau cu ciocanul presupun costuri minime.

De aceea, distrugerea resurselor financiare ale teroriștilor[13] reprezintă unul dintre cele mai eficiente mijloace de contracarare a actelor de terorism, în special când se urmăresc fondurile organizațiilor teroriste internaționale, deoarece, așa cum s-a subliniat[14], multe celule teroriste europene își colectează acum fondurile necesare prin metode care sunt greu de identificat ca fiind legate de terorism.

1.2. Prevederea din Convenția internațională privind reprimarea finanțării terorismului

Conform art. 2 din Convenția internațională privind reprimarea finanțării terorismului, comite o infracțiune în sensul prezentei convenții orice persoană care, prin orice mijloc, direct sau indirect, în mod ilicit și deliberat, furnizează sau strânge fonduri cu intenția de a le utiliza sau știind că acestea vor fi utilizate, în întregime sau în parte, în vederea comiterii:

a) unei fapte care constituie infracțiune în cadrul și astfel cum este definită în unul dintre tratatele enumerate în anexă;

b) oricărei alte fapte de natură să determine moartea sau vătămarea corporală gravă a unui civil sau a oricărei alte persoane care nu participă direct la ostilități într-o situație de conflict armat, când, prin natura sau contextul său, această faptă are ca scop intimidarea populației sau constrângerea unui guvern ori a unei organizații internaționale să îndeplinească sau să se abțină de la îndeplinirea unui act oarecare.

1.3. Prevederea din Protocolul adițional la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului

Prin art. 5 din Protocolul adițional la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului[15], se solicită incriminarea Finanțării călătoriei peste hotare în scop terorist, după cum urmează:

În scopul Protocolului, „finanțarea călătoriei peste hotare în scop terorist” înseamnă furnizarea sau colectarea, în orice mod, direct sau indirect, a fondurilor care, total sau parțial, înlesnesc călătoria peste hotare a oricărei persoane în scop terorist, după cum este definită în articolul 4, paragr. 1 al prezentului Protocol, având cunoștință de faptul că fondurile sunt total sau parțial menite să servească acestui scop.

Astfel, conform paragr. 1, fiecare parte adoptă măsurile necesare pentru a prevedea ca infracțiune, conform dreptului său intern, finanțarea călătoriei peste hotare în scop terorist, așa cum este definită la paragr. 1, atunci când a fost comisă cu intenție.

1.4. Prevederea din legea română

Potrivit art. 36 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului[16], constituie infracțiune de finanțare a terorismului colectarea sau punerea la dispoziție, direct ori indirect, de fonduri, licite sau ilicite, cunoscând că acestea urmează a fi folosite, în tot ori în parte, pentru săvârșirea actelor de terorism sau pentru susținerea unei entități teroriste.

Entitățile teroriste sunt definite în art. 4 pct. 1 din Legea nr. 535/2004 ca fiind o persoană, grupare, grup structurat sau organizație care:

a) comite sau participă la acte teroriste;

b) se pregătește să comită acte teroriste;

c) promovează sau încurajează terorismul;

d) sprijină, sub orice formă, terorismul.

Acțiunile teroriste sunt definite în art. 4 pct. 7 din Legea nr. 535/2004 ca pregătirea, planificarea, favorizarea, comiterea, conducerea, coordonarea și controlul asupra actului terorist, precum și orice alte activități desfășurate ulterior comiterii acestuia, dacă au legătură cu actul terorist.

2. Obiectul juridic este complex și îl constituie relațiile sociale[17] a căror formare și dezvoltare presupun distrugerea resurselor financiare ale teroriștilor în scopul contracarării actelor de terorism și respectiv relațiile sociale a căror formare și dezvoltare presupun ocrotirea valorilor universale ale demnității umane, libertății, egalității și solidarității, ale respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, menținerea păcii și securității internaționale[18] și promovarea unor relații de bună vecinătate, prietenie , cooperare între state, și a dezvoltării economice și sociale.

3. Obiectul material al infracțiunii îl constituie fondurile colectate sau puse la dispoziție pentru a fi folosite, în tot ori în parte, pentru săvârșirea actelor de terorism sau pentru susținerea unei entități teroriste.

Conform art. 4 pct. 8 din Legea nr. 535/2004, prin fonduri se înțelege bunuri de orice natură, corporale sau necorporale, mobile ori imobile, dobândite prin orice mijloc și documente sau instrumente juridice în orice formă, incluzându-se forma electronică ori numerică, care atestă un drept de proprietate sau un interes asupra acestor bunuri, credite bancare, cecuri de călătorie, cecuri bancare, mandate, acțiuni, titluri, obligațiuni, drepturi speciale de tragere și scrisori de credit, fără ca această enumerare să fie limitativă.

În urma revizuirii Recomandării nr. 5 și a Glosarului FATF din octombrie 2016, se recomandă ca infracțiunea de finanțare a terorismului să se aplice și în cazul furnizării sau colectării de fonduri sau alte active care includ în mod explicit resurse economice, inclusiv petrol și alte resurse naturale, dividende și venituri provenite din active precum și orice alte active care nu sunt fonduri, dar care ar putea fi folosite pentru a obține fonduri, bunuri sau servicii[19].

Aceasta implică faptul că infracțiunea de finanțare a terorismului trebuie să se aplice comerțului sau altor relații comerciale sau financiare cu organizațiile teroriste sau cu teroriștii individuali și acordării de prestații în natură sau sub formă de scutire de obligații[20].

În plus, se recomandă[21] ca infracțiunea de finanțare a terorismului să acopere aceste fonduri sau alte active, indiferent dacă provin din surse legitime sau nelegitime (adică sunt obținute legal sau ilegal). Acesta este un aspect important: studiile de tipologii au evidențiat faptul că teroriștii utilizează atât fonduri obținute legal, cât și cele obținute ilegal. Sursele legale de fonduri sau alte active, cum ar fi veniturile din angajare, asistență socială, sprijin familial și împrumuturi, constituie o sursă primară de finanțare a luptătorilor teroriști străini și a micilor celule teroriste.

S-a exemplificat[22] cu cazuri în care bunuri de valoare, droguri sau arme pot fi utilizate în loc de numerar pentru a stoca și transfera resurse sau pot fi vândute pentru a genera bani ori pot fi tranzacționate cu alte bunuri sau servicii de care au nevoie teroriștii.

De asemenea, se recomandă[23] ca infracțiunea de finanțare a terorismului să nu se limiteze la cazurile în care fondurile sau alte active au fost utilizate strict pentru a efectua sau organiza un atac terorist și să nu se solicite procurorilor să lege fondurile sau alte active de un anumit act terorist.

Astfel, teroriștii pot fi, de asemenea, sprijiniți direct cu bunurile și serviciile de care au nevoie pentru atacuri sau pot primi sprijin care nu este direct legat de atacuri, dar care le reduce costurile, economisind bani pentru alte activități; de exemplu, în situația în care familia unui terorist oferă locuință și hrană. Toate aceste forme de sprijin sunt considerate parte a finanțării terorismului, mai ales că, în general, costurile indirecte sunt considerate a fi mult mai mari decât costurile directe, de operare[24].

Nu în ultimul rând, constituie obiect material al infracțiunii de finanțare a terorismului și criptomonedele, cum ar fi, spre exemplu, Bitcoin (BTC)[25], care în același timp este și o modalitate foarte modernă de transfer al mijloacelor financiare, ceea ce face aproape imposibilă urmărirea fluxului financiar al unei astfel de finanțări. Însă nu trebuie omis că multe grupuri teroriste operează în zone cu o infrastructură săracă, în care tehnica modernă și instrumentele de telecomunicații pătrund mai greu, fapt pentru care teroriștii au nevoie de moneda fizică în vederea finanțării nemaiexistând niciun motiv pentru a se complica utilizând moneda virtuală[26]. Cu toate acestea, în ultima perioadă au fost raportate cazuri în care militanții ISIS[27] și cei din Indonezia au folosit Bitcoin în tranzacțiile online[28], inclusiv pe site-urile ascunse, de tip ,,Dark web”.[29]

Astfel, în practica judiciară[30] s-a stabilit că în jurul datei de 26 iunie 2014, inculpatul, care, în baza unui acord de recunoaștere a vinovăției[31], a fost condamnat la 11 ani de închisoare, a pornit contul Twitter:@AmreekiWitness, care a strâns peste 4.000 de adepți. Acesta a utilizat contul ca pe o platformă pro-ISIS pe parcursul a peste 7.000 de “tweet-uri”. În mod specific, inculpatul a folosit acest cont pentru a purta conversații privind modalitățile de dezvoltare a sprijinului financiar pentru ISIS utilizând o monedă on-line, cum ar fi Bitcoin, și modalități de a stabili un sistem sau un fond de donație sigur pentru ISIS.

Ca exemple de utilizare a Twitter-ului de către inculpat pentru a conspira, pentru a oferi suport material ISIS, au fost menționate următoarele fapte:

˗ În jurul datei de 7 iulie 2014, utilizând contul @AmreekiWitness, inculpatul a postat un link către un articol pe care l-a scris “Bitcoin wa Sadaqat al-Jihad” (Bitcoin și Caritatea Jihadului, traducerea noastră). În momentul accesării link-ului, utilizatorul era trimis către articolul postat pe blogul inculpatului. Articolul discuta despre modul de utilizare a Bitcoin și modul în care jihadiștii ar putea utiliza această monedă pentru a-și finanța eforturile. Articolul explica ce este Bitcoin, cum funcționează sistemul Bitcoin și sugera folosirea Dark Wallet, noul portofel Bitcoin, care păstra anonimatul utilizatorului Bitcoin. Articolul a inclus declarații despre modalitatea de înființare a unui sistem anonim de donații pentru a trimite bani mujahedinilor, folosind Bitcoin.

˗ În data de 1 august 2014, inculpatul și-a arătat sprijinul pentru ISIS și dorința de a contribui la obținerea ajutorului financiar pentru cei care doresc să comită jihad. Prin @AmreekiWitness, inculpatul a discutat despre metode prin care ar oferi sprijin financiar pentru cei care doresc să comită jihad și pentru acei indivizi care încearcă să călătorească în străinătate. Inculpatul a creat și blogul pro-ISIS intitulat “Al-Khilafah Aridat”. Pe acest blog, inculpatul a scris o serie de articole extrem de tehnice, destinate aspiranților jihadiști și susținătorilor ISIS, care detaliază folosirea măsurilor de securitate în comunicațiile on-line, utilizarea de software, instrumente și tehnici de criptare și anonimitate, precum și utilizarea aplicațiilor virtuale cum ar fi moneda Bitcoin, ca mijloc de a finanța anonim ISIS.

Într-un alt caz[32], inculpata Z.S. a fost pusă sub acuzare pentru fraudă bancară, conspirație de spălare a banilor și trei fapte privind spălarea banilor, reținându-se că inculpata a fraudat numeroase instituții financiare și a obținut peste 85.000 dolari din venituri ilicite, pe care le-a convertit în Bitcoin și alte criptomonede. Astfel a spălat și a transferat fondurile din țară pentru a susține “ISIS”, care a fost desemnată de către secretarul de stat al SUA ca o organizație teroristă străină. După încheierea schemei, inculpata, cetățean al SUA, a încercat să părăsească Statele Unite și să călătorească în Siria.

4. Subiectul activ și participația penală

Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană care răspunde penal, inclusiv o persoană juridică.

Infracțiunea de finanțare a terorismului este susceptibilă de a fi comisă în toate formele de participație: coautorat, instigare și complicitate.

Contribuția participanților trebuie să fie deliberată și trebuie să urmărească, fie facilitarea activității infracționale sau a scopului infracțional al grupului, atunci când această activitate sau scop presupune comiterea unei infracțiuni de finanțare a terorismului, fie să fie făcută cunoscându-se intenția grupului de a comite o infracțiune de finanțare a terorismului[33].

5. Subiectul pasiv

5.1. Subiectul pasiv principal: statul, ca titular al valorilor sociale ocrotite.

5.2. Subiectul pasiv secundar: în unele cazuri, pot fi subiecte pasive secundare organizațiile caritabile, băncile și agențiile financiare prin intermediul cărora au loc transferurile de fonduri destinate finanțării actelor teroriste sau organizațiilor teroriste. Acestea vor avea o imagine negativă ca urmare a asocierii lor cu organizațiile teroriste[34].

De asemenea, acestea trebuie să cheltuiască resurse suplimentare pentru a efectua verificări și pentru luarea unor măsuri sporite de precauție privind clientela, conform legislației privind spălarea banilor și finanțarea terorismului. Legislația comunitară nu împiedică statele membre să precizeze în dreptul lor național, pe baza unei abordări în funcție de risc, alte situații care, prin natura lor, prezintă un risc mai mare și deci justifică sau chiar impun aplicarea unor măsuri sporite de precauție privind clientela, pe lângă măsurile standard de precauție[35].

6. Latura obiectivă.

6.1. Elementul material constă într-o acțiune, respectiv colectarea sau punerea la dispoziție, direct ori indirect, de fonduri, licite sau ilicite.

Colectarea presupune ca autorul să solicite fonduri de la alte persoane, în timp ce punerea la dispoziție presupune ca autorul să dețină deja în posesie acele fonduri și să le transfere/doneze unei entități teroriste. Dacă aceeași persoană efectuează și acțiuni de colectare a fondurilor și acțiuni de punere la dispoziție de fonduri, aceasta va răspunde pentru o singură infracțiune de finanțare a terorismului.

Furnizarea indirectă sau colectarea de fonduri sau alte active se aplică celor care participă la un lanț de tranzacții, știind că de acestea vor beneficia un terorist, un grup terorist sau o organizație teroristă (de exemplu, ca intermediar)[36].

În practica Curții de Justiție a Uniunii Europene[37] s-a decis că înscrierea unei organizații pe lista anexată la Poziția comună 2001/931 reprezintă un puternic indiciu că această organizație este suspectată a fi o organizație teroristă. Autoritatea competentă trebuie deci să țină în mod necesar seama de o asemenea împrejurare atunci când verifică, într‑o primă etapă, dacă organizația vizată a comis acte de terorism. Totodată, trebuie să examineze rolul jucat efectiv de persoana suspectată în cadrul susținerii acordate acestei organizații, cercetând în special dacă aceasta a comis ea însăși acte de terorism, dacă și în ce măsură a fost implicată în planificarea, în luarea de decizii sau în direcționarea altor persoane în vederea săvârșirii unor acte de această natură, precum și dacă și în ce măsură a finanțat asemenea acte sau a procurat altor persoane mijloacele pentru a le comite. În ceea ce privește actele de susținere a unei organizații înscrise pe lista anexată la Poziția comună 2001/931 ca urmare a implicării acesteia în acte de terorism, săvârșite de domnul T., din dosar reiese că persoana interesată a participat la reuniuni legale și la manifestări precum celebrarea noului an kurd, dar și la colectarea de donații pentru această organizație. Or, existența unor asemenea acte nu implică în mod necesar faptul că autorul lor ar fi susținut legitimitatea unor activități teroriste. A fortiori, acte de această natură nu constituie, prin ele însele, acte de terorism. Însă susținerea unei asociații teroriste înscrise pe lista anexată la Poziția comună 2001/931/PESC a Consiliului din 27 decembrie 2001 privind aplicarea de măsuri specifice pentru combaterea terorismului, în versiunea în vigoare la data faptelor din litigiul principal, poate constitui unul dintre „motivele imperioase de siguranță națională sau de ordine publică”[38].

Pentru existența infracțiunii de finanțare a terorismului nu este necesar ca finanțarea organizațiilor teroriste sau teroriștilor individuali să aibă o legătură directă cu comiterea unui act terorist[39], ci finanțarea se poate efectua în orice scop, inclusiv, dar fără a se limita la recrutare, formare sau deplasare, cum ar fi salarizarea și compensarea membrilor, precum și serviciile sociale, deoarece fondurile acordate și cheltuite pentru aceste activități non-atac contribuie la atacurile teroriste, prin susținerea capacității organizației teroriste de a pregăti și organiza astfel de atacuri[40].

Totodată, infracțiunea de finanțare a terorismului nu ar trebui să se limiteze la situațiile în care întreaga sumă a fondurilor sau a altor active colectate sau furnizate a fost utilizată sau destinată unui act terorist sau a fost colectată sau furnizată unei organizații teroriste sau unui terorist individual, ci ar trebui să se aplice și în cazurile în care doar o parte din fonduri sau alte active în cauză au fost utilizate sau destinate unui act terorist sau furnizate unei organizații teroriste sau individului. Aceste cazuri includ situațiile în care valoarea și alte beneficii în natură sunt transferate printr-o tranzacție care include și o componentă economică legitimă.

