ABSTRACT

The accusation of establishing an organized criminal group, as provided in art. 7 of the Law no. 39/2003 on the prevention and combating of organized crime requires verification of the fulfillment of the conditions for the realization of this group, as well as the analysis of the constitutive elements of the offense with the same name.

The passive issue, in the case of migrant trafficking, is the state, as it is the holder of the value affected by the offense, namely the respect of the legal regime of the border crossing by the migrants.

Key words: organized crime group, crime, migrant trafficking.

I. Prezentare speță. Prin Sentința penală nr. (…)/2015, pronunțată de către Tribunalul Alba în dosarul penal nr. (…)/(…)/2013:

1. Au fost respinse cererile formulate de către inculpații S.N. și J.G. de schimbare a încadrării juridice a faptei prevăzute în art. 71 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României^[1] în infracțiunea prevăzută în art. 263 alin. (1) din noul Cod penal (în continuare C.pen.)^[2].

În baza art. 386 din noul Cod procedură penală (în continuare C.pr.pen.), s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului S.N. din infracțiunea prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate^[3] în infracțiunea prevăzută în art. 367 alin. (1) C.pen.^[4] cu aplicarea art. 5 din același cod – privitor la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei -, precum și din infracțiunea prevăzută în art. 71 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal anterior (în continuare C.pen. din 1969) în infracțiunea prevăzută în art. 263 alin. (2) lit. a) C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 din acest din urmă cod^[5].

2. S-a dispus condamnarea inculpatului J.G. la pedepsele de:

a) 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 367 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 41 – referitor la recidivă – și art. 5 din același cod, precum și interzicerea, pe o durată de 1 an, a exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din codul sus-menționat^[6], ca pedeapsă complementară;

b) 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 263 alin. (2) lit. a) C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 și art. 5 din același cod, precum și interzicerea, pe o durată de 2 ani, a exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din codul sus-menționat, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 alin. (3) C.pen.^[7], au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, precum și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din același cod, ca pedeapsă complementară.

În temeiul art. 65 alin. (1) C.pen., s-a interzis inculpatului J.G., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C.pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca fiind executată.

Potrivit art. 399 C.pr.pen., a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul J.G.

Conform art. 404 alin. (4) lit. a) C.pr.pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a computat din pedeapsa principală durata reținerii și a arestării preventive de la 24 ianuarie 2013 la 13 decembrie 2013.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C.pen.^[8], s-a confiscat de la inculpatul J.G. suma de 500 euro.

3. S-a dispus condamnarea inculpatului S.N., deținut în Penitenciarul A., la pedepsele de:

a) 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 367 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 din același cod, precum și interzicerea, pe o durată de 1 an, a exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. c) din codul sus-menționat, ca pedeapsă complementară;

b) 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 263 alin. (2) lit. a) C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 din același cod, precum și interzicerea, pe o durată de 2 ani, a exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. c) din codul sus-menționat, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 alin. (3) C.pen., au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, precum și interzicerea, pe o durată de 2 ani, a exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. c) din același cod, ca pedeapsă complementară.

În temeiul art. 65 alin. (1) C.pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute art. 66 alin. (1) lit. c) din același cod, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca fiind executată.

Potrivit art. 399 C.pr.pen., a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpatul S.N.

Conform art. 404 alin. (4) lit. a) C.pr.pen. raportat la art. 72 alin. (1) C.pen., s-a computat din pedeapsa principală durata arestării preventive de la data de 30 septembrie 2014 la zi.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C.pen., s-a confiscat de la inculpatul S.N. suma de 15.350 euro [obținută în urma săvârșirii faptelor (câte 2.500 euro de la fiecare din cei șase migranți și 150 euro de la migrantul K.N., acesta fiind returnat autorităților bulgare, după ce a fost prins la T.M.].

4. S-a constatat că persoanele vătămate K.N., A.G., T.M., C.N., T.N., G.S. și Y.K. nu s-au constituit părți civile în cauză.

5. În conformitate cu art. 274 alin. (2) C.pr.pen., au fost obligați inculpații J.G. și S.N. fiecare la plata sumei de 14.793 lei cu titlu cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 274 alin. (1) C.pr.pen., suma de 1.050 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru persoanele vătămate și suma de 231,50 lei reprezentând onorariu interpret a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța sentința sus-menționată, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpații S.N., J.G. și R.A., în cursul anului 2012, au constituit o grupare infracțională, având ca obiect traficul de migranți pe relația S.L.–T.-B.-R.–vestul E., cu destinația finală F.

Migranții proveneau din S.L., țară pe care au dorit să o părăsească din cauza situației social-economice. Gruparea era coordonată de către inculpatul S.N., cetățean francez de origine srilankeză, acesta realizând un mecanism care în schimbul obținerii unor avantaje materiale substanțiale a facilitat introducerea în R. a grupurilor de migranți, cazarea lor temporară și apoi trecerea acestora în U., activități comise împreună cu ceilalți inculpați, dar sub coordonarea sa.

Inculpatul S.N. a fost cel care s-o ocupat de racolarea migranților (conaționali de-ai săi), de organizarea transportului, cazării și trecerii frauduloase a frontierei de către aceștia, precum și de tot ceea ce înseamna organizarea acestor activități. Rolul și contribuția celorlalți inculpați a fost de a asigura îndrumarea și călăuzirea migranților spre punctele de trecere a frontierei, respectiv de a-l susține pe inculpatul S.N. în acțiunile sale. Mai mult, S.N. era cel care obținea principalele sume de bani provenite de la migranți și care îi plătea pe ceilalți membri ai grupării.

Pe parcursul șederii migranților în R. ori în situația identificării lor în zona de frontieră, de către autorități, cetățenii srilankezi au fost învățați de către inculpatul S.N. să își decline o altă identitate, prestabilită, dar nereală, și să susțină că intenționau să solicite obținerea statutului de azilant, întrucât în cazul identificării migranților, autoritățile au obligația de a-i conduce până la un mijloc de transport în comun cu recomandarea să se prezinte la un centru de cazare a migranților.

Inculpatul J.G. îl cunoștea pe inculpatul S.N., cei doi întâlnindu-se în urmă cu mai mulți ani în timp ce se aflau în detenție în F. și ulterior după eliberare au rămas în relații amicale.

La începutul lunii august 2012, cetățeanul francez S.N. a venit în R. și s-a deplasat la B., unde se afla la acel moment inculpatul J.G., care își vizita părinții. S.N. i-a propus lui J.G. să-l însoțească în G., de unde urma să preia mai multe persoane, migranți, și avea nevoie de el pentru a-i indica drumul spre R. și zona de frontieră N.V., precum și ca antemergător. Inculpatul J.G. a acceptat și l-a chemat în G. și pe vărul său, învinuitul (suspectul, potrivit noului Cod de procedură penală) R.A., deplasându-se cu autoturismul celui din urmă până în A.

