Daniela DEDIU*

Procuror – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București

Doctorand – Institutul de Cercetări Juridice ,,Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române

ABSTRACT

The crimes provided by the Law No 282/2005 on blood transfusion activity form a domain hardly explored by the Romanian doctrine of criminal law. However it can be seen in the recent judicial practice. For that reason, the author analyses one of the crimes that are found in the reference law from the perspective of the constitutive elements and the connection with other crimes.

Key words: blood transfusion activity, special law, crime.

Introducere. Legea nr. 282/2005 privind organizarea activității de transfuzie sanguină, donarea de sânge și componente sanguine de origine umană, precum și asigurarea calității și securității sanitare, în vederea utilizării lor terapeutice[1], republicată, reprezintă cadrul legal privind activitatea de transfuzie sanguină, donarea de sânge și componente sanguine de origine umană.

Actul normativ sus-menționat a transpus Directiva 2002/98/CE privind stabilirea standardelor de calitate și securitate pentru recoltarea, controlul, prelucrarea, stocarea și distribuirea sângelui uman și a componentelor sanguine și de modificare a Directivei 2001/83/CE[2].

În art. 40, Legea nr. 282/2005 incriminează o serie de fapte, sancționate cu închisoare de 6 luni la 3 ani sau cu amendă[3], după cum urmează:

,,a) nedeclararea intenționată de către donator a bolilor transmisibile sau a factorilor de risc cunoscuți, după prealabila informare în cadrul examenului medical;

b) recoltarea de sânge de la o persoană fără consimțământul acesteia;

c) recoltarea de sânge de la un minor sau de la o persoană majoră lipsită de discernământ, în afara unor indicații medicale specifice stabilite de medicul curant;

d) organizarea activității transfuzionale în vederea obținerii de avantaje materiale prin valorificarea sângelui și a componentelor sanguine umane (sublinierea noastră – D. Dediu);

e) distribuția și utilizarea de sânge și componente sanguine umane fără efectuarea controlului biologic regulamentar și a procedurii de validare;

f) efectuarea de activități privitoare la donarea, colectarea, controlul biologic, prepararea, distribuția și administrarea sângelui și a componentelor sanguine umane, fără autorizare din partea Ministerului Sănătății sau în alte condiții decât cele prevăzute în autorizația legală ori fără acreditare pentru activitățile respective;

g) modificarea caracteristicilor biologice ale sângelui unei persoane, înainte de recoltare, fără consimțământul acesteia.”

Prezenta analiză se va limita la infracțiunea prevăzută în art. 40 lit. d) din legea sus-menționată, demersul fiind motivat de faptul că această infracțiune este singura care a fost dedusă judecății până în prezent instanțelor din România, iar dezbaterile doctrinare pe marginea ei sunt minimale.

Prin incriminarea unei astfel de fapte, legiuitorul a avut în vedere, pe de o parte, importanța activității transfuzionale în realizarea unui act medical de calitate, iar, pe de altă parte, caracterul gratuit al unei astfel de activități, nefiind de conceput ca sângele sau componentele sanguine să fie distribuite contra cost către pacienții care necesită transfuzii și nici obținerea de avantaje materiale în urma acesteia, aceste aspecte reieșind din principiile enunțate la art. 4 din Legea nr. 282/2005[4].

1. Analiza infracțiunii. A. Condiții preexistente. Obiectul juridic special îl constituie relațiile sociale referitoare la realizarea unor standarde înalte de calitate și securitate în recoltarea, prelucrarea, testarea, depozitarea și distribuirea sângelui și a componentelor sanguine, în scopul menținerii unui înalt nivel de protecție a sănătății populației[5], relații care sunt incompatibile cu remunerarea donatorului sau obținerea de profit din partea unităților implicate în activitatea de transfuzie sanguină[6].

Obiectul material. Infracțiunea, fiind esențialmente de pericol, nu are obiect material, deoarece acțiunea incriminată nu este îndreptată împotriva unor entități materiale.

Chiar dacă sângele sau componentele sanguine au fost valorificate și au fost astfel obținute avantaje materiale, tot nu s-ar putea susține că obiectul material al infracțiunii ar consta în avantajul material obținut, acesta fiind de fapt prețul de valorificare a sângelui sau a componentelor sanguine.

Deopotrivă, nici sângele sau componentele sanguine nu constituie obiect material al infracțiunii, întrucât acestea reprezintă obiectul actului de valorificare și nu al acțiunii incriminate.

În ceea ce privește subiectul activ, este de menționat că, având în vedere că activitatea transfuzională este organizată și controlată de Ministerul Sănătății, în calitate de autoritate competentă, care își exercită prerogativele prin intermediul Institutului Național de Transfuzie Sanguină ,,Prof. Dr. C.T. Nicolau” București (denumit în continuare I.N.T.S.) și centrele de transfuzie sanguină teritoriale, Inspecția sanitară de stat și unitățile de transfuzie sanguină din spitale[7], acesta nu poate fi decât o persoană care își desfășoară activitatea în instituțiile sus-menționate (art. 6 și art. 7 din Legea nr. 282/2005).

