ABSTRACT

The accused, in the capacity as a manager of a private bank branch, cannot have the capacity as a public servant, since she had not performed activities in the service of a public unit.

Even if the private equity banks activity is subject to the supervision and control of the National Bank of Romania, the capacity as a public institution of the National Bank of Romania is not reflected on private banks.

Key words: acquittal, public servant, conflict of interest, private bank manager, offence.

I. Prezentare speță. Prin Sentința penală nr. 75/2014, pronunțată în dosarul nr. 82/39/2014 de Judecătoria Vatra Dornei, s-a dispus achitarea inculpatei, director de bancă, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conflict de interese prevăzute în art. 253¹ din Codul penal anterior (în continuare C.pen. din 1969).

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, la data de 20 octombrie 2008, inculpata, în calitate de director al unei sucursale bancare, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, a încheiat o convenție de credit cu o persoană cu care s-a aflat în raporturi de muncă în ultimii cinci ani, în cadrul respectivei bănci.

În fața instanței de judecată, inculpata s-a apărat, arătând că nu este vinovată de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa întrucât, pe de o parte, nu a avut calitatea de funcționar public (în anul 2008 aceasta a avut pe rolul judecătoriei o cauză în motivarea căreia s-a arătat că directorul unei bănci nu are calitatea de funcționar public), iar, pe de altă parte, nu s-a aflat în conflict de interese cu persoana creditată, atâta vreme cât normele bancare stabileau faptul că s-ar fi aflat în această situație dacă acorda un credit rudelor de gradul I și II, inclusiv.

În aceste condiții, instanța de fond a relevat că problema de drept care se ridică în speță este aceea de a se stabili dacă directorul unei bănci cu capital integral privat este sau nu, în accepțiunea prevederilor art. 147 și art. 145 C.pen. din 1969, funcționar public.

În doctrină s-a arătat că, în legea penală, funcționarul este definit exclusiv după criteriul funcției pe care o deține sau, cu alte cuvinte, dacă își exercită activitatea în serviciul unei unități determinate prin legea penală, supus unui anumit statut și regim juridic.

În speță, inculpata și-a desfășurat activitatea în baza unui contract de muncă încheiat cu o persoană juridică constituită sub forma unei societăți pe acțiuni, în conformitate cu Legea societăților nr. 31/1990[1], republicată, cu modificările și completările ulterioare, și dispozițiile Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancară[2], republicată.

În consecință, atâta vreme cât natura capitalului social constitutiv al societății nu este publică, ci privată, chiar dacă conform Legii nr. 58/1998 și activitatea băncilor cu capital privat este supusă supravegherii și controlului Băncii Naționale a României ca instituție publică, acesta nu este de natură să atragă, în accepțiunea prevederilor art. 145 C.pen. din 1969, calitatea de persoană juridică de interes public a băncii în cauză.

Instanța de fond a mai statuat că, atât timp cât calitatea de funcționar public, conform art. 147 C.pen. din 1969, este dată de exercitarea activității în serviciul unei unități dintre cele reglementate de art. 145 din același cod, condiție care, pentru considerentele arătate mai sus, nu este îndeplinită în speță, atunci inculpata nu are calitatea de subiect activ al infracțiunii de conflict de interese.

Distinct de acest aspect, instanța de fond a mai precizat că latura obiectivă a infracțiunii de conflict de interese prevăzute în art. 253¹ C.pen. din 1969 presupune ca, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, făptuitorul să îndeplinească un act sau să participe la luarea unei decizii prin care s-a realizat folosul material pentru sine sau pentru celelalte categorii de persoane indicate în textul legal sus-menționat. Or, în speță, anterior încheierii contractului de credit, aprobarea acordării creditului, ca o condiție precontractuală fără de care contractul nu s-ar fi încheiat, s-a dat de către comitetul de risc din cadrul centrului regional al băncii, fără ca inculpata să participe la luarea acestei decizii.

Totodată, latura obiectivă a infracțiunii sus-menționate presupune existența, în ultimii cinci ani, a unui raport de muncă între inculpată și persoana care a obținut un folos material. Desigur, textul de lege se referă la un raport de muncă în sens juridic, ceea ce în cauză, în perioada în care inculpata a fost angajata băncii și în care directorul sucursalei era persoana împrumutată, singurul raport de muncă generat prin încheierea contractului de muncă a existat între inculpată și angajatoarea persoană juridică. Cu alte cuvinte, între inculpată și persoana împrumutată nu a existat un raport de muncă în sens juridic, ci acesta din urmă, în calitatea sa de angajat al aceleiași unități bancare, exercita funcția de director și, ca atare, avea în raport cu inculpata doar atribuții de îndrumare și control.