În G., inculpatul S.N. intrase anterior în legătură cu șapte migranți srilankezi, care plecaseră din țara lor, ajunseseră în T. și de acolo ilegal în G. Pentru suma de 2.500 euro de persoană, S.N. le-a promis că-i va îndruma și călăuzi să ajungă în F. Din suma solicitată, migranții i-au dat fiecare în avans sume cuprinse între 150 și 800 euro, urmând ca diferența să o achite în momentul ajungerii în F.

Din G. cei 7 migranți au fost transportați cu autoturismul marca Mazda cu numărul de înmatriculare (…), aparținând inculpatului S.N. Odată cu aceștia au plecat și inculpatul J.G., și învinuitul R.A., dar cu autoturismul lor, aceștia având rol de antemergători și călăuze. La granița greco-bulgară, migranților li s-a indicat de către inculpatul S.N. pe unde să treacă frontiera pe jos, apoi au fost preluați din nou de către acesta în B.

Ajunși în B., inculpatul J.G. și învinuitul R.A. au îndrumat și escortat ca antemergători autoturismul lui S., în care se aflau migranții, spre punctul de trecere a frontierei de la N.V. Inculpatul S.N., după consultarea cu J.G., le-a arătat migranților pe unde să traverseze granița bulgaro-română în mod ilegal. Migranții au fost însă interceptați de către organele Poliției de Frontieră N.V., fiind conduși la sediu pentru audieri. Asupra lor nu aveau documente, astfel că identitatea acestora a fost stabilită pe baza declarațiilor lor, respectiv: Y.K., K.N., A.G., T.M., C.N., T.N. și G.S.

În același timp, poliția bulgară i-a identificat în apropierea frontierei pe J.G., R.A. și S.N., ocazie cu care având informații despre interceptarea migranților, au constatat că cei trei ar fi implicați în activitatea de trafic de migranți, motiv pentru care i-au reținut pentru cercetări.

În B., cei doi cetățeni români (J.G. și R.A.), precum și cetățeanul francez (S.N.) au fost cercetați și judecați, alături de cei șapte migranți, care au fost returnați în B. din România. La dosar a fost depusă un extras din sentința pronunțată de către Judecătoria din orașul G.T., din care rezultă că J.G., R.A. și S.N. și-au recunoscut faptele și au fost condamnați fiecare la câte o pedeapsă de 3 luni închisoare cu suspendarea executării.

Pentru actele materiale constând în călăuzirea și îndrumarea migranților pentru a intra ilegal în R. din B., Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (denumită în continuare D.I.I.C.O.T.) – Serviciul teritorial A.I. a dispus disjungerea cauzei față de inculpații J.G., S.N. și învinuitul R.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituire a grupului infracțional organizat în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de migranți, cercetările fiind continuate într-un alt dosar penal.

După ce au fost eliberați din arestul preventiv executat în B., la un interval de câteva zile, inculpații J.G. și S.N. s-au reîntâlnit în B. Întrucât, după eliberare, migranții au rămas în B., iar învinuitul R.A. nu a mai voit să participe la săvârșirea faptelor, inculpatul S.N. a inițiat din nou demersuri pentru a-i trece ilegal în R. În acest scop, acest inculpat i-a cerut lui J.G. să găsească un șofer care, în schimbul unei sume de bani, să se deplaseze în B. cu un autoturism pe care i-l va pune la dispoziție pentru a prelua cei șapte migranți rămași acolo.

Inculpatul J.G. l-a contactat astfel pe inculpatul R.I., căruia i-a prezentat propunerea cetățeanului francez (S.N.), cei trei întâlnindu-se astfel, iar discuțiile dintre au fost traduse de către primul inculpat. R.I. a acceptat ca, în schimbul sumei de 2.000 de euro, să se deplaseze în B. cu un autoturism procurat de către inculpatul S.N., marca BMW, cu numărul (…), înmatriculat în A., care avea un portbagaj modificat, prevăzut cu o ascunzătoare. Cu acest autoturism urma să-i transfere clandestin pe cei șapte migranți din B. în R. Pentru a justifica deținerea și conducerea acelui autovehicul peste frontieră, inculpații J.G. și S.N. i-au întocmit un contract de vânzare-cumpărare inculpatului R.I., prin care acesta devenea proprietar, deși în realitate nu se întâlnise cu proprietarul scriptic al autoturismului și nu-i dăduse acestuia suma de 1.000 de euro, cât era prețul trecut în contract.

Așadar, s-a constituit grupul infracțional format din inculpații S.N., J.G. și R.I., grupare condusă de către primul inculpat (S.N.) și având ca obiect de activitate săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți. Rolul fiecărui membru a fost bine stabilit, inculpatul S.N. fiind cel care a organizat și care a fost implicat în activitățile constând în: procurarea unui autoturism pentru deplasarea în B., preluarea celor șapte migranți srilankezi, trecerea acestora în mod fraudulos, cazarea lor în B. și în R. și transportarea acestora mai departe spre F. Inculpatul J.G. l-a cooptat pe inculpatul R.I. și i-a dat indicații, cu privire la ceea ce urma să facă, la trecerea prin punctele de frontieră; aceștia au ținut ulterior legătura telefonic, primul inculpat (J.G.) fiind tot timpul la curent cu activitățile inculpaților R.I. și S.N., dându-le sfaturi și participând activ la săvârșirea faptelor. Rolul inculpatului R.I. a fost ca, sub îndrumarea celorlalți doi inculpați, să efectueze mai multe curse (șapte) cu autoturismul pus la dispoziție, din B. în R., transportând de fiecare dată, ascuns în portbagaj, câte un migrant, pe care îl caza și-i plătea cazarea din banii dați de către inculpatul S.N.

Astfel, inculpatul R.I. s-a deplasat în B. împreună cu inculpatul S.N., cu autoturismul marca BMW. În B., ei au ajuns în orașul D., unde se aflau cazați cei șapte migranți. Unul câte unul aceștia au fost preluați cu autoturismul marca BMW condus de către inculpatul R.I. și trecuți în R. În acest timp, inculpatul S.N. a rămas în B. Primii trei migranți au fost introduși în țară prin punctele de frontieră N.V. și V.V. După ce inculpatul R.I. i-a cazat inițial la un hotel din M. pe primii doi migranți, pentru o noapte și l-a adus și pe cel de-al treilea migrant, acesta i-a cazat pe toți la un motel din B. Următorii trei migranți au fost introduși în R., tot ascunși în portbagajul autoturismului marca BMW, de către inculpatul R.I., care i-a trecut prin punctul de frontieră de la G., iar pe urmă i-a cazat la un hotel din C. Costul pentru cazările migranților a fost suportat de către inculpatul S.N., care i-a dat banii necesari inculpatului R.I. Odată cu al șaselea migrant a trecut din R. în B. și inculpatul S.N.

