ABSTRACT

The intermediary order ruled under the provisions of art. 345 paragraph (1) of the Criminal Procedure Code may not be appealed separately based on a contestation, but only at the same time with the order ruled against the provisions of art. 346 of the same code, through which the procedure in the preliminary chambers is being completed.

Key words: preliminary chambers, intermediary order, contestation.

I. Prezentare speță. *[1] Prin Încheierea din 14 ianuarie 2015, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Olt, Secția penală, în dosarul nr. 3167/104/2014, în temeiul art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală (în continuare C.pr.pen.), au fost admise în parte cererile formulate de inculpați, iar în temeiul art. 102 alin. (2) și (3) din același cod, au fost excluse interceptările și înregistrările pe suport magnetic ale convorbirilor telefonice și înregistrările audio-video ale convorbirilor purtate în mediu ambiental, ce decurgeau din Ordonanța din 6 martie 2014 a procurorului, confirmată prin Încheierea nr. 7 din 11 martie 2014 a judecătorului de drepturi și libertăți, pronunțată în dosarul nr. 739/104/2014, interceptări și înregistrări efectuate până la data de 10 aprilie 2014.

În baza art. 345 alin. (2) C.pr.pen., s-a dispus comunicarea încheierii, procurorul urmând a comunica judecătorului de cameră preliminară, în termenul prevăzut în art. 345 alin. (3) din același cod, dacă menține dispoziția de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.

Pentru a pronunța încheierea sus-menționată, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Olt a constatat că prin Rechizitoriul nr. 444/P/2014 din data de 31 octombrie 2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpatul Ș.M. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută în art. 291 alin. (1) din Codul penal (în continuare C.pen.) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție[2], cu modificările și completările ulterioare, și inculpații S.I. și V.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la cumpărare de influență prevăzută în art. 48 raportat la art. 292 alin. (1) C.pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În actul de sesizare s-a reținut, în fapt, cu privire la inculpatul Ș.M., că acesta, în cursul lunii februarie 2014, ar fi pretins și primit suma de 200 euro, un telefon mobil, două pachete de cafea și o sticlă de whisky de la R.M., în schimbul traficării influenței sale pe lângă funcționari din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Olt, inculpatul promițându-i și asigurându-l pe R.M. că-i va facilita fratelui său, R.S., obținerea permisului de conducere auto, întrucât ,,are suficiente relații pentru a interveni pe lângă polițiștii examinatori”.

În ceea ce-i privește pe inculpații S.I. și V.M., s-a reținut că aceștia, în cursul lunii februarie 2014, i-ar fi înlesnit lui R.M. accesul la ,,serviciile” inculpatului Ș.M., ajutându-l să-i dea acestuia suma de 200 euro, un telefon mobil și alte bunuri, în scopul menționat mai sus.

Prin cererile formulate la datele de 2 și 3 decembrie 2014, inculpații S.I. și V.M. au ridicat excepții, vizând nulitatea urmăririi penale și a actului de sesizare a instanței, invocându-se și încălcarea dispozițiilor art. 141 C.pr.pen. referitoare la autorizarea unor măsuri de supraveghere tehnică de către procuror.

Astfel, inculpata V.M., prin apărător, a arătat că rechizitoriul este lovit de nulitate, pe de o parte, pentru neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute în art. 328 C.pr.pen., iar, pe de altă parte, pentru încălcarea dreptului la apărare.

Deopotrivă, s-a solicitat atât de către inculpata V.M., cât și de către inculpatul S.I. să se constate nulitatea probelor obținute prin Ordonanța de interceptare din data de 6 martie 2014, urmare a încălcării dispozițiilor art. 141 alin. (3) C.pr.pen.

Prin urmare, cei doi inculpați au arătat că se impune desesizarea instanței și restituirea cauzei la procuror pentru reluarea urmăririi penale.

Cererile astfel formulate au fost comunicate cu adresă și Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt pentru a putea răspunde în scris la acestea în conformitate cu dispozițiile art. 344 alin. (4) C.pr.pen.

