Încheierea unui acord de mediere. Constituţionalitate limitată.

ÎNCHEIEREA UNUI ACORD DE MEDIERE. CONSTITUȚIONALITATE LIMITATĂ

 

Decizia C.C.R. Actul normativ vizat Dispoziții criticate Obiectul cauzei
Dec. C.C.R. nr. 397/2016 1. Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator.

2. Codul de procedură penală.

1. Art. 67.

2. Art. 16 alin. (1) lit. g) teza finală.

Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, în interpretarea dată prin Dec. nr. 9 din 17 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, și ale art. 16 alin. (1) lit. g) teza finală C.pr.pen.

 

În Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 532 din 15 iulie 2016, a fost publicată Dec. Curții Constituționale a României (în continuare Dec. C.C.R.) nr. 397/2016 privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, în interpretarea dată prin Dec. nr. 9/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, și ale art. 16 alin. (1) lit. g) teza finală C.pr.pen.

 

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile:

Art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator:

(1) Dispozițiile din prezenta lege se aplică și în cauzele penale, atât în latura penală, cât și în latura civilă, după distincțiile arătate în prezenta secțiune.

(2) În latura penală a procesului, dispozițiile privind medierea se aplică numai în cauzele privind infracțiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

(3) Părțile și subiecții procesuali nu pot fi constrânși să accepte procedura medierii.

Art. 16 alin. (1) lit. g) teza finală C.pr.pen.:

(1) Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă:

(…)

g) (…) a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii.

 

Interpretarea dată prin Dec. nr. 9/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală:

,,1. În aplicarea dispozițiilor art. 67 din Legea nr. 192/2006, încheierea unui acord de mediere constituie o cauză sui-generis care înlătură răspunderea penală, distinctă de împăcare.

2. Încheierea unui acord de mediere în condițiile Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator poate interveni în tot cursul procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii penale.

Dec. C.C.R. nr. 397/2016 – dispozitiv:

1. Prin Dec. nr. 397/2016, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de instanța de judecată, din oficiu, în dosarul nr. 24.569/302/2014 (număr în format vechi 111/2015) al C. Ap. București – S. I pen., și de reprezentantul Ministerului Public în dosarul nr. 8.493/303/2014 (număr în format vechi 4.165/2014) al C. Ap. București – S. a II-a pen. și a constatat dispozițiile art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, în interpretarea dată prin Decizia nr. 9 din 17 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt constituționale în măsura în care încheierea unui acord de mediere cu privire la infracțiunile pentru care poate interveni împăcarea produce efecte numai dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței.

2. Prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceiași autori, în aceleași dosare, și a constatat că dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. g) teza finală C.pr.pen. sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

 

Argumentele C.C.R. pentru prima statuare (pct. 1):

– Încheierea unui acord de mediere cu privire la infracțiunile pentru care poate interveni împăcarea nu este, în esență, altceva decât o modalitate de realizare a împăcării, ca și cauză de înlăturare a răspunderii penale.

– Efectul juridic al interpretării date dispozițiilor art. 67 din Legea nr. 192/2006 prin Decizia nr. 9/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – potrivit căreia încheierea unui acord de mediere constituie o cauză sui-generis care înlătură răspunderea penală, distinctă de împăcare, ce poate interveni în tot cursul procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii penale – este acela că în cauzele penale care privesc infracțiuni pentru care poate interveni împăcarea, odată ce a fost depășit momentul procesual al citirii actului de sesizare a instanței, inculpatul și persoana vătămată/partea civilă, deși nu se mai pot împăca în fața instanței de judecată [art. 159 alin. (3) teza a II-a C.pen.], totuși pot recurge la mediere, iar instanța care soluționează cauza, în primă instanță sau în apel, este obligată să ia act de acordul de mediere și să înceteze procesul penal ca urmare a medierii realizate de mediator, în condițiile în care aceeași instanță judecătorească nu mai poate să ia act, în mod nemijlocit, de voința inculpatului și a persoanei vătămate/părții civile de a stinge litigiul penal. Pe această cale se ajunge la eludarea finalității urmărite de legiuitorul noului Cod penal prin reglementarea termenului citirii actului de sesizare a instanței ca ultim moment până la care poate interveni împăcarea – finalitate care vizează limitarea în timp a stării de incertitudine în derularea raporturilor juridice -, aducându-se astfel atingere prevederilor art. 124 alin. (2) din Constituția României, republicată, care consacră unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției.