Inculpatul R.I. s-a întors în B. și l-a preluat și pe cel de-al șaptelea migrant srilankez, K.N. Înainte de a ajunge la punctul de trecere a frontierei de la T.M., migrantul a fost introdus în ascunzătoarea din portbagajul autoturismului marca BMW. Cu ocazia controlului autovehiculului, migrantul a fost depistat de către organele de poliție, pe care l-au reținut pentru cercetări, alături de inculpatul R.I. Acestuia i s-a întocmit un dosar penal la Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele, care a fost conexat la prezenta cauză, după infirmarea soluției inițiale. Al șaptelea migrant srilankez a fost returnat în B., rămânând în R. ceilalți șase.

Este de menționat că inculpatul R.I., după ce a fost prins trecând fraudulos pe cel de-al șaptelea migrant, a refuzat să mai participe, nemaifiind implicat în activitățile ulterioare desfășurate de către ceilalți doi inculpați vizând scoaterea ilegală din țară, pe la frontiera de vest, a migranților.

Ulterior, inculpatul S.N. i-a reîntâlnit pe cei șase migranți srilankezi, continuând îndrumarea și călăuzirea acestora spre F.

La data de 30 septembrie 2012, inculpatul S.N. i-a cazat pe cei șase srilankezi pentru două nopți la motelul ,,D.” din S., unde la recepție s-a înregistrat doar el. În cele două zile, inculpatul S.N. l-a vizitat la locuința sa din S. pe inculpatul J.G., întâlnindu-se cu el și în oraș, ocazie cu care l-a încunoștințat despre cazarea migranților și intenția de a-i scoate din țară pe la frontiera din vest. În acest scop, în baza rezoluției infracționale luate, inculpatul S.N. i-a solicitat din nou lui J.G. să-i îndrume și să-i călăuzească pe migranți în vederea trecerii frontierei de vest a R. Pentru a alege cel mai potrivit loc pe unde să treacă ilegal granița, inculpatul J.G. l-a transportat cu autoturismul său pe inculpatul S.N. până în zona de frontieră de la V.

De la motelul ,,D.” din S., unde au fost cazați, cei șase migranți au fost transportați de către cetățeanul francez, inculpatul S.N., în seara de 2 octombrie 2012, cu autoturismul său marca Mazda cu numărul (…) spre granița de vest, pe sectorul A. Cu alt autoturism, s-a deplasat în aceeași direcție inculpatul J.G., în calitate de călăuză și antemergător, care de la A. spre punctul de trecere a frontierei V., a fost urmat de autoturismul condus de către S.N. În jurul orei 0.45, în localitatea C.C., autoturismul Mazda a fost verificat de către organele poliției de frontieră, fiind identificați cetățeanul francez S.N. și cei șase migranți, respectiv T.S.R., K.U., L.N., L.K., S.A., N.J., aceștia din urmă neavând asupra lor niciun document, identitatea   fiindu-le stabilită pe baza propriilor declarații.

După ce au fost audiați de către Poliția de Frontieră C.C., migranții au fost îndrumați de către polițiști să se adreseze Centrului Regional de Cazare și Proceduri pentru Solicitanții de Azil din T. cu cerere de azil. Aceștia nu au urmat însă îndrumările autorităților, ci s-au reîntâlnit cu inculpatul S.N., care i-a călăuzit, trecându-i din nou peste graniță în U., iar apoi i-a dus până în F.

După trecerea frontierei spre țările din vest, inculpatul J.G. s-a interesat în acele zile de situația migranților, fiind informat prin telefon de către inculpatul S.N. și concubina sa. În discuțiile telefonice purtate, inculpatul J.G. a insistat să-i fie trimiși banii care i se cuvin pentru contribuția sa la ajungerea în F. a migranților. Astfel, la data de 11 octombrie 2012, de pe numele numitei S.R., concubina inculpatului S.N., a fost trimisă, prin Western Union, suma de 500 de euro, pe numele lui J.G.

Totodată, inculpatul J.G. a fost cel care i-a dat inculpatului R.I. suma de 1.000 de lei pentru a achita amenda cu caracter administrativ aplicată acestuia inițial de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele.

În convorbirile purtate cu inculpatul S.N., de mai multe ori, inculpatul J.G. i-a cerut acestuia să-i trimită și pentru inculpatul R.I. banii pe care i-a promis și pe care nu i-a dat acestuia pentru participarea la trecerea migranților din B. în R., conform înțelegerii.

Faptele inculpaților sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă:

– procesul-verbal de sesizare din oficiu, încheiat la data de 2 octombrie 2012, prin care organele de poliție, în baza informațiilor existente, s-au sesizat în legătură cu traficul de migranți desfășurat de către gruparea infracțională;

– procesul-verbal din 2 octombrie 2012 în care se consemnează efectuarea unor acte premergătoare^[9] de către organele de poliție. Din acesta reiese că: la data sus-menționată, inculpatul S.N. era cazat la motelul „D.” din S., alături de alte persoane, respectiv grupul de șase migranți, care nu se înregistraseră la recepție; în jurul orei 11.30, acest inculpat s-a întâlnit cu inculpatul J.G., la locuința din S. a celui din urmă, cei doi făcând apoi cumpărături la magazinul L.; în jurul orei 18.30, cei doi s-au reîntâlnit, împrejurare în care inculpatul J.G. a urcat în autoturismul cetățeanului francez și a setat o adresă pe dispozitivul GPS al acestuia; în aceeași seară, atât autoturismul inculpatului S.N., cât și cel al inculpatul J.G. s-au deplasat spre A., fiind monitorizate de către poliție; la o benzinărie OMV de pe șoseaua de centură a A., cetățeanul francez l-a așteptat pe inculpatul J.G., iar de acolo până la C.C. mașina condusă de către inculpatul S.N. a urmat-o pe cea a inculpatului J.G.; în C.C. o patrulă a poliției de frontieră a verificat autoturismul lui S.N., în care alături de acesta au fost identificate încă șase persoane de origine srilankeză;

– procesul-verbal încheiat la 3 octombrie 2013 din care rezultă că organele de poliție au verificat camera de la motelul „D.”, în care fuseseră cazați inculpatul S.N. și cei șase migranți;

– procesul-verbal din 3 octombrie 2012 privind stabilirea identității inculpatului S.N., la care sunt atașate copii după documente de identitate ale acestuia, care au fost obținute prin ofițerul de legătură francez;