În plus, toate fondurile sau alte active sunt fungibile. Cu alte cuvinte, o organizație teroristă poate cheltui fonduri sau alte active disponibile pentru o altă activitate decât cea pentru care fondurile sau alte active au fost inițial destinate. Chiar și organizațiile teroriste care utilizează practici avansate de gestiune financiară nu mențin fonduri sau alte active în conturi separate în funcție de condițiile fiecărei donații[41]. Aceasta înseamnă că fondurile sau alte active furnizate unei organizații teroriste, aparent pentru un scop care nu este un atac terorist, pot fi ele însele folosite pentru a suporta costul unui asemenea atac. Chiar dacă fondurile specifice sau alte active sunt utilizate pentru cheltuieli neauditate, ele pot înlocui alte fonduri sau alte active care pot fi apoi utilizate pentru a plăti pentru un atac.

Grupurile teroriste pot ridica și transfera banii în mai multe moduri, atât prin economia legală, cât și prin canale nereglementate, utilizate de grupările infracționale organizate, cum ar fi piața neagră, fondurile obținute în mod legal putând fi amestecate cu cele obținute din surse infracționale.

Altfel spus[42], teroriștii ridică, transferă și cheltuiesc bani în moduri cât se poate de obișnuite, astfel că, cu excepția cumpărării de arme și a ingredientelor de fabricare a dispozitivelor explozive improvizate, nu există prea multe indicii care să le distingă activitățile financiare față de nenumăratele tranzacții economice care au loc în fiecare zi.Se subliniază[43] că limitarea folosirii numerarului, ca mijloc de luptă împotriva finanțării terorismului, nu a condus la limitarea atacurilor teroriste din țările cu limite mici de plată în numerar, acestea fiind supuse mai multor atacuri decât țările fără limite sau cu limite mai mari. Mai mult, în cele mai multe cazuri, arestările se bazau pe informații obținute inclusiv prin intermediul cooperării internationale, nefiind menționat nici un singur caz în care o plată suspectă, în numerar sau fără numerar, să fie de natură să declanșeze o anchetă care să conducă la arestarea făptuitorilor[44]. Pe de altă parte, s-a ridicat ipoteza: ar fi într-adevăr mai ușor de identificat o finanțare a terorismului în cazul plăților fără numerar într-un mediu de tranzacții de peste 110 miliarde de carduri pe an în Uniunea Europeană? Cu excepția cazului în care autoritățile știu deja ceea ce caută, această situație pare a fi proverbialul ,,a căuta acul în carul cu fân”[45].

Nu trebuie omis că, în activitatea de pregătire a atacurilor teroriste de către celulele mici, finanțarea necesară se realizează prin metode aproape imposibil de identificat ca fiind legate de terorism sau de o altă infracțiune gravă, prin activități financiare care nu sunt în mod inerent suspecte, cum ar fi: sursele legale de venit, ridicarea banilor la nivel local, utilizarea numerarului și cheltuielile reduse. Totodată, acționând în celule mici, membrii acestora își pot lua măsuri de securitate deliberate, cum ar fi evitarea retragerilor mari de numerar și a transferurilor oficiale bancare între ei,  cumpărarea materialelor pentru dispozitivele explozive improvizate în diverse magazine din diferite orașe, pe o perioadă de câteva săptămâni, folosirea de pseudonime în convorbiri[46].

Unii teroriști angajează în aceste scopuri organizații de caritate, întreprinderi de afaceri, bănci și alte instituții legale[47] sau ilegale de transmitere de fonduri (Hawala, de exemplu).

În esență, sistemul de transfer de tip hawalla[48] implică transferul unor valori sau bani fără ca acestea să fie mișcate fizic în momentul tranzacției. Astfel, clientul apelează la brokerul hawalla și îi remite o sumă de bani pentru a o transfera către un beneficiar dintr‑o anumită țară, împreună cu datele de identificare ale beneficiarului. Brokerul hawalla contactează imediat pe omologul său din țara respectivă și îi solicită să remită suma respectivă beneficiarului. Operatorul hawalla din țara respectivă îl contactează în aceeași zi pe beneficiar și îi remite suma transmisă, de obicei în moneda locală sau o altă monedă acceptată de ambele părți, la un curs diferit de cel oficial, fără ca beneficiarul să se legitimeze, doar în baza unui cod de recunoaștere. Transferul durează de la câteva ore până la o zi sau două. De obicei, clientul este în legătură cu beneficiarul și îi transmite acestuia numele persoanei de contact, adică al brokerului hawalla.

Pentru acest transfer, brokerul hawalla percepe un comision din suma astfel transferată, care poate fi mai mic decât comisionul bancar, în cazul în care suma este obținută legal, și care se plătește de obicei pe loc. Aceasta deoarece și costurile sunt minime^[49], în sensul că pentru a opera ca broker hawalla nu este nevoie decât de un mijloc de comunicare prin care se transmite ordinul de transfer și de una sau două persoane ca angajate, pentru a identifica clienții și a colecta sumele transferate. În aceste cazuri, de obicei sumele transferate sunt de ordinul sutelor de dolari SUA, astfel că nu necesită nici măcar existența unui capital mare pentru rulaj sau o organizare temeinică și riguroasă.

Însă în cazul în care suma transferată are origini infracționale, comisionul de transfer este mult peste comisionul de transfer bancar^[50], date fiind riscurile la care se expune brokerul hawalla și întrucât în aceste cazuri, sumele transferate sunt de ordinul zecilor de mii și chiar sutelor de mii de dolari SUA (echivalent altă valută); brokerul hawalla sau organizația trebuie să dețină un capital suficient de mare pentru a face față unor asemenea solicitări, deoarece de obicei sumele sunt transferate din capitalul organizației brokerului și sunt încasate de la client (plus comisionul) după ce sumele au fost livrate de destinatarului.

De asemenea, costurile brokerului hawalla cresc și în ceea ce privește finanțarea organizației, care, chiar dacă nu necesită un sediu, presupune mai mulți angajați mobili, unii pentru pază și protecție, mai bine plătiți, existența unor sume trecute la „pierderi”, în cazul în care este descoperit și sumele sunt confiscate, sau la „investiții”, în cazul coruperii unor funcționari care au atribuții în descoperirea și urmărirea tranzacțiilor infracționale.

Nu în ultimul rând, în aceste cazuri brokerul hawalla trebuie să finanțeze și o acoperire legală a sumelor rulate, cum ar fi încheierea unor contracte fictive de împrumut cu persoane care pot justifica legal o anumită sumă de bani^[51]. În alte cazuri, brokerul hawalla deține și o afacere legală, de obicei o casă de schimb valutar, dar tranzacțiile cu sume provenite din infracțiuni nu au loc în biroul casei de schimb valutar, ci într‑un alt birou, situat în apropiere, unde nu au acces decât persoanele de încredere. Desigur, închirierea unui asemenea birou presupune costuri suplimentare. De asemenea, brokerul mai poate fi și asociat sau acționar la o societate de transport internațional de persoane sau de mărfuri ori la o societate de import de mărfuri.

Suma transferată prin modalitatea descrisă mai sus nu este mutată de obicei fizic, ci este folosită mai departe la alte transferuri la care brokerul hawalla devine operator hawalla. Aceasta dacă cei doi membri fac parte din aceeași rețea de transfer care este coordonată de conducătorii rețelei. Dar în cazul în care membrii rețelei sunt implicați într‑un număr mare de transferuri cu un număr mare de clienți, este necesar să existe o compensare a debitelor acumulate între brokerii hawalla^[52], astfel că suma va fi totuși transferată și fizic către operatorul hawalla, dar pe alte canale, inclusiv prin transfer bancar, folosindu‑se de obicei facturi emise de societăți comerciale de tip fantomă. De asemenea, este posibil ca reglările de conturi între brokerii hawalla să fie în aur sau diamante.

Acest tip de tranzacții nu este înregistrat decât pentru evidența operațiunilor și nu are la bază un contract sau o înțelegere scrisă. Înțelegerea este verbală și are la bază încrederea^[53] dintre părțile tranzacției, nefiind admisă nicio reclamație legală.

După ce tranzacția este completă, în sensul că și brokerul s‑a achitat de obligația sa față de operatorul hawalla, orice înscris trebuie distrus pentru a nu permite autorităților să identifice urmele originii transferului.

În cazul atacurilor executate de teroriști de tip lup singuratic sau de teroriști organizați în celule mici, finanțarea actelor teroriste poate avea ca sursă fie salariile făptuitorilor[54], dacă aceștia sunt angajați în mod legal, fie din împrumuturile de la agențiile financiare, îndeosebi când împrumuturile sunt solicitate online, deoarece sunt o modalitate ușoară de a avea acces rapid la sume mari de numerar, spre deosebire de cardurile de credit, care necesită mult mai mult timp pentru procesare și de multe ori necesită un istoric financiar puternic. În timp ce băncile și agențiile financiare trebuie să verifice numele clienților într-o bază de date federală care cuprinde numele cunoscute ale teroriștilor și infractorilor, teroriștii de tip lup singuratic și extremiștii violenți nu sunt adesea cunoscuți autorităților de aplicare a legii, astfel că pot accesa mai ușor aceste instrumente financiare[55].

De asemenea, atacurile pot fi finanțate și din împrumuturile europene pentru studenți[56] sau din împrumuturi de la agențiile financiare, obținute pentru achiziționarea unor bunuri de valoare, spre exemplu un autovehicul care ulterior fie este folosit direct ca armă la comiterea atacului terorist, fie este schimbat pe arme de foc[57].

Unul dintre cele mai des folosite mijloace pentru finanțarea actelor teroriste îl constituie donațiile. Organizațiile teroriste se bucură de un flux de donații din partea unor susținători din țări din întreaga lume. Aceste donații pot fi făcute de mici operatori, care colectează din comunitățile locale sau, în mare parte, din statele din Golf, sau pot fi donații mari, făcute de către așa-zisele ,,state sponsor al terorismului” [58].

Conform unui studiu, 90% din toate atacurile teroriste între 1989 și 2014 au avut loc în țări în care terorismul este sponsorizat de stat, iar cazurile de decese extrajudiciare, tortură și închisoare fără judecată sunt foarte dese[59].

Donațiile mici sau auto-finanțarea este o sursă comună de fonduri, în special pentru recrutarea luptătorilor străini și a luptătorilor de tip lup singuratic de către grupuri teroriste motivate religios. Aceste tranzacții sunt dificil de detectat, iar numerarul continuă să fie un aspect predominant al operațiunilor de finanțare a actelor teroriste.

Tehnologiile moderne, în special comunicările prin intermediul mediilor sociale, de tip Facebook, Twitter, Instagram etc., sunt folosite nu numai pentru a ajunge la simpatizanți, ci și pentru a atrage donatori. Astfel, activitățile de recrutare pe internet sunt adesea foarte strâns legate de apelurile pentru asistență financiară acordată teroriștilor. Ușurința prin care fondurile pot fi transferate și capacitatea de a dona sume relativ mici pot încuraja donatorii și pot ajuta organizația teroristă în generarea eficientă de fonduri și creșterea bazei sale de sprijin ideologic. În plus, implicarea persoanelor în finanțarea activităților teroriste crește riscul de a fi recrutați ulterior de aceste organizații pentru a participa la activitățile lor violente[60].

Comportamentele caritabile reprezintă o parte istorică a solidarității musulmane și, ca atare, sunt și ele un pilon esențial al credinței musulmane[61].

Așa cum s-a subliniat[62], organizațiile non-profit (în continuare ONP[63]) fiind actori internaționali legitimi, pot avea cu ușurință multe avantaje operaționale inclusiv:

– Mobilitate sporită;

– Interconectarea rețelelor;

– Acces extins în zone de conflict sau guvernare redusă;

– Servicii financiare diversificate și rețele logistice;

– Comunicații și management descentralizat;

– Abilitatea sporită de a angaja publicul.

De asemenea, s-a subliniat[64] că operațiunile ONP-urilor pot fi reduse la cinci elemente generale:

– Colectarea resurselor se referă la orice activitate întreprinsă de un ONP pentru a achiziționa resurse fie direct, fie prin terți, cum ar fi voluntari;

– Păstrarea resurselor se referă la stocarea sau întreținerea resurselor de către un ONP și include activități care variază de la menținerea fondurilor în conturi bancare până la administrarea proprietății sau a facilităților;

– Transferul resurselor poate avea loc în mai multe situații în timpul operațiunilor ONP și se referă la orice moment în care resursele ONP sunt transferate între diferiți actori;

– Cheltuirea resurselor se referă la orice moment în care resursele ONP-urilor sunt schimbate în bunuri sau servicii;

– Livrarea programelor se referă la punctul în care un ONP desfășoară activități de program. Acestea ar putea include activități precum distribuirea ajutorului, furnizarea de tratament medical, desfășurarea unor evenimente de strângere de fonduri sau găzduirea unui vorbitor invitat. De obicei, ONP-urile dispun de o rețea cu mai mulți indivizi, majoritatea voluntari, ceea ce face dificilă examinarea personalului, în special a voluntarilor sau a partenerilor străini. De asemenea, dispun de o gamă mai largă de activități și, eventual, acoperă distanțe geografice foarte mari, ceea ce poate fi o provocare pentru a menține un control adecvat al resurselor. Pentru ONP-urile angajate în activități umanitare, rețelele logistice parcurg adesea zone geografice de conflict sau cu guvernare slabă.

Având în vedere și faptul că ONP-urile au acces la surse considerabile de fonduri, care sunt adesea în numerar, iar monitorizarea transferurilor efectuate între și prin intermediul organizațiilor non-profit sunt dificil de monitorizat, întrucât nu pot fi atribuite direct unei organizații combatante sau simpatizanților săi, entitățile teroriste vizează și anumite organizații non-profit (ONP-uri), pentru a accesa materiale și fonduri și pentru a exploata rețelele lor, abuzând astfel în mod intenționat de ONP[65].

În ceea ce privește organizațiile non-profit, FATF a emis Recomandarea nr. 8, potrivit căreia ,,Țările ar trebui să revizuiască adecvarea legilor și reglementărilor privind entitățile care pot fi utilizate în mod abuziv, pentru finanțarea terorismului. Organizațiile non-profit sunt în mod special vulnerabile, iar țările ar trebui să se asigure ca acestea nu sunt folosite, în mod abuziv:

– de organizațiile teroriste care se dau drept entități legitime;

– pentru a exploata entitățile legitime pentru finanțarea terorismului, inclusiv în scopul de a se sustrage măsurilor de blocare a activelor; și

– pentru a ascunde sau disimula deturnarea unor fonduri cu destinații licite către organizațiile teroriste”.

În rapoartele oficiale[66], efectuate în baza examinării studiilor de caz disponibile și a literaturii de specialitate, au fost identificate cinci categorii de abuz sau risc ca ONP-urile să fie folosite de organizațiile teroriste, categorii care nu se exclud reciproc, după cum urmează:

– diversificarea fondurilor a reprezentat o metodă semnificativă care s-a axat pe resursele financiare substanțiale din cadrul sectorului. Actorii din cadrul unui ONP sau actorii externi, cum ar fi partenerii străini, au fost responsabili pentru deturnarea fondurilor către organizațiile teroriste;

– în alte cazuri de abuz, ONP-urile sau conducătorii oficiali au menținut o afiliere la o entitate teroristă, fie în cunoștință de cauză, fie în necunoștință. În aceste cazuri, un ONP ar putea fi folosit în mod abuziv în mai multe scopuri, inclusiv ca un suport logistic general pentru entitatea teroristă;

– în mai multe cazuri, ONP-urile au fost folosite în mod abuziv pentru a oferi sprijin eforturilor de recrutare ale entităților teroriste;

– ONP-urile au fost, de asemenea, vizate pentru abuzul de programe. În aceste cazuri, fluxul de resurse a fost legitim, dar programele ONP-urilor au fost folosite în mod abuziv la punctul de livrare;

– unele entități teroriste au abuzat sectorul ONP prin reprezentare falsă. În aceste situații, entitățile teroriste au început să inducă în eroare ONP-urile sau să se prezinte în mod fals ca agenți ai acestora, pentru a înșela donatorii în furnizarea de sprijin.

Referitor la această ultimă categorie de risc, prezentăm cu titlu de exemplu un caz în care teroriștii s-au prezentat în mod fraudulos ca voluntari ai unor fonduri de caritate. Astfel, într-un caz din Anglia[67], 3 bărbați au folosit veste cu vizibilitate ridicată și găleți de colectare care poartă numele unei fundații de ajutor al musulmanilor, pentru a colecta mai mult de 14.000 lire sterline, dintre care doar 1.500 lire sterline au fost depuse în contul fundației de caritate. Cu restul sumei, cei trei bărbați au urmărit să își finanțeze propriul atac terorist, prin plasarea în Londra, în zone aglomerate, a până la opt dispozitive explozive improvizate, într-un atac pe care au sperat că îl vor face mai mare decât atacurile teroriste din 7 iulie 2005.

De asemenea, trebuie avut în vedere că linia de demarcație dintre donații și șantaj (extorcare) poate fi neclară în funcție de circumstanțe[68], fiind cunoscut faptul că anumite organizații teroriste locale sau regionale își desfășoară activitatea de strângere de fonduri într-o serie de baruri și restaurante în zona geografică de influență, unde clienții pot fi aproape obligați să ofere contribuții mici. Aceste grupuri vizează centre religioase, saloane, restaurante sau magazine specializate în bunuri consumate de comunități care ar putea fi deosebit de vulnerabile la exploatare, unde ar combina activitățile de strângere de fonduri și de recrutare.

