Conf. univ. dr. Constantin Sima

Procuror șef serviciu

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Abstract:

„The enforcement of the new codes has created multiple problems of application in the criminal law as well as in the criminal procedure law.

Thus, art. 334 par. (4) of the Criminal Code does not clarify the meaning of the expression “registered in another state, that has no right of movement in Romania”, which makes the text inapplicable.

Key words: traffic on public roads; vehicle without right of movement in Romania.

I.1. Considerații prealabile. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-a adresat Secției judiciare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a aprecia dacă este cazul formulării unui recurs în interesul legii în ceea ce privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 334 alin. (4) teza a II-a C.p.

Potrivit art. 334 alin. (4) C.p. „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tractarea unei remorci ale cărei plăcuțe cu numărul de înmatriculare au fost retrase sau a unui vehicul înmatriculat în alt stat, care nu are drept de circulație în România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.”

Problema de drept s-a ridicat în ceea ce privește interpretarea tezei „înmatriculat în alt stat, care nu are drept de circulație în România.”

Unele instanțe au interpretat că fapta conducătorului auto de a conduce un autovehicul înmatriculat în alt stat fără drept de circulație în România nu este prevăzută de legea penală și au pronunțat achitarea.[1]

Alte instanțe au apreciat că fapta conducătorului auto de a conduce un autovehicul înmatriculat în alt stat, fără drept de circulație în România, constituie infracțiunea prevăzută de art. 334 alin. (4) teza a II-a C.p. și au dispus condamnarea inculpaților vinovați de săvârșirea acestei fapte.[2]

2. Reglementări legale incidente. Potrivit art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice[3], autovehiculele, tractoarele agricole sau forestiere și remorcile înmatriculate în alte state pot trece frontiera de stat și pot circula pe drumurile publice din România dacă îndeplinesc condițiile tehnice prevăzute de Convenția asupra circulației rutiere încheiată la Viena la 08 noiembrie 1968 și ratificată prin Decretul nr. 318/1980[4], dar numai pe perioada cât sunt asigurate pentru cazurile de răspundere civilă, ca urmare a prejudiciilor produse prin accidente de circulație.

Din cele de mai sus, rezultă că două sunt condițiile impuse de Convenția privind circulația rutieră:

a) îndeplinirea condițiilor tehnice;

b) existența unei asigurări de răspundere civilă.

Potrivit art. 35 lit. a) din Convenția sus-menționată îndeplinirea condițiilor tehnice se dovedește prin existența unui certificat de înmatriculare valabil. Certificatul de înmatriculare trebuie să respecte condițiile minimale impuse de Directiva 1999/37/CE a Consiliului European din 29.04.1999 privind documentele de înmatriculare pentru vehicule.[5]

Înmatricularea autovehiculelor potrivit normelor europene amintite impune și înscrierea în Registrul național al vehiculelor înmatriculate, operațiune care implică:

a) verificarea dreptului de proprietate;

b) verificarea inspecției tehnice periodice, cu excepția autovehiculelor noi;

c) asigurarea obligatorie de răspundere civilă.

Potrivit art. 6 pct. 16¹ din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, atestarea înmatriculării se face prin certificatul de înmatriculare și numerele de înmatriculare atribuite de autoritățile competente.

Art. 48 alin. (2) din Legea nr. 136/1996 privind asigurările și reasigurările în România[6] prevede că persoanele care intră pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în afara teritoriului României se consideră asigurate în una din următoarele situații:

a) dacă numărul de înmatriculare atestă asigurarea potrivit legii statului în care este înmatriculat autovehiculul sau acordurilor internaționale de asigurare valabile în România;

b) dacă posedă documente internaționale de asigurare valabile în România.

Potrivit relațiilor furnizate de Inspectoratul General al Poliției Române, Direcția Rutieră[7], în unele state europene, cum este cazul Germaniei, autovehiculele purtătoare de plăcuțe de înmatriculare de garaj sau pe termen scurt nu sunt înscrise în Registrul național al vehiculelor înmatriculate din țara de origine, iar din documentele prezentate la control nu rezultă în totalitate exigențele Directivei nr. 1999/37/CE a Consiliului European din 29.04.1999 privind documentele de înmatriculare pentru vehicule și creează obstacole în procesul de identificare a autovehiculului și a deținătorului său.

3. Având în vedere că, potrivit art. 64 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările, încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligației de asigurare prevăzută de art. 48 și 56 constituie contravenție, se pune, în mod justificat, întrebarea când sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 334 alin. (4) teza a II-a: conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul înmatriculat în alt stat, care nu are drept de circulație în România.

Principiul legalității incriminării consacrat de art. 7 par. 1 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale impune ca legea să definească în mod clar infracțiunile, asigurând astfel respectarea principiului previzibilității.

Semnificația noțiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de conținutul textului și de domeniul pe care îl acoperă.[8]

În cazul prevederilor art. 334 alin. (4) teza a II-a este necesară o interpretare a textului pentru a descifra voința legiuitorului exprimată în norma sus-menționată, iar operațiunea de interpretare trebuie efectuată la modul la care textul să producă un efect și nu la modul la care nu ar produce niciunul.[9]

În opinia noastră, ori de câte ori un autovehicul este înmatriculat pe termen scurt în alt stat (short time registration plates, exports plates) fără a fi înregistrate în Registrul național de înmatriculări sunt întrunite condițiile de aplicare a art. 334 alin. (4) teza a II-a C.p.

Soluțiile contradictorii ale instanțelor au avut în vedere faptul că nu s-a făcut distincția dintre înmatriculările pe termen scurt și cele înscrise în Registrul național de înmatriculări și, de asemenea, că lipsa unei asigurări valabile de răspundere civilă constituie contravenție.

În aceste condiții credem că este justificată o sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a unifica jurisprudența, precizând în ce condiții este aplicabil textul art. 334 alin. (4) teza a II-a C.p.

[1] C.A. București, S.I. p., d.p nr. 75/20.01.2015 (nepublicată); C.A. București, S. a II-a p., d.p nr. 32/A/08.01.2015 (nepublicată).

[2] C.A. București, S.I. p., d.p nr. 435/20.03.2015 (nepublicată); Jud. Alexandria, S.p. nr. 38/25.02.2015, def. prin neapelare (nepublicată).

[3] Republicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 670 din 03 august 2006.

[4] Publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 86 din 20 octombrie 1980.

[5] Publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. 138 din 01 iunie 1999.

[6] Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 303 din 30 decembrie 1995

[7] Nota privind autovehiculele înmatriculate în alte state, nr. 598 664 din 21.09.2015.

[8] Dragotoniu și Militaru-Pidhorni contra României, Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 420 din 23 iunie 2010.

[9] Pastor L., Interpretarea legii penale, Revista de drept penal, nr. 2/1994, p. 20.