– declarațiile migranților, aceștia fiind audiați prin interpret autorizat, în care susțin că: au ajuns ilegal din S.L. în T. și de acolo în G., unde l-au cunoscut pe inculpatul S.N. și el de origine srilankeză; acesta, în schimbul sumei de 2.500 de euro pentru fiecare, le-a promis că îi va duce în F.; au plecat din G. cu un autoturism al lui S.N., iar în fața lor era o dubiță în care se aflau doi români; au intrat ilegal din G. în B., iar la frontiera bulgaro-română li s-a arătat de către cetățeanul francez pe unde să treacă în R.; au fost prinși de către poliția de frontieră română și li s-au luat declarații;

– declarația martorului M.C., administrator al motelului „D.” din S., unde inculpatul S.N. i-a cazat pe cei șase migranți;

– declarația martorului G.N., cumnatul inculpatului J.G., din care rezultă că inculpatul J.G. a fost arestat în B. împreună cu un cetățean francez pentru că a încercat să treacă mai multe persoane frontiera de stat;

– declarația martorului J.N., fratele inculpatului J.G., ce a fost audiat în faza de judecată prin comisie rogatorie. A precizat că inculpatul S.N. l-a rugat pe inculpatul J.G. „să-i facă o favoare”, în sensul de a se deplasa cu el în B. Inițial inculpatul J.G. a refuzat pe motiv că nu vrea să aibă probleme, dar în cele din urmă a acceptat. De asemenea, inculpatul J.G. i-a găsit un șofer inculpatului S.N. pentru a-i transporta pe migranți din B. în R.;

– declarația martorului S.T., care l-a pus în legătură pe inculpatul J.G. cu inculpatul R.I.;

– procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare. La percheziția efectuată la locuința inculpatului J.G., au fost identificate și ridicate un formular și o chitanță care atestau încasarea de către acesta a sumei de 500 de euro, expediată de către concubina inculpatul S.N. prin Western Union, la data de 11 octombrie 2012;

– procesele-verbale întocmite în urma transcrierii convorbirilor telefonice interceptate, purtate de către inculpați și învinuiți;

– înscrisurile din dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia, respectiv:

a) ordonanța procurorului din data de 25 octombrie 2012 prin care cei șapte migranți au fost scoși de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de trecere ilegală a frontierei de stat prevăzută în art. 70 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001^[10] și li s-au aplicat amenzi cu caracter administrativ;

b) referatul de terminare a urmăririi penale întocmit de către organele de poliție;

c) procesul-verbal din 5 septembrie 2012 privind depistarea și reținerea celor șapte migranți;

d) procesul-verbal privind verificările efectuate în B. din care rezultă că învinuiții (cetățenii srilankezi) nu figurează cu intrare/ieșire în acea țară;

e) informarea autorităților bulgare că au depistat trei persoane în apropierea frontierei, implicate în trecerea frontierei celor șapte cetățeni srilankezi, precum și copii după documentele de identitate ale acestora, respectiv cărțile de identitate ale inculpaților J.G., R.A. și S.N.;

f) procesul-verbal de recunoaștere după fotografie a numiților R.A. și S.N.;

g) adresa Inspectoratului General al Poliției de Frontieră privind instituirea unor măsuri operative;

i) procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor corporale;

j) telegramele și informările poliției de frontieră cu autoritățile bulgare;

k) fotografiile cu momentul trecerii ilegale a frontierei de stat de către migranți;

l) fotografia de grup a celor șapte cetățeni srilankezi;

– înscrisurile din dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Chișineu-Criș, și anume:

a) procesul-verbal de constatare din 3 octombrie 2012, încheiat de către Poliția de Frontieră V., privind depistarea migranților și a inculpatului S.N.;

b) fișele de cazier ale celor șase migranți;

c) copiile după documentele de identitate ale inculpatului S.N.;

d) verificarea autoturismului Mazda ce aparținea inculpatului S.N.;

e) cererile de azil formulate de către cei șase migranți;

f) înscrisurile referitoare la transferul unor sume de bani din C. și F. în beneficiul inculpatului S.N.;

g) declarațiile date de către cei șase migranți în care susțin că au plecat din S.L., la data de 9 august 2012, călătorind până în R. cu avionul, iar de acolo au trecut ilegal frontierele R., U. și R.; în țară, ar fi stat în O. până la data de 8 octombrie 2012, când s-au întâlnit cu S.N., care le-a promis că-i va duce în B. pentru a depune documentația necesară statutului de azilant;

– înscrisurile din dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele, respectiv:

a) ordonanța procurorului prin care a fost sancționat cu o amendă cu caracter administrativ învinuitul R.I., precum și ordonanța prim-procurorului de infirmare a acesteia;

b) procesul-verbal din 28 septembrie 2012 de constatare a infracțiunii, precum și planșa-fotografică cu aspecte de la acel moment. În acest proces-verbal se consemnează, printre altele, și că migrantul srilankez a menționat că a fost ascuns în portbagaj de către conducătorul auto cu puțin timp înainte de a ajunge la frontieră;

c) procesul-verbal din care rezultă că migrantul srilankez K.N., după constatarea faptei și audierea sa, a fost predat de către autoritățile române celor bulgare;

d) dovada de ridicare a unor obiecte și înscrisuri;

e) copia după hotărârea judecătorească în limba bulgară, găsită asupra migrantului srilankez, pronunțată de către instanța din orașul G.T., la data de 17 septembrie 2012;

f) declarațiile învinuitului R.I.;

g) declarația în limba engleză a migrantului K.N., tradusă în limba română, în care a relatat că: alături de alte șase persoane, a călătorit legal din S.L. până în T., de unde au trecut ilicit în G., apoi au ajuns în B., unde au fost arestați 45 de zile; după eliberare, a fost preluat de către un cetățean bulgar și un cetățean român, aceștia spunându-i că se va reîntâlni în R. cu ceilalți șase conaționali pentru a continua drumul spre F.; cetățeanul român l-a ascuns în portbagajul autoturismului său, unde a fost identificat de către poliția de frontieră; ceilalți șase migranți au fost trecuți din B. în R., unul câte unul, de către cetățeanul francez S.N.;

i) declarația martorei M.M. în care arată că, lucrând ca și casier la punctul de trecere a frontierei de la T.M., a observat verificările organelor de poliție asupra unui autoturism marca BMW, în portbagajul căruia a fost găsită o persoană;

j) declarațiile inculpatului R.I. în care acesta a recunoscut faptele și a arătat că prin intermediul inculpatului J.G. l-a cunoscut pe inculpatul S.N. care i-a propus, ca în schimbul unor sume de bani, să treacă ilegal frontiera de stat din B. în R. șapte persoane;

k) declarațiile inculpatului J.G., care recunoaște parțial faptele, arătând că: a fost contactat de către inculpatul S.N. pentru a-i găsi un șofer și a-l însoți în G., de unde urma să-și aducă familia în F. sau G.; a fost condamnat în B. pentru că l-a ghidat pe inculpatul S.N. și cei șapte cetățeni srilankezi în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat; după eliberare, în B. a fost contactat din nou de către inculpatul S.N., căruia i-a găsit un alt șofer, pe învinuitul R.I., pentru a-i trece ilegal granița pe cei șapte migranți; a intermediat convorbirile dintre inculpații R.I. și S.N., ghidându-l pe acesta și cei șapte migranți din S. spre granița de la A.;

l) declarațiile inculpatului S.N., care arată că: nu a primit bani de la migranți, întrucât aceștia erau rude cu el; inculpatul J.G. l-a ajutat doar cu găsirea unui șofer și a tradus discuțiile dintre ei; s-a deplasat la A. pentru ca migranții să solicite azil politic, iar inculpatul J.G. i-a arătat drumul până la A.

