Infracțiunea de conflict de interese săvârșită de către un director executiv în cadrul Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor în legătură cu întocmirea unor acte prin care s-au obţinut foloase patrimoniale pentru sine. Procedura simplificată a judecății în cazul recunoașterii învinuirii
ABSTRACT
In the case at hand, the court enforced the provisions involving the simplified proceedings in the instance of a guilty plea, considering that the accused stated that he admitted having perpetrated the deeds as they were mentioned in the document intimating the court, he agrees to the evidence administered in the prosecution stage and does not required other new evidence.
Key words: conflict of interest, manager, the Directorate for Sanitary-Veterinary and Foodstuff Safety, the simplified proceedings in the instance of a guilty plea.
I. Prezentare speță. Prin Sentința penală nr. 62/2015, pronunțată de Tribunalul Caraș Severin în dosarul nr. 2934/115/2015, a fost condamnat inculpatul, care a deținut funcția de director executiv în cadrul Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese în formă continuată prevăzute în art. 301 alin. (1) din noul Cod penal (în continuare C.pen.), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din același cod, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Totodată, a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană prevăzută în art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție[1], cu modificările și completările ulterioare, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 38 și art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare, cu suspendarea executării acesteia sub supraveghere, pe durata termenului de supraveghere de 3 ani.
În temeiul art. 301 alin. (1) C.pen., s-a interzis inculpatului dreptul de a ocupa o funcție publică pe o durată de 5 ani, iar în baza art. 67 C.pen. s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) și k) din același cod, pe o perioadă de 5 ani, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În fine, pe durata termenului de supraveghere a fost obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul primăriei sau agenției județene pentru ocuparea forței de muncă, pe o perioadă de 90 de zile.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin Rechizitoriul din 8 octombrie 2015, întocmit în dosarul nr. 109/P/2014 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Timișoara, în esență, s-a arătat că, în ce privește infracțiunea de conflict de interese, inculpatul, care ocupa o funcție publică de conducere în cadrul Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, în perioada 2009-2014, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a participat la îndeplinirea unor acte constând în semnarea/aprobarea/avizarea unui număr de 237 de documente în raporturile instituției publice cu doi operatori economici a căror activitate era condusă, coordonată și controlată de inculpat, obținând în mod direct foloase patrimoniale în cuantum de 528.861,85 lei.
În cursul judecății, inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor astfel cum au fost evidențiate în actul de sesizare al instanței, își însușește probele administrate în faza de urmărire penală și nu dorește administrarea altor probe noi, solicitând să beneficieze de dispozițiile art. 374 alin. (4) raportat la art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală (în continuare C.pr.pen.), precizând totodată că este de acord să presteze muncă în folosul comunității.
(Trib. Caraș Severin, Sent. pen. nr. 62/2015, definitivă prin Dec. pen. nr. 227/A/2016 a C. Ap. Timișoara)
II. Notă aprobativă. Potrivit art. 374 alin. (4) C.pr.pen., în cazurile în care acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, președintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți și de persoana vătămată, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) din același cod.
În conformitate cu art. 396 alin. (10) C.pr.pen., când instanța reține aceeași situație de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime. Pentru inculpații minori, instanța va avea în vedere aceste aspecte la alegerea măsurii educative; în cazul măsurilor educative privative de libertate, limitele perioadelor pe care se dispun aceste măsuri, prevăzute de lege, se reduc cu o treime.
Așadar, prima instanță a dat curs procedurii simplificate a judecății în cazul recunoașterii învinuirii prevăzute în art. 375 C.pr.pen.[2], dispunând condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare, cu suspendarea executării acesteia sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 3 ani.
[1] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000.
[2] ,,Art. 375. Procedura în cazul recunoașterii învinuirii
(1) Dacă inculpatul solicită ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute la art. 374 alin. (4), instanța procedează la ascultarea acestuia, după care, luând concluziile procurorului și ale celorlalte părți, se pronunță asupra cererii.
(11) Inculpatul poate recunoaște faptele și solicita judecarea cauzei în condițiile prevăzute la art. 374 alin. (4) și prin înscris autentic.
(12) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (11), dacă inculpatul este minor, este necesară și încuviințarea reprezentantului său legal.
(2) Dacă admite cererea, instanța întreabă părțile și persoana vătămată dacă propun administrarea de probe cu înscrisuri.
(3) Dacă respinge cererea, instanța procedează potrivit art. 374 alin. (5)-(10).”