Infracțiunea de conflict de interese săvârșită de către un director de şcoală gimnazială în legătură cu întocmirea unor acte prin care s-au obţinut foloase patrimoniale pentru fiica sa. Amânarea aplicării pedepsei. Neîntrunirea condițiilor privind renunţarea la aplicarea pedepsei
ABSTRACT
In this case, the conditions provided under art. 80 of the Criminal Code on the dropping of charges are not fulfilled, as long as the deed perpetrated by the accused does not have a small gravity, since the party, taking advantage of his position as a gymnasium school principal, he hired his daughter on the vacant post in a training institution were the teaching staff have to be hired in keeping with their professional competences and not with their kinship, considering that teachers are role models of correctness for the generations of pupils and contribute to their formation.
Furthermore, the aspects favourable to the accused, such as the absence of a criminal record, the ”very good” qualifications obtained in the professional activity, the admission of his guilt, the age of the accused, the education level were considered by the first court on ruling the punishment.
Key words: delay of punishment enforcement, conflict of interest, daughter, offence, gymnasium school principal, dropping of charges.
I. Prezentare speță. Prin Sentința penală nr. 114/2016, pronunțată de Judecătoria Ineu, în dosarul nr. 156/246/2016, în temeiul art. 301 alin. (1) din Codul penal (în continuare C.pen.), art. 396 alin. (1), (4) și (10) din Codul de procedură penală (în continuare C.pr.pen.) raportat la art. 83 C.pen. cu aplicarea art. 5 din același cod, s-a stabilit pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatului, director de școală gimnazială, pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese. Totodată, s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii, pe un termen de supraveghere (stabilit în condițiile art. 84 C.pen.) de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. În fine, s-a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C.pen.[1], pe o perioadă de 2 ani.
Situația de fapt reținută în cauză a fost următoarea:
Inculpatul, în calitate de director al unei școlii gimnaziale, fără organizarea unui concurs potrivit legii și fără respectarea ordinelor ministrului educației naționale, a emis și a semnat o decizie, în luna septembrie 2012, prin care a angajat-o, pentru o perioadă determinată, pe fiica sa, în postul vacant de suplinire la catedra de Limba și literatura română și Limba latină, realizând astfel, în mod direct, un folos material pentru fiica sa, constând în salariul încasat.
De menționat este faptul că, ca urmare a concursului de titularizare din luna august 2012, fiica inculpatului a primit repartiție ca suplinitor calificat, pentru suplinire la postul/catedra de Limba și literatura română, la o altă școală gimnazială, însă nu s-a prezentat la locul de muncă.
În cursul judecății, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul, în prezența apărătorului ales, a solicitat ca judecata să aibă loc potrivit procedurii în cazul recunoașterii învinuirii, iar, după ascultarea sa conform art. 375 alin. (1) C.pr.pen., instanța a admis această solicitare, aplicând dispozițiile art. 396 alin. (10) C.pr.pen. privitoare la reducerea pedepsei.
Pentru a se identifica legea penală mai favorabilă, instanța a făcut o apreciere in concreto și o comparare între dispozițiile din cele două legi penale succesive doar sub aspectul modului de stabilire a pedepsei și de individualizare a executării acesteia.
În speță, întrucât erau îndeplinite condițiile pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei, instanța a apreciat că legea penală mai favorabilă pentru inculpat este noul Cod penal.
Prin prisma considerentelor expuse, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 83 alin. (1) C.pen. pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei.
Împotriva Sentinței penale nr. 114/2016 a Judecătoriei Ineu a declarat apel inculpatul, solicitând să se constate că sunt întrunite condițiile privind renunțarea la aplicarea pedepsei (prevăzute în art. 80 C.pen.) și să i se aplice un avertisment conform art. 81 C.pen.
Contrar susținerilor inculpatului, Curtea de Apel Timișoara a constatat că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 80 C.pen., atât timp cât fapta săvârșită de către inculpat nu are o gravitate redusă, deoarece acesta, folosindu-se de funcția sa, și-a angajat fiica în postul vacant de suplinire într-o instituție de învățământ unde cadrele didactice trebuie angajate potrivit competențelor profesionale, iar nu potrivit relațiilor de rudenie, ținând seama de faptul că profesorii sunt exemple de corectitudine pentru generațiile de elevi și contribuie la formarea acestora.
Deopotrivă, instanța de apel a precizat că aspectele favorabile inculpatului, precum lipsa antecedentelor penale, calificativele ,,foarte bine” obținute în activitatea profesională, recunoașterea faptei, vârsta inculpatului, nivelul de instruire, au fost avute în vedere de către prima instanță la stabilirea pedepsei.
Pentru aceste considerente, instanța de apel a decis respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpat împotriva sentinței penale.
(C. Ap. Timișoara, Dec. pen. nr. 1316/A/2016)
II. Notă aprobativă. Într-adevăr, potrivit art. 80 alin. (1) lit. a) C.pen., instanța de judecată poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit. Or, în speță, fapta inculpatului de a-și încadra fiica într-o instituție publică, folosindu-se de funcția sa, prezintă un pericol social destul de mare, astfel că în mod just instanța a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii.
[1] ,,Art. 66. Conținutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi
(1) Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi:
a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;
[…]”