Susținerile inculpaților S.N. și J.G. sunt contrazise însă de materialul probator administrat în cauză, respectiv: declarațiile migranților, care au arătat că în G. l-au cunoscut pe inculpatul S.N. și el de origine srilankeză, care în schimbul sumei de 2.500 de euro pentru fiecare le-a promis că-i va duce în F.; declarațiile martorilor audiați și a învinuitului R.I., care au arătat că inculpații S.N. și J.G. i-au îndrumat și călăuzit pe cei șapte cetățeni srilankezi în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat din B. în R. și din R. în U.

Instanța a apreciat că declarațiile extrajudiciare ale migranților (date în cauză) în care arată că nu au dat bani inculpatului S.N. pentru a-i trece granița sunt nesincere, iar aceștia nu au motivat în niciun fel revenirea asupra declarațiilor anterioare.

Referitor la excepția nulității proceselor-verbale întocmite în urma transcrierii convorbirilor telefonice interceptate, purtate de către inculpații S.N. și J.G. în limba franceză, motivat de împrejurarea că acestea nu au fost traduse de către un traducător autorizat, instanța a respins-o, ca neîntemeiată. Interceptarea convorbirilor s-a făcut în baza art. 91² din Codul de procedură penală anterior (din 1969). Conform art. 91³ din acest cod, convorbirile sau comunicările interceptate și înregistrate erau redate integral într-un proces-verbal de către procuror sau de către lucrătorul din cadrul poliției judiciare delegat de către procuror. În cauză, interceptarea și redarea s-a făcut de către Serviciul de Operațiuni Speciale A., singura autoritate ce avea capacitatea tehnică de a efectua interceptări telefonice, fără ca legea să prevadă obligativitatea traducerii convorbirilor de către un traducător autorizat.

Cu privire la cererile formulate de către inculpații S.N. și J.G. de schimbare a încadrării juridice a faptei prevăzute în art. 71 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 în infracțiunea prevăzută în art. 263 alin. (1) C.pen., instanța a respins-o, întrucât din întreg materialul probator administrat în cauză (la care s-a făcut referire mai sus) rezultă că inculpații au săvârșit fapta de trafic de migranți în scopul obținerii unui folos patrimonial.

Contrar susținerilor apărătorului inculpatului J.G., acesta a săvârșit faptele în stare de recidivă postexecutorie față de condamnarea de 8 ani închisoare aplicată de către autoritățile germane și recunoscută prin Sentința penală nr. (…)/2002 a Curții de Apel București. Pedeapsa se consideră executată la data de 14 decembrie 2005, dată de la care se calculează și termenul de reabilitare, acesta fiind de 9 ani în acest caz [art. 135 alin. (1) lit. b) C.pen. din 1969] și împlinindu-se la data de 14 decembrie 2014; or, faptele au fost săvârșite în anul 2012.

În temeiul art. 7 paragr. 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014^[11], pentru a se stabili care este legea penală mai favorabilă, trebuie să se procedeze la o comparație globală a regimului represiv al fiecăreia dintre legile penale aplicabile în cazul acuzatului (metoda comparației globale).

Pentru inculpați, legea penală mai favorabilă este legea nouă, întrucât limitele de pedeapsă în cazul infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzute în art. 367 alin. (1) Cod penal sunt de la 1 an la 5 ani închisoare față de acelea (de la 5 ani la 20 ani) prevăzute în legea veche, respectiv art. 7 din Legea nr. 39/2003. Și în cazul inculpatului J.G. – pentru care instanța a reținut starea de recidivă, stabilind limitele de pedeapsă conform art. 43 alin. (5) C.pen., majorate cu jumătate –, tot legea nouă este mai favorabilă.

De asemenea, legea nouă este mai favorabilă și în ceea ce privește infracțiunea de trafic de migranți în formă continuată [prevăzută în art. 263 alin. (2) lit. a) C.pen.], pentru care pedeapsa principală este închisoarea de la 3 ani la 10 ani, întrucât infracțiunea continuată se sancționează, conform art. 36 alin. (1) din același cod, cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani.

Astfel:

– În baza art. 386 C.pr.pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului J.G. din infracțiunea prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C.pen. din 1969 în infracțiunea prevăzută în art. 367 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 41 și art. 5 din acest din urmă cod, precum și din infracțiunea prevăzută în art. 71 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. b) C.pen. din 1969 în infracțiunea prevăzută în art. 263 alin. (2) lit. a) C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 și art. 5 din acest din urmă cod;

– În temeiul art. 386 C.pr.pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului S.N. din infracțiunea prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prevăzută în art. 367 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 din același cod, precum și din infracțiunea prevăzută în art. 71 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1969 în infracțiunea prevăzută în art. 263 alin. (2) lit. a) C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 din acest din urmă cod.

Faptele inculpaților S.N. și J.G. care împreună cu inculpatul R.I. au constituit un grup infracțional organizat, cu o ierarhie prestabilită, persistență în timp, mod de împărțire a activităților și profitului, în scopul săvârșirii infracțiunii grave de trafic de migranți, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzute în art. 367 alin. (1) C.pen. raportat la art. 5 din același cod (și cu aplicarea art. 41 C.pen. numai față de inculpatul J.G.).

Faptele inculpaților S.N. și J.G. de a îndruma, caza și călăuzi mai multe persoane (7), cetățeni srilankezi, în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat din B. în R. și din R. în U., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de migranți prevăzute în art. 263 alin. (2) lit. a) C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și a art. 5 din același cod (și cu aplicarea art. 41 C.pen. numai față de inculpatul J.G.).

La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 74 C.pen., se va ține seama de gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care este evaluată după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Raportat la criteriile sus-menționate, prima instanță a apreciat că faptele inculpaților prezintă un grad mare de pericol social, având în vedere modalitatea de săvârșire a acestora – persistența lor în trecerea ilegală a graniței a celor șapte migranți, chiar dacă inițial au fost condamnați în B., numărul persoanelor traficate, numărul mare al actelor materiale săvârșite, starea de recidivă în cazul inculpatului J.G., rolul principal pe care l-a avut inculpatul S.N. în activitatea infracțională, conduita inculpaților care au recunoscut parțial săvârșirea faptelor, scopul urmărit (obținerea de bani), profitarea de situația migranților care au părăsit țara lor din cauza războiului civil.

