ABSTRACT

The convict may no more lodge a new contestation of the execution in which to request again the enforcement of the provisions of art. 6 of the Criminal Code – relating to the enforcement of the more favourable criminal law after the final judgement has been ruled in the case – for the same offences considered on ruling a previous judgement, even if, in their opinion, the court did not proceed correctly.

Key words: enforcement of the more favourable criminal law after the final trialling of the case, challenge on enforcement, inadmissibility.

I. Prezentare speță. Prin Sentința penală nr. 85/2015, Tribunalul Dolj, în baza art. 599 alin. (5) din Codul de procedură penală (în continuare C.pr.pen.), a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul S.C.R., pe care l-a obligat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța sentința sus-menționată, s-a reținut că, la data de 11 noiembrie 2014, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, contestația la executare formulată de petentul condamnat S.C.R., prin care a arătat că a intervenit o lege penală mai favorabilă, iar condamnările suferite depășesc maximul din noul Cod penal (în continuare C.pen.) și că în urma unor cereri anterioare s-a aplicat art. 6 alin. (1) C.pen. la condamnările sale, însă la două infracțiuni s-a greșit corespondentul din noua lege penală.

Astfel, pentru infracțiunea prevăzută în art. 208 și art. 209 lit. e) din Codul penal anterior (în continuare C.pen. din 1969) corespondentul corect din noul Cod penal este în art. 228 alin. (1), al cărui maxim este de 3 ani închisoare, și nu în art. 229 alin. (1) lit. b), așa cum în mod eronat s-a reținut prin Decizia penală nr. 442/2014 a Curții de Apel Craiova, iar pentru infracțiunea prevăzută în art. 279 alin. (3) lit. a) C.pen. din 1969 corespondentul este în art. 342 alin. (1) C.pen., al cărui maxim este de 5 ani închisoare.

La termenul de judecată din data de 4 februarie 2015, contestatorul a depus un memoriu la dosar, prin care a solicitat reducerea pedepselor de la 6 ani la 3 ani pronunțată pentru săvârșirea infracțiunii de furt și de la 8 ani la 5 ani pronunțată pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de muniție, cu menținerea pedepsei rezultante.

Prin Sentința penală nr. 223/2007 a Tribunalului Olt, definitivă prin Decizia nr. 638/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul S.C.R. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 27 ani închisoare.

Prin Sentința penală nr. 128/2014, pronunțată de Tribunalul Dolj, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 442/2014 a Curții de Apel Craiova, s-a admis sesizarea din oficiu formulată de Comisia de Evaluare din cadrul Penitenciarului Craiova privind aplicarea legii penale mai favorabile, constatându-se incidența dispozițiilor art. 6 alin. (1) C.pen. în privința pedepselor aplicate, după cum urmează:

– pentru infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și al munițiilor prevăzută în art. 279 alin. (3) lit. a) C.pen. din 1969, al cărei corespondent este în art. 342 alin. (3) C.pen., s-a redus pedeapsa principală aplicată, de la 8 ani închisoare la 7 ani închisoare;

– pentru infracțiunea de uz de armă fără drept prevăzută în art. 136 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor[1], republicată, cu modificările și completările ulterioare, al cărei corespondent este în art. 343 alin. (1) C.pen., s-a redus pedeapsa principală aplicată de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare;

– pentru infracțiunea de distrugere prevăzută în art. 217 alin. (1) și (4) C.pen. din 1969, al cărei corespondent este în art. 253 alin. (1) și (4) C.pen.,  s-a redus pedeapsa principală de la 8 ani închisoare la 7 ani închisoare;

– pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută în art. 208-209 lit. e) C.pen. din 1969, al cărei corespondent este în art. 229 alin. (1) lit. b) C.pen., s-a redus pedeapsa principală de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare.

Prin aceeași sentință (nr. 128/2014), s-a mai hotărât că nu se impune reducerea pedepsei rezultante de 27 ani închisoare, ca pedeapsă principală, și nici a celei de 5 ani a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a), b), c) C.pen. din 1969, ca pedeapsă complementară, aplicate potrivit legii vechi, deoarece nu depășește maximul special la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 C.pen.

Potrivit dispozițiilor art. 599 alin. (5) C.pr.pen., cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.

Prin urmare, constatând că prin Sentința penală nr. 128/2014, pronunțată de Tribunalul Dolj, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 442/2014 a Curții de Apel Craiova, care are autoritate de lucru judecat, s-a soluționat o contestație la executare privind aceeași parte – condamnatul S.C.R. –, întemeiată pe același temei legal și pentru aceleași motive – aplicarea legii penale mai favorabile –, s-a respins contestația la executare, ca fiind inadmisibilă.

Împotriva Sentinței penale nr. 85/2015 a Tribunalului Dolj a formulat contestație condamnatul S.C.R., arătând că art. 599 alin. (5) C.pr.pen. nu are aplicabilitate în cauză, deoarece pentru infracțiunile prevăzute în art. 208-209 alin. (1) lit. e) C.pen. din 1969 și în art. 279 alin. (3) din același cod nu s-a făcut o încadrare juridică corectă cu ocazia soluționării contestației la executare anterioare, în sensul că nu s-au stabilit în mod corect articolele care au corespondent în noul Cod penal.

Astfel, infracțiunea prevăzută în art. 208-209 alin. (1) lit. e) C.pen. din 1969 are echivalent în art. 228 alin. (1) C.pen., și nu în art. 229 alin. (1) lit. b) C.pen., iar infracțiunea prevăzută în art. 279 alin. (3) lit. a) C.pen. din 1969 are echivalent în art. 342 alin. (1) C.pen., și nu în art. 342 alin. (3) C.pen.