Pentru aceste considerente, instanța de fond a considerat că fapta pentru care a fost trimisă în judecată inculpata nu este prevăzută de legea penală, neîntrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 253¹ C.pen. din 1969.

Împotriva Sentinței penale nr. 75/2014 a Judecătoriei Vatra Dornei a formulat apel parchetul, respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 663/2014 a Curții de Apel Suceava.

În motivarea acestei decizii, referitor la calitatea de funcționar public a inculpatei, instanța de apel a arătat că, având în vedere textele legale, respectiv art. 147 și art. 145 C.pen. din 1969, raportat la împrejurările cauzei, se observă că inculpata, în calitate de director al sucursalei unei bănci private, nu poate avea calitatea de funcționar public, întrucât nu a executat activități în serviciul unei unități din cele prevăzute în art. 145 C.pen. din 1969. Este de menționat că, în speță, este vorba despre sucursala unei bănci cu capital integral privat, care asemenea multor altor bănci private de pe piață, chiar dacă se adresează unei mase largi a populației, nu poate fi considerată ca fiind unitate de interes public în sensul art. 145 C.pen. din 1969. A fi altfel ar însemna ca actele emise de băncile private să fie considerate înscrisuri oficiale, în sensul legii penale, lucru cu care atât doctrina, cât și în marea majoritate și practica judiciară nu sunt de acord. Chiar dacă activitatea băncilor cu capital privat este supusă supravegherii și controlului Băncii Naționale a României, calitatea de instituție publică a Băncii Naționale a României nu se răsfrânge și asupra băncilor private.

(C. Ap. Suceava, Dec. pen. nr. 663/A/2014)

II. Notă aprobativă. În prezent, funcționarul public este definit în art. 175 C.pen.[3], printre persoanele menționate în acest text legal neregăsindu-se și inculpata; la fel se prezenta situația și când era în vigoare Codul penal anterior. Salariații societăților bancare, ca și ai altor societăți, nu au avut/nu au calitatea de funcționari publici.

În art. 147 C.pen. din 1969 se făcea distincția între funcționarii publici și funcționari. Primii erau aceia care își desfășurau activitatea într-o unitate publică, în accepțiunea art. 145 din același cod, iar cei din a doua categorie erau salariații din cadrul altor persoane juridice. În speța analizată, inculpata era funcționar, dar nu funcționar public. Or, norma de incriminare a conflictului de interese (art. 253¹ C.pen. din 1969) impunea condiția, ca și în momentul de față (art. 301 din noul Cod penal), ca subiectul activ al infracțiunii de conflict de interese să aibă calitatea de funcționar public.

NOTA REDACȚIEI

Soluția de achitare și precizările autorilor notei aprobative sunt conforme dispozițiilor legale în vigoare și interpretărilor făcute în materie.

Recent însă Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a decis:

,,Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel București, Secția I penală, în dosarul nr. 61261/3/2010, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: dacă în sensul legii penale, funcționarul bancar, angajat al unei societăți bancare cu capital integral privat, autorizată și aflată sub supravegherea Băncii Naționale a României, este funcționar public, în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal și, în consecință, stabilește că:

În sensul legii penale, funcționarul bancar, angajat al unei societăți bancare cu capital integral privat, autorizată și aflată sub supravegherea Băncii Naționale a României, este funcționar public, în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 30 mai 2017.”[4]

[1] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1066 din 17 noiembrie 2004.

[2] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 24 ianuarie 2005.

[3] ,,Art. 175. Funcționar public

(1) Funcționar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație:

a) exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești;

b) exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură;

c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

(2) De asemenea, este considerată funcționar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.”

Textul corespondent din Codul penal anterior avea următorul conținut:

,,Art. 147. Funcționar public și funcționar

(1) Prin ,,funcționar public” se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145.

(2) Prin ,,funcționar” se înțelege persoana menționată în alin. (1), precum și orice salariat care exercită o însărcinare, în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.”

În art. 145 C.pen. din 1969 se prevedea:

,,Prin termenul «public» se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.”

[4] Dec. nr. 18/2017, disponibilă pe site-ul http://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=134010 (accesat la 27 iunie 2017).