Cu privire la menținerea măsurii arestării preventive luate față de inculpatul S.N., s-a constatat că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă, nu s-au modificat până la acest moment procesual și impun în continuare măsura privativă de libertate menționată. În acest sens, s-a avut în vedere gravitatea deosebită a infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, perioada de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, modul și mijloacele de săvârșire, numărul mare al persoanelor traficate, scopul săvârșirii infracțiunilor (în vederea obținerii de foloase patrimoniale), amploarea activităților infracționale desfășurate (care depășesc granițele țării), desfășurarea unor activități împărțite și prestabilite de identificare și racolare a unor migranți , precum și a unor transportatori care să realizeze transferul victimelor în străinătate.

Prima instanță a relevat că pentru buna desfășurare a procesului penal, precum și din perspectiva prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni se impune menținerea arestării preventive a inculpatului S.N., această măsură fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor și totodată necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal la care face referire alin. (3) al art. 202 C.pr.pen., precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. S-a constatat astfel ca fiind îndeplinit atât caracterul necesar al măsurii privative de libertate, cât și caracterul insuficient al altor măsuri preventive mai puțin coercitive decât arestarea preventivă.

Este de menționat că, prin declarațiile extrajudiciare depuse la dosar, persoanele vătămate K.N., A.G., T.M., C.N., T.N., G.S. și Y.K. au declarat că nu se constituie părți civile în cauză, astfel că prima instanță a luat act de manifestarea lor de voință.

Împotriva sentinței pronunțate de către prima instanță au declarat apel Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (denumită în continuare D.I.I.C.O.T.) – Serviciul teritorial Alba Iulia, precum și inculpații S.N. și J.G.

Apelurile au fost declarate în termen și au fost motivate în scris.

În motivarea apelului, D.I.I.C.O.T. – Serviciul teritorial Alba Iulia a criticat sentința penală atacată, sub aspectul laturii penale, susținându-se că în mod greșit prima instanță i-a aplicat inculpatului S.N. pedeapsa accesorie prevăzută în art. 66 alin. (1) lit. c) C.pen., respectiv interzicerea dreptului străinului de a se afla pe teritoriul R., deși art. 65 alin. (1) din același cod prevede că pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d)-o) C.pen., a căror exercitare a fost interzisă de către instanță ca pedeapsă complementară. Din analiza celor două dispoziții invocate mai sus rezultă că pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului străinului de a se afla pe teritoriul R. nu poate fi aplicată.

Totodată, D.I.I.C.O.T. – Serviciul teritorial Alba Iulia a precizat că este necesar ca durata pedepsei complementare să fie majorată până la 5 ani.

În motivarea apelului, inculpatul S.N. a criticat sentința penală atacată, subliniind că legea penală mai favorabilă este legea veche, având în vedere sporul facultativ care se aplică în cazul concursului de infracțiuni.

Relativ la individualizarea judiciară a pedepsei, inculpatul S.N. a solicitat reducerea acesteia, iar în cazul stabilirii Codului penal anterior ca lege penală mai favorabilă, urmează să fie luată față de el măsura de siguranță prevăzută în art. 117 din acest cod, și anume expulzarea cetățeanului străin.

La rândul său, inculpatul J.G. a criticat sentința penală atacată, sub aspectul laturii penale, solicitând desființarea hotărârii atacate și rejudecarea de către Tribunalul Alba pe motiv că judecarea cauzei la această instanță a avut loc în lipsa părților civile nelegal citate.

Pe de altă parte, inculpatul J.G. a susținut că faptele nu întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute în art. 7 din Legea nr. 39/2003, deoarece nu există o structură organizatorică bine definită cu o existență îndelungată în timp și, pe cale de consecință, a solicitat achitarea, iar pentru actele materiale desfășurate pe teritoriul B. a solicitat încetarea procesului penal, întrucât există o hotărâre definitivă pronunțată de către autoritățile bulgare.

În fine, inculpatul J.G. a solicitat achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C.pr.pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți prevăzute în art. 71 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2001, iar în subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepselor, ca efect al reținerii de circumstanțe atenuante, în sensul reducerii lor, având în vedere că legea penală mai favorabilă este Codul penal anterior.

Apelurile inculpaților sunt fondate pentru următoarele considerente:

Inculpații nu au contestat starea de fapt, care a fost corect reținută de către instanța de fond.

În cauză nu sunt probe din care să rezulte că inculpații au săvârșit infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Constituirea unui grup infracțional organizat este o activitate prin care este înființată o organizație criminală, care vizează săvârșirea unor infracțiuni dintre cele prevăzute în Legea nr. 39/2003.

Pentru existența unei pluralități constituite de infractori este necesară structurarea grupului de persoane ce intră în alcătuirea acesteia. Existența grupului de persoane are, în cazul pluralității constituite, o perioadă de ființă, iar persoanele acționează în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni, pentru a obține direct sau indirect un folos material sau moral. În cazul pluralității constituite, legea pretinde conlucrarea mai multor persoane, de natură să dureze în timp și cu o pronunțată coeziune, determinată de un obiectiv comun, concepție unică și disciplină statornică a membrilor.

Infracțiunea prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu se confundă cu pluralitatea ocazională și nici cu acelea prevăzute în art. 167 și 323 C.pen. din 1969^[12], deoarece implică mai multe condiții intrinseci, cum ar fi organizarea grupului, reguli de acțiune, o ierarhie a membrilor și repartizarea rolurilor acestora, dar și condiția specifică referitoare la comiterea vreuneia dintre infracțiunile grave prevăzute în art. 2 din Legea nr. 39/2003.

Nu constituie pluralitate constituită grupul de infractori format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi.

Fapta la care și-au adus contribuția mai multe persoane și prin care se realizează conținutul unei infracțiuni se numește pluralitate ocazională de infractori sau participație penală.

În cauză, din examinarea stării de fapt rezultă că grupul de infractori a fost format ocazional în scopul trecerii peste frontieră a unui număr de șapte migranți din S.L. Relevantă în acest sens este succesiunea constituirii grupului de infractori, schimbarea componenței acestuia. Astfel, pentru trecerea migranților din G. în B. și din B. în R., grupul a fost format din S.N., J.G. și R.A., iar după ce au fost reținuți și condamnați la câte 3 luni de închisoare cu suspendarea executării de către autoritățile bulgare și eliberați, în condițiile în care R.A. a refuzat să mai participe la săvârșirea faptelor, a fost cooptat inculpatul R.I., noul grup de infractori având ca obiectiv trecerea garniței bulgaro-române a acelorași migranți care fuseseră returnați de către autoritățile române autorităților bulgare. Ulterior, reușindu-se trecerea numai a șase migranți din totalul de șapte de către inculpatul R.I., îndrumarea, călăuzirea și transportul lor pe teritoriul R. până în localitatea C.C. s-a realizat de către inculpații S.N. și J.G., iar la trecerea frontierei de către cei șase migranți în Ungaria a participat numai inculpatul S.N.