În ceea ce privește cazurile de sprijin pentru recrutare, în practică s-a demonstrat că implicarea unor ONP-uri în procesul de finanțare a terorismului poate avea loc în următoarele situații[69]:

– transferul de fonduri către teroriști;

– acordarea de sprijin financiar familiilor teroriștilor;

– efectuarea unui atac cu dispozitiv exploziv improvizat (de către un oficial din conducerea ONP);

– organizarea și găzduirea de evenimente care susțin terorismul sau entitățile teroriste; și

– publicarea materialelor de propagandă on-line sau în alt mod și sprijinirea terorismului sau a entităților teroriste;

– recrutarea și instruirea unor persoane în vederea angajării în acte de terorism, cum ar fi fabricarea de dispozitive explozive improvizate și folosirea lor la comiterea de acte teroriste, de către atentatori sinucigași;

– asigurarea unui loc de întâlnire pentru membrii entităților teroriste; și

– găzduirea unor vorbitori care susțin terorismul.

De asemenea[70], fondurile pot proveni de la angajați recrutați din organizațiile caritabile în luna de Ramadan, care abordează imami în timpul Ramadanului, și deoarece Coranul are instrucțiuni specifice cu privire la zakat (banii donați pentru opere religioase), pot obține o sumă considerabilă de la moschei.

Mai mult, Coranul facilitează colectarea, deoarece este obligatoriu să se facă zakat (2,5 %) din economii și mulți o fac în mod voluntar (Sadaqah[71]). Cei mai mulți musulmani plătesc aceste contribuții la moschei pentru ajutor umanitar și cauzele sociale, astfel încât este ușor să se deturneze în mod înșelător banii spre activitățile teroriste.

Pentru strângerea de fonduri destinate organizațiilor teroriste se folosesc și site-uri specializate[72], în care se prezintă și prețurile pentru arme[73] și alte materiale necesare. Apreciem că inclusiv sumele cheltuite de administrator cu întreținerea acestor site-uri ar trebui incluse în elementul material al infracțiunii de finanțare a terorismului.

Astfel, în practica autorităților judiciare din SUA[74] a fost identificat un inculpat, B. A., rezident în Anglia, care în perioada 1997-august 2004, a oferit și a conspirat să ofere sprijin material și resurse persoanelor implicate în acte de terorism în Afganistan, Cecenia și în alte părți. Concret, inculpatul a oferit prin e-mail, prin crearea și utilizarea diferitelor site-uri de internet, o cale de comunicare și alte mijloace, consiliere și asistență de specialitate, echipamente de comunicații, elemente militare, valută, instrumente monetare, servicii financiare și personal conceput să recruteze și să asiste mujahedinii ceceni și talibanii și să strângă fonduri pentru jihadul violent din Afganistan, Cecenia și alte locuri.

Inculpatul a locuit în Londra și a coordonat funcționarea A. Publications și a familiei de site-uri care existau în întreaga lume, inclusiv azzam.com, azzam.co.uk, qoqaz.net, qoqaz.co.uk, webstorage.com/~azzam și waaqiah.com. A. Publications a fost o entitate cu sediul în Regatul Unit, care a fost înființată și a operat pentru a recruta persoane fizice ca luptători, pentru a solicita și a strânge fonduri și asistență pentru jihad, inclusiv pentru talibani și mujahedinii ceceni identificați mai sus, oferind instrucțiuni pentru transferul de fonduri frauduloase talibanilor și solicitând obiecte militare pentru aceste grupuri, inclusiv măști de gaz și ochelari pentru vederea de noapte, ochelari de protecție.

Site-urile web și alte mijloace de comunicare pe internet create, operate și întreținute de inculpat au fost folosite , prin intermediul sfaturilor și asistenței sale de specialitate, pentru a susține și a justifica jihadul violent, iar consilierea și asistența acestuia au fost legate direct și integral de eforturile depuse pentru a furniza personal, valută, obiecte militare, instrumente monetare și alte materiale de susținere și resurse pentru acte de terorism, precum și pentru a ascunde și deghiza natura, locația, sursa și deținerea unui astfel de suport și de resurse materiale.

Din 1998 până cel puțin în 2002, inculpatul a deschis și a menținut conturi la un număr de furnizori de servicii de Internet (,,ISP”) din Statele Unite, inclusiv OLM care avea la acel moment sediul în Connecticut, și prin aceste conturi a recrutat persoane fizice pentru a participa la jihad și a solicitat și coordonat donații de fonduri, echipamente, cum ar fi costume de camuflaj, măști de gaze, echipamente GPS, veste și alte ajutoare pentru jihad și mujahedini în Afganistan și Cecenia.

Pe parcursul anului 2001, aceste site-uri web au furnizat instrucțiuni explicite privind modul de obținere, transportul și livrarea personală a peste 20.000 de dolari către consulul general al talibanilor, în Karachi, Pakistan. Ambele site-uri au avertizat că apelurile de strângere de fonduri ar trebui să aibă loc ,,în numele Poporului Afganistanului” mai degrabă decât în numele talibanilor, deoarece inamicii islamului vor încerca să împiedice în viitor strângerea de fonduri pentru talibani. Site-urile web au direcționat donatorii să transforme fondurile în dolari SUA și să le depună la doi sau trei ,,membri bogați, demni de încredere și respectați ai comunității sau ai organizației”. Site-urile au mai menționat că atunci când suma ajunge la 20.000 dolari, membrii din organizația sau comunitatea donatoare ar trebui să călătorească în Pakistan cu numerar și cu escortă de protecție.

Site-urile web au recomandat, de asemenea, ca delegația să transmită o scrisoare oficială cu antetul organizației sau al centrului ,,cu numele complet al membrilor delegației”, declarând că donația a fost ,,pentru poporul suferind din Afganistan”, încearcând să eludeze embargoul pe care îl avea atunci cu privire la donațiile către talibani. De asemenea, site-urile web au trimis un formular tipizat de scrisoare, scrisă în mod explicit pentru a fi utilizată de organizațiile și rezidenții Statelor Unite, la cererea autorităților guvernamentale.

Totodată, site-urile au avertizat ca donatorii să susțină că se întorc în țară cu banii și să nu îi predea în nicio circumstanță unei autorităti din aeroport în lipsa unei recipise de primire, chiar dacă asta ar însemna să rămână în aeroport până la următorul zbor.

Un e-mail expediat lui A. de către un individ din statul New Jersey și recuperat în cursul anchetei, arată că persoana respectivă a efectuat o contribuție în numerar, pe 25 iunie 2000. E-mail-ul a fost trimis la qoqaznet@yahoo.co.uk și spunea: ,,Da, aș vrea să donez publicațiilor A. și fraților care sunt în luptă (o referire dintr-un e-mail anterior trimis de acest individ la Mujahideen din Bosnia și talibanii din Afganistan). Insha’Allah, și poți transmite donația către ei și păstrează o parte pentru A. Insha’Allah, voi putea să trimit 100 de dolari imediat și mai târziu, mai mult”.

În noiembrie 2000, e-mail-ul a fost trimis de către o persoană la Azzam Publications, menționând: Pe site-ul dvs. există un articol despre Joint US / Russian Chemical Attack On Imminentul Afganistan, Apeluri pentru donații către talibani, Apelul Guvernului; mi-ar plăcea să donez pentru măștile de gaz, de unde încep? Sau Unde trimit un transport de măști de gaz?

În loc să renunțe la capacitatea de a îndruma sau de a asista donatorul, un răspuns de la o publicație A. din contul de e-mail al administratorului a precizat: ,,Instrucțiuni, mai târziu în acest week-end”. Acest răspuns a fost trimis de la azzampublicatons@yahoo.com, care este menționat în fișierul pagefile.sys al unui hard disk recuperat de la biroul A. de la Colegiul Imperial de Știință și Tehnologie (,,Colegiul Imperial”) din Londra.

Prin diverse mandate de percheziție efectuate în Statele Unite, agenții din S.U.A. au obținut cărți de e-mail pentru conturile de administrator ale publicațiilor A. Aceste cărți de adrese permit unui utilizator de cont să apeleze adrese de e-mail salvate și să le trimită e-mailuri către adresele salvate. Un cont de administrare Yahoo, qoqaz@a.com, conține un e-mail dintr-unul din conturile de e-mail listate din directorul de adrese administrative ale publicațiilor A. Acest e-mail solicită asistență de la Azzam Publications pentru trimiterea de bani liderilor mujahedinilor ceceni. Contul de mail de la care s-a trimis cererea a fost localizat la o reședință în Connecticut, iar înregistrările conturilor Fundației BIF au dezvăluit că persoana care a trimis  e-mailul a făcut peste 10.000 dolari donații către BIF, inclusiv o donație de 5.000 dolari pentru ,,mână de la Cecenia”. Aceste comunicări au fost trimise la adresa de e-mail qoqaz@a.com și au fost stocate în contul administrativ a.publications@yahoo.com. Ancheta a arătat că ambele au fost controlate și accesate de A.

Mai mult, în februarie 2000, site-ul Qoqaz.net posta link-uri pentru două donații caritabile pretinse, dintre care una a fost BIF. B.A.; directorul BIF din Statele Unite a fost urmărit în Northern District of Illinois în cauza Statelor Unite împotriva lui E.M.A.[75], pentru diverse infracțiuni, inclusiv pentru sprijinul material al terorismului. Au fost obținute probe care au demonstrat că BIF a trimis 19 transferuri bancare din contul său curent, în suma totală de 685.560 dolari, la conturile bancare ale BIF din Baku, Azerbaijan, Moscova, Rusia și Riga, Letonia, la ,,Asociația de Ajutor Georgian MADLEE” din Tbilisi, Georgia, o entitate, de asemenea, cu legături spre mujahedinii ceceni.

Expertiza criminalistică a constatat că hard disk-urile și alte instrumente electronice găsite în biroul încuiat al lui B.A. au fost folosite pentru a efectua operațiunile A. Publications și pentru a menține părți din  site-urile www.azzam.com și www.qoqaz.net prin care a instruit indivizii despre cum să ajute talibanii și mujahedinii ceceni.

De asemenea, s-a stabilit că în 1998, B.A. a achiziționat aproximativ 100 de costume de luptă pentru camuflaj pentru vreme rece de la Rothco, o companie de pe Long Island, New York. B.A. a plătit aproximativ 8.300 dolari. Potrivit martorilor, B.A. a aranjat plata din Turcia prin transfer bancar pentru costume și le-a trimis el însuși în Regatul Unit. În 1998, B.A. a călătorit, de asemenea, în Statele Unite. La întoarcerea în Regatul Unit, B. A. a avut asupra sa o vestă de tip anti-glonț, precum și un sistem GPS.

B.A. a pledat vinovat și a încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției[76] la Tribunalul Federal New Haven pentru conspirație în scopul de a oferi și furniza sprijin material, inclusiv fonduri, personal și obiecte, către teroriști, fiind condamnat la o pedeapsă de 30 de ani de închisoare.

6.2. Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru relațiile sociale ocrotite.

Pentru ca o acțiune de colectare sau punere la dispoziție de fonduri să constituie infracțiunea de finanțare a terorismului nu este necesar ca fondurile să fi fost efectiv utilizate pentru săvârșirea actelor de terorism sau pentru susținerea unei entități teroriste[77].

Întrucât starea de pericol nu este prevăzută în conținutul infracțiunii, ea rezultă implicit din însăși săvârșirea infracțiunii.

6.3. Raportul de cauzalitate între acțiunea incriminată de lege și urmarea imediată nu mai trebuie dovedit, întrucât rezultă din materialitatea faptei (ex re).

7. Latura subiectivă

Așa cum s-a subliniat[78], elementul mental este decisiv în stabilirea răspunderii penale și presupune, în cazul infracțiunii de finanțare a terorismului, vinovăția făptuitorului sub forma intenției directe sau indirecte[79].

Intenția specifică, directă sau indirectă, care trebuie să fie prezentă depinde de faptul dacă activitatea de finanțare a terorismului se desfășoară în legătură cu un act terorist sau în legătură cu finanțarea unei organizații teroriste sau a unui terorist individual.

Infracțiunea de finanțare a terorismului ar trebui să acopere cele două tipuri distincte de activități de finanțare a terorismului: furnizarea de fonduri sau alte active și colectarea de fonduri sau alte active. În plus, infracțiunea de finanțare a terorismului ar trebui să se aplice în două situații distincte:

a) atunci când actul de furnizare sau colectare intenționată a fondurilor sau a altor active este complet; și

b) chiar dacă a fost încercat actul, fondurile sau alte active nu au fost în cele din urmă furnizate (de exemplu, atunci când activitatea de finanțare a terorismului a fost întreruptă înainte ca aceasta să poată fi încheiată).

În contextul finanțării organizațiilor teroriste și a teroriștilor individuali, persoana care furnizează sau colectează fonduri sau alte bunuri (finanțatorul terorismului) trebuie să o facă conștinetă fiind că aceste fonduri sau alte active au fost colectate sau furnizate unei organizații teroriste sau unui terorist individual. Această condiție este uneori menționată că cerința pentru incriminarea finanțării organizațiilor teroriste și a teroriștilor individuali ,,în orice scop”[80].

S-a subliniat[81] că utilizarea termenului ,,pentru orice scop” a provocat în trecut o anumită confuzie în ceea ce privește atât nivelul specific de cunoștințe necesară pentru existența infracțiunii de finanțare a terorismului cât și intenția / scopul ilegal care trebuie dovedit ca fiind parte a infracțiunii.

În prezent, opinia majoritară[82] este în sensul că:

a) finanțatorul terorist trebuie să acționeze cunoștient că fondurile sau alte bunuri urmează să fie furnizate sau colectate pentru o organizație teroristă sau pentru un terorist individual; și

b) este vorba numai de intenția / scopul ilegal al finanțatorului terorist, iar intenția / scopul ilegal trebuie să fie furnizarea sau colectarea de fonduri sau alte bunuri pentru o organizație teroristă sau un terorist individual.

Aceasta înseamnă că, în conformitate cu Recomandarea nr. 5 a FATF, următoarele aspecte nu sunt relevante pentru domeniul de aplicare al infracțiunii de finanțare a terorismului[83]:

– scopul în care finanțatorul terorist a intenționat ca aceste fonduri sau alte active să fie utilizate de organizația teroristă / teroristul individual;

– orice cunoștințe pe care finanțatorul terorist ar fi putut să le aibă despre modul în care organizația teroristă / teroristul individual folosea sau intenționează să folosească fondurile sau alte active;

– modul în care organizația teroristă / teroristul individual a folosit efectiv (sau a intenționat să folosească sau a încercat să folosească) fondurile sau alte active; și

– dacă fondurile sau alte active au fost sau nu utilizate pentru planificarea, pregătirea sau efectuarea unui act terorist specific.

Se subliniază[84] că, în contextul unui proces penal, procurorii și instanțele judecătorești trebuie să stabilească dacă o organizație sau o persoană ar trebui considerată o organizație teroristă sau o persoană fizică, bazându-se pe proceduri juridice naționale și pe circumstanțe, inclusiv dacă persoana sau entitatea a fost desemnată astfel de ONU, în conformitate cu Rezoluția Consiliului de Securitate a ONU nr. 1267/1999[85] și rezoluțiile succesorale[86], sau de către o autoritate națională competentă (ex, Departamentul de Stat al SUA). În unele cazuri, întrebarea dacă organizația căreia i-au fost alocate fonduri este, de fapt, o organizație teroristă este esențială pentru a determina dacă a fost comisă o infracțiune de finanțare a terorismului.

De asemenea, pot apărea cazuri în care un finanțator terorist are o intenție ilegală de a finanța o organizație teroristă (sau un act terorist), dar nu reușește să facă acest lucru (de exemplu, deoarece fondurile sau alte active sunt interceptate de un ofițer de poliție sub acoperire). Astfel de cazuri ar putea fi considerate infracțiuni de finanțare a terorismului (sau o tentativa de infracțiune a finanțare a terorismului) în cazul în care destinatarul fondurilor sau al altor active este un terorist individual sau o organizație teroristă, indiferent de beneficiarul real al fondurilor sau al altor active[87].

În concluzie, pentru acest aspect al infracțiunii, procurorul ar trebui să demonstreze doar că finanțatorul terorist știa (sau credea) că fondurile sau alte bunuri au fost colectate pentru sau furnizate unei organizații teroriste sau unui terorist individual sau că se intenționa în mod ilegal să se facă acest lucru.

Pentru a oferi o paritate între infracțiunea de spălare a banilor și infracțiunea de finanțare a terorismului, în ceea ce privește sarcina probei se recomandă[88] ca legislația națională să prevadă că intenția și starea de spirit a finanțatorului terorismului pot fi deduse în mod rezonabil din circumstanțele factuale obiective.

