În cauza C‑583/22 PPU[1],

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul art. 267 TFUE de Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție, Germania), prin decizia din 29 iunie 2022, primită de Curte la 7 septembrie 2022, în procedura penală

MV,

cu participarea:

Generalbundesanwalt beim Bundesgerichtshof,

Curtea (Camera a doua) declară:

1) Articolul 3 alin. (1) și (5) din Decizia-cadru 2008/675/JAI a Consiliului din 24 iulie 2008 privind luarea în considerare a condamnărilor în statele membre ale Uniunii Europene în cadrul unui nou proces penal trebuie interpretat în sensul că:

– un stat membru nu este obligat, în cadrul unei proceduri penale inițiate împotriva unei persoane, să confere condamnărilor anterioare pronunțate într‑un alt stat membru împotriva acestei persoane și pentru fapte diferite efecte echivalente cu cele conferite condamnărilor pronunțate anterior la nivel național, în conformitate cu normele dreptului național aplicabil referitoare la contopirea pedepselor, atunci când, pe de o parte, infracțiunea aflată la originea procedurii respective a fost săvârșită înainte de pronunțarea acestor condamnări anterioare și, pe de altă parte, luarea în considerare a condamnărilor anterioare menționate în conformitate cu normele de drept național în cauză ar împiedica instanța națională sesizată cu procedura respectivă să pronunțe împotriva persoanei în cauză o pedeapsă care să poată fi executată.

2) Articolul 3 alin. (5) al doilea paragraf din Decizia-cadru 2008/675

trebuie interpretat în sensul că:

luarea în considerare a condamnărilor anterioare pronunțate într‑un alt stat membru, în sensul acestei dispoziții, nu impune instanței naționale să identifice și să motiveze în mod concret dezavantajul rezultat din imposibilitatea de a dispune contopirea a posteriori a pedepselor care este prevăzută pentru condamnările anterioare pronunțate la nivel național.

Principalele considerente

50 Decizia-cadru 2008/675 vizează, astfel cum reiese din considerentele (5)-(8) ale acesteia, ca fiecare stat membru să se asigure că efectele juridice ale condamnărilor anterioare pronunțate într‑un alt stat membru sunt echivalente cu cele ale condamnărilor anterioare la nivel național, în conformitate cu dreptul său intern [Hotărârea din 15 aprilie 2021, AV (Hotărâre de aplicare a unei pedepse rezultante), C‑221/19, EU:C:2021:278, punctul 49].

51 În conformitate cu acest obiectiv, art. 3 alin. (1) din decizia‑cadru, interpretat în lumina considerentului (5) al acesteia, stabilește obligația statelor membre de a se asigura că, în cadrul unui nou proces penal desfășurat împotriva unei anumite persoane, condamnările anterioare pronunțate într‑un alt stat membru împotriva acesteia pentru fapte diferite, în legătură cu care s‑au obținut informații pe baza instrumentelor aplicabile cu privire la asistența juridică reciprocă sau la schimburile de informații extrase din cazierele judiciare, pe de o parte, sunt luate în considerare în măsura în care condamnările anterioare la nivel național sunt luate în considerare în temeiul dreptului intern și, pe de altă parte, acestora li se recunosc efecte echivalente cu cele conferite acestor din urmă condamnări în conformitate cu acest drept, indiferent dacă respectivele efecte sunt chestiuni de fapt sau sunt chestiuni de drept procedural sau material.

52 Articolul 3 alin. (2) din decizia‑cadru menționată precizează că această obligație se aplică în etapa care precedă procesul penal, în timpul procesului penal propriu‑zis și în etapa executării condamnării, în special în ceea ce privește normele privind tipul și gravitatea pedepsei aplicate, precum și normele care reglementează executarea hotărârii.

53 Curtea a declarat că Decizia-cadru 2008/675 este aplicabilă unei proceduri naționale care are ca obiect aplicarea, în vederea executării, a unei pedepse rezultante privative de libertate care ia în considerare pedeapsa aplicată unei persoane de către instanța națională, precum și pe cea aplicată în cadrul unei condamnări anterioare pronunțate de o instanță a unui alt stat membru împotriva aceleiași persoane pentru fapte diferite [Hotărârea din 15 aprilie 2021, AV (Hotărâre de aplicare a unei pedepse rezultante), C‑221/19, EU:C:2021:278, punctul 52 și jurisprudența citată].

54 În speță, din explicațiile furnizate de instanța de trimitere, rezumate la punctele 21-24 din prezenta hotărâre, reiese că, dacă în împrejurările din litigiul principal condamnările anterioare pronunțate de instanțe franceze împotriva lui MV ar fi asimilate unor condamnări pronunțate de instanțe germane în conformitate cu art. 3 alin. (1) din această decizie‑cadru, instanța de fond ar fi obligată să efectueze o contopire a pedepselor în conformitate cu normele prevăzute la art. 53-55 din StGB. În acest caz, nu ar fi posibilă pronunțarea împotriva lui MV a unei pedepse care să poată fi executată din cauza depășirii limitei maxime de 15 ani prevăzute la art. 54 alin. (2) din StGB pentru pedepsele privative de libertate pe durată determinată.