Totodată, contestatorul S.C.R. a mai precizat că nu contestă cuantumul pedepsei de 27 ani, rezultată după contopirea pedepselor.

Prin Decizia penală nr. 150/2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 13808/63/2014, s-a respins, ca nefondată, contestația, fiind obligat contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

În decizia sus-menționată s-au arătat următoarele:

Prin Sentința penală nr. 128/2014, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 905/63/2014, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 442/2014 a Curții de Apel Craiova, în baza art. 595 C.pr.pen. și art. 23 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale[2], s-a admis contestația la executare, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 6 C.pen.

Prin contestația ce formează obiectul prezentei cauze, același condamnat a solicitat din nou aplicarea dispozițiilor art. 6 C.pen., pe motiv că pentru infracțiunile prevăzute în art. 208-209 alin. (1) lit. e) C.pen. din 1969 și în art. 279 alin. (3) din același cod nu s-a făcut o încadrare juridică corectă cu ocazia soluționării contestației la executare anterioare, în sensul că nu s-au stabilit în mod corect articolele care au corespondent în noul Cod penal.

Or, contestația la executare formulată anterior a fost soluționată  printr-o hotărâre definitivă.

În acest context, condamnatul nu mai poate formula o nouă contestație la executare, prin care să solicite din nou aplicarea dispozițiilor art. 6 C.pen. pentru aceleași infracțiuni avute în vedere la pronunțarea Sentinței penale nr. 128/2014 de către Tribunalul Dolj, chiar dacă, în opinia sa, la soluționarea contestației la executare formulate anterior nu s-a procedat în mod corect.

În speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 599 alin. (5) C.pr.pen., existând identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.

În altă ordine de idei, în condițiile în care printr-o hotărâre anterioară definitivă s-au reîncadrat faptele conform reglementărilor din noul Cod penal, reducându-se pedepsele în raport cu dispozițiile legii mai favorabile, cu ocazia soluționării unei noi contestații la executare nu se mai poate analiza o nouă cerere formulată de același condamnat, prin care solicită din nou reîncadrarea faptelor și aplicarea dispozițiilor legii mai favorabile.

(C. Ap. Craiova, S. pen. și pentru cauze cu minori, Dec. nr. 150/2015)

II. Notă critică. În speță, încadrările juridice ale faptelor de furt calificat și de nerespectare a regimului armelor și al munițiilor nu sunt corecte. Astfel, furtul săvârșit într-un loc public nu mai constituie infracțiunea de furt calificat potrivit noului Cod penal, lit. b) a alin. (1) al art. 229 din acest cod referindu-se la un alt element circumstanțial[3], inexistent în cauza supusă judecății. Așadar, fapta trebuia încadrată în art. 228 alin. (1) C.pen.[4], unde maximul pedepsei închisorii este de 3 ani. Prin urmare, pedeapsa principală trebuia redusă de la 6 ani închisoare la 3 ani închisoare, potrivit art. 6 alin. (1) C.pen.[5] Încadrându-se fapta în art. 229 alin. (1) lit. b) C.pen. și reducându-se pedeapsa la maximul de 5 ani închisoare, instanțele de judecată au aplicat o pedeapsă nelegală.

Tot astfel, forma agravată a infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și al munițiilor ce era prevăzută în art. 279 alin. (3) lit. a) C.pen. din 1969[6] nu a mai fost preluată de legiuitorul noului Cod penal. Alineatul (3) al art. 342 C.pen. are un alt conținut[7]. Așadar, fapta trebuia încadrată în art. 342 alin. (1) C.pen., unde maximul pedepsei închisorii este de 5 ani. Prin urmare, pedeapsa principală trebuia redusă de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare, potrivit art. 6 alin. (1) C.pen. Încadrându-se fapta în art. 342 alin. (3) C.pen. și reducându-se pedeapsa la maximul de 7 ani închisoare, instanțele de judecată, și în această ipoteză, au aplicat o pedeapsă nelegală.

Temeiul legal la care se referă art. 599 alin. (5) C.pr.pen.[8] îl constituie nu numai textele legale din Partea generală a Codului penal [în speță, art. 6 alin. (1) C.pen.], ci și acelea din Partea specială a acestui act normativ [în speță, art. 228 alin. (1), art. 342 alin. (1) C.pen.]. Deci, nu exista identitate de temei legal, iar instanțele trebuiau să-și îndrepte greșeala, pe care de altfel au și recunoscut-o.

[1] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 10 iunie 2014. În prezent, art. 136 din Legea nr. 295/2004 are un alt conținut.

[2] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013.

[3] ,,Art. 229. Furtul calificat

(1) Furtul săvârșit în următoarele împrejurări:

[…]

b) în timpul nopții;

[…]

se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

[…]”

[4] ,,Art. 228. Furtul

(1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

[…]”

[5] ,,Art. 6. Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei

(1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.

[…]”

[6] ,,Art. 279. Nerespectarea regimului armelor și munițiilor

[…]

(3) Se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani:

a) deținerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, de arme ascunse ori de arme militare, precum și a muniției pentru astfel de arme;

[…]”

[7] ,,Art. 342. Nerespectarea regimului armelor și al munițiilor

(1) Deținerea, portul, confecționarea, precum și orice operațiune privind circulația armelor letale, a munițiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau funcționarea atelierelor de reparare a armelor letale, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Deținerea sau portul fără drept de arme neletale din categoria celor supuse autorizării se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(3) Sustragerea armelor sau munițiilor prevăzute în alin. (1) și alin. (2) se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

[…]”

[8] „Art. 599. Rezolvarea contestației la executare

[…]

(5) Cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.”