ABSTRACT

As long as, acting spontaneously, under the influence of the strong disorder produced by the bite of victim’s dog, which was allowed to go out from it’s dwelling for this purpose, the defendant applied the victim a single hit with the wrist in the face area, fact which led to it’s falling on a rough plan and the production of some injuries which led to death, concretely it was retained (the offence) in favour of the defendant, the mitigating circumstance of the provocation.

Key words: the mitigating circumstance of provocation, offence, hits or injuries causing death.

I. Prezentare speță. Prin Sentința penală nr. 93/2015, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr. 679/101/2015, în baza art. 195 din noul Cod penal (în continuare C.pen.) cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) din același cod, a fost condamnat inculpatul S.C. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C.pen., pe o perioadă de 3 ani, precum și la pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C.pen.

Prin aceeași sentință, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată de părțile civile.

Analizând și coroborând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale cu materialul probator administrat în mod direct, public, nemijlocit și contradictoriu pe parcursul cercetării judecătorești, prima instanță a reținut următoarele:

În fapt,

În seara zilei de 23 decembrie 2014, potrivit tradiției de Crăciun, B.I., T.M.P., M.M.A. și A.I.L. au plecat la colindat pe raza satului B., comuna B., județul M.

În timp ce colindau pe ulițele satului, aceștia au aruncat cu petarde, iar martorul B.I. a cântat la un saxofon, făcând gălăgie și întărâtând câinii din curți.

La un moment dat, s-au întâlnit cu inculpatul S.C., unchiul martorului B.I., iar acesta s-a alăturat grupului de colindători.

În jurul orei 22,00, grupul de colindători a ajuns la locuința victimei P.I., care a ieșit la poartă și le-a spus să nu mai facă gălăgie, întrucât întărâtă câinii.

Grupul de colindători și-a continuat drumul, oprindu-se în dreptul altei locuințe, dar inculpatul S.C., împreună cu nepotul său, martorul B.I., a rămas să se certe cu victima, care, între timp, deschisese poarta, iar câinele acesteia îl mușcase pe inculpat de picior.

În acel moment, inculpatul i-a aplicat victimei P.I. o lovitură, cu pumnul, în zona feței, aceasta căzând la pământ.

Apoi, inculpatul și nepotul său, martorul B.I., au plecat și s-au întâlnit cu ceilalți colindători, iar după aproximativ un sfert de oră s-au întors la locul incidentului, unde victima se afla căzută în mijlocul drumului, fiind prezenți martorii B.M., B.I. și M.A., acesta din urmă sesizând Sistemului național unic pentru apeluri de urgență (SNUAU 112).

Victima P.I. a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență din Drobeta-Turnu Severin și apoi la Spitalul Județean de Urgență Craiova, unde a decedat la data de 31 decembrie 2014 din cauza leziunilor produse (traumatism cranio-cerebral cu fractură craniană), în urma lovirii acesteia de inculpat și căderii la sol.

Din raportul de expertiză medico-legală nr. 4/27.01.2015, întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova, rezultă că moartea victimei P.I. a fost violentă, cauzată de hemoragie și dilacerări meningo-cerebrale, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu fractură craniană, leziunile de violență putându-se produce prin lovire cu sau de corp dur, între acestea și deces existând legătură de cauzalitate directă, necondiționată, iar moartea victimei poate data din 31 decembrie 2014.

În drept,

Fapta inculpatului S.C. care, la data de 23 decembrie 2014, în jurul orei 22,00, i-a aplicat o lovitură cu pumnul, în zona feței, victimei P.I., aceasta căzând la pământ, în drumul public, și suferind un traumatism cranio-cerebral cu fractură craniană, leziune ce a dus la decesul său, la data de 31 decembrie 2014, ca urmare a hemoragiei și a dilacerării meningo-cerebrale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută în art. 195 C.pen.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu praeterintenție, în sensul că și-a dat seama și a vrut să lovească victima pentru a-i produce o vătămare corporală, dar a produs un rezultat mai grav, respectiv moartea acesteia, rezultat pe care acesta nu l-a prevăzut, deși putea și trebuia să-l prevadă, având în vedere vârsta victimei, de 66 ani, precum și faptul că prin lovirea acesteia, cu pumnul în zona feței, exista posibilitatea căderii și lovirii sale de sol.

Deopotrivă, în favoarea inculpatului se impunea reținerea circumstanței atenuante a provocării prevăzută în art. 75 alin. (1) lit. a) C.pen.

Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți.

În motivarea apelului formulat de parchetul sus-menționat s-a arătat că hotărârea pronunțată în cauză este nelegală ca urmare a reținerii în favoarea inculpatului S.C. a circumstanței atenuante a provocării prevăzută în art. 75 alin. (1) lit. a) C.pen., cu consecința aplicării unei pedepse în afara limitelor legale.