Formarea celui de-al doilea grup de infractori a fost determinată de eșuarea activității primului grup, aspect care evidențiază pluralitatea ocazională. Inculpatul R.I. a fost cooptat pentru o acțiune determinată, respectiv trecerea frontierei de către migranți din B. în R., pentru care inculpatul S.N. i-a vândut fictiv inculpatului R.I. un autoturism care avea modificări ce permitea transportul migranților. Inculpații S.N. și J.G. au evitat transportul migranților din B. în R., deoarece aveau o hotărâre de condamnare pentru traficul de migranți pronunțată de către autoritățile bulgare. Inculpatul R.I., după ce a fost depistat de către autoritățile de frontieră, s-a retras din grup, activitatea de călăuzire și îndrumare a migranților fiind efectuată numai de către cei doi inculpați.

Dintr-o altă perspectivă, nu a existat o pronunțată coeziune a grupului, determinată de un obiectiv comun, concepție unică și disciplină statornică a membrilor, iar conlucrarea persoanelor a avut o durată scurtă în timp, fiind ocazionată numai de trecerea peste frontieră a celor șapte migranți srilankezi, aspecte care reliefează împrejurarea că nu a existat o pluralitate constituită de infractori.

Activitatea de organizare a racolării, îndrumării sau a călăuzirii uneia sau mai multor persoane, în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, este inclusă în conținutul infracțiunii de trafic de migranți prevăzute în art. 71 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001.

În concluzie, luând în considerare cele expuse mai sus, se poate aprecia că nu constituie pluralitate constituită grupul de infractori format din S.N., J.G. și R.I., care au acționat ocazional în scopul trecerii migranților în R., deoarece nu au avut continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi și, pe cale de consecință, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C.pr.pen., vor fi achitați inculpații pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Critica inculpaților privind aplicarea globală a legii penale mai favorabilă este întemeiată, deoarece, ca urmare a achitării inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, Codul penal anterior este legea penală mai favorabilă în condițiile în care limitele pedepsei închisorii pentru infracțiunea prevăzută în art. 71 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 sunt de la 2 la 7 ani, iar închisoarea prevăzută în art. 263 alin. (2) lit. a) C.pen. este de la 3 la 10 ani.

Pentru inculpatul J.G., care a săvârșit infracțiunea de trafic de migranți în stare de recidivă postexecutorie, este mai favorabil Codul penal anterior, întrucât nu prevede o majorare a limitelor speciale ale pedepsei.

În condițiile în care s-a apreciat că nu sunt probe din care să rezulte că inculpații au săvârșit infracțiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, constatându-se totodată că fapta de trafic de migranți a fost săvârșită de către trei persoane împreună, se va reține circumstanța agravantă prevăzută în art. 75 alin. (1) lit. a) C.pen. din 1969.

Potrivit art. 37 alin. (3) C.pen. din 1969, la stabilirea stării de recidivă se poate ține seama și de hotărârea de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o faptă prevăzută și de legea română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit dispozițiilor legii. Întrucât la dosarul cauzei nu există hotărâri de condamnare a inculpatului S.N., care să fi fost recunoscute de către autoritățile române, nu se va reține starea de recidivă a acestuia, deși din comunicările ambasadei franceze rezultă că inculpatul a fost condamnat de către autoritățile franceze la pedeapsa închisorii.

Ca efect al stabilirii legii penale mai favorabile, ținând seama de starea de recidivă a inculpatului J.G. și de antecedentele penale ale inculpatului S.N., se va aplica fiecărui inculpat o pedeapsă de câte 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți prevăzută în art. 71 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1969, impunându-i-se fiecărui inculpat și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din codul sus-menționat.

Luând în considerare specificul și modalitatea în care a fost săvârșită infracțiunea de trafic de migranți de către cetățeanul străin S.N., precum și mențiunea făcută de către acesta prin motivele de apel, se va dispune expulzarea acestuia după executarea pedepsei închisorii, potrivit dispozițiilor art. 117 C.pen. din 1969.

Critica inculpaților prin care au solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Alba, pe motiv că judecarea cauzei a avut loc în lipsa părților civile nelegal citate, este neîntemeiată, întrucât nu a existat constituire de parte civilă în cauză, iar prin rechizitoriu   s-a menționat că migranți sunt persoane vătămate și s-a solicitat citarea lor prin afișare la ușa instanței, nefiindu-le cunoscute adresele. Dintr-o altă perspectivă, nu era necesară citarea migranților în calitate de persoane vătămate, deoarece subiectul pasiv, în cazul traficului de migranți, este statul, având în vedere că el este titularul valorii afectate prin comiterea infracțiunii, respectiv asigurarea respectării regimului juridic al tranzitării frontierei de către migranți.

Tot astfel, critica privind încetarea procesului penal pentru faptele săvârșite în B. este neîntemeiată, deoarece inculpații nu au fost trimiși în judecată pentru aceste fapte.

În fine, critica inculpatului J.G. prin care a susținut că nu săvârșit fapta de trafic de migranți este nejustificată, întrucât acesta a participat nemijlocit la călăuzirea și îndrumarea migranților pe teritoriul R.

În condițiile în care instanța a stabilit că legea penală mai favorabilă este Codul penal anterior, criticile D.I.I.C.O.T. privind durata pedepsei complementare și conținutul pedepsei accesorii aplicate sunt neîntemeiate.

Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C.pr.pen., instanța de apel a admis apelurile declarate de către inculpații S.N. și J.G. împotriva Sentinței penale nr. (…)/2015, pronunțată de către Tribunalul Alba în dosarul penal nr. (…)/(…)/2013, a desființat sentința penală atacată, sub aspectul laturii penale, și, procedând la o nouă judecată în aceste limite:

În aplicarea globală a legii penale, potrivit art. 5 alin. (1) C.pen., a stabilit ca lege penală mai favorabilă Codul penal anterior.

Prin urmare:

1. L-a condamnat pe inculpatul J.G. la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți prevăzută în art. 71 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 alin. (1) lit. b) și art. 75 alin. (1) lit. a) C.pen. din 1969.

În temeiul art. 71 alin. (2) C.pen. din 1969, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din același cod.

A computat din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și arestării preventive de la 24 ianuarie 2013 la 13 decembrie 2013.

În baza art. 424 alin. (2) raportat la art. 241 alin. (1) lit. c) C.pr.pen., a constatat că măsura preventivă a controlului judiciar a încetat de drept la 12 noiembrie 2015.