Organizarea unei forme de activitate transfuzională de către alte unități decât cele expres prevăzute la art. 6 și art. 7 din Legea nr. 282/2005 ar putea îmbrăca elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 40 lit. f) din același act normativ, respectiv ,,efectuarea de activități privitoare la donarea, colectarea, controlul biologic, prepararea, distribuția și administrarea sângelui și a componentelor sanguine umane, fără autorizare din partea Ministerului Sănătății sau în alte condiții decât cele prevăzute în autorizația legală ori fără acreditare pentru activitățile respective.”

Din dispozițiile art. 42 alin. (2) din Legea nr. 282/2005, care prevăd că sancțiunile se aplică și persoanelor juridice[8], și ale art. 135 alin. (1) și (2) din Codul penal (în continuare C.pen.)[9] rezultă că Ministerul Sănătății, I.N.T.S., centrele de transfuzie sanguină teritoriale, Inspecția sanitară de stat sau unitățile de transfuzie sanguină din spitale, Ministerul Apărării Naționale și instituțiile de profil autorizate și acreditate din cadrul acestuia pot răspunde penal pentru infracțiunile săvârșite în exercitarea unei activități cum este cea de transfuzie sanguină, deoarece aceasta poate face obiectul domeniului privat[10].

Participația penală este posibilă sub toate formele.

Subiectul pasiv al infracțiunii este statul.

B. Latura obiectivă. Elementul material al laturii obiective constă în acțiunea subiectului activ nemijlocit (a autorului) de a organiza activitatea transfuzională în scopul obținerii de avantaje materiale prin valorificarea sângelui și a componentelor sanguine umane.

Organizarea reprezintă acțiunea de a organiza. Conform Dicționarului explicativ al limbii române (în continuare DEX)[11], prin a organiza se înțelege: a face ca un grup social, o instituție etc. să funcționeze sau să acționeze organic (repartizând însărcinările și coordonându-le conform unui plan adecvat); a stabili și a coordona mijloacele tehnice, economice, administrative, astfel încât să permită executarea în condiții optime a unui proces; a pregăti temeinic o acțiune după un plan bine chibzuit; a întocmi, a alcătui, a aranja, a orândui.

Activitatea transfuzională reprezintă ansamblul măsurilor necesare colectării, controlului sângelui și al componentelor sanguine umane, preparării, stocării, distribuirii și administrării acestora. Infracțiunea poate privi toate aceste măsuri, înțelese sistemic, mai multe sau doar una dintre acestea, având în vedere că reprezintă aspecte reglementate distinct prin Legea nr. 282/2005[12].

Pornind de la explicațiile date în DEX (p. 1146), considerăm că noțiunea de valorificare se referă la schimbul sângelui sau al componentelor sanguine cu contravaloarea lor în avantaje materiale. Sfera noțiunii de avantaje materiale este largă, putând include orice folos de natură patrimonială (de exemplu, bunuri, comisioane, împrumuturi, premii, amânarea plății unei datorii, folosința gratuită a unei locuințe, prestațiuni de serviciu în mod gratuit etc.)[13].

În accepțiunea Legii nr. 282/2005, sângele reprezintă sângele venos, recoltat de la un singur donator, într-un dispozitiv steril și apirogen, ce conține anticoagulant [anexa 1 lit. a)]; componentele sanguine semnifică componentele sângelui de origine umană, precum și eritrocitele, leucocitele, trombocitele, plasma, care pot fi obținute prin diferite metode [anexa 1 lit. b)]; produsele sanguine sunt acele produse terapeutice obținute din sânge sau plasmă umană prin prelucrare industrial-farmaceutică [anexa 1 lit. c)].

Revenind la elementul material al infracțiunii și transpunând cele expuse mai sus, se poate constata că organizarea în materia de față se manifestă ca un mecanism infracțional complex, menit să creeze cadrul necesar obținerii de avantaje materiale. Așadar, organizarea reprezintă un sistem de măsuri adoptat de autorul faptei prin care urmărește valorificarea sângelui sau a componentelor sanguine, bineînțeles, în afara cadrului legal în care trebuie să se desfășoare activitatea transfuzională[14].

Modalitățile faptice de comitere a infracțiunii pot fi multiple, însă este întrunită condiția tipicității faptei numai în situația în care acțiunile autorului/autorilor capătă un caracter organizat, sistematizat, planificat, bine chibzuit (adică premeditat, conform DEX, p. 842). Organizarea, în accepțiunea legii, are drept scop obținerea de avantaje materiale prin valorificarea sângelui și a componentelor sanguine umane, cerință ce presupune deci o activitate premeditată, concertată, diferită de activitatea curentă care se desfășoară în baza prevederilor Legii nr. 282/2005. Deși în planul infracțional pot intra și acele activități de valorificare a produselor sanguine, totuși acestea nu pot realiza elementul material al infracțiunii analizate, având în vedere referirea expresă din norma de incriminare – sânge și componente sanguine, precum și distincția pe care o face legea               sus-menționată între sânge, componente sanguine și produse sanguine, atât atunci când le definește, cât și atunci când arată că activitatea de distribuire a sângelui și a componentelor sanguine este de tip nonprofit, față de cea de eliberare a produselor sanguine care poate avea un asemenea caracter.