Examinând cererile formulate, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 342 C.pr.pen., obiectul procedurii în camera preliminară îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Raportat la susținerile inculpaților, judecătorul de cameră preliminară a reținut că acestea, deși îmbracă forma unor excepții ce ar putea viza legalitatea administrării probelor, în realitate vizează fondul cauzei, inculpații invocând în esență nevinovăția lor în ceea ce privește infracțiunile pentru care au fost cercetați și cu privire la care se solicită tragerea lor la răspundere penală.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că în realitate acești doi inculpați se declară nemulțumiți de trimiterea în judecată în calitate de complici ai infracțiunii pentru care se solicită tragerea lor la răspundere penală, situație care nu este reglementată de legiuitor a fi de natură să presupună restituirea cauzei la organul de urmărire penală.

Deopotrivă, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că inculpații au invocat aspecte care în realitate sunt legate de temeinicia dispoziției de trimitere în judecată și nu legate de legalitatea sesizării instanței, însă și aspecte ce vizează legalitatea probelor administrate.

Este de observat că, prin dispozițiile art. 346 alin. (3) lit. a)-c) C.pr.pen., s-au prevăzut în mod expres situațiile în care se dispune restituirea cauzei la parchet, iar situațiile invocate de către inculpați nu se regăsesc printre cele expres menționate.

Totodată, s-a reținut că rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă, la încadrarea juridică, la profilul moral și de personalitate al inculpaților, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată, precum și cheltuielile judiciare.

În raport cu cele sus-menționate, în temeiul art. 346 alin. (2) C.pr.pen., s-a constatat legalitatea Rechizitoriului nr. 444/P/2014 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, fiind respectate dispozițiile art. 328 C.pr.pen.

Pe de altă parte, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 141 alin. (3) C.pr.pen., „procurorul are obligația de a sesiza, în termen de cel mult 24 de ore de la expirarea măsurii, judecătorul de drepturi și libertăți (…), în vederea confirmării măsurii (…)”.

Verificând actele și lucrările dosarului, s-a observat că, într-adevăr, la data de 6 martie 2014, prin ordonanță, procurorul a autorizat cu titlu provizoriu pe o durată de 48 de ore, de la data de 6 martie 2014, ora 10.00, până la data de 8 martie 2014, ora 10.00, interceptarea și înregistrarea pe suport magnetic sau pe orice alt tip de suport a convorbirilor purtate la două posturi telefonice, precum și înregistrarea audio-video a convorbirilor purtate în mediu ambiental. Astfel, cele 24 de ore în care procurorul trebuia sa ceară confirmarea acestei măsuri provizorii, s-au împlinit la data de 9 martie 2014, ora 10.00.

Cererea de confirmare a fost înaintată însă judecătorului de drepturi și libertăți la data de 10 martie 2014, deci în afara termenului prevăzut de lege, motiv pentru care s-a constatat ca au fost încalcate dispozițiile art. 141 alin. (3) C.pr.pen. și s-a dispus excluderea interceptărilor și înregistrărilor pe suport magnetic a convorbirilor telefonice, precum și a înregistrările audio-video a convorbirilor purtate în mediu ambiental ce decurgeau din Ordonanța din data de 6 martie 2014 a procurorului, confirmată prin Încheierea nr. 7 din 11 martie 2014 a judecătorului de drepturi și libertăți, pronunțată în dosarul nr. 739/104/2014, interceptări și înregistrări efectuate până la data de 10 aprilie 2014.

Împotriva Încheierii din 14 ianuarie 2015, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Olt, a formulat contestație Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

S-a arătat că, în mod greșit, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Olt a dispus excluderea interceptărilor și înregistrărilor pe suport magnetic al convorbirilor purtate de către inculpați, chiar dacă sesizarea judecătorului de drepturi și libertăți în privința confirmării măsurii de supraveghere tehnică autorizată de către procuror, s-a făcut cu depășirea termenului de 24 ore prevăzut în art. 141 alin. (3) C.pr.pen. Proba ce derivă din actul procesual al procurorului nu era nelegală, pentru că acest act nu a fost dat cu încălcarea legii, iar depășirea termenului de sesizare a judecătorului de drepturi și libertăți a fost acoperită prin chiar Încheierea nr. 7 din data de 11 martie 2014 a Tribunalului Olt, când s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Pe de altă parte, judecătorul de drepturi și libertăți, în vederea confirmării/infirmării măsurii de supraveghere tehnică, apreciază dacă au fost respectate condițiile prevăzute în art. 141 alin. (1) C.pr.pen., în speță existența urgenței și a condițiilor prevăzute în art. 139 alin. (1) și (2) C.pr.pen., astfel încât acesta poate sancționa neîndeplinirea condițiilor de fond și nicidecum pe cele ce prevăd termenul de sesizare.