Se invocă Nota interpretativă a Recomandării nr. 5 paragr. 7, potrivit căreia ,,Țările trebuie să se asigure că intenția și cunoștințele necesare pentru a dovedi infracțiunea de finanțare a terorismului pot fi deduse din circumstanțe factuale obiective”[89], precum și art. 6 alin. (2) din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind criminalitatea organizată transfrontalieră (UNTOC), care prevede că: ,,Cunoașterea, intenția sau scopul cerut ca element al unei infracțiuni prevăzute la paragraful 1 al acestui articol pot fi deduse din circumstanțe factuale obiective”.

În acest sens, în practica judiciară a instanțelor norvegiene, în 2009, un suspect a fost acuzat de parchetul norvegian de comiterea infracțiunii de finanțare a terorismului pentru faptul că a trimis fonduri prin intermediul unei rețele ilegale de transmitere de fonduri (hawalla) către organizația teroristă somaleză Al-Shabaab. În cadrul urmăririi penale a fost o declanșată o investigație amplă care a implicat o serie de tehnici de investigare, inclusiv supravegherea în secret a comunicațiilor, controlul comunicațiilor și capturile electronice. În procesul penal (Sentința din 6 decembrie 2010 a Tribunalului Districtului Oslo), o parte considerabilă a probelor a constat dintr-un număr mare de convorbiri telefonice provenite din supravegherea comunicațiilor secrete și controlul comunicațiilor asupra persoanelor acuzate[90].

Într-un alt caz[91] privind o infracțiune de planificare și pregătire a unui act de terorism (Hotărârea din 30 ianuarie 2012 a Tribunalului Districtului Oslo), o parte importantă a dovezilor a fost reprezentată de mai multe convorbiri, atât de pe telefon, cât și de pe e-mail, supravegherea secretă a comunicațiilor, supravegherea audio sub acoperire, atât din casă cât și din mașină, precum și controlul comunicațiilor. În cazul infracțiunii de finanțare a terorismului Norvegia a avut, de asemenea, o cooperare fructuoasă cu două țări din Uniunea Europeană. În acest din urmă caz, inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea de finanțare a terorismului atât la instanța de fond, cât și la curtea de apel, întrucât nu a fost demonstrat că Al-Shabaab, organizația la care au fost trimise fondurile, a fost o organizație teroristă, deși autoritățile norvegiene au depus un efort semnificativ pentru a documenta ideologia și activitatea organizației Al-Shabaab.

Referitor la organizația Al-Shabaab, subliniem că Departamentul de Stat al SUA[92] a desemnat această organizație pe lista organizațiilor teroriste încă din 26 februarie 2008, operațiune finalizată pe 18 martie 2008[93], astfel că, potrivit Recomandării 5 a FATF, autoritățile judiciare nu ar mai fi trebuit să demonstreze că Al-Shabaab este o organizație teroristă.

Mai mult, conform unor studii[94], după alianța dintre organizația Al-Shabaab și organizația Al-Qaeda din 2012, în urma angajamentului grupului de alianță, Al-Shabaab a început executarea unor atacuri violente în țările învecinate Somaliei, inclusiv atacurile din septembrie 2013 de la Westgate Mall din Nairobi din Kenya, care au lăsat 68 de morți și 175 răniți. Grupul este, de asemenea, responsabil pentru atacurile asupra Universității Garissa din Kenya, din 2015, în care cinci luptători Al-Shabaab au luat cu asalt clădirea universității, ucigând aproape 150 de persoane. De atunci, grupul a continuat să încerce atacuri teroriste în afara fortăreței sale din Somalia. În prima încercare a lui Al-Shabaab de a ataca țintele occidentale, un atacator a detonat o bombă ascunsă de laptop pe un zbor al Daallo Airlines care a părăsit Mogadishu pentru Djibouti City, pe 2 februarie 2016. Explozia  l-a ucis doar pe atacator și nu a fost suficient de puternică pentru a distruge avionul. Al-Shabaab a ucis mai mult de 4.200 de persoane în 2016, devenind cel mai mortal grup terorist islamic din Africa. În octombrie 2017, Al-Shabaab a fost creditat cu cel mai grav atac terorist din Somalia, în care o bombă amplasată într-un camion a ucis peste 300 de persoane din Mogadishu.

Se susține[95] că somalezii din diasporă trimit între 500 și 800 de milioane de dolari anual prietenilor și familiei din țară. O parte din acești bani, chiar dacă va intra în țară în mod legal, va ajunge în mâinile extremiștilor.Un caz recent, aflat încă în faza de urmărire penală, merită urmărit cu atenție din perspectiva unei încadrări juridice și a vinovăției cu care s-au săvârșit faptele, și anume cazul companiei Lafarge din Siria[96].

Conform unei plângeri depuse[97], Lafarge pare să fi intrat, cu ajutorul intermediarilor pe care îi angajase, în negocieri cu ISIS, în vederea achiziționării de materii prime controlate de ISIS, cum ar fi uleiul și pozzolana (cenușă de vulcan folosită pentru fabricarea cimentului – nota noastră). Informațiile au arătat în continuare că s-ar fi efectuat posibile plăți de sume mari făcute ca taxe de Lafarge către ISIS, pentru trecerea punctelor de control; ca urmare, s-au obținut ,,permise de treceri oficiale” pentru angajații săi.

Conform comunicatului postat[98] în decembrie 2017, judecătorii de instrucție francezi au acuzat șase foști manageri de nivel superior, toți cetățeni francezi, în legătură cu potențialele infracțiuni legate de activitățile Lafarge în Siria. Acuzațiile vizează finanțarea terorismului, încălcarea sancțiunilor UE și punerea în pericol a vieților altora.

Se mai informează[99] că Lafarge Cement Syria (LCS) a plătit circa 5,6 milioane de dolari (4,7 milioane de euro) între iulie 2012 și septembrie 2014. De asemenea, societatea este suspectată de folosirea contractelor de consultanță falsă pentru a cumpăra combustibil de la ISIS, care a preluat controlul majorității rezervelor strategice de petrol ale Siriei în iunie 2013.

În apărarea sa, compania Lafarge[100] a dat un comunicat de presă prin care susține că: ,,Pe măsură ce situația din Siria s-a deteriorat, la sfârșitul anului 2011, activitatea fabricii de ciment deținută de Lafarge în Siria a duferit, din ce în ce mai des, întreruperi, ca urmare a acțiunilor grupurilor armate locale. Aceste grupuri au interferat periodic cu transportul angajaților către și dinspre fabrică, au restricționat accesul la resursele necesare și au hărțuit clienții. Pentru a face față acestor probleme, Lafarge a folosit intermediari, pentru a evita contactul direct cu aceste grupări armate, deoarece exista îngrijorarea că un contact direct ar crea un risc suplimentar față de guvernul sirian sau alte grupări armate.

În haosul creat, sarcina conducerii locale a companiei a fost aceea de a se asigura că intermediarii au făcut tot ce era necesar pentru a-și asigura lanțul de aprovizionare și libera circulație a angajaților săi. Drept urmare, în ciuda oricăror rezerve pe care le aveau cu privire la acești intermediari, compania a făcut și a continuat să efectueze plăți către astfel de intermediari[101], în vederea continuării operațiunilor. După identificarea unui mecanism de abordare a provocărilor cu care s-au confruntat, aceste metode s-au aplicat fără a ține seama de identitatea grupurilor implicate.

De la începutul anului 2013, grupurile teroriste desemnate de SUA și UE se extindeau în zonă, împreună cu alte grupări militante ne-desemnate. În acest mediu haotic a funcționat Lafarge și a încercat să-și țină ușile deschise. Conducerea Lafarge a considerat că a servit interesul companiei și al angajaților săi, a căror viață depinde de salariile plătite de fabrică.

Cei responsabili de operațiunile din teritoriul Siriei par să fi acționat într-o manieră pe care au considerat-o în interesul companiei și al angajaților săi, pe baza comunicării și consultării, cu convingerea că eforturile lor au fost pe deplin înțelese și apreciate de cei din conducerea lor. Privind retrospectiv, orice nelegiuire poate părea clară. Cu toate acestea, combinația dintre haosul zonei de război și abordarea “can-do” pentru menținerea operațiunilor în aceste circumstanțe poate să fi determinat pe cei implicați să judece grav situația și să neglijeze să se concentreze suficient asupra implicațiilor juridice ale comportamentului lor cât și asupra reputației”.

8. Forme, modalități, sancțiuni

Tentativa. Conform art. 36 alin. (4) din Legea nr. 535/2004, tentativa la infracțiunea de finanțare a terorismului se pedepsește.

Consumarea. Infracțiunea de finanțare a terorismului se consumă în momentul în care începe acțiunea de colectare sau de punere la dispoziția entității teroriste a fondurilor, când se produce și starea de pericol.

Sancțiune. Infracțiunea de finanțare a terorismului se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 12 ani.

În cazul tentativei, pedeapsa este cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea maximului pedepsei pentru infracțiunea consumată, respectiv de la 2 ani și 6 luni la 6 ani închisoare.

II. Infracțiunea asimilată infracțiunii de finanțare a terorismului

1. Definiție

Potrivit art. 36 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, constituie infracțiune săvârșirea unei infracțiuni în scopul obținerii de fonduri, cunoscând că acestea urmează a fi folosite, în tot sau în parte, pentru săvârșirea actelor de terorism ori pentru susținerea unei entități teroriste.

2. Obiectul juridic

2.1. Obiectul juridic principal este similar cu cel al infracțiunii de finanțare a terorismului, respectiv relațiile sociale a căror formare și dezvoltare presupun distrugerea resurselor financiare ale teroriștilor în scopul contracarării actelor de terorism, precum și relațiile sociale a căror formare și dezvoltare presupun ocrotirea valorilor universale ale demnității umane, libertății, egalității și solidarității, ale respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, menținerea păcii și securității internaționale și promovarea unor relații de bună vecinătate, prietenie, cooperare între state și dezvoltăre economică și socială.

2.2. Obiectul juridic secundar este comun infracțiunilor săvârșite în scopul obținerii de fonduri care urmează a fi folosite în tot sau în parte, pentru săvârșirea actelor de terorism ori pentru susținerea unei entități teroriste.

3. Obiectul material.

Conform art. 4 pct. 8 din Legea nr. 535/2004, prin fonduri se înțelege bunuri de orice natură, corporale sau necorporale, mobile ori imobile, dobândite prin orice mijloc și documente sau instrumente juridice în orice formă, incluzându-se forma electronică ori numerică, care atestă un drept de proprietate sau un interes asupra acestor bunuri, credite bancare, cecuri de călătorie, cecuri bancare, mandate, acțiuni, titluri, obligațiuni, drepturi speciale de tragere și scrisori de credit, fără ca această enumerare să fie limitativă.

4. Subiectul activ și participația penală

Subiect activ al infracțiunii asimilată infracțiunii de finanțare a terorismului poate fi orice persoană care răspunde penal.

Infracțiunea asimilată infracțiunii de finanțare a terorismului este susceptibilă de a fi comisă în toate formele de participație: coautorat, instigare și complicitate.

5. Subiectul pasiv

5.1. Subiectul pasiv principal: statul, ca titular al valorilor sociale ocrotite.

5.2. Subiect pasiv secundar este comun infracțiunilor săvârșite în scopul obținerii de fonduri care urmează a fi folosite în tot sau în parte, pentru săvârșirea actelor de terorism ori pentru susținerea unei entități teroriste.

6. Latura obiectivă

6.1. Elementul material constă într-o acțiune, respectiv săvârșirea unei fapte care intră în conținutul elementului constitutiv al unei infracțiuni în urma căreia se obțin fonduri care urmează să fie puse la dispoziție, direct ori indirect, în tot sau în parte, pentru săvârșirea actelor de terorism ori pentru susținerea unei entități teroriste.

Așa cum s-a susținut[102], doctrina ideologică jihadistă salafistă a evoluat prin faptul că justifică acum crima organizată. O fatwa[103] emisă de Hezbollah, în 1980, a fost prima legitimizare publică cunoscută a activității criminale. Fatwa spune: ,,Facem droguri pentru Satana-America și evrei. Dacă nu îi putem omorî cu arme, îi vom omorî cu droguri”. Liderul Fatah al-Islam a susținut: ,,Furând bani de la infideli, de la băncile și instituțiile care aparțin regimurilor și statelor infidele, este un lucru legal pe care Allah ne-a permis să-l facem”.

Mai mult, ideologia jihadistă modernă este un mijloc pentru a justifica aceste infracțiuni – dar nu ,,în numele religiei”, ci, mai degrabă, în spiritul antreprenorial, al dominației și îmbogățirii[104]. Există avantaje clare pentru grupurile teroriste de a dobândi o imagine asociată statutului sau puterii. Pentru un islamist, viziunea religioasă este deosebit de valoroasă, deoarece este mai legitimă din punct de vedere cultural decât imaginea grupurilor criminale, care comit violuri, furturi și asasinate[105].

Astfel, fondurile obținute direct din traficul de droguri[106] sau din taxele de protecție plătite teroriștilor de traficanții de droguri care folosesc rutele controlate de organizațiile teroriste pot fi folosite pentru finanțarea terorismului.[107]

Cu toate acestea, se susține[108] că grupurile de insurgenți care caută surse de finanțare sunt susceptibile să se adreseze traficanților de droguri doar în cazul în care această opțiune este preferabilă altor moduri alternative de finanțare, care ar putea include sprijin extern din state sau diaspore, extorcarea civililor, exploatarea altor resurse naturale sau alte forme de contrabandă sau de crimă organizată. Dacă există o mină de diamant în vecinătatea lor, dar nu sunt cultivate droguri în zonă, insurgenții ar căuta mai degrabă un control adecvat al diamantelor decât să antreneze și să forțeze fermierii să crească opiu sau coca.

O altă sursă de finanțare a terorismului o reprezintă sumele obținute din răscumpărări pentru lipsirile de libertate în mod ilegal (răpiri) sau deturnările de ambarcațiuni efectuate de grupările sau organizațiile teroriste[109].

Raportul guvernului britanic estimează că așa-numitul Stat Islamic a obținut, din septembrie 2013 până în septembrie 2014, prin răscumpărarea ostaticilor, o sumă estimată între 35 și 45 milioane de dolari.

În efortul internațional pentru a opri răscumpărările care se plătesc organizațiilor teroriste, prin Rezoluția 2133 (2014) a Consiliului de Securitate privind răpirea pentru răscumpărare, se invită toți membrii Statelor să prevină ca teroriștii să beneficieze în mod direct sau indirect de plăți de răscumpărare[110].

În noiembrie 2015, guvernul britanic[111] a clarificat cum se aplică legislația anti-terorism atât clienților, cât și companiilor de asigurări afectați de o răpire pentru răscumpărare. În termeni simpli, orice persoană sau societate încalcă legea dacă plătește răscumpărare unei organizații teroriste. Orice asigurător comite o infracțiune dacă răsplătește un client pentru o sumă de răscumpărare plătită unei organizații teroriste[112].

În schimb, din iunie 2015, în SUA, confom unui comunicat[113], autoritățile nu vor urmări penal persoanele din familiile care plătesc răscumpărarea pentru membrii familiei răpiți de teroriști.

Cu alte cuvinte, SUA au raportat că asta a fost o schimbare a politicii sale, când, de fapt, Departamentul de Stat a confirmat două aspecte ale politicii existente – guvernul SUA nu ar plăti răscumpărare pentru persoanele răpite de teroriști, dar nu vor urmări penal familiile pentru că fac acest lucru[114]. Însă, așa cum certifică și datele istorice, nu trebuie uitat că Statele Unite au datoria de a aduce acasă soldații americani, inclusiv prin schimburi de prizonieri, prin permisiunea acordată altor guverne să facă astfel de concesii pentru a obține eliberarea ostaticilor americani și prin abordarea sa directă față de negocierile private și plățile de răscumpărare a prizonierilor[115].

Baza de date START[116] arată că, în afară de cei 356 de cetățeni americani răpiți între anii 1970 și 2016, resortisanții Regatului Unit al Marii Britanii și ai Irlandei de Nord (UK) au fost vizați în 149 de cazuri, cetățenii francezi în 143 de cazuri și cetățenii germani în 108 de cazuri. Statele Unite și Marea Britanie sunt țările cu cele mai clare politici de inflexibilitate față de teroriști conduc lista de obiective. Cetățenii americani sunt încă numărul unu în lume ca ținte ale răpitorilor teroriști. Se susține[117] că Franța și Germania, care sunt două țări prezumate că plătesc cu regularitate răscumpărări, au fost vizate în mai puține cazuri, dar acest lucru poate reflecta pur și simplu ubicuitatea resortisanților din S.U.A. și Marea Britanie în străinătate, opoziția față de politicile externe ale celor două țări, faptul că există mai puțini resortisanți francezi sau germani în anumite zone, precum și alți asemenea factori.