În concret, exemplificând, modalitățile de realizare a acțiunii incriminate pot fi foarte variate, plecând de la refuzul eliberării componentelor sanguine de către persoana căreia îi revine această atribuție, la solicitarea cadrelor medicale curante ale pacientului, motivând lipsa în stoc, acestea fiind predate ulterior contra cost, până la eliberarea de adeverințe unor pacienți internați în alte spitale care atestau în mod nereal că au avut donatori, în schimbul unor sume de bani, sau stabilirea unei modalități de tip curierat prin intermediul personalului serviciului de ambulanță pentru a primi bani de la aparținătorii pacienților internați în unități spitalicești aflate în alte localități. Săvârșirea, într-o perioadă de timp determinată, a unora dintre acțiunile exemplificate sau a tuturor poate circumstanția noțiunea de organizare prevăzută în norma de incriminare.

Prin urmare, se poate sublinia că infracțiunea analizată se poate comite în concret prin modalități faptice multiple, esențial fiind însă subzistența unui caracter organizat al acestora, în scopul de a crea cadrul ilegal pentru valorificarea sângelui și a componentelor sanguine.

Urmarea imediată constă în starea de pericol creată pentru relațiile sociale care formează obiectul juridic al infracțiunii.

Odată apărută, urmarea indică prezența legăturii de cauzalitate, de determinare de la cauză la efect, care trebuie să existe între urmarea imediată și elementul material, consolidând astfel latura obiectivă a infracțiunii; așadar, așa cum este ușor de dedus, legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei (ex re). Urmărirea obținerii de avantaje materiale prin valorificarea sângelui și a componentelor sanguine umane nu este o cerință a laturii obiective, aceasta ținând de elementul subiectiv al infracțiunii, pe care îl califică, tocmai prin finalitatea subiectivă urmărită de făptuitor.

C. Latura subiectivă a infracțiunii presupune săvârșirea faptei cu vinovăție sub forma intenției directe, calificată prin scopul cu care trebuie să acționeze autorul, respectiv acela al obținerii de avantaje materiale.

Nu este nevoie ca avantajul material să fie obținut, ci este suficient să fie urmărit prin acțiunea subiectului activ.

D. Formele infracțiunii. Pentru existența infracțiunii nu importă dacă, în final, avantajele materiale au fost obținute sau nu, întrucât momentul consumării coincide cu acela în care subiectul activ a finalizat organizarea activității transfuzionale în scopul propus.

Infracțiunea prevăzută în art. 40 lit. d) din Legea nr. 282/2005 face parte din categoria infracțiunilor formale, care, în genere, pot fi de pericol[15]; așadar, urmarea imediată nu se manifestă sub forma unui rezultat concret, ci sub forma unei stări de punere în pericol a anumitor valori sociale ocrotite; totuși, este posibilă realizarea unui rezultat mai îndepărtat, care nu constituie însă o cerință a infracțiunii, derivând din conduita periculoasă pe care a avut-o infractorul, cum ar fi afectarea sănătății populației.

Tentativa nu se pedepsește.

2. Sancțiunea constă în închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

3. Raportul cu alte infracțiuni

3.1. Raportul cu infracțiunile de corupție și de serviciu (luarea de mită, delapidarea și abuzul în serviciu). Având în vedere calitatea subiectului activ de angajat al instituțiilor prin care se realizează atribuțiile specifice desfășurării activității transfuzionale, se pune problema raporturilor dintre infracțiunea analizată și infracțiunile de corupție și de serviciu.

Deși nu este necesar pentru existența infracțiunii analizate, unii subiecți activi pot avea calitatea de funcționar public, în accepțiunea art. 175 C.pen.[16]; în această situație se află medicii din sistemul public de sănătate [17].

În acest context, se poate observa că infracțiunea de organizare a activității transfuzionale în vederea obținerii de avantaje materiale prin valorificarea sângelui și a componentelor sanguine umane ar putea intra în concurs cu infracțiunile de corupție și de serviciu, cum ar fi luarea de mită, delapidarea și abuzul în serviciu, prin prisma îndeplinirii cerinței preexistenței atribuțiilor de serviciu și a eventualei calități pe care o poate avea subiectul activ.

De pildă, în cazul în care, urmare a organizării activității transfuzionale, autorul, în calitatea sa de funcționar public și în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, primește bani sau alte foloase patrimoniale pentru a elibera componente sanguine unei instituții de asistență medicală autorizată, se va reține atât infracțiunea de luare de mită (bineînțeles, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute în norma de incriminare), cât și infracțiunea prevăzută în art. 40 lit. d) din Legea nr. 282/2005, în concurs formal potrivit art. 38 alin. (2) C.pen.

3.2. Raportul cu infracțiunea de înșelăciune. O altă ipoteză posibilă este cea în care valorificarea sângelui se face sub pretextul că sângele necesar pacienților poate fi achiziționat contra cost. În acest caz, poate fi reținut concursul formal între infracțiunea prevăzută în art. 40 lit. d) din Legea nr. 282/2005 și infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 244 alin. (1) C.pen.