Pentru ca o probă să fie obținută nelegal, trebuia ca mijlocul de probă prin care aceasta a fost administrată să fie nelegal și, de asemenea, și actul procesual prin care a fost dispusă administrarea ei să fie nelegal, ceea ce nu este cazul în speță.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a mai susținut că judecătorul de cameră preliminară nu a demonstrat în ce constă caracterul nelegal al probei obținute, în condițiile în care au fost respectate atât dispozițiile art. 141 alin. (1) C.pr.pen., în momentul emiterii ordonanței procurorului, cât și dispozițiile art. 141 alin. (4) din același cod, în momentul confirmării de către judecător a măsurii de supraveghere tehnică.

Deopotrivă, constatând incidența nulității relative, judecătorul de cameră preliminară nu a arătat în ce a constat vătămarea importantă a drepturilor procesuale ale inculpaților, care nu putea fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, așa cum se prevede în art. 282 alin. (1) raportat la art. 102 alin. (2) și (3) C.pr.pen.

Este de menționat și că inculpații nu au demonstrat vreo astfel de vătămare și nici nu au făcut referire la o eventuală nelegalitate a actelor procesuale/procedurale în cursul urmăririi penale, cu ocazia luării la cunoștință de conținutul dosarului, inclusiv a actelor procesuale prin care s-a dispus și, respectiv, confirmat măsura de supraveghere tehnică.

În fine, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a relevat că, în mod eronat judecătorul de cameră preliminară de la tribunal a dispus excluderea interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor telefonice efectuate până în data de 10 aprilie 2014, întrucât nu există după data de 8 martie 2014 și până la data de 10 aprilie 2014 alte interceptări în cauză.

Curtea de Apel Craiova a respins contestația formulată ca fiind inadmisibilă, întrucât încheierea intermediară pronunțată în condițiile art. 345 alin. (1) C.pr.pen. nu se poate ataca separat cu contestație, ci numai odată cu încheierea pronunțată potrivit dispozițiilor art. 346 din același cod, prin care se finalizează procedura în camera preliminară.

În cadrul procedurii în camera preliminară se pot distinge două tipuri de soluții pe care judecătorul de cameră preliminară le poate pronunța prin încheiere. Astfel, în etapa soluționării cererilor și excepțiilor invocate, judecătorul de cameră preliminară, prin încheiere, poate constata neregularități ale actului de sesizare, încălcarea unor dispoziții legale privind efectuarea actelor de urmărire penală ce conduc la sancțiunea nulității, precum și încălcarea unor dispoziții legale privind administrarea unor probe sau a tuturor probelor, situație în care dispune și excluderea acestora. Încheierea pronunțată în aceste condiții nu poate fi atacată separat cu contestație.

În situația în care se dispune excluderea unor probe, așa cum s-a dispus în speța de față, judecătorul de cameră preliminară comunică încheierea parchetului care, în termenul de 5 zile prevăzut în art. 345 alin. (3) C.pr.pen., poate comunica dacă își menține dispoziția de trimitere în judecată ori dacă solicită restituirea cauzei. Dispozițiile art. 346 alin. (3) lit. c) C.pr.pen. prevăd și situația în care parchetul nu comunică nicio solicitare în termenul de 5 zile.

Încheierea pronunțată în condițiile art. 345 C.pr.pen. nu este executorie, ca urmare nici încheierea pronunțată în speță de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond nu este executorie, astfel că parchetul nu poate proceda în acest moment procesual la remedierea deficiențelor constatate prin încheiere, întrucât procedura de cameră preliminară nu s-a încheiat.