De asemenea, zona geografică este importantă. Astfel, mai mulți cetățeni francezi ar putea fi răpiți în Africa de Nord pur și simplu pentru că în această zonă cetățenii francezi sunt mai mulți decât cetățenii altor state din Vest. Cu toate acestea, nu se poate susține că în acest caz cetățenii de alte naționalități sunt răpiți mai frecvent pentru că guvernele lor plătesc răscumpărare[118].

În mare parte, implicarea guvernului este limitată la răpiri teroriste (legal neasigurabile), dar cerințele de răscumpărare în sectorul criminalității comune, cum ar fi spre exemplu cele din piraterie, cresc ca răspuns la succesele obținute de grupările teroriste. Acest fapt a determinat o îngreunare a muncii din partea negociatorilor privați, care trebuie să ducă o activitate de convingere a răpitorilor, pe parcursul a mai multor săptămâni și luni, că răscumpărările private nu vor fi comparabile cu răscumpărările finanțate de guvern[119].

Așa cum s-a subliniat[120], sustragerea și vânzarea ilegală de antichități și artefacte (traficul ilegal de bunuri culturale) constituie o sursă marginală de finanțare pentru organizațiile teroriste. Comerțul ilicit de antichități constă în „inele” organizate de infractori profesioniști care angajează oameni săraci din mediul rural să sape după antichități care apoi sunt scoase prin contrabandă din țări precum Irak și Afganistan, de-a lungul rutelor comerciale antice, în schimbul unor bani sau arme care sprijină în mod direct terorismul și insurgenții[121].

Cu titlu de exemplu, în literatura de specialitate[122] a fost menționat grupul insurgent Sunni, cunoscut ca Jamaat al-Tawhid Wal-Jihad, înainte de a deveni franciza al-Qaeda în Irak, care a fost implicat în traficul de antichități în zonele controlate de grup în sud-vestul Irakului, în 2003. În 2004, forțele italiene au capturat traficanții în Al Fajr cu 80 de artefacte furate și au transferat bunurile într-un vehicul de poliție, pentru a le transporta la Muzeul Național. Vehiculul nu a mai ajuns la muzeu, fiind atacat de teroriști în Triunghiul Morții ˗ o zonă volatilă la sud de Bagdad, cu o populație mixtă de sunniți-șiiți, care a fost și este încă un centru activ al activității insurgente. Polițiștii care transportau antichitățile furate au fost uciși și artefactele preluate de teroriști. Activitățile traficanților de antichități erau foarte organizate și periculoase, deoarece traficanții erau bine echipați cu arme și vehicule și au avut o relație de lucru cu grupurile teroriste active în acest domeniu.

De asemenea, se menționează[123] cazul fundamentalistul Shia, clerul Muqtada al-Sadr care a emis o fatwa lui al-Hawasim care i-a permis generalului jefuirea și reținerea bunurile furate, cu condiția să plătească ca taxă 20% “biroului local Sadrist”. Interpretată în general, fatwa emisă lui al-Hawasim a justificat traficul și vânzarea de antichități pentru a genera venituri pentru miliția Shia al-Sadr, armata Mahdi.În ceea ce privește ISIS, la începutul anului 2015 traficul ilegal de antichități a generat profituri din vânzarea ilegală de obiecte arheologice în valoare de circa 30 de milioane de USD, care însă reprezintă doar 1% din totalul veniturilor obținute din alte surse. Organizația a controlat efectiv 2.500 de obiective arheologice în Irak (adică o cincime din toate siturile irakiene) și 4.500 în Siria, printre cele mai bogate site-uri arheologice din lume; cel mai notabil, în mai 2015, grupul a capturat orașul antic Palmyra, o comoară arheologică[124].

Conștienți de valoarea comercială a diferitelor situri și obiecte de acolo, ISIS a înființat un birou special responsabil cu săpăturile, astfel “legalizând” jafuri masive și sistematice ale siturilor arheologice în două moduri diferite: fie prin furnizarea de licențe care să permită traficanților astfel autorizați să efectueze săpături și să vândă orice obiecte descoperite, supuse impozitelor de 20%-50%, fie prin operațiunile efectuate de membrii ISIS, astfel că în acest din urmă caz, operațiunile de explorare și vânzare a diferitelor obiecte descoperite au dus la o creștere mai mare a profitului, mai ales dacă s-a utilizat internetul ascuns și cripto-monedele[125]. Această a doua metodă a fost preferată în special datorită loviturilor coaliției care a provocat pierderi de venituri pentru organizație.

În 15 mai 2015, forțele speciale de operațiuni din SUA au efectuat un raid în estul Siriei împotriva unui ofițer superior din cadrul Statul Islamic. Raidul a confirmat că ISIS nu numai că a fost angajat în jaful și traficul de antichități, dar și în distrugerea sistematică a culturii și siturilor de patrimoniu din Siria și Irak, pe care le-au făcut în primul rând în scopuri propagandistice. În timpul atacului din 2015 asupra campusului său, ofițerul superior a fost ucis și au fost recuperate mai mult de 500 de piese de antichități valoroase. După ce au fost examinate de experți, în iulie 2015 multe dintre artefacte au fost repatriate în Irak[126].

Așa cum s-a subliniat[127], în mod ideal, operațiunile forțelor speciale și alte decizii politice ar viza prima și a doua etapă a lanțului ilicit de aprovizionare – jafurile și traficul inițial –, pentru a reduce traficul de antichități furate din țările sursă. Etapele a treia și a patra – facilitarea/spălarea unui artefact furat și integrarea sa în piața legitimă – oferă cea mai bună oportunitate pentru a reduce cererea, care în prezent îngrădește comerțul cu antichități prădate și stimularea distrugerii siturilor de patrimoniu cultural.

Cu toate acestea, acțiunile forțelor speciale și comunitatea internațională nu vor putea să oprească traficul de antichități ilicite fără o dimensiune mult mai mare, legitimă și eficientă, de aplicare a legii în aceste țări sfâșiate de război.

O altă sursă de finanțare a terorismului o constituie vânzarea pe piața neagră a petrolului și a altor resurse naturale.Controlul teritoriului oferă unor organizații teroriste acces la un alt flux de venit pe care alte grupuri nu îl au: taxele din exploatările petroliere și ale resurselor naturale[128].

Astfel, spre exemplu, ISIS a devenit rapid unul dintre cele mai puternice grupuri din istoria recentă a terorismului. La un moment dat controla un teritoriu de peste 70.000 km², cu aproximativ 8 milioane locuitori, care cuprindea tracturi uriașe ale guvernatorilor din Siria[129] din Alep, Raqqa, Deir ez-Zor, Homs, Hasakah și Damasc, precum și provinciile irakiene Saladin, al-Anbar și Ninive.[130]

Grupul a însărcinat 125 de membri pentru a conduce operațiuni petroliere, care, la rândul lor, coordonau 1.600 de lucrători petrolieri. Grupul examinează alocarea resurselor și marjele de profit din afara corupției potențiale, efectuând, de asemenea, audituri, discrepanțe și reconcilierea diferențelor contabile – similare cu practicile comerciale standard.

ISIS vindea țiței brut nerafinat sau, în unele cazuri, folosea rafinării mobile pentru a produce benzină direct de la puțurile de petrol, pe care o vinde către comercianții de petrol de pe piața neagră. Acești comercianți încarcă în camioane produsul direct de la puțuri și îl transportă la clienții finali. Camionagiii folosesc rute de contrabandă bine cunoscute, care se află sub controlul membrilor ISIS, astfel că aceștia mai percep și taxe suplimentare, deoarece transportatorii trec prin punctele lor de control pentru a livra produsul. În cele din urmă, brokerii de petrol și comercianții plătesc fie în numerar, fie fac schimb de bunuri pentru petrol.

Printre metodele utilizate de coaliția internațională pentru a întrerupe fluxul de bani obținuți de ISIS din vânzarea pe piața neagră a petrolului se numără și atacurile aeriene asupra obiectivelor controlate de organizația teroristă, cu scopul de a distruge rafinăriile și utilajele de extracție[131].

ISIS a obținut acces la diferite spații comerciale locale și industriale, pentru a le gestiona sau folosi, probabil într-o încercare de a stabili o sursă de încredere pentru producția de bunuri pe care grupul o poate vinde pe piața neagră. De exemplu, la sfârșitul anului 2015, grupul a preluat controlul fabricării de fosfați și acid sulfuric și a minei principale de sare a Siriei, precum și a mai multor fabrici de ciment din Siria și Irak[132].

O altă cale de a obține fonduri este prin fraudarea băncilor. Pericolele cheie sunt frauda și angajații complici, care ajută teroriștii să obțină acces la conturi bancare și împrumuturi. De asemenea, folosirea unor carduri de credit furate sau cumpărate de pe ,,site-urile specializate” constituie o modalitate frecventă folosită pentru finanțarea terorismului.

Astfel, în practica judiciară[133] s-a identificat un grup jihadist format din persoane de 21-24 de ani, coordonat de Y. T., un rezident marocan al Regatului Unit care era cunoscut sub mai multe pseudonime bazate pe variații ale lui Irhabi 007; “Irhabi” fiind cuvântul arab pentru ,,terorist” și ,,007”, o referință la fictivul agent secret britanic James Bond. Activitățile lui T. au inclus înființarea de site-uri web și forumuri web în sprijinul Al-Qaeda și distribuirea materialelor video filmate de insurgența irakiană. Co-conspiratorii lui primari au fost takfirii[134] W. M. și T.A. Activitățile lor au fost finanțate de T.A, în posesia căruia a fost găsite 37.000 de cărți de credit, care au fost legate de tranzacții frauduloase în valoare de peste 2,5 milioane de euro. Y.T și partenerul său, T.A, au început să achiziționeze pe internet carduri de credit furate, prin diverse forumuri online, cum ar fi Cardplanet 9. Sumele au fost apoi spălate de Y.T. printr-o serie de site-uri de jocuri de noroc online, cum ar fi absolutepoker.com și paradisepoker.com, utilizând informațiile despre cărțile de credit furate. Aceștia au efectuat sute de tranzacții pe 43 de site-uri diferite, iar câștigurile au fost încasate și transferate electronic în conturi bancare special create în acest scop. În acest fel, banii au părut ca fiind câștigați în mod legitim. În total, Y.T. a utilizat 72 dintre aceste carduri de credit pentru a înregistra 180 de site-uri, găzduite de 95 de companii diferite.

În 5 iunie 2005, Y.T. a scris: ,,Sunt încă teroristul 007, unul dintre cei mai căutați teroriști ai internetului. Și federalii și CIA ar vrea să mă prindă, am MI6 pe urmele mele”. După atacurile cu bombă de la Londra din 7 iulie 2005, Tsouli a scris: ”Frate, sunt foarte fericit. Din momentul în care infidelii plâng, eu râd”.

La 21 octombrie 2005, Y.T. a fost arestat într-un raid asupra unei case din Shepherds Bush, Londra. El a fost acuzat pentru încălcarea legii britanice privind terorismul din 2000, pentru „conspirație pentru ucidere, conspirație pentru a provoca o explozie, conspirație pentru a obține bani prin înșelăciune, strângere de fonduri și deținere de articole în scopuri teroriste”.

Raidul a fost efectuat după ce numele și numărul său de telefon au fost identificate în laptopul și telefonul unui membru al celulei teroriste intitulate ,,Al Qaeda din Nordul Europei”, care a fost arestat la Sarajevo, la 17 octombrie 2005. La 18 decembrie 2007, Y.T. a fost condamnat definitiv la 16 ani de închisoare, în baza unui acord de recunoaștere a vinovăției, iar ceilalți membri ai grupului, la câte 12 ani de închisoare.

Traficul de persoane permite organizațiilor teroriste și criminale să-și finanțeze propriile operațiuni. Traficanții umani oferă consumatorilor mai multe ,,produse” ˗ copii soldați, slujitori casnici, dansatori exotici, muncitori manuali, organe umane și multe altele[135]. De asemenea, organizațiile teroriste nu numai că utilizează traficul de ființe umane pentru sprijin financiar, ci folosesc grupuri de traficanți de persoane pentru a obține un punct de intrare într-o țară vizată[136].

6.2 Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru relațiile sociale ocrotite. Întrucât starea de pericol nu este prevăzută în conținutul infracțiunii, ea rezultă implicit din însăși săvârșirea infracțiunii.

6.3 Raportul de cauzalitate între acțiunea incriminată de lege și urmarea imediată nu mai trebuie dovedită, întrucât rezultă din materialitatea faptei (ex re).

7. Latura subiectivă

Presupune vinovăția făptuitorului sub forma intenției directe, calificate prin scop, respectiv fapta este săvârșită în scopul obținerii de fonduri care urmează a fi folosite, în tot sau în parte, pentru săvârșirea actelor de terorism ori pentru susținerea unei entități teroriste.

Făptuitorul trebuie să cunoască că fondurile obținute din săvârșirea infracțiunii pe care o comite urmează a fi folosite, în tot sau în parte, pentru săvârșirea actelor de terorism ori pentru susținerea unei entități teroriste.

8. Forme, modalități, sancțiuni

Tentativa. Conform art. 36 alin. (4) din Legea nr. 535/2004, tentativa la această infracțiune nu se pedepsește.

Consumarea. Infracțiunea se consumă în momentul în care s-a consumat infracțiunea ce a fost săvârșită în scopul obținerii de fonduri care urmează a fi folosite, în tot sau în parte, pentru săvârșirea actelor de terorism ori pentru susținerea unei entități teroriste, când se produce și starea de pericol.

Sancțiune: Potrivit art. 36 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, săvârșirea unei infracțiuni în scopul obținerii de fonduri, cunoscând că acestea urmează a fi folosite, în tot sau în parte, pentru săvârșirea actelor de terorism ori pentru susținerea unei entități teroriste, se pedepsește cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, al cărei maxim se majorează cu 3 ani.

Dacă fondurile obținute au fost puse la dispoziția entității teroriste, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni [art. 36 alin. (3) din Legea nr. 535/2004].

Concluzii

În scopul creșterii capacității autorităților de aplicare a legii de prevenție și reacție contra finanțării terorismului, Parlamentul European a emis Recomandarea din 1 martie 2018 adresată Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind tăierea surselor de venit ale jihadiștilor[137], care subliniază următoarele:

– strategiile preventive bazate pe schimbul de bune practici și de informații financiare suspecte și relevante între serviciile de informații sunt esențiale în combaterea finanțării terorismului și a atacurilor teroriste, la nivel mai general;

– statele membre ale UE, cât și statele terțe, să asigure finanțare pentru programele care promovează schimbul de cele mai bune practici între serviciile lor de informații, inclusiv privind investigarea și analizarea metodelor de recrutare și de transfer al finanțării terorismului folosite de teroriști și de organizațiile teroriste. Totodată, este necesar ca statele membre să ofere mai multe cursuri de formare și să îmbunătățească specializarea anchetatorilor în acest scop, iar Comisia să sprijine și să finanțeze în mod adecvat dezvoltarea unor programe de formare pentru autoritățile de aplicare a legii și judiciare din statele membre;

– consolidarea cooperării dintre Europol și principalii parteneri strategici ai UE, care joacă un rol esențial în lupta împotriva terorismului la nivel mondial; considerăm că o cooperare mai strânsă ar permite să se prevină, să se depisteze și să se răspundă mai bine la centrele de finanțare a terorismului;

– instituirea un sistem de monitorizare și de compensare care să asigure că lăcașurile de cult și școlile religioase, instituțiile, centrele, fundațiile caritabile, asociațiile culturale și entitățile similare în cazul cărora există suspiciuni rezonabile că ar avea legătură cu grupări teroriste oferă detalii cu privire la sursa fondurilor pe care le primesc și la modul în care distribuie aceste fonduri, atât în interiorul, cât și în afara UE;

– este necesar ca statele membre să asigure o supervizare consolidată și să reglementeze modalitățile tradiționale de transfer de fonduri (cum sunt hawala sau sistemul chinez fei ch’ien, printre altele) sau sistemele neoficiale de transfer de valori, în special prin procedura în curs vizând adoptarea unui regulament privind controlul numerarului la intrarea sau ieșirea din Uniune [2016/0413(COD)], introducând obligația pentru agenții care efectuează tranzacțiile de a declara autorităților competente fiecare operațiune semnificativă efectuată prin intermediul acestor sisteme și subliniind, la comunicarea cu grupurile afectate de aceste măsuri, faptul că obiectivul nu este obstrucționarea transferurilor neoficiale de bani efectuate în mod tradițional, ci a traficului în care sunt implicate criminalitatea organizată, terorismul sau profiturile industriale/comerciale obținute din bani negri; în acest sens, solicită ca:

– (i) orice intermediar și/sau persoană implicată în acest tip de activitate (controlori sau agenți de schimb, intermediari și distribuitori, coordonatori, colectori și transmițători) să aibă obligația de a se înregistra pe lângă autoritatea națională competentă;

– (ii) toate operațiunile să fie declarate și documentate într-un mod care să faciliteze transferul de informații la cerere;

– (iii) să se instituie și să se aplice sancțiuni disuasive pentru acei intermediari și/sau alte persoane implicate în activități nedeclarate.