Potrivit art. 118 alin. (1) lit. d) C.pen. din 1969, a confiscat de la inculpatul J.G. suma de 500 euro.

În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C.pr.pen., l-a achitat pe inculpatul J.G. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C.pen. din 1969.

2. L-a condamnat pe inculpatul S.N. la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți prevăzute în art. 71 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 alin. (1) lit. a) C.pen. din 1969.

În temeiul art. 71 alin. (2) C.pen. din 1969, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din același cod.

A computat din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și arestării preventive de la 30 septembrie 2014 la 12 noiembrie 2015.

Potrivit art. 117 alin. (1) C.pen. din 1969, a dispus expulzarea inculpatului S.N., alias T.K., după executarea pedepsei.

Conform art. 118 alin. (1) lit. d) C.pen. din 1969, a confiscat de la inculpatul S.N. suma de 15.350 euro.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C.pr.pen., l-a achitat pe inculpatul S.N., alias T.K., pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C.pen. din 1969.

3. A menținut celelalte dispoziții din sentința penală atacată referitoare la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

4. În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C.pr.pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de către D.I.I.C.O.T. – Serviciul teritorial Alba Iulia.

5. Potrivit art. 275 alin. (3) C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel rămân în sarcina acestuia.

(C. Ap. Alba Iulia, S. pen. și pentru cauze cu minori și de familie, Dec. pen. nr. 1071/A/2015)

II. Notă parțial aprobativă. 1. În prezent, pluralitatea constituită de la art. 367 C.pen.^[13] nu mai conține cerința săvârșirii unei infracțiuni grave, ci a oricărei infracțiuni^[14]. Așadar, referirea instanței de apel la art. 2 din Legea nr. 39/2003^[15] nu mai este justificată. De altfel, și art. 2 din legea sus-menționată face trimitere la grupul definit de către noua lege penală [art. 367 alin. (6) C.pen.], iar noțiunea de infracțiune gravă este necesară doar la circumscrierea aceleia de informator.

2. Tot la fel, actualmente, activitatea de organizare a racolării, îndrumării sau a călăuzirii uneia sau mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat este inclusă în conținutul infracțiunii de trafic de migranți prevăzute în art. 263 alin. (1) C.pen.^[16] Totuși, este posibilă constituirea unui grup infracțional organizat, deoarece elementul material al infracțiunii de trafic de migranți nu presupune participarea organizată a mai multor persoane la realizarea lui.

[1] În prezent, articolul sus-menționat este abrogat.

[2] Este vorba de fapta de trafic de migranți.

[3] Actualmente, articolul sus-menționat este abrogat.

[4] Prin acest text legal s-a incriminat, în noul Cod penal, constituirea unui grup infracțional organizat.

[5] Articolul 41 alin. (2) C.pen. din 1969 și art. 35 alin. (1) C.pen. conțin dispoziții privitoare la infracțiunea continuată.

[6] ,,Art. 66. Conținutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi

(1) Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;

[…]”

[7] Potrivit acestor texte legale:

– în caz de concurs de infracțiuni, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;

– tot în caz de concurs de infracțiuni, dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeași natură și cu același conținut, se aplică cea mai grea dintre acestea.

[8] ,,Art. 112. Confiscarea specială

(1) Sunt supuse confiscării speciale:

[…]

e) bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;

[…]”

[9] În prezent, nu mai există instituția actelor premergătoare efectuate în vederea începerii urmăririi penale [așa cum era în Codul de procedură penală anterior (din 1969)].

[10] În prezent, articolul sus-menționat este abrogat. Infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat se regăsește în art. 262 C.pen.

[11] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014.

[12] Prin aceste texte legale erau incriminate faptele de complot și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni.

[13] ,,Art. 367. Constituirea unui grup infracțional organizat

(1) Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Când infracțiunea care intră în scopul grupului infracțional organizat este sancționată de lege cu pedeapsa detențiunii pe viață sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) au fost urmate de săvârșirea unei infracțiuni, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

(4) Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2), dacă denunță autorităților grupul infracțional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit și să se fi început săvârșirea vreuneia dintre infracțiunile care intră în scopul grupului.

(5) Dacă persoana care a săvârșit una dintre faptele prevăzute în alin. (1)-(3) înlesnește, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracțional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

(6) Prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni (sublinierea noastră – Gh. Ivan).”

[14] A se vedea, pe larg, Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept penal. Partea generală conform noului Cod penal, ediția 3, revizuită și adăugită, Editura C.H. Beck, București, 2017, p.  90-91.

[15] ,,Art. 2

În prezenta lege termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:

a) grup infracțional organizat – grupul definit la art. 367 alin. (6) din Codul penal;

b) infracțiune gravă – infracțiunea pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii al cărei maxim special este de cel puțin 4 ani, precum și următoarele infracțiuni:

1. supunerea la muncă forțată sau obligatorie, prevăzută la art. 212 din Codul penal;

2. divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice, prevăzută la art. 304 din Codul penal;

3. ștergerea sau modificarea marcajelor de pe arme letale, prevăzută la art. 344 din Codul penal;

4. infracțiuni privind concurența neloială;

5. infracțiuni de corupție, infracțiunile asimilate acestora, precum și infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene;

6. infracțiuni privind traficul de droguri;

7. infracțiuni privind regimul juridic al precursorilor de droguri;

8. infracțiuni privind nerespectarea dispozițiilor privind introducerea în țară de deșeuri și reziduuri;

9. infracțiuni privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc;

c) infracțiune cu caracter transnațional – orice infracțiune care, după caz:

1. este săvârșită atât pe teritoriul unui stat, cât și în afara teritoriului acestuia;

2. este săvârșită pe teritoriul unui stat, dar pregătirea, planificarea, conducerea sau controlul său are loc, în tot sau în parte, pe teritoriul altui stat;

3. este săvârșită pe teritoriul unui stat de un grup infracțional organizat care desfășoară activități infracționale în două sau mai multe state;

4. este săvârșită pe teritoriul unui stat, dar rezultatul acesteia se produce pe teritoriul altui stat;

d) informator – persoană care are cunoștință despre un grup infracțional organizat și furnizează organelor judiciare informații sau date relevante pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea săvârșirii unor infracțiuni grave de unul sau mai mulți membri ai acestui grup.”

[16] ,,Art. 263. Traficul de migranți

(1) Racolarea, îndrumarea, călăuzirea, transportarea, transferarea sau adăpostirea unei persoane, în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat a României, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) Când fapta a fost săvârșită:

a) în scopul de a obține, direct sau indirect, un folos patrimonial;

b) prin mijloace care pun în pericol viața, integritatea sau sănătatea migrantului;

c) prin supunerea migrantului la tratamente inumane sau degradante, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Tentativa se pedepsește.”