– În ceea ce privește termenul până la care poate interveni încheierea unui acord de mediere cu privire la latura penală a cauzei, deși art. 67 din Legea nr. 192/2006 nu prevede un anumit stadiu procesual, totuși acordul de mediere nu poate fi încheiat oricând în cursul procesului penal, ci doar atât timp cât poate interveni și împăcarea, și anume până la citirea actului de sesizare a instanței, așa cum prevede art. 159 alin. (3) teza a II-a C. pen.

– Prin urmare, dispozițiile art. 67 din Legea nr. 192/2006, în interpretarea dată prin Decizia nr. 9/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt constituționale în măsura în care încheierea unui acord de mediere cu privire la infracțiunile pentru care poate interveni împăcarea produce efecte numai dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței, întrucât altfel se aduce atingere principiului privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, consacrat de art. 124 alin. (2) din Constituția României, republicată.

 

Argumentele C.C.R. pentru a doua statuare (pct. 2):

– Dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. g) teza finală C.pr.pen. nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorii excepției. Stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare și a exercitării acțiunii penale, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Așa cum s-a statuat, cu mai multe prilejuri, acesta este sensul art. 126 alin. (2) din Constituția României, republicată, care, referindu-se la competența instanțelor judecătorești și la procedura de judecată, stabilește că acestea „sunt prevăzute numai de lege”.

– Cu privire la modul în care se ia act de existența unui acord de mediere, este de menționat că acesta este distinct față de modul în care se ia act de împăcare. Astfel, așa cum rezultă din dispozițiile art. 70 alin. (5) din Legea nr. 192/2006, pentru a se constata existența cazului de împiedicare a punerii în mișcare și a exercitării acțiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. g) teza finală C.pr.pen., este suficient ca mediatorul să transmită organului judiciar acordul de mediere și procesul-verbal de încheiere a medierii în original, nefiind necesar un act notarial sau prezența nemijlocită a părților în fața instanței, așa cum se întâmplă în cazul împăcării. În acest sens, prin Decizia nr. XXVII/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 20 martie 2007, decizie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, instanța supremă a stabilit că încetarea procesului penal în cazul infracțiunilor pentru care împăcarea înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instanță numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voință al inculpatului și al persoanei vătămate de a se împăca total, necondiționat și definitiv, exprimat în ședința de judecată de aceste părți personal sau prin persoane cu mandat special ori prin înscrisuri autentice.

 

Notă critică:

– În baza aceluiași principiu al unicității, imparțialității și egalității justiției, consacrat de art. 124 alin. (2) din Constituția României, republicată, Curtea Constituțională ar fi trebuit să stabilească același ultim moment procesual, deci unul unitar, până la care pot opera cele trei cauze care înlătură răspunderea penală: retragerea plângerii prealabile, împăcarea și încheierea unui acord de mediere. Nu este logic și echitabil ca retragerea plângerii prealabile – manifestare unilaterală de voință – să poată interveni până la pronunțarea unei hotărâri definitive [art. 158 alin. (1) C.pen.], iar împăcarea și încheierea unui acord de mediere – manifestări bilaterale de voință – să opereze numai până la citirea actului de sesizare a instanței.

– În reglementarea anterioară, retragerea plângerii prealabile și împăcarea aveau același moment final: rămânerea definitivă a hotărârii [art. 131 alin. (2) și art. 132 alin. (2) C.pen. din 1969]; această soluție trebuia preluată și de legiuitorul noului Cod penal, subzistând același fundament: amândouă operează doar în cazul infracțiunilor cu un grad redus de pericol social.

 

Încheierea unui acord de mediere. Constituționalitate limitată. was last modified: noiembrie 22nd, 2016 by admin

Căutare