* e-mail: jurj_remus@mpublic.ro.

[1] Disponibil pe site-ul https://www.europol.europa.eu/activities-services/main-reports/european-union-terrorism-situation-and-trend-report-2018-tesat-2018 (accesat la 4 august 2018).

[2] Ibidem.

[3] Preambulul Convenției internaționale privind reprimarea finanțării terorismului, adoptată la New York la 9 decembrie 1999, ratificată de România prin Legea nr. 623 din 19 noiembrie 2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 26 noiembrie 2002).

[4] N. Goulet, ,,Terrorism Financing”, octombrie 2015, raport pentru Sub-Committee on Transatlantic Economic Relations a Adunării Parlamentare a NATO (disponibil pe site-ul www.nato-pa.int, accesat la 7 mai 2018).

[5] The Financial Action Task Force (FATF) Report Emerging Terrorist Financing Risks, octombrie 2015, p. 9 (în continuare Raportul FATF 2015), disponibil pe site-ul http://www.fatf-gafi.org/media/fatf/documents/reports/Emerging-Terrorist-Financing-Risks.pdf (accesat la 1 mai 2018).

[6] D.M. Lormel, „Terrorist Financing: The Mumbai Bombing, a Case Study in the Possible and Probable” (disponibil pe site-ul http://www.dmlassociatesllc.com/files/dml_mumbaicasestudy.pdf, accesat la 10 iunie 2018).

[7] Raportul FATF 2015.

[8] FATF Report „Financing of Recruitment for Terrorist Purposes” ianuarie 2018 (disponibil pe site-ul http://www.fatf-gafi.org/media/fatf/documents/reports/Financing-Recruitment-for-Terrorism.pdf, accesat la 19 mai 2018).

[9] Ibidem.

[10] Ibidem.

[11] E. Oftedal, „The financing of jihadi terrorist cells in Europe”, 2015 (disponibil pe site-ul https://www.ffi.no/no/Rapporter/14-02234.pdf, accesat la 9 iunie 2018).

[12] Ibidem.

[13] Un înalt oficial al serviciilor de informații a declarat că, într-un atac al forțelor aliate asupra unor clădiri administrate de ISIS din 11 ianuarie 2016, au fost distruse 50 de milioane de active financiare, inclusiv 35 de milioane de dolari în monedă americană și euro. Suma este egală cu aproximativ o cincime din ceea ce SUA estimează că ISIS a jefuit de la bănci irakiene atunci când au cucerit orașul Mosul, în iunie 2014 (disponibil pe site-ul https://www.nbcnews.com/storyline/isis-terror/how-beat-isis-blow-money-n564956, accesat la 14 august 2018).

[14] E. Oftedal, op. cit., p. 45.

[15] Adoptat la Riga, în 22 octombrie 2015 (publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 159/17 din 22 iunie 2018).

[16] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1161 din 8 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare.

[17] Curtea Constituțională reține că sensul propriu/comun al noțiunii „ansamblul relațiilor sociale” este acela de „totalitate a elementelor legate de viața omului în societate” ori „care este legat de viața oamenilor în societate, de raporturile lor în societate sau față de societate, care privește societatea omenească”, sensul sociologic privind „relațiile umane ca relații intrasociale care generează o serie de raporturi între diverși indivizi, într-un cadru social dat”, „societatea ca ansamblu de relații dintre oameni” sau „conviețuirea socială, ansamblul raporturilor interumane”. Curtea constată că menținerea sintagmei „ansamblul relațiilor sociale” în definiția „terorismului” – în afara unei interpretări oficiale, contextuale a acestei noțiuni – nu permite identificarea ariei de incidență a normelor de incriminare ale art. 32 alin. (1) și (3) și art. 33 alin. (1) din Legea nr. 535/2004, având în vedere că, potrivit art. I, pct. 26, pct. 27 și pct. 28 din legea criticată, acestea se vor completa cu „condițiile art. 1” în care fapta urmează a fi săvârșită. Concluzia anterioară este justificată de caracterul complex al infracțiunilor de terorism și, în acest sens, Curtea reține că, de pildă, art. 32 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 reglementează douăzeci și unu de modalități de săvârșire a actelor de terorism, norma de incriminare completându-se în mod corespunzător cu dispoziții ale Codului penal ori ale unor legi speciale. Așadar, reglementarea unora dintre faptele enumerate în art. 32 din actul normativ precizat, cum ar fi fapta de „omor”, „omor calificat”, „vătămare corporală”, „lipsire de libertate”, „distrugere”, „distrugere calificată”, ca acte de terorism săvârșite „în condițiile art. 1”, în concret, ca fapte care afectează, „ansamblul relațiilor sociale”, este lipsită de claritate, precizie și previzibilitate, în condițiile în care sfera de aplicare a normei de incriminare este imposibil de stabilit (Curtea Constituțională, Dec. nr. 451/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 25 iulie 2018).

[18] Curtea Constituțională reține că, atunci când obiectul securității îl reprezintă statul, se poate vorbi despre securitatea statului, a națiunii – „securitatea națională”, iar când aceasta privește întregul mediu geopolitic global sau regional se are în vedere „securitatea internațională”. Curtea reține însă că între securitatea națională și securitatea internațională există o interacțiune complexă și complementară, în condițiile în care secolul al XXI-lea este marcat de transformări profunde ale mediului de securitate, lumea devenind tot mai complexă și interdependentă, iar fenomenul globalizării dezvoltându-se tot mai mult, ireversibil. Globalizarea determină, în principal, mondializarea interesului de securitate. În aceste condiții, caracterul global al luptei împotriva terorismului a devenit componenta necesară a fenomenului globalizării. Cauza principală a acestui amplu proces o reprezintă nevoia de securitate națională și internațională. Așa încât, având în vedere contextul menționat, Curtea constată că definirea „terorismului” ca acțiuni, inacțiuni, precum și amenințări cu privire la acestea, care prezintă pericol public, sunt motivate politic, religios sau ideologic, sunt săvârșite într-unul din scopurile menționate și afectează relațiile sociale a căror existență, formare și normală desfășurare sunt condiționate de „securitatea națională și internațională” este pe deplin justificată, fără a se putea reține, în acest fel, că sfera de aplicare a normelor de incriminare ce încorporează aceste expresii nu ar putea fi stabilită (Curtea Constituțională, Dec. nr. 451/2018, paragr. 85, cit. supra). Raportat la securitatea națională, Curtea Constituțională a statuat că, spre deosebire de „apărarea țării”, care presupune posibilitatea unei intervenții active, dinamice în cazul unor atacuri sau al unor acțiuni ostile din exterior, „securitatea națională” implică activități destinate menținerii unei stări preexistente de liniște și de siguranță internă (Curtea Constituțională, Dec. nr. 80/2014, paragr. 343, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 7 aprilie 2014). Totodată, Curtea a reamintit jurisprudența sa referitoare la noțiunea de „securitate națională”, potrivit căreia această noțiune nu implică numai securitatea militară, deci domeniul militar, ci are și o componentă socială și economică. Astfel, nu numai existența unei situații manu militari atrage aplicabilitatea noțiunii de „securitate națională” din textul art. 53 din Legea fundamentală, ci și alte aspecte din viața statului – precum cele economice, financiare,   sociale – care ar putea afecta însăși ființa statului prin amploarea și gravitatea fenomenului. Sfera de aplicare a art. 53 din Legea fundamentală nu se circumscrie numai situațiilor prevăzute de art. 93 din Constituție, adică instituirii stării de asediu sau a stării de urgență (Curtea Constituțională, Dec. nr. 872/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010), iar „situația de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a țării și, implicit, securitatea națională” (Curtea Constituțională, Dec. nr. 1.414/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009).

În practica Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a reținut că noțiunea „siguranță publică” acoperă atât securitatea internă a unui stat membru, cât și securitatea sa externă și că, prin urmare, atingerea adusă funcționării instituțiilor și a serviciilor publice esențiale, precum și supraviețuirea populației, ca și riscul unei perturbări grave a relațiilor externe sau a conviețuirii în pace a popoarelor ori atingerea adusă intereselor militare pot afecta siguranța publică. În plus, Curtea a decis că noțiunea „motive imperative de siguranță publică” presupune nu numai existența unei atingeri aduse siguranței publice, ci și ca o asemenea atingere să prezinte un nivel de gravitate deosebit de ridicat, exprimat prin utilizarea sintagmei „motive imperative”. Noțiunea „ordine publică” a fost interpretată în jurisprudența Curții în sensul că recurgerea la aceasta presupune întotdeauna, pe lângă tulburarea ordinii sociale pe care o reprezintă orice încălcare a legii, existența unei amenințări reale, actuale și suficient de grave la adresa unui interes fundamental al societății. Curtea a stabilit, de asemenea, că statele membre rămân libere să stabilească, în conformitate cu nevoile lor naționale, care pot varia de la un stat membru la altul și de la o perioadă la alta, cerințele de ordine publică și de siguranță națională [Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Camera întâi), cauza C-373/13, Hotărârea din 24 iunie 2015, publicată pe site-ul http://curia.europa.eu. Se citează și Hotărârea în cauza C‑145/09, pct. 44].

[19] FATF Guidance ,,Criminalising Terrorist Financing (Recommendation 5) (disponibil pe site-ul http://www.fatf-gafi.org/media/fatf/documents/reports/Guidance-Criminalising-Terrorist-Financing.pdf, accesat la 19 mai 2018).

[20] Ibidem.

[21] Idem, paragr. 51.

[22] E. Oftedal, ,,The financing of jihadi terrorist cells in Europe”, 2015 (https://www.ffi.no/no/Rapporter/14-02234.pdf, accesat la 9 iunie 2018).

[23] FATF Guidance ,,Criminalising Terrorist Financing (Recommendation 5), paragr. 55.

[24] E. Oftedal, op. cit.

[25] Cu titlu de exemplu de criptomonedă, menționăm Bitcoin‑ul (BTC), care este o „monedă” criptată, virtuală (numere formate din 64 de cifre), creată în ianuarie 2009 de Satoshi Nakamoto. Aceasta se generează de către orice persoană interesată, pe site‑uri specializate (de exemplu: www.bitcoinplus.com, blockchain.info), printr‑un procedeu numit minerit, ce utilizează un program specializat (descărcat de pe aceste site‑uri) și computere performante. „Minerii” lasă programul să ruleze, iar programul rezolvă o serie de ecuații complexe care aranjează tranzacțiile făcute de bitcoin în blocuri. Când un bloc este finalizat, „minerul” este răsplătit cu 25 de bitcoin. Pentru a obține BTC trebuie creat un portofel virtual (Bitcoin wallet) ce se poate obține instant pe site‑uri specializate (și anume: walletbit.com sau blockchain.info), ca o adresă Bitcoin, asimilată unui cont curent bancar, care se poate salva pe calculatorul personal, pe un smartphone sau pe un alt dispozitiv informatic. De asemenea, bitcoinii pot fi stocați într‑un portofel al unei terțe părți, iar în ceea ce privește transmiterea lor, aceasta se realizează prin intermediul internetului, la fel de simplu ca un e‑mail, către oricare persoană cu o adresă de bitcoin. Tranzacțiile cu BTC nu sunt înregistrate de nicio bancă centrală sau firmă de brokeraj, moneda fiind creată de o rețea de computere de tip peer to peer (de la utilizator la utilizator), astfel că valoarea BTC nu depinde de o bancă centrală, ci de importanța pe care publicul o acordă acestei monede; numărul BTC care intră pe piață este fixat de un computer, iar numărul monedelor nou create este înjumătățit o dată la 4 ani. Bitcoin folosește o cheie sau mai multe chei publice criptate (public key criptografy) pentru a cripta, procesa și verifica tranzacțiile, dar fiecare deținător de bitcoin are o cheie privată, care nu este accesibilă altor persoane din blockchain, cu care își accesează propriul portofel virtual și decriptează BTC. Fiecare persoană care intră pe blockchain are posibilitatea să observe toate tranzacțiile, dar numai persoana care are cheia privată poate să beneficieze de BTC din portofelul său (a se vedea, pe larg, R. Jurj-Tudoran, D.D. Șaguna, Spălarea banilor ˗ Teorie și practica judiciară, Editura C.H. Beck, ediția a 3-a, București, 2018, precum și autorii citați).

Cu privire la finanțarea terorismului prin Bitcoin, a se vedea, pe larg: N. Malik, ,,Terror in the Dark – How Terrorists use Encryption, the Darknet, and Cryptocurrencies”, aprilie 2018 (disponibil pe site-ul http://henryjacksonsociety.org/wp-content/uploads/2018/04/Terror-in-the-Dark.pdf, accesat la 5 iulie 2018); Z. K. Goldman, E. Maruyama, E. Rosenberg, E. Saravalle, J. Solomon-Strauss, ,,Terrorist use of Virtual Currencies Containing the Potential Threat”, mai 2017 (disponibil pe site-ul https://www.cnas.org/publications/reports/terrorist-use-of-virtual-currencies, accesat la 7 mai 2018); S. Stalinsky, ,,Terrorists Have Been Using Bitcoin For Four Years, So What’s The Surprise?”, martie 2018 (disponibil pe site-ul https://www.memri.org/reports/terrorists-have-been-using-bitcoin-four-years-so-whats-surprise, accesat la 5 iulie 2018); NATO Parliamentary Assembly ,,Dark dealings: How Terrorists use Encrypted Messaging, the Dark Web and Cryptocurrencies”, martie 2018 (https://www.nato-pa.int/download-file?filename=sites/default/files/2018-04/2018-%20DARK%20DEALINGS%20-%20TONIN%20DRAFT%20REPORT%20-%20077%20STCTTS%2018%20E.pdf, accesat la 7 mai 2018); A. Brill, L. Keene, ,,Cryptocurrencies: The Next Generation of Terrorist Financing?” (disponibil pe site-ul http://www.coedat.nato.int/publication/datr/volumes/datr9.pdf, accesat la 7 mai 2018).

[26] Z. K. Goldman, E. Maruyama, E. Rosenberg, E. Saravalle, J. Solomon-Strauss, ,,Terrorist use of Virtual Currencies – Containing the Potential Threat” (disponibil pe site-ul https://www.cnas.org/…/terrorist-use-of-virtual-currencies, accesat la 28 mai 2018).

[27] Există informații că hackerii grupului anti-terorism Ghost Security Group au descoperit că militanții ISIS au avut o adresă de tip bitcoin care conține 3 milioane de dolari (disponibil pe site-ul https://securityaffairs.co/wordpress/42039/intelligence/isil-bitcoin-address-3m-usd.html, accesat la 28 mai 2018).

[28] A se vedea Z. K. Goldman, E. Maruyama, E. Rosenberg, E. Saravalle, J.  Solomon-Strauss, op. cit., p. 12.

[29] The Dark Web (web-ul întunecat) a fost definit ca porțiunea din Deep Web (web-ul adânc) care poate fi accesată numai prin browsere specializate. Un studiu recent a constatat că 57% din webul întunecat este ocupat de conținuturi ilegale precum pornografia, finanțele ilicite, centrele de droguri, traficul de arme, moneda contrafăcută, comunicarea teroristă și multe altele.Pentru a accesa materialul din web-ul întunecat, persoanele fizice folosesc un software special, cum ar fi TOR (The Onion Router) sau I2P (Invisible Internet Project). TOR a fost inițial creat de Laboratorul de Cercetare Navală din S.U.A. ca instrument de comunicare anonimă online. Se bazează pe o rețea voluntară de computere pentru a devia traficul web al utilizatorilor prin intermediul unei serii de computere ale altor utilizatori, astfel încât traficul să nu poată fi urmărit de utilizatorul original.

Nu toate site-urile Dark Web folosesc adresele TOR (adică un set de caractere urmate de extensia .onion), dar un browser web cu TOR poate accesa practic orice site fără a dezvălui identitatea utilizatorului. Un vizitator trebuie să știe unde să găsească site-ul Dark Web pentru a-l putea accesa. Câteva motoare de căutare au fost create pentru Dark Web, dar sunt limitate în domeniul de aplicare și utilitate.

A se vedea, pe larg, G. Weimann, ,,Terrorist Migration to the Dark Web” (http://www.terrorismanalysts.com/pt/index.php/pot/article/view/513/html, accesat la 28 mai 2018).

[30] The United States District Court For The Eastern District of Virginia / Alexandria Division în cazul United States of America v. A. SH. A., nr. l:15-cr-164 (disponibil pe site-ul https://www.justice.gov/opa/file/477371/download, accesat la 24 iunie 2018).

[31] Disponibil pe site-ul https://www.justice.gov/opa/file/477366/download (accesat la 24 iunie 2018).

[32] A se vedea Comunicatul din 14 decembrie 2017 ,,Long Island Woman Indicted for Bank Fraud and Money Laundering to Support Terrorists”, disponibil pe site-ul https://www.justice.gov/usao-edny/pr/long-island-woman-indicted-bank-fraud-and-money-laundering-support-terrorists (accesat la 24 iunie 2018).