3.3. Raportul cu infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat. Asemănările dintre infracțiunea analizată și cea prevăzută în art. 367 alin. (1) C.pen.[18] derivă din noțiunile „organizare” și „organizat”, prevăzute în cele două norme de incriminare.

Ambele presupun acțiuni de structurare, de planificare sau coordonare a activității infracționale, astfel că, până la un anumit punct, modalitățile de săvârșire se pot suprapune.

Însă cele două infracțiuni se deosebesc sub aspectul obiectului juridic. La infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat sunt încălcate relațiile sociale privind conviețuirea socială, care nu se pot desfășura decât prin asigurarea ordinii și liniștii publice, în timp ce la infracțiunea prevăzută în art. 40 lit. d) din Legea nr. 282/2005 sunt încălcate relațiile sociale referitoare la realizarea unor standarde înalte de calitate și securitate în activitatea transfuzională, relații care sunt incompatibile cu remunerarea donatorului sau cu obținerea de profit din partea unităților implicate în activitatea de transfuzie a sângelui. Prin urmare, considerăm că sunt aplicabile prevederile art. 367 alin. (3) C.pen. referitoare la reținerea concursului de infracțiuni între acestea.

4. Raportul cu contravenția prevăzută în art. 41 lit. b) din Legea nr. 282/2005[19]. Anumite dificultăți apar atunci când sângele sau componentele sanguine umane sunt valorificate la un preț diferit de cel stabilit legal. Procedând la o interpretare sistematică, se observă că atunci când apare această ipoteză, dar cu respectarea celorlalte condiții prevăzute în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 282/2005, în cauză se va reține contravenția prevăzută în art. 41 lit. b) din Legea nr. 282/2005; dacă totuși sângele și componentele sanguine umane au fost distribuite de I.N.T.S. prin centrele de transfuzie sanguină județene și al municipiului București, cu rambursare, dar în sistem profit, atunci se va reține infracțiunea prevăzută în art. 40 lit. d) din Legea nr. 282/2005; tot astfel, dacă nu au fost respectate celelalte condiții prevăzute în art. 29 alin. (1) din același act normativ (cum ar fi distribuirea sângelui direct pacienților, contra cost).

5. Practică judiciară relevantă. Prin Rechizitoriul nr. 1276/P/2013 din 30 octombrie 2014, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia au dispus trimiterea în judecată a inculpatelor:

I. S.C.M., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de:

1) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 din același cod;

2) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 din același cod;

3) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 și art. 35 alin. (1) din același cod;

4) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 din același cod;

5) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 și art. 35 alin. (1) din același cod;

6) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 și art. 35 alin. (1) din același cod;

7) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (2) C.pen. cu aplicarea art. 5 din același cod;

8) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 din același cod;

9) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 din același cod;

10) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 din același cod;

11) organizare a activității transfuzionale în vederea obținerii de avantaje materiale prin valorificarea sângelui și a componentelor sanguine umane prevăzută în art. 40 lit. d) din Legea nr. 282/2005;

12) înșelăciune prevăzută în art. 244 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 din același cod;

13) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 din același cod;

14) șantaj prevăzut în art. 207 alin. (1) și (3) C.pen.;

15) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen.;

16) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din același cod;

17) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din același cod;

18) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen.;

19) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen.;

20) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen.;

21) instigare la fals intelectual prevăzută în art. 47 raportat la art. 321 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din același cod (502 acte materiale);

22) înșelăciune prevăzută în art. 244 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 din același cod;

23) înșelăciune prevăzută în art. 244 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 din același cod;

24) înșelăciune prevăzută în art. 244 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 din același cod;

25) înșelăciune prevăzută în art. 244 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 din același cod, constând în aceea că:

1) la data de 18 decembrie 2013, inculpata S.C.M., în calitate de director al Centrului de Transfuzie Slobozia, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei vătămate A.Ș., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;

2) la data de 2 ianuarie 2014, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei vătămate S.A., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;

3) la datele de 27 septembrie 2013 și 3 octombrie 2013, aceeași inculpată, în baza aceleiași rezoluții infracționale, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea de produse sanguine persoanei vătămate B.A., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;

4) la data de 3 octombrie 2013, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei vătămate C.R.N., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;

5) la data de 27 septembrie 2013, aceeași inculpată, în baza aceleiași rezoluții infracționale, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea de produse sanguine persoanei vătămate R.L., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;

6) la datele de 22 decembrie 2013 și 24 decembrie 2013, aceeași inculpată, în baza aceleiași rezoluții infracționale, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea de produse sanguine persoanei vătămate C.V., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;

7) la data de 30 octombrie 2013, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a îngrădit exercitarea drepturilor prin refuzarea eliberării de sânge persoanei vătămate S.M., în vârstă de 13 ani, internată la Spitalul de Urgență Slobozia, pe considerente de origine etnică, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;

8) la data de 31 decembrie 2013, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei vătămate A.V., în vârstă de 14 ani, internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;

9) la data de 1 octombrie 2013, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei vătămate C.N., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;

10) la data de 15 ianuarie 2014, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei vătămate A.A.F., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;