Cu privire la apelul promovat de parchetul sus-menționat, Curtea de Apel Craiova a constatat că acesta era neîntemeiat, fiind respins, pentru următoarele considerente:

Prima instanță l-a condamnat pe inculpatul S.C. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută în art. 195 C.pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanță a avut în vedere toate criteriile prevăzute de lege, respectiv gradul ridicat de pericol social al infracțiunii comise, fiind în prezența unei infracțiuni contra vieții, comisă asupra unei persoane în vârstă de 66 de ani, modul și împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului, în sensul că acesta nu are antecedente penale, iar din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți se rețin aspecte pozitive cu privire la persoana inculpatului, apreciindu-se că există risc mediu de reiterare a comportamentului infracțional.

Totodată, s-a avut în vedere și atitudinea sinceră manifestată de inculpat, acesta recunoscând și regretând fapta comisă, chiar dacă nu a solicitat ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și nu i s-au aplicat dispozițiile art. 396 alin. (10) din noul Cod de procedură penală (în continuare C.pr.pen.).

Deopotrivă, în mod corect, a fost reținută în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării.

Astfel, pentru a putea fi reținută această circumstanță, este necesar ca victima infracțiunii să fi avut o atitudine agresivă ori un comportament care să fie considerat grav, de natură să cauzeze inculpatului o stare de puternică tulburare sau emoție, astfel încât acesta să nu fie în stare să se abțină de la o ripostă (prin săvârșirea unei infracțiuni). Legea nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca riposta celui provocat, dar pentru existența unei puternice tulburări sau emoții se presupune, de regulă, ca faptele celor în cauză să fie de o severitate apropiată.

Faptul că, în speța de față, inculpatul a săvârșit infracțiunea într-o astfel de stare de încărcare nervoasă este evidențiat de probele administrate în cauză, respectiv de declarațiile inculpatului și ale martorilor oculari din care rezultă că victima P.I., aflată sub influența băuturilor alcoolice, a ieșit din curte, a reproșat grupului de colindători, din care făcea parte și inculpatul, că produce zgomot, iar apoi a deschis poarta pentru a ieși câinele său din curte, lucru care s-a și întâmplat, câinele ieșind și mușcându-l pe inculpat de picior. Comportamentul victimei a fost unul exagerat, având în vedere că, așa cum a arătat și prima instanță, tradiția colindatului cu ocazia sărbătorilor de iarnă (fapta fiind săvârșită în seara zilei de 23 decembrie 2014) presupune o oarecare tulburare a liniștii publice, tulburare care este acceptată de comunitate.

În aceste condiții, acționând spontan, inculpatul i-a aplicat victimei o singură lovitură cu pumnul în zona feței, sub imperiul puternicei tulburări produsă de mușcătura câinelui, căruia victima îi dăduse drumul din curte în acest scop.

Pe de altă parte, pedeapsa principală de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, deci o pedeapsă egală cu minimul special redus cu o treime, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 76 alin. (1) C.pen. (de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare), aplicată inculpatului de către prima instanță, a fost corect individualizată, fiind de natură să conducă la reeducarea inculpatului și la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în urma recunoașterii faptei, inculpatul putea să ceară și să beneficieze și de o altă reducere a limitelor pedepsei cu o treime în raport cu dispozițiile art. 396 alin. (10) C.pr.pen.

(C. Ap. Craiova, S. pen. și pentru cauze cu minori, Dec. nr. 142/2015)

II. Notă aprobativă. 1. Pentru existența provocării, nu trebuie să existe o proporție între fapta provocatorului și fapta celui care ripostează[1]. Este suficient doar ca fapta primului – directă sau indirectă (ca în speță, deschiderea porții de către victimă pentru a ieși câinele său din curte) – să provoace celui de-al doilea o stare de tulburare sau de emoție, ambele de o intensitate mare (ca în speță, mușcătura câinelui). Tot astfel, riposta trebuie să survină după săvârșirea faptei de către provocator, și nu în timpul comiterii ei, când se pune problema reținerii stării de legitimă apărare.

2. Limitele speciale ale pedepsei închisorii în cazul infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte sunt de 6 ani, minimul, și 12 ani, maximul (art. 195 C.pen.). Subzistând circumstanța atenuantă a provocării, aceste limite se reduc cu o treime [art. 76 alin. (1) C.pen.], devenind 4 ani, minimul, și 8 ani, maximul. Deci, între aceste limite reduse trebuia individualizată pedeapsa cuvenită inculpatului, limite ce au fost respectate atât de prima instanță, cât și de instanța de apel, acestea orientându-se, în mod corect, spre minimul de 4 ani. Așadar, pedeapsa nu a fost stabilită în afara limitelor legale.

[1] În același sens, Gh. Ivan, Individualizarea pedepsei, Editura C.H. Beck, București, 2007, p. 189-190. În sens contrar, I. Ristea, Circumstanțe atenuante (Circumstanțele atenuante și circumstanțele agravante), în ,,Explicațiile noului Cod penal, Vol. II. Articolele 53-187”, de G. Antoniu (coordonator) ș.a., Editura Universul Juridic, București, 2015, p. 113.