În următoarea etapă, după comunicarea făcută de parchet în termenul de 5 zile de menținere a dispoziției de trimitere în judecată sau de restituire a cauzei, sau după expirarea termenului de 5 zile dacă nu s-a comunicat nicio solicitare a parchetului, judecătorul de cameră preliminară pronunță o încheiere finală, care este supusă contestației potrivit dispozițiilor art. 347 alin. (1) C.pr.pen. Prin această încheiere, se poate dispune fie restituirea cauzei la parchet, fie începerea judecății în raport cu situațiile prevăzute în mod expres în art. 346 alin. (3) și (4) C.pr.pen.

În contestația formulată împotriva acestei încheieri, poate fi criticat atât modul de soluționare a excepțiilor prin încheierea intermediară pronunțată anterior, cât și modul de soluționare a procedurii de cameră preliminară, respectiv dispoziția de restituire a cauzei la parchet sau de începere a judecății. Potrivit dispozițiilor art. 347 alin. (1) C.pr.pen., în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii prevăzute în art. 346 alin. (1) din același cod, procurorul și inculpatul pot face contestație cu privire la modul de soluționare a cererilor și excepțiilor, precum și împotriva soluțiilor prevăzute în art. 346 alin. (3)-(5) din același cod.

(C. Ap. Craiova, S. pen. și pentru cauze cu minori, Înch. nr. 51/2015)

II. Notă aprobativă. Într-adevăr, se poate face contestație numai împotriva încheierii pronunțate potrivit dispozițiilor art. 346 alin. (1)-(4²) C.pr.pen.[3], prin care se finalizează procedura în camera preliminară, textul art. 347 alin. (1) C.pr.pen.[4] fiind clar în această privință, conținând însă și precizarea că se poate critica și modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor invocate/ridicate și soluționate în cursul procedurii.

* Rubrică realizată de dr. Gheorghe Ivan, redactor-șef – revista ,,Pro Lege”, procuror – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Serviciul de documentare și statistică judiciară, prof. univ. – Facultatea de Științe Juridice, Sociale și Politice, Universitatea ,,Dunărea de Jos” din Galați, cercetător științific asociat − Institutul de Cercetări Juridice ,,Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române, e-mail: ivan_gheorghe_p@yahoo.com; ivan_gheorghe@mpublic.ro.

[1] Spețele selectate au fost preluate din lucrarea (în format electronic) Curtea de Apel Craiova, Buletinul Jurisprudenței. Culegere de practică judiciară, de M. Cotora, A. Ponea, L. Chimoiu (coordonatori) ș.a., 2015.

[2] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000.

[3] ,,Art. 346. Soluțiile

(1) Dacă nu s-au formulat cereri și excepții în termenele prevăzute la art. 344 alin. (2) și (3) și nici nu a ridicat din oficiu excepții, la expirarea acestor termene, judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și dispune începerea judecății. Judecătorul de cameră preliminară se pronunță în camera de consiliu, fără citarea părților și a persoanei vătămate și fără participarea procurorului, prin încheiere, care se comunică de îndată acestora.

(2) Dacă respinge cererile și excepțiile invocate ori ridicate din oficiu, în condițiile art. 345 alin. (1) și (2), prin aceeași încheiere judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și dispune începerea judecății.

(3) Judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă:

a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății;

b) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale;

c) procurorul solicită restituirea cauzei, în condițiile art. 345 alin. (3), ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleași dispoziții.

(4) În toate celelalte cazuri în care a constatat neregularități ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancționat potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecății.

(4¹) În cazurile prevăzute la alin. (3) lit. a) și c) și la alin. (4), judecătorul de cameră preliminară se pronunță prin încheiere, în camera de consiliu, cu citarea părților și a persoanei vătămate și cu participarea procurorului. Încheierea se comunică de îndată procurorului, părților și persoanei vătămate.

(4²) În cazul prevăzut la alin. (3) lit. b), restituirea cauzei la procuror se dispune prin încheierea prevăzută la art. 345 alin. (2).”

[4] ,,Art. 347. Contestația

(1) În termen de 3 zile de la comunicarea încheierilor prevăzute la art. 346 alin. (1)-(4²), procurorul, părțile și persoana vătămată pot face contestație. Contestația poate privi și modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor (sublinierea noastră – Gh. Ivan).

[…]”