11) aceeași inculpată a organizat activitatea Centrului de Transfuzii Slobozia în așa fel încât a obținut avantaje materiale din valorificarea sângelui și a produselor sanguine;

12) la data de 1 octombrie 2013, aceeași inculpată a indus în eroare persoana vătămată A.A. cu privire la faptul că produsele sanguine se eliberează contra cost, pricinuindu-i acesteia o pagubă de 100 lei;

13) la data de 15 noiembrie 2013, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei vătămate, pacientă a dr. T.V., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;

14) la data de 20 iunie 2014, aceeași inculpată a constrâns-o pe persoana vătămată S.R. să doneze sânge, în condițiile în care aceasta nu îndeplinea cerințele medicale pentru a dona, pentru a facilita astfel pacientului C.V., internat la Institutul de Urgenta pentru Boli Cardiovasculare ,,Prof. Dr. C.C. Iliescu” din București, transfuzia de sânge, cu scopul de a obține în mod injust un folos patrimonial pentru sine;

15) la data de 21 iunie 2014, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei vătămate, pacientă a dr. R., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;

16) la datele de 14 iunie 2014 și 15 iunie 2014, aceeași inculpată, în baza aceleiași rezoluții infracționale, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei vătămate B.D., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;

17) la datele de 14 iunie 2014 și 15 iunie 2014, aceeași inculpată, în baza aceleiași rezoluții infracționale, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei vătămate S.I., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;

18) la data de 17 iunie 2014, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei vătămate E.A., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;

19) la data de 17 iunie 2014, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei vătămate B.M., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;

20) la data de 17 iunie 2014, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei vătămate M.L., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;

21) în perioada 15 mai 2013-9 septembrie 2014, aceeași inculpată, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a instigat angajatele Centrului de Transfuzie Slobozia să ateste în fals în registrele aflate la nivelul unității că pentru un număr de 502 pacienți internați a fost donat sânge, ceea ce în realitate nu s-a întâmplat;

22) aceeași inculpată, în calitatea sa de director al Centrului de Transfuzie Slobozia, împreună cu unele din angajatele centrului au indus în eroare persoana vătămată B.T., prin prezentarea ca adevărată a faptului că sângele necesar pacienților poate fi achiziționat contra cost, în scopul obținerii unui folos material, pricinuindu-i persoanei vătămate o pagubă de 120 lei;

23) tot la fel, în calitatea sa de director al Centrului de Transfuzie Slobozia, împreună cu unele din angajatele centrului au indus în eroare persoana vătămată L.A.L., prin prezentarea ca adevărată a faptului că sângele necesar pacienților poate fi achiziționat contra cost, în scopul obținerii unui folos material, pricinuindu-i persoanei vătămate o pagubă de 100 lei;

24) tot la fel, în calitatea sa de director al Centrului de Transfuzie Slobozia, împreună cu unele din angajatele centrului au indus în eroare persoana vătămată A.E., prin prezentarea ca adevărată a faptului că sângele necesar pacienților poate fi achiziționat contra cost, în scopul obținerii unui folos material, pricinuindu-i persoanei vătămate o pagubă de 2.000 lei;

25) tot la fel, în calitatea sa de director al Centrului de Transfuzie Slobozia, împreună cu unele din angajatele centrului au indus în eroare persoana vătămată I.C., prin prezentarea ca adevărată a faptului că sângele necesar pacienților poate fi achiziționat contra cost, în scopul obținerii unui folos material, pricinuindu-i persoanei vătămate o pagubă de 2.000 lei.

II. A.A., sub control judiciar, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de:

1) organizare a activității transfuzionale în vederea obținerii de avantaje materiale prin valorificarea sângelui și a componentelor sanguine umane prevăzută în art. 40 lit. d) din Legea nr. 282/2005;

2) fals intelectual prevăzut în art. 321 alin. (1) C.pen.;

3) delapidare prevăzută în art. 295 alin. (1) C.pen., constând în aceea că:

a) în perioada 1 iulie 2013 – 1 iulie 2014, inculpata A.A. a organizat activitatea transfuzională din cadrul Centrului de Transfuzii Slobozia în vederea obținerii de avantaje materiale prin valorificarea sângelui și a componentelor sanguine;

b) la data de 15 ianuarie 2014, aceeași inculpată a întocmit în fals o adeverință, eliberând-o lui M.D. pentru cumnatul său, în care a atestat că la centrul de transfuzie un număr de șase persoane au donat sânge;

c) la data de 15 ianuarie 2014 a traficat șase pungi de sânge, pe care le gestiona, prin atestarea faptului că provin de la un număr de șase donatori cărora le-a fost recoltat sânge la Centrul de Transfuzie Slobozia, iar în baza adeverinței false sus-menționate, M.D. a avut posibilitatea să ridice acest sânge de la un spital din București.

III. D.I., sub control judiciar, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de:

1) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 din același cod;

2) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 din același cod, constând în aceea că:

1) la data de 2 ianuarie 2014, inculpata D.I. nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei vătămate S.A., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;

2) la data de 15 ianuarie 2014, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei vătămate A.A.F., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime.

