ABSTRACT

As long as the accused held the position of a coordinating manager of the Directorate for Agriculture and Rural Development, that is a remunerated position within the public entity, he had the capacity as a public servant, in the sense given to it by the criminal law, so he could be a qualified active subject of the conflict of interest offence.

The ”public servant” notion in the sense ascribed to it by the criminal law is different from the one ascribed to it in the administrative legislation.

Key words: conflict of interests, coordinating manager, the Directorate for Agriculture and Rural Development, undue patrimonial advantage, public servant, offence, active subject.

I. Prezentare speță. Prin Sentința penală nr. 286/2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman, Secția penală, inculpatul, director coordonator în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (denumită în continuare D.A.D.R.), în baza art. 253¹ alin. (1) din Codul penal anterior (în continuare C.pen. din 1969) cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal (în continuare C.pen.), a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese. Totodată, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe durata unui termen de încercare (supraveghere, potrivit noului Cod penal) de 3 ani, cât și a pedepselor accesorii ale interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. din 1969.

În cauză a fost reținută următoarea situație de fapt:

În perioada noiembrie 2009-iunie 2010, inculpatul, în calitate de director coordonator în cadrul D.A.D.R., a încheiat un contract de furnizare de produse (pentru protecția plantelor și pentru combaterea rozătoarelor mici la culturi agricole și plantații pomicole) cu o societate (în calitate de furnizor) la care deținea calitatea de asociat unic.

În apărarea sa, inculpatul a susținut că: fapta nu îmbracă forma penală, nu constituie infracțiune, întrucât prin prisma funcției pe care o ocupa la acel moment în cadrul D.A.D.R. era obligat să semneze acel contract de furnizare de produse în cadrul achiziției publice; nu a avut calitatea cerută de lege pentru comiterea infracțiunii de conflict de interese (funcția de director coordonator în cadrul D.A.D.R. nu era o funcție publică, ci una contractuală) și nu a avut intenția de a săvârși o faptă penală.

În acest sens, inculpatul a invocat o adresă a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în care s-a menționat că funcția de director coordonator avea un regim juridic distinct, fiind supusă prevederilor Legii nr. 53/2003[1] – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar ulterior această funcție a fost desființată din organigramă, ca urmare a pronunțării deciziei Curții Constituționale a României nr. 413/2010[2].

Referitor la apărarea inculpatului care vizează lipsa calității de funcționar public, prima instanță a precizat că funcția publică în discuție era supusă reglementărilor legale care definesc incompatibilitatea în exercitarea funcțiilor publice, fiind aplicabile dispozițiile art. 70, art. 71, art. 79, art.     94-96 și art. 111-114 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției[3], cu modificările și completările ulterioare[4], astfel că inculpatului îi reveneau obligațiile de abținere de la orice act sau decizie într-un asemenea caz de incompatibilitate, de înștiințare a șefului ierarhic și de desemnare a unei alte persoane care să-i exercite atribuțiile.

Ca atare, prima instanță a considerat că prin prisma calității pe care o deținea inculpatul în cadrul D.A.D.R., anume funcția de director coordonator, funcție retribuită, în cadrul unei entități publice, acesta avea calitatea de funcționar public, în accepțiunea legii penale, putând fi subiect activ calificat al infracțiunii de conflict de interese.

Sub aspectul laturii obiective, prima instanță a reținut că inculpatul, în calitate de director coordonator, a semnat contractul, în valoare de 299.960 lei, cu societatea (singurul ofertant la această achiziție publică) la care acesta era asociat unic. Mai mult decât atât, întreaga documentație de atribuire (document care conținea toate cerințele formale și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească operatorul economic care prezintă ofertele) a fost vizată, sub semnătură, tot de către inculpat, în calitatea menționată.

În raport cu cele mai sus expuse, prima instanță a conchis că prin plata efectuată în contul societății la care inculpatul era asociat s-a obținut, în mod indirect, un folos material în beneficiul acestuia.

Deși inculpatul a mai invocat în apărarea sa că, după ce i-a fost comunicat ordinul de numire în funcție, și-a dat demisia din funcția de administrator al societății, prima instanță a apreciat că aceasta nu are relevanță juridică penală și nu este de natură să ducă la exonerarea de răspundere, atât timp cât inculpatul, subiect activ calificat al infracțiunii reținute în sarcina sa, și-a menținut calitatea de asociat în cadrul societății, iar contractul a fost plătit din bani publici.

În apel, inculpatul a reiterat apărările formulate la judecata în fond, susținând și că, în mod greșit, prima instanță a dispus condamnarea sa, deoarece fapta reținută este exonerată de răspunderea penală, fiind vorba despre o cauză justificativă.

Curtea de Apel București a subliniat că prima instanță a reținut corect că funcția publică pe care o exercita inculpatul era supusă, între altele, dispozițiilor art. 70 și urm., art. 94-96 și art. 111-114 din Legea nr. 161/2003, precum și faptul că s-a făcut o corectă raportare la dispozițiile art. 145 și art. 147 C.pen. din 1969, respectiv la art. 175 alin. (2) C.pen., aplicabile în cauză, noțiunea de ,,funcționar public” în sensul legii penale fiind diferită de accepțiunea acesteia în legislația administrativă.

(C. Ap. București, S. a II-a pen., Dec. pen. nr. 998/A/2016)

II. Notă aprobativă. Funcționarul public este definit în art. 175 C.pen.[5], iar această accepțiune este diferită de aceea adoptată în materie administrativă. Așadar, legea penală va fi aplicată în orice situație în care sunt încălcate relațiile sociale ocrotite de ea, neputând fi înlăturată de o altă lege extrapenală, oricare ar fi natura acesteia.

Atât timp cât inculpatul fusese însărcinat cu exercițiul unei funcții publice, indiferent cum a fost numit și indiferent de caracterul raportului pe care l-a avut cu autoritatea publică, el a deținut calitatea de funcționar public în sensul legii penale.

În speță, nu era incidentă nicio cauză justificativă, inculpatul neconformându-se cu bună știință dispozițiilor legale sus-menționate din Legea nr. 161/2003. Potrivit art. 70 din această lege, prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative, iar în conformitate cu art. 71 din același act normativ, principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public. Or, inculpatul, acționând în interesul lui personal, patrimonial, a încălcat aceste principii fundamentale care guvernează exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice.

[1] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011.

[2] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010.

[3] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003.

[4] În prezent, art. 112-113 din legea sus-menționată sunt abrogate.

[5] ,,Art. 175. Funcționar public

(1) Funcționar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație:

a) exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești;

b) exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură;

c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

(2) De asemenea, este considerată funcționar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.”

Textul corespondent din Codul penal anterior avea următorul conținut:

,,Art. 147. Funcționar public și funcționar

(1) Prin ,,funcționar public” se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145.

(2) Prin ,,funcționar” se înțelege persoana menționată în alin. (1), precum și orice salariat care exercită o însărcinare, în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.”

În art. 145 C.pen. din 1969 se prevedea:

,,Prin termenul «public» se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.”