[33] Articolul 2 pct. 5 din Convenția internațională privind reprimarea finanțării terorismului, cit. supra.

[34] Cu titlu de exemplu, menționăm cazul United States Court of Appeals for the Second Circuit, Jesner v. Arab Bank, PLC opinia din 24 aprilie 2018, disponibilă pe site-ul https://www.supremecourt.gov/opinions/17pdf/16-499diff_868c.pdf (accesat la 1 august 2018).

[35] Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Camera a cincea, Hotărârea din 10 martie 2016, în cauza C‑235/14, disponibilă pe site-ul http://curia.europa.eu (accesat la 1 august 2018).

[36] FATF Guidance „Criminalising Terrorist Financing (Recommendation 5), cit. supra.

[37] Curtea de Justiție a Uniunii Europene, cauza C‑373/13, ,,Participarea unei persoane care are statutul de refugiat la activitățile unei organizații care figurează pe lista organizațiilor teroriste întocmită de Uniunea Europeană”, Hotărârea din 24 iunie 2015, paragr. 83-87 (disponibilă pe site-ul http://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?language=en&jur=C,T,F&num=c-373/13, accesat la 24 august 2018).

[38] Ibidem.

[39] Rezolutia Consiliului de Securitate al ONU nr. 2253/2015 din 17 decembrie 2015 (disponibil pe site-ul http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=S/RES/2253%282015%29, accesat la 20 mai 2018).

[40] FATF Report on Emerging Terrorist Financing Risks (2015) (disponibilă pe site-ul http://www.fatf-gafi.org/media/fatf/documents/reports/Emerging-Terrorist-Financing-Risks.pdf, accesat la 20 mai 2018).

[41] FATF Guidance ,,Criminalising Terrorist Financing (Recommendation 5), cit. supra.

[42] E. Oftedal, op. cit.

[43] The Cash Management Companies Association (ESTA) – Raportul ,,Cash Payment Limitations and the fight against the funding of terrorism The response of ESTA to the EU public consultation” Mai 2017 (în continuare Raportul ESTA 2017), disponibil pe site-ul https://www.bdgw.de/images/aktuelles/2017-05-29-Final-draft-response-to-Consultation.pdf (accesat la 10 iunie 2018).

[44] Idem, p. 11.

[45] Idem, p. 12.

[46] Cazul atacului terorist din aeroportul Glasgow, Scoția, din 2008, în care unul dintre autori era doctor la un spital din Scoția, iar celălalt, inginer din India. Atacul a fost finanțat din salariul doctorului. Majoritatea pregătirilor și cheltuielilor legate de atac au avut loc în iunie 2007. În prima jumătate a anului 2007, Ab. și Ah. au cumpărat cinci autoturisme folosite, de la cinci vânzători diferiți, pentru un total de 3.450 lire sterline (6.900 dolari). Ab. și Ah. au închiriat o casă, din aprilie până în iunie 2007, în care au construit dispozitivele explozive improvizate ascunse în autoturismele cumpărate, pentru o sumă estimată la 2.000 lire sterline (4.000 dolari). Achizițiile de mașini și chiria pentru ,,fabrica de bombe” sunt cele mai mari cheltuieli. Alte cheltuieli legate de atac includ zborul lui Ah. din India către Marea Britanie cu două luni înainte de atac, închirierea de mașini pentru călătoriile interne și achiziționarea de diverse materiale necesare pentru fabricarea dispozitivelor explozive improvizate, cum ar fi benzină, cuie, gaz, canistre, telefoane mobile și fire, materiale pe care le-au cumpărat în mai mult de 20 de vizite la magazine diferite, în orașe diferite. În total, legate de atac, cheltuielile pot fi estimate în mod sigur la mai puțin de 10.000 lire sterline (20.000 dolari), probabil 7.000-8.000 lire sterline (14.000-16.000 dolari). Costurile de trai, cum ar fi cheltuielile pentru alimente, utilități, vin în plus față de această sumă.

A se vedea, pe larg, E. Oftedal, op. cit., p. 28 și urm.

[47] Cu titlu de exemplu, menționăm un caz din practica autorităților judiciare din SUA, care, în baza unui acord de recunoaștere a vinovăției, au stabilit că în perioada februarie  2008-iulie 2009, inculpatul Y. a conspirat cu alții să furnizeze bani organizației teroriste Al-Shabaab, care a fost desemnată de către Departamentul de Stat al SUA ca organizație teroristă străină, în februarie 2008. Y. a transferat bani către Al-Shabaab folosind nume fictive și numere de telefon ale unor întreprinderi care transferă bani și care operează în Statele Unite. Y. a recunoscut că solicita bani din interiorul și din afara districtului estic Missouri și coordona transferul banilor către Al-Shabaab. Membrii conspirației au comunicat frecvent în limbaj codificat, deoarece au planificat mijloacele prin care au transferat bani către membrii Al-Shabaab și afiliații din Somalia (disponibil pe site-ul https://archives.fbi.gov/archives/stlouis/press-releases/2011/local-man-pleads-guilty-to-providing-material-support-to-terrorist-organization, accesat la 28 mai 2018).

[48] A se vedea, pe larg, R. Jurj-Tudoran, D.D. Șaguna, op. cit., p. 116-123.

^[49] A se vedea și N. Passas, Formalising the informal while neglecting trade transparency: issues in the regulation of hawalla and financial controls against terrorism (http://eeas.europa.eu/ifs/publications/articles/book2/book%20vol2_part4…pdf).

^[50] Referitor la comisionul practicat, acesta era de 1,5% din suma transferată, mult peste comisionul practicat de sistemul bancar, care era de 0,15% (minim de 10‑30 euro) + 15 euro mesajul swift.

^[51] Ibidem.

^[52] A se vedea și M. Blackwell, D. Seddon, Informal Remittance from the UK‑Value, în ,,Flows and Mechanism”, martie 2004, pct. 2.13 (www.apglm.org/frameworks/defaults.aspx?FrameworkID=8).

^[53] Persoanele din Bangladesh nu au încredere în sistemul hawalla, astfel că apelează la transferul prin curieri. A se vedea, pe larg, M. Blackwell, D. Seddon, op. cit., pct. 2.20.

[54] Cazul tentativei de atac asupra Capitoliului din Washington, SUA, din ianuarie 2015.

[55] A se vedea, pe larg, M. Levitt ,,Low Cost, High Impact: Combatting the Financing of Lone-Wolf and Small-Scale Terrorist Attacks” (disponibil pe site-ul https://financialservices.house.gov/uploadedfiles/hhrg-115-ba01-wstate-mlevitt-20170906.pdf, accesat la 10 iunie 2018). Se exemplifică cu cazul unuia dintre teroriștii (A.C.) din atacurile de la Paris din 2014, care și-a finanțat atacul prin acordarea unui împrumut de 6.000 lire sterline de la agenția de credit Cofidis, furnizând agenției o factură telefonică, fluturași de salariu și acte de identificare. În cazul atacului terorist de la San Bernardino, din 2 decembrie 2015, în care au fost ucise 14 persoane, unul dintre teroriști (S.R.F.) a împrumutat 28.500 dolari de la Prosper Marketplace, un creditor online din San Francisco.

[56] Se citează cazul lui S.A., teroristul sinucigaș din atacul din 2017 asupra arenei din Manchester, care a profitat de împrumuturile europene pentru a-și finanța atacul. S.A. a strâns cel puțin 7.000 lire sterline din compania Student Loans, care este acoperită de banii contribuabililor (a se vedea, pe larg, M. Levit, op. cit.).

[57] Se susține că în cazul atacului de la Paris, soția lui A.C. a obținut un împrumut de 27.000 euro cu care a cumpărat un autoturism pe care l-a schimbat imediat pe arme de foc (a se vedea Raportul ESTA 2017, p. 15 și sursele citate).

[58] A se vedea FATF ˗ Report Emerging Terrorist Financing Risks, octombrie 2015, p. 20, disponibil pe site-ul http://www.fatf-gafi.org/media/fatf/documents/reports/Emerging-Terrorist-Financing-Risks.pdf (accesat la 24 iunie 2018). Se subliniază că posibilitatea ca statele să aleagă să acorde sprijin financiar organizațiilor teroriste constituie o amenințare pe termen lung a finanțării terorismului pentru pacea și securitatea internațională, precum și pentru stabilitatea sistemelor financiare și politice regionale și subminează în mod fundamental eficacitatea activităților FATF care sunt destinate să sprijine guvernele în adoptarea celor mai bune practici pentru detectarea, descurajarea și alterarea financiară a terorismului.

[59] A se vedea Institute for Economics&Peace ,,Global Terrorism Index 2016” (disponibil pe site-ul http://economicsandpeace.org/wp-content/uploads/2016/11/Global-Terrorism-Index-2016.2.pdf, accesat la 12 mai 2018).

[60] A se vedea FATF – Financing of recruitment for terrorist purposes ˗ ianuarie 2018, paragr. 29 (în continuare Raportul FATF 2018), disponibil pe site-ul http://www.fatf-gafi.org/media/fatf/documents/reports/Financing-Recruitment-for-Terrorism.pdf (accesat la 1 mai 2018).

[61] S.U. Breu, ,,Financing of Combatants in Asymmetric Conflicts” (disponibil pe site-ul http://www.ewb.rs/editone.aspx?id=431, accesat la 7 mai 2018).

[62] FATF Report ,,Risk of Terrorist Abuse in Non-Profit Organisations”, June 2014, paragr. 51, disponibil pe site-ul http://www.fatf-gafi.org/media/fatf/documents/reports/Risk-of-terrorist-abuse-in-non-profit-organisations.pdf (accesat la 23 iunie 2018).

[63] Nota redacției: pentru definiția ONP și diferența dintre ONP și ONG a se vedea site-ul https://whatis.techtarget.com/definition/non-profit-organization-NPO (accesat la 25 septembrie 2018).

[64] FATF Report ,,Risk of Terrorist Abuse in Non-Profit Organisations”, paragr. 68.

[65] Într-un caz, E.A. a încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției pentru o acuzație de conspirație de fraudă comisă în favoarea unei organizații caritabile, Fundația BIF, care a constat în utilizarea nedeclarată a unei părți din fondurile BIF, ridicate doar în scopuri umanitare, pentru a oferi ajutor milițiilor în Bosnia și Cecenia. Guvernul a fost de acord să respingă alte acuzații împotriva lui E.A. legate de spălarea banilor și de susținerea grupurilor teroriste. S-a stabilit că E.A. este responsabil pentru pierderi de 196.653 dolari din cauza unei deviații necorespunzătoare a fondurilor umanitare BIF pentru a cumpăra cizme, uniforme și ambulanțe militare cecene; și cizme bosniace, pături și corturi, precum și încălțăminte pentru ceceni (34.500 dolari), o mașină cu raze X (6.755 dolari), numerar (3.225 dolari) și o altă ambulanță pentru luptătorii bosniaci (7.500 dolari). Acest lucru a dus la pierderea totală la 248.633 dolari (District Court, N.D. Illinois, United States of America, v. E. M. A., disponibil pe site-ul https://www.courtlistener.com/opinion/2480016/united-states-v-arnaout/, accesat la 28 mai 2018).

[66] FATF Report ,,Risk of Terrorist Abuse in Non-Profit Organisations”, paragr. 13.

[67] A se vedea cazul R v. I.N. and others, în extras pe site-ul https://www.cps.gov.uk/counter-terrorism-division-crown-prosecution-service-cps-successful-prosecutions-end-2006.

[68] A se vedea Raportul FATF 2018, paragr. 31.

[69] FATF Report ,,Risk of Terrorist Abuse in Non-Profit Organisations”, paragr.   118-119.

[70] C.D. Sahay, A. Pandya, ,,Terror Financing and The Global CTF Regime” ianuarie 2017, disponibil pe site-ul http://www.vifindia.org/sites/default/files/final-terror-financing-and-the-global-ctf-regime.pdf (accesat la 24 iunie 2018).

[71] Sadaqah a fost definit ca un act de ,,a da ceva cuiva fără a căuta un înlocuitor în schimb și cu intenția de a plăcea lui Allah” (https://en.wikipedia.org/wiki/Sadaqah).

[72] A se vedea site-ul http://news.findlaw.com/cnn/docs/ahmad/usahmad72804cmp.pdf (accesat la 1 august 2018).

[73] A se vedea site-ul https://www.investigativeproject.org/5314/social-media-emerges-as-a-valuable-terrorist (accesat la 1 august 2018).

[74] A se vedea: rechizitoriul SUA v. B.A. și A. Publications, disponibil pe site-ul https://www.investigativeproject.org/documents/case_docs/96.pdf; sesizarea din oficiu, disponibilă pe site-ul https://www.investigativeproject.org/documents/case_docs/311.pdf (ambele site-uri fiind accesate la 28 mai 2018).

[75] A se vedea hotărârea publicată pe site-ul http://news.findlaw.com/cnn/docs/terrorism/usarnaout10902ind.pdf și materialele de probă publicate pe site-ul https://news.findlaw.com/wsj/docs/bif/usarnaout10603prof.pdf (ambele accesate la 28 mai 2018).

[76] A se vedea comunicatul postat pe site-ul https://www.investigativeproject.org/documents/case_docs/2277.pdf (accesat la 28 mai 2018).

[77] Articolul 2 pct. 3 din Convenția internațională privind reprimarea finanțării terorismului, cit. supra.

[78] FATF Guidance ,,Criminalising Terrorist Financing (Recommendation 5), paragr. 24, cit. supra.

[79] Unele țări utilizează conceptul de neglijență pentru a incrimina finanțarea unui terorist individual în absența unei legături cu un anumit act sau acte teroriste. Acest lucru necesită ca procurorii să demonstreze că autorul infracțiunii era conștient de riscul ca fondurile să fie utilizate în scopuri teroriste și că riscul era nejustificat. Neglijența (culpa), ca formă a vinovăției în cazul infracțiunii de finanțare a terorismului, poate fi stabilită chiar dacă fondurile sunt utilizate într-adevăr pentru un scop care nu are legătură cu terorismul, cu condiția să existe riscul utilizării lor în scopuri teroriste. Indiscutabilitatea nu trebuie să fie un grad distinct și mai mic de intenție, de asemenea inclus în infracțiunea de finanțare a terorismului: de ex., în unele sisteme juridice, elementul mental (mens rea) al infracțiunii de finanțare a terorismului este dolus eventualis și presupune că suspectul “acceptă în mod conștient șansele substanțiale” că fondurile vor servi pentru a oferi sprijin financiar – totuși, acest lucru nu se aplică în toate sistemele juridice [a se vedea FATF Guidance ,,Criminalising Terrorist Financing (Recommendation 5), paragr. 28, cit. supra].

[80] FATF Guidance ,,Criminalising Terrorist Financing (Recommendation 5), paragr. 21-22, cit. supra.

[81] FATF Guidance ,,Criminalising Terrorist Financing (Recommendation 5), paragr. 22, cit. supra.

[82] Ibidem.

[83] Ibidem.

[84] Idem, paragr. 23.

[85] Disponibilă în limba engleză pe site-ul http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=S/RES/1267(1999) (accesat la 26 mai 2018).

[86] A se vedea Rezoluțiile Consiliului de Securitate a ONU nr. 1988/2011 [disponibilă pe http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=S/RES/1988%20(2011)], nr. 1989/2011 [disponibilă pe site-ul http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=S/RES/1989%20(2011)], nr. 2253/2915 [disponibilă pe http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=S/RES/2253(2015)], nr. 2368/2017 (disponibilă pe site-ul http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=S/RES/2368%282017%29), site-urile fiind accesate la 26 mai 2018.

[87] FATF Guidance ,,Criminalising Terrorist Financing (Recommendation 5), paragr. 23, cit. supra.

[88] Idem, paragr. 59.

[89] The FATF Recommendations International Standards on Combating Money Laundering and The Financing of Terrorism & Proliferation, 2016, p. 37-38, disponibil pe site-ul http://www.fatf-gafi.org/media/fatf/documents/recommendations/pdfs/FATF_Recommendations.pdf (accesat la 26 mai 2018).

[90] A se vedea Anti-money laundering and counter-terrorist financing measures Norway ˗ Mutual Evaluation Report, decembrie 2014, p. 6 (disponibil pe site-ul http://www.fatf-gafi.org/media/fatf/documents/reports/mer4/4-Terrorist-Financing-and-financing-proliferation-Mutual-Evaluation-Norway-2014.pdf, accesat la 26 mai 2018).

[91] Ibidem.

[92] A se vedea comunicatul disponibil pe site-ul https://www.state.gov/j/ct/rls/other/des/102446.htm (accesat la 26 mai 2018).

[93] A se vedea lista cu organizațiile teroriste desemnate de Departamentul de Stat al Statelor Unite, disponibilă pe site-ul https://www.state.gov/j/ct/rls/other/des/123085.htm (accesat la 26 mai 2018).