55 Este însă necesar să se arate că, potrivit art. 3 alin. (5) primul paragraf din Decizia-cadru 2008/675, în cazul în care infracțiunea pentru care se desfășoară noul proces a fost săvârșită înainte de pronunțarea sau executarea în întregime a condamnării anterioare, alin. (1) și (2) din această decizie‑cadru nu obligă statele membre să aplice normele lor de drept intern în materie de pronunțare a pedepselor atunci când aplicarea acestor norme condamnărilor din alte țări ar limita competența judecătorului de a stabili o pedeapsă în noul proces.

56 În speță, din cererea de decizie preliminară reiese că, în cadrul procedurii penale inițiate în fața instanțelor germane, MV a fost găsit vinovat de săvârșirea unei infracțiuni de viol în formă agravată pentru fapte săvârșite la 10 octombrie 2003. Pe de altă parte, condamnările care trebuie luate în considerare în cadrul acestei proceduri au fost pronunțate de instanțe franceze după această dată. Prin urmare, trebuie să se constate că în împrejurările din litigiul principal condiția temporală prevăzută la art. 3 alin. (5) primul paragraf din Decizia-cadru 2008/675 este îndeplinită.

69 În speță, din explicațiile furnizate de instanța de trimitere reiese că, în contextul litigiului principal, faptul de a recunoaște condamnărilor anterioare pronunțate în Franța efecte echivalente ce cele conferite condamnărilor pronunțate la nivel național, în cadrul contopirii a posteriori a pedepselor prevăzute la art. 55 alin. (1) din StGB, ar împiedica aplicarea unei pedepse care să poată fi executată pentru fapte de viol în formă agravată săvârșite în Germania înainte ca aceste condamnări să fi fost pronunțate.

70 Or, obiectivul urmărit de art. 3 alin. (5) primul paragraf din Decizia-cadru 2008/675 constă tocmai în protejarea competenței instanțelor naționale de a aplica o pedeapsă într‑o asemenea situație, cu respectarea diversității tradițiilor și a sistemelor penale ale statelor membre, exonerându‑le pe acestea din urmă de obligația de a asimila condamnările anterioare pronunțate într‑un alt stat membru cu condamnările anterioare pronunțate la nivel național, prevăzută la art. 3 alin. (1) din această decizie‑cadru.

71 Mai trebuie precizat că nimic nu interzice însă statelor membre să confere condamnărilor pronunțate într‑un alt stat membru efecte echivalente cu cele conferite condamnărilor pronunțate la nivel național în situația prevăzută la art. 3 alin. (5) primul paragraf din Decizia‑cadru 2008/675. După cum se precizează în considerentul (3) al acesteia, decizia‑cadru menționată urmărește să stabilească o obligație minimă de a lua în considerare condamnările pronunțate în alte state membre, așa încât statele membre rămân libere să ia în considerare aceste condamnări în situațiile în care nu au obligația de a proceda astfel în temeiul deciziei‑cadru.

73 Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă art. 3 alin. (5) al doilea paragraf din Decizia-cadru 2008/675 trebuie interpretat în sensul că luarea în considerare a condamnărilor anterioare pronunțate într‑un alt stat membru, în sensul acestei dispoziții, impune instanței naționale să identifice și să motiveze în mod concret dezavantajul rezultat din imposibilitatea de a dispune contopirea a posteriori a pedepselor care este prevăzută pentru condamnările anterioare pronunțate la nivel național.

74 Din modul de redactare a acestei dispoziții rezultă că, în orice procedură penală care intră sub incidența excepției prevăzute la art. 3 alin. (5) primul paragraf din această decizie‑cadru, statele membre trebuie să se asigure că „instanțele de judecată pot să ia în considerare într‑un alt mod condamnările anterioare pronunțate în alte state membre”.

75 Pentru a îndeplini această obligație, este suficient ca statele membre să prevadă, cu respectarea dreptului Uniunii și a obiectivelor urmărite de decizia‑cadru menționată, o posibilitate a instanțelor lor naționale de a ține seama într‑un alt mod de condamnările anterioare pronunțate în alte state membre.

76 În schimb, din această dispoziție nu poate fi dedusă nicio obligație în ceea ce privește modalitățile concrete, de drept material sau procesual, care ar trebui respectate de instanțele naționale atunci când țin efectiv seama de condamnările anterioare pronunțate în alte state membre.

77 În lipsa unor precizări mai ample în dispozițiile Deciziei-cadru 2008/675, este necesar să se constate că aceasta lasă statelor membre o marjă de apreciere în ceea ce privește modalitățile concrete de punere în aplicare a posibilității instanțelor naționale de a ține seama de condamnările anterioare pronunțate în alte state membre în temeiul art. 3 alin. (5) al doilea paragraf din această decizie‑cadru.

78 În consecință, din art. 3 alin. (5) al doilea paragraf din Decizia‑cadru 2008/675 nu se poate deduce o obligație a instanței de fond de a efectua, în împrejurările din litigiul principal, o cuantificare a dezavantajului rezultat din imposibilitatea de a aplica normele naționale referitoare la contopirea pedepselor prevăzute pentru condamnările pronunțate la nivel național și de a acorda ulterior o reducere de pedeapsă întemeiată pe acest calcul.

[1] https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:62022CJ0583.