IV. L.J.V., sub control judiciar, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de:

1) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 din același cod;

2) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen.;

3) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen., constând în aceea că:

1) la data de 22 decembrie 2013, inculpata L.J.V. nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea de produse sanguine persoanei vătămate C.V., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;

2) la data de 15 iunie 2014, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei vătămate B.D., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;

3) la data de 15 iunie 2014, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei vătămate S.I., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime.

V. M.V., sub control judiciar, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de:

1) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 din același cod;

2) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 și art. 35 alin. (1) din același cod;

3) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 din același cod;

4) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 și art. 35 alin. (1) din același cod;

5) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 și art. 35 alin. (1) din același cod;

6) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 din același cod;

7) organizare a activității transfuzionale în vederea obținerii de avantaje materiale prin valorificarea sângelui și a componentelor sanguine umane prevăzută în art. 40 lit. d) din Legea nr. 282/2005;

8) înșelăciune prevăzută în art. 244 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 din același cod, constând în aceea că:

1) la data de 18 decembrie 2013, inculpata M.V. nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei vătămate A.Ș., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;

2) la datele de 27 septembrie 2013 și 3 octombrie 2013, aceeași inculpată, în baza aceleiași rezoluții infracționale, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea de produse sanguine persoanei vătămate B.A., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;

3) la data de 3 octombrie 2013, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei vătămate C.R.N., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;

4) la data de 27 septembrie 2013, aceeași inculpată, în baza aceleiași rezoluții infracționale, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea de produse sanguine persoanei vătămate R.L., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;

5) la datele de 22 decembrie 2013 și 24 decembrie 2013, aceeași inculpată, în baza aceleiași rezoluții infracționale, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea de produse sanguine persoanei vătămate C.V., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;

6) la data de 1 octombrie 2013, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei vătămate C.N., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;

7) aceeași inculpată a organizat activitatea Centrului de Transfuzii Slobozia în așa fel încât a obținut avantaje materiale din valorificarea sângelui și a produselor sanguine;

8) la data de 1 octombrie 2013, aceeași inculpată a indus în eroare persoana vătămată A.A. cu privire la faptul că produsele sanguine se eliberează contra cost, pricinuindu-i acesteia o pagubă de 100 lei.

VI. N.L.A., sub control judiciar, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de:

1) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din același cod;

2) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din același cod;

3) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen.;

4) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen.;

5) abuz în serviciu prevăzut în art. 297 alin. (1) C.pen., constând în aceea că:

1) la data de 14 iunie 2014, inculpata N.L.A., în baza aceleiași rezoluții infracționale, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea de produse sanguine persoanei vătămate B.D., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;

2) la data de 14 iunie 2014, aceeași inculpată, în baza aceleiași rezoluții infracționale, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea de produse sanguine persoanei vătămate S.I., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;

3) la data de 17 iunie 2014, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei vătămate E.A., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;

4) la data de 17 iunie 2014, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei vătămate B.M., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime;

5) la data de 17 iunie 2014, aceeași inculpată nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei vătămate M.L., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime.

VII. P.N., sub control judiciar, pentru săvârșirea infracțiunii de organizare a activității transfuzionale în vederea obținerii de avantaje materiale prin valorificarea sângelui și a componentelor sanguine umane prevăzută în art. 40 lit. d) din Legea nr. 282/2005, constând în aceea că a organizat activitatea Centrului de Transfuzii Slobozia în așa fel încât a obținut avantaje materiale din valorificarea sângelui și a produselor sanguine.

VIII. T.C., sub control judiciar, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută în art. 297 alin. (2) C.pen. cu aplicarea art. 5 din același cod, constând în aceea că la data de 30 octombrie 2013 nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a îngrădit exercitarea drepturilor prin refuzarea eliberării de sânge persoanei vătămate S.M., în vârstă de 13 ani, internată la Spitalul de Urgență Slobozia, pe considerente de origine etnică, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime.

IX. V.N., sub control judiciar, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută în art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 din același cod, constând în aceea că la data de 14 iunie 2014 nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat eliberarea unui flacon de sânge persoanei vătămate B.A., internată la Spitalul de Urgență Slobozia, vătămându-i astfel drepturile și interesele legitime.

În cauză s-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător asupra sumei de 2.400 lei aparținând inculpatei S.C.M.[20]

La termenul din data de 9 februarie 2015, în baza art. 346 alin. (1) C.pr.pen., judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 1276/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatele sus-menționate[21].

Concluzii. Prin incriminarea faptei de organizare a activității transfuzionale în vederea obținerii de avantaje materiale prin valorificarea sângelui și a componentelor sanguine umane, într-un mod clar și predictibil, legiuitorul român a urmărit ocrotirea acelor relații sociale care contribuie la menținerea unui înalt nivel de protecție a sănătății populației.

Totuși, o confuzie poate apărea atunci când sângele sau componentele sanguine umane sunt valorificate la un preț diferit de cel stabilit legal; se reține infracțiunea prevăzută în art. 40 lit. d) din Legea nr. 282/2005 sau contravenția prevăzută în art. 41 lit. b) din același act normativ? Dacă se vor face distincțiile sus-menționate, atunci răspunsul la întrebarea ridicată poate fi ușor de descoperit.