[94] A se vedea Raportul Counter Extremism Project cu privire la Al-Shabaab din 2017, disponibil pe site-ul https://www.counterextremism.com/sites/default/files/threat_pdf/Al-Shabab-12012017.pdf (accesat la 26 mai 2018).

[95] K. Menkhaus, ,,African Diasporas, Diasporas in Africa and Terrorist Threats”, in The Radicalization of Diasporas and Terrorism, D. Zimmerman and W. Rosenau, eds. (Zurich: ETH Center for Security Studies, 2009), 87-88, apud G. Kambere, ,,Financing Al Shabaab: the vital Port of Kismayo”, disponibil pe site-ul https://globalecco.org/financing-al-shabaab-the-vital-port-of-kismayo (accesat la 26 mai 2018).

[96] A se vedea și interviul avocatului ONG Sherpa ˗ partea civilă, care a depus plângerea împotriva companiei Lafarge – M. D. din 4 august 2018, «Pour rester en Syrie, Lafarge a financé Daech et sacrifié ses salariés syriens», disponibil pe site-ul https://www.marie-dose-avocat.com/PDF/Affaire-Lafarge-Syrie-Entretien-Marie-Dose-avocat-penaliste-Paris-Causeur-060818.pdf (accesat la 11 august 2018).

[97] Disponibil pe site-ul https://www.ecchr.eu/fileadmin/Fallbeschreibungen/Case_Report_Lafarge_Syria_ECCHR.pdf (accesat la 11 august 2018).

[98] Disponibil pe site-ul https://www.ecchr.eu/en/case/lafarge-in-syria-accusations-of-complicity-in-grave-human-rights-violations/ (accesat la 11 august 2018).

[99] Disponibil pe site-ul http://www.france24.com/en/20171208-former-lafarge-ceo-charged-terror-financing-allegations (accesat la 11 august 2018).

[100] Disponibil pe site-ul https://www.lafargeholcim.com/summary-syria-investigation-findings (accesat la 11 august 2018).

[101] Lafarge a plătit până la 100.000 de dolari pe lună pentru magnatul sirian F.T., fostul acționar minoritar care a dat bani fracțiunilor armate pentru a ține fabrica deschisă (https://www.marketscreener.com/LAFARGEHOLCIM-2956274/news/LafargeHolcim-FRANCE-SYRIA-Former-LafargeHolcim-CEO-charged-in-terror-financing-allegations-25637227/, accesat la 11 august 2018).

[102] Skye Riddell Roberts, ,,The Crime-Terror Nexus: Ideology’s Misleading Role in Islamist Terrorist Groups”, disponibil pe site-ul https://www.e-ir.info/2016/04/23/the-crime-terror-nexus-ideologys-misleading-role-in-islamist-terrorist-groups/ (accesat la 5 august 2018).

[103] Fatwa s. f. (cuv. arab): sentință, recomandare cu caracter de precept.

[104] Skye Riddell Roberts, op. cit.

[105] Ibidem.

[106] A se vedea cazul United States of America – v. – S. H., a/k/a ,,the Doctor”, B. W., a/k/a ,,Farez”, and C. A., disponibil pe site-ul https://www.investigativeproject.org/documents/case_docs/1614.pdf (accesat la 4 august 2018). În acest caz care s-a desfășurat și în România, în anul 2011, în București, ofițerul american sub acoperire a explicat inculpaților că heroina cumpărată ar fi transportată în Statele Unite și vândută acolo, iar veniturile din vânzări ar aduce beneficii Hezbollah, care este desemnată organizație teroristă conform titlului 18, Codul SUA, secțiunea 2339B lit. g) pct. 6. Hezbollah se angajează și s-a angajat în activități teroriste [definite în secțiunea 212 (a) (3) (B) a Legii naționale privind imigrația], precum și că Hezbollah se angajează și se implică în terorism [așa cum este definit în secțiunea 140 (d) (2) a Legii de autorizare a relațiilor străine].În cazul United States of America – v. – T. G. A., a/k/a ,,Haji Gul”, a/k/a ,,Haji Alizai” (https://www.investigativeproject.org/documents/case_docs/1615.pdf, accesat la 4 august 2018), A.G. a vândut puști de asalt și heroină unei surse confidențiale (,,CS”), care se presupunea că este un broker de arme și narcotice, ele reprezentând armele și profiturile din sfera narcoticelor ajunse în cele din urmă la talibani.

De asemenea, se susține că mai mulți dintre autorii atacurilor de tren din Madrid, din 2004, au fost foști infractori, care și-au finanțat operațiunile prin vânzarea de droguri. A se vedea P. Neumann, A. Salinas De Frias, ,,Report on the links between terrorism and transnational organised crime”, 2017 (https://rm.coe.int/report-on-the-links-between-terrorism-and-transnational-organised-crim/1680711352, accesat la 4 august 2018).

[107] A se vedea cazul US v. O. I, H. T. and I. A., sesizarea din oficiu și rechizitoriul, precum și acordurile de recunoaștere a vinovăției, (disponibile pe site-urile https://www.investigativeproject.org/documents/case_docs/1287.pdf, https://www.investigativeproject.org/documents/case_docs/1151.pdf, ambele accesate la 29 iulie 2018).

[108] S. E. Cornell, Narcotics and Armed Conflict: Interaction and Implications, în ,,Studies in Conflict & Terrorism”, 30: 2007, p. 213, disponibil și pe site-ul http://isdp.eu/content/uploads/publications/2007_cornell_narcotics-and-armed-conflict.pdf (accesat la 4 august 2018).

[109] A se vedea, pe larg: C. Mellon, P. Bergen, D. Sterman, ,,To Pay Ransom or not to Pay Ransom? An Examination of Western Hostage Policies” ianuarie 2017 (https://www.newamerica.org/international-security/policy-papers/pay-ransom-or-not/, accesat la 7 mai 2018); Y. Dutton, ,,Funding Terrorism: The Problem of Ransom Payments” 2016 (https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2757732, accesat la 7 mai 2018); A. Shortland, T. Keatinge, ,,Closing the Gap Assessing Responses to Terrorist-Related Kidnap-for-Ransom” septembrie 2017 (https://rusi.org/sites/default/files/201709_rusi_closing_the_gap_shortland_and_keatinge_web.1.pdf); C.E. Bundy, ,,Rescuing Policy and Terror Victims: a Concerted Approach to the Ransom Dilemma” (https://repository.law.umich.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1343&context=mjil, accesat la 7 mai 2018).

[110] Piața asigurărilor de răpire este caracterizată de externalități: faptul că victimele bogate plătesc în numerar crește așteptările de răscumpărare ale răpitorilor și încurajează noi răpiri. Asigurătorii trebuie să prevină plățile rapide ale răscumpărărilor premium, iar beneficiile individuale pe termen scurt ale răscumpărărilor sunt mai puține decât beneficiile pentru sector în ansamblu. A se vedea, pe larg, A. Shortland, ,,Governing Criminal Markets: The Role of Private Insurers in Kidnap for Ransom” (https://www.peter-boettke.com/app/…/Shortland_PPE.pdf, accesat la 7 mai 2018).

Cu privire la situația statistică a răpirilor în perioada 2015-2016, a se vedea Raportul NYA International ,,Crisis Prevention and Response” (https://presswire.com/sites/presswire.com/files/pr/nya/160203-NYA-January-Kidnap-Review.pdf, accesat la 12 mai 2018). Pentru perioada 2016-2017, a se vedea: Raportul Kidnap for Ransom and Extortion (KRE) Global Monitor (http://www.libertyspecialtymarkets.com/wp-content/uploads/2017/03/Kidnap-Randsom-and-Extortion-Global-Monitor-Dec-2016-Mar-2017.pdf, accesat la 12 mai 2018); Raportul, ,,Kidnapping trends worldwide in 2016” (https://www.controlrisks.com/our-thinking/insights/kidnapping-trends-worldwide-in-2016, accesat la 12 mai 2018).

[111] The Counter Terrorism and Security Act 2015 (http://www.legislation.gov.uk/ukpga/2015/6/contents/enacted, accesat la 7 mai 2018).

[112] Conform Comunicatului Raiffeisen Insurance Broker din România: Unul dintre riscurile importante în cazul unor deplasări în zone de conflict este cel de răpire a personalului aflat în delegație, în vederea solicitării de răscumpărari financiare, prin amenințare și șantaj. În acest scop, este foarte utilă o poliță de asigurare care să acopere riscurile de răpire și extorcare. Pe baza unei astfel de polițe, asiguratorul plătește suma de bani solicitată de răpitori pentru eliberarea angajaților luati prizonieri, oferind totodată consultanță și asistență directă în negocierea recompensei și a conditiilor de eliberare a celor răpiți. De regulă, un astfel de contract de asigurare prevede o limită maximă de despăgubire, adică asiguratorul plăteste suma solicitată de răpitori până la un anumit plafon, restul căzând în sarcina companiei asigurate. În funcție de această limită maximă de despăgubire se stabilește și valoarea primei de asigurare. O poliță de răpire și răscumpărare poate include și servicii suplimentare, precum acoperirea costurilor implicate de extorcare, de asistență medicală sau de angajare a unor gărzi de corp pentru personalul care prezintă risc de răpire, la deplasarea în zone periculoase (disponibil pe site-ul https://www.raiffeisenasigurari.ro/media/sfaturi-utile/ce-protectie-poti-avea-in-caz-de-rapire-pentru-rascumparare, accesat la 12 mai 2018).

[113] Conform Comunicatului Departamentului de Stat din 24 iunie 2015: „În aceste cazuri, departamentul s-a concentrat pe sprijinirea familiilor, în concordanță cu politica guvernului de a nu concesiona și va continua să se concentreze pe explorarea tuturor opțiunilor adecvate. Departamentul nu intenționează să sporească durerea familiilor în astfel de cazuri, sugerând că vreun membru ar putea face obiectul urmăririi penale. Poate că cel mai bună indiciu al modului în care departamentul își va exercita puterea de apreciere în aplicarea legii privind sprijinul material este dosarul departamentului de urmărire a cauzelor în temeiul statutului. Departamentul nu a folosit niciodată statutul de suport material pentru a acuza familia sau prietenii unui ostatic pentru plata unei răscumpărări pentru returnarea în siguranță a celor dragi”. Comunicatul este disponibil pe site-ul https://www.justice.gov/opa/pr/department-justice-statement-us-citizens-taken-hostage-abroad (accesat la 12 mai 2018).

[114] A se vedea, pe larg, B. M. Jenkins, ,,Does the US Non-Concessions Policy Deter Kindnappings of Americans?” (https://www.rand.org/content/dam/rand/pubs/perspectives/PE200/PE277/RAND_PE277.pdf, accesat la 12 mai 2018).

[115] B.M. Jenkins, op. cit. Autorul descrie mai multe cazuri de răpiri de oficiali americani pe parcursul istoriei și citează cazul eliberării unui jurnalist american în 2014, deținut de grupul jihadist din Siria, răpit și ținut timp de 22 de luni de către Jabhat al-Nusra, afiliată al Qaeda în Siria. Eliberarea sa a fost negociată de către guvernul din Qatar. Nicio explicație pentru eliberarea lui nu a fost dată. Toate părțile implicate, inclusiv familia lui, Guvernul SUA și guvernul din Qatar au negat că a fost plătită vreo răscumpărare.

[116] Apud B.M. Jenkins, op. cit.

[117] B.M. Jenkins, op. cit.

[118] Ibidem.

[119] A. Shortland, ,,Governing Criminal Markets: The Role of Private Insurers in Kidnap for Ransom” (https://www.peter-boettke.com/app/…/Shortland_PPE.pdf, accesat la 7 mai 2018).

[120] Center for the Analysis of Terrorism, Studiul ,,ISIS Financing in 2015”, coordonat de J.-Ch. Brisard, D. Martinez, autori L. Bindner, G. Poirot (disponibil pe site-ul https://cat-int.org/wp-content/uploads/2016/06/ISIS-Financing-2015-Report.pdf, accesat la 28 mai 2018).

[121] L. Shelley, Dirty Entanglements: Corruption, Crime, and Terrorism (Cambridge, University Press, 2014), p. 264.

[122] A se vedea, pe larg, R. D. Howard, M. D. Elliott, J. R. Prohov, ,,IS and Cultural Genocide: Antiquities Trafficking in the Terrorist State” The JSOU Press 2016, p. 21, disponibilă și pe site-ul https://theantiquitiescoalition.org/wp-content/uploads/2017/01/IS-and-Cultural-Genocide-Antiquities-Trafficking-in-the-Terrorist-State.pdf (accesat la 4 august 2018).

[123] Idem, p. 22.

[124] Conform unui Comunicat al Parchetului din Geneva, Elveția, prin Ordonanța din 22 noiembrie 2016 s-a dispus confiscarea a 9 bunuri culturale identificate de autoritățile vamale în aprilie 2013 ca având o proveniență ilegală. În urma unei expertize a Oficiului de bunuri culturale s-a stabilit că bunurile provin din Siria, Palmyra, Yemen și Libia și au fost expediate o parte din Qatar și o parte din Emiratele Arabe Unite (a se vedea Comunicatul postat pe site-ul http://ge.ch/justice/vestiges-archeologiques-le-ministere-public-confisque-des-objets-provenant-de-palmyre-en-syrie-du-ye, accesat la 29 august 2018).

[125] Pentru vânzarea obiectelor culturale prin intermediul Dark Web-ului, a se vedea, pe larg, K. A. Paul, ,,Ancient Artifacts vs. Digital Artifacts: New Tools for Unmasking the Sale of Illicit Antiquities on the Dark Web”, disponibil pe site-ul http://www.mdpi.com/2076-0752/7/2/12/htm#B24-arts-07-00012 (accesat la 29 iulie 2018). Se susține că anonimitatea oferită de aceste tehnologii acționează ca un obstacol în calea autorităților, atrăgând în același timp teroriști și criminali transnaționali. Tehnicile investigative de cercetare care utilizează platforme de securitate cibernetică pentru a identifica artefacte digitale conectate cu potențiali traficanți oferă posibilitatea dezvăluirii actorilor aparent nedetectabili din spatele acestor activități. Astfel, prin scanarea forumurilor on-line și a rețelelor de comunicații pentru termenii importanți ai traficului de antichități, experții și autoritățile din domeniul patrimoniului cultural pot începe să acceseze cu crawl-ere site-urile Deep Web și Dark Web pentru artefacte digitale legate de activități online ilicite.

[126] A se vedea, pe larg, Russell D. Howard, Marc D. Elliott, Jonathan R. Prohov, op. cit., p. 40.

[127] Idem, p. 61.

[128] House Homeland Security ˗ committee majority staff report ,,Cash to Chaos: Dismantling Isis‘ financial Infrastructure”, octombrie 2016, disponibil pe site-ul https://homeland.house.gov/wp-content/uploads/2016/10/Dismantling-ISIS-Financial-Infrastructure.pdf (accesat la 4 august 2018).

[129] Cu privire la evoluția statistică a operațiunilor cu petrol din Siria, a se vedea, pe larg, H. Almohamad, A. Dittmann, ,,Oil in Syria between Terrorism and Dictatorship”, publicat pe site-ul www.mdpi.com/2076-0760/5/2/20/pdf (accesat la 28 mai 2018).

[130] Center for the Analysis of Terrorism, Studiul ,,ISIS Financing in 2015”, coordonat de J.-Ch. Brisard, D. Martinez, autori L. Bindner, G. Poirot, op. cit.

[131] Cu titlu de exemplu, a se vedea informațiile disponibile pe site-ul https://www.defense.gov/News/Article/Article/624539/military-airstrikes-target-isil-terrorists-revenue-sources/ (accesat la 28 mai 2018).

[132] House Homeland Security committee majority staff report (cit. supra), p. 7.

[133] A se vedea, pe larg, studiul de caz postat pe site-ul http://preventforfeandtraining.org.uk/wp-content/uploads/2017/09/Copy-of-Case_study_Younes_Tsouli.pdf (accesat la 12 august 2018).

[134] A se vedea site-ul https://ro.wikipedia.org/wiki/Takfiri (accesat la 25 august 2018).

[135] C. Bekir, ,,Human Trafficking is Used for Recruiting Terrorists” (October 2010), V. Marcovici, R. Ward ,,Terrorism and organized crime”, în ,,Defence Against Terrorism: Different Dimensions and Trends of an Emerging Threat”, p. 60-75, coordonator Adil Duyan, Editura IOS Press-2012, publicat în cooperare cu NATO Emerging Security Challenges Division.

[136] A se vedea, pe larg, E. Gonzalez, ,,The Nexus between Human Trafficking and Terrorism/Organized Crime: Combating Human Trafficking By Creating a Cooperative Law Enforcement System”, disponibil pe site-ul https://scholarship.shu.edu/cgi/viewcontent.cgi?referer=https://www.google.ro/&httpsredir=1&article=1227&context=student_scholarship (accesat la 29 iulie 2018).

[137] Publicată în limba română pe site-ul http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//NONSGML+TA+P8-TA-2018-0059+0+DOC+PDF+V0//RO (accesat la 14 august 2018).