* e-mail: dediu_daniela@mpublic.ro

[1] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 17 martie 2014.

[2] Publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L033 din 8 februarie 2003 și disponibilă pe site-ul http://publications.europa.eu/ro/publication-detail/-/publication/32e2c281-0ccf-4af4-a4fe-45a4fbf37988/language-ro/format-PDF/source-15636240 (accesat la 7 septembrie 2016).

[3] Obligația stabilirii de sancțiuni în materie este reglementată în art. 27 din Directiva 2002/98/CE, și anume: „Statele membre stabilesc norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcărilor dispozițiilor interne adoptate în conformitate cu prezenta directivă și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea lor în aplicare. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și descurajatoare. Statele membre notifică aceste dispoziții Comisiei până la data specificată la articolul 32 și îi notifică fără întârziere orice modificări ulterioare ale dispozițiilor respective.”

[4] ,,Art. 4

Prezenta lege promovează respectarea următoarelor principii:

a) sângele este o resursă națională;

b) activitatea de transfuzie sanguină este de tip nonprofit, donarea de sânge și componente sanguine umane realizându-se doar în acest cadru;

c) donarea de sânge este un act voluntar, anonim și neremunerat;

d) realizarea autosuficienței sângelui și a componentelor sanguine umane este un obiectiv național prioritar al politicii de sănătate, în condițiile utilizării terapeutice optime și raționale, în concordanță cu practica modernă de terapie transfuzională;

e) standardele naționale asigură un nivel echivalent al securității și calității pentru sânge și componentele sanguine umane, indiferent de proveniența lor sau de scopul terapeutic căruia îi sunt destinate;

f) administrarea terapeutică a sângelui sau a componentelor sanguine umane este o intervenție medicală indicată și prescrisă de un medic; această activitate se efectuează sub responsabilitate și supraveghere medicală numai în unitățile medicale autorizate în acest sens.”

[5] Acest obiectiv al reglementării activității de transfuzie sanguină este prevăzut în art. 1 alin. (2) din Legea nr. 282/2005.

[6] În preambulul Directivei 2002/98/CE s-a subliniat că ,,practicile moderne de transfuzie a sângelui sunt fondate pe principiile serviciilor voluntare ale donatorilor, anonimitatea atât a donatorului, cât și a receptorului, neremunerarea donatorului și absența profitului din partea unităților implicate în serviciile de transfuzie a sângelui” (paragr. 20). Deopotrivă, în art. 17 alin. (1) din Legea nr. 282/2005 se prevede că donatorii de sânge au dreptul să primească, la fiecare donare, o alocație de hrană sub forma tichetelor de masă, care au caracteristicile fizice și valorice prevăzute de Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 iulie 1998), cu modificările și completările ulterioare, sau o masă postdonare la centrul de transfuzie sanguină în echivalentul valorii totale a tichetelor de masă acordate; aceste facilități nu urmăresc remunerarea donatorului, ci doar refacerea organismului acestuia; prin urmare, dispozițiile art. 17 alin. (1) din legea sus-menționată nu intră în contradicție cu cele ale Directivei 2002/98/CE.

[7] La acestea se adaugă Ministerul Apărării Naționale și instituțiile de profil autorizate și acreditate din cadrul acestuia care pot organiza și efectua activități de transfuzie sanguină, dar numai dacă sunt impuse de necesitatea soluționării unor aspecte specifice ale activității transfuzionale din unitățile acestui minister și numai cu informarea Ministerul Sănătății; excepție fac următoarele: introducerea sau scoaterea din țară a sângelui, a plasmei și a altor componente sanguine umane, precum și a produselor sanguine umane, care se pot face numai pe baza autorizației speciale a Ministerului Sănătății, la propunerea I.N.T.S., fără prejudicierea stocurilor din rezerva națională (art. 2 din Legea nr. 282/2005).

[8] Deși textul legal sus-menționat pare că se referă numai la sancțiunile contravenționale.

[9] ,,Articolul 135. Condițiile răspunderii penale a persoanei juridice

(1) Persoana juridică, cu excepția statului și a autorităților publice, răspunde penal pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice.

(2) Instituțiile publice nu răspund penal pentru infracțiunile săvârșite în exercitarea unei activități ce nu poate face obiectul domeniului privat.

(3) Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la săvârșirea aceleiași fapte.”

[10] Potrivit art. 1 alin. (1) din Normele specifice privind autorizarea unităților de transfuzie sanguină din unitățile sanitare, aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 607/2013 (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 17 martie 2014), autorizarea unităților de transfuzie sanguină din unitățile sanitare publice și private se realizează de către Ministerul Sănătății prin direcțiile de sănătate publică județene, respectiv a municipiului București, în conformitate cu procedurile prevăzute în normele specifice.

[11] DEX (apărut sub egida Academiei Române, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”), ediția a II-a, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998, p. 727.

[12] În art. 3 alin. (1) și (3) din Legea nr. 282/2005 se prevede că: această ,,lege se aplică colectei, controlului biologic al sângelui și componentelor sanguine umane, preparării, stocării, distribuției și administrării acestora”; ,,în cazul în care sângele sau componentele sanguine umane sunt colectate și controlate biologic pentru a fi utilizate exclusiv în transfuzia autologă și sunt clar identificate ca atare, condițiile care trebuie îndeplinite sunt cele prevăzute în anexa nr. 4 lit. g)” din același act normativ, adică în Normele privind transfuzia autologă, aprobate prin ordin al ministrului sănătății; legea       sus-menționată ,,nu se aplică celulelor sușe sanguine”, adică celulelor precursoare ale componentelor celulare din sângele uman.

[13] A se vedea: Gh. Ivan, Luarea de mită (Infracțiuni de corupție), în ,,Explicațiile noului Cod penal, Vol. IV. Articolele 257-366”, de G. Antoniu, T. Toader (coordonatori) ș.a., Editura Universul Juridic, București, 2016, p. 232; Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept penal. Partea specială conform noului Cod penal, ediția 2, revizuită și adăugită, Editura C.H. Beck, București, 2015, p. 336.

[14] Art. 29 din Legea nr. 282/2005 prevede că:

,,(1) Sângele și componentele sanguine umane vor fi distribuite de I.N.T.S. prin centrele de transfuzie sanguină județene și al municipiului București, cu rambursare în sistem nonprofit, la solicitarea instituțiilor de asistență medicală cu unități de transfuzie autorizate din teritoriul arondat (sublinierea noastră – D. Dediu).

(2) Produsele sanguine obținute din prelucrarea plasmei pot fi eliberate, contra cost, instituțiilor de asistență medicală sau direct populației, pe bază de prescripție medicală (sublinierea noastră – D. Dediu) .

(3) Contravaloarea unei unități de sânge, a componentelor sanguine umane, precum și a produselor sanguine obținute din prelucrarea plasmei se va stabili prin ordin al ministrului sănătății (sublinierea noastră – D. Dediu).”

[15] Cu privire la opinia că infracțiunile formale pot fi atât de pericol, cât și de leziune, a se vedea Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept penal. Partea generală conform noului Cod penal, ediția 2, revizuită și adăugită, Editura C.H. Beck, București, 2015, p. 73.

[16] ,,Art. 175. Funcționar public

(1) Funcționar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație:

a) exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești;

b) exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură;

c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

(2) De asemenea, este considerată funcționar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.”

[17] Prin Dec. nr. 26/2014 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2015), Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a stabilit că medicul angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate are calitatea de funcționar public, în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a C.pen.

Deopotrivă, prin Dec. nr. 19/2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 590 din 5 august 2015), Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a stabilit că fapta medicului angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate și care are calitatea de funcționar public, în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a C.pen., fapta de a primi plăți suplimentare sau donații de la pacienți, în condițiile art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 29 ianuarie 2003), cu modificările și completările ulterioare, nu constituie o exercitare a unui drept recunoscut de lege având ca urmare incidența dispozițiilor art. 21 alin. (1) teza I C.pen.

Și medicii care sunt titulari sau asociați ai unităților medicale particulare au calitatea de funcționar public, dar în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (2) C.pen. [Gh. Ivan, Luarea de mită (Infracțiuni de corupție), în ,,Explicațiile noului Cod penal, Vol. IV. Articolele 257-366”, de G. Antoniu, T. Toader (coordonatori) ș.a., op. cit., p. 220; Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept penal. Partea specială conform noului Cod penal, op. cit., p. 325].

[18] ,,Art. 367. Constituirea unui grup infracțional organizat

(1) Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Când infracțiunea care intră în scopul grupului infracțional organizat este sancționată de lege cu pedeapsa detențiunii pe viață sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) au fost urmate de săvârșirea unei infracțiuni, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

(4) Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2), dacă denunță autorităților grupul infracțional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit și să se fi început săvârșirea vreuneia dintre infracțiunile care intră în scopul grupului.

(5) Dacă persoana care a săvârșit una dintre faptele prevăzute în alin. (1) – (3) înlesnește, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracțional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

(6) Prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.”

[19] ,,Art. 41

Constituie contravenții săvârșirea următoarelor fapte:

a) divulgarea de informații care permit identificarea donatorului și a primitorului;

b) distribuția de sânge sau de componente sanguine umane la un preț diferit de cel stabilit legal;

c) donarea de sânge în vederea obținerii unor avantaje materiale sau în scopul comercializării sângelui donat ori a componentelor sanguine umane;

d) distribuirea unui component sanguin uman care nu figurează în nomenclatorul național aprobat de autoritatea competentă.”

[20] A se vedea site-urile: http://ptialomita.mpublic.ro/presa/2014/c_31_10_2014_2.htm (accesat la 14 septembrie 2016); http://stiri.tvr.ro/sefa-centrului-de-transfuzie-sanguina-slobozia-a-fost-arestata-preventiv_47342.html (accesat la 14 septembrie 2016).

[21] Dosarul penal nr. 6269/312/2014 al Judecătoriei Slobozia, disponibil pe site-ul http://portal.just.ro/312/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=31200000000062235&id_inst=312 (accesat la 14 septembrie 2016).