ABSTRACT

If the offense for which the prosecution is prosecuted is a criminal offense, it is unlawful to resolve the civil side when the extent of the damage is contested.

Key words: civil action, criminal action, disjunction, material offense, offending offense.

I. Prezentare speță. Prin Încheierea de ședință din data de 4 martie 2015, emisă în dosarul nr. (…)/(…)/2015 al Tribunalului Sibiu, a fost disjunsă acțiunea civilă formulată de către părțile civile SC F.L.I. IFN și VFS R. IFN SA față de inculpații R.C., M.A., D.P., L.G.N. și F.E., precum și acțiunea penală și aceea civilă în ceea ce-l privește pe inculpatul A.A.W. Această măsură este criticabilă pentru următoarele considerente:

Cu ocazia soluționării unei cauze penale, în care inculpații sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, stabilirea întinderii prejudiciului produs prin fapta reținută în sarcina lor constituie un important criteriu ce își găsește reflectarea în ceea ce privește latura penală a cauzei, referitor la vinovăția fiecărui inculpat, dar și pe planul tragerii la răspundere penală, în procesul individualizării pedepsei, ținând seama de gravitatea consecințelor păgubitoare, întrucât, în funcție de cuantumul prejudiciului, fapta are anumite limite de pedeapsă.

În acest context, este nelegală modalitatea de soluționare a cauzei aleasă de către judecătorul instanței de fond, de vreme ce inculpații au contestat prejudiciul reținut în sarcina lor, prejudiciu care este un element constitutiv al infracțiunii calificate de înșelăciune.

Nu este admisibilă, în cazul infracțiunilor de rezultat, disjungerea și soluționarea distinctă a urmării imediate, adică a rezultatului faptei, întrucât însăși existența infracțiunii depinde de producerea și întinderea prejudiciului.

Prejudiciul este un element care se impune a fi stabilit cu certitudine la momentul soluționării laturii penale a cauzei, deoarece reprezintă, în cazul infracțiunii de înșelăciune, un element constitutiv al acesteia, dar și un criteriu de individualizare judiciară a pedepsei, durata pedepsei fiind influențată și de valoarea prejudiciului, alături de celelalte criterii prevăzute în art. 74 din noul Cod penal (în continuare C.pen.).

Raportat la cele de mai sus, în baza art. 421 pct. 2 lit. b) Cod procedură penală, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelurile declarate de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul teritorial Sibiu și inculpații D.P., L.G.N., R.C. și M.A. împotriva sentinței Tribunalului Sibiu (pronunțată pe fond referitor la latura penală), pe care a desființat-o, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalului Sibiu.

S-au menținut actele efectuate de către instanța de fond până la termenul din data de 4 martie 2015.

(C. Ap. Alba Iulia, S. pen. și pentru cauze cu minori și de familie, Dec. pen. nr. 814/A/2015)

II. Notă aprobativă. 1. Într-adevăr, înșelăciunea îmbracă o formă agravată dacă a produs consecințe deosebit de grave, adică a cauzat o pagubă materială mai mare de 2.000.000 lei (art. 256¹ raportat la art. 244 și 183 C.pen.)^[1].

Pe de altă parte, forma tipică a înșelăciunii [art. 244 alin. (1) C.pen.] subzistă numai dacă s-a pricinuit o pagubă^[2].

Deci, la infracțiunile materiale sau de rezultat, cum este și aceea de înșelăciune, este necesară stabilirea urmării imediate, aceasta fiind o condiție de existență a infracțiunii^[3].

În fine, la individualizarea pedepsei, instanța trebuie să aibă în vedere în mod obligatoriu și natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, potrivit art. 74 C.pen.^[4]

2. Deși în art. 26 alin. (5) din noul Cod de procedură penală se prevede că ,,încheierea prin care se disjunge acțiunea civilă este definitivă”, totuși instanța de apel a ținut seama de prevederile art. 408 din același cod^[5], desființând sentința instanței de fond, și nu încheierea din data de 4 martie 2015.

[1] ,,Art. 256¹. Faptele care au produs consecințe deosebit de grave

Dacă faptele prevăzute la art. 228, 229, 233, 234, 235, 239, 242, 244, 245, 247, art. 249-251 au produs consecințe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate (sublinierea noastră – Gh. Ivan).”

,,Art. 244. Înșelăciunea

(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani (sublinierea noastră – Gh. Ivan).

(2) Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.”

,,Art. 183. Consecințe deosebit de grave

Prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 2.000.000 lei.”

[2] A se vedea, pe larg, Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept penal. Partea specială conform noului Cod penal, ediția 3, revizuită și adăugită, Editura C.H. Beck, București, 2017, p. 228, 235.

[3] A se vedea, pe larg, Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept penal. Partea generală conform noului Cod penal, ediția 3, revizuită și adăugită, Editura C.H. Beck, București, 2017, p. 77.

[4] ,,Art. 74. Criteriile generale de individualizare a pedepsei

(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii (sublinierea noastră – Ivan);

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

(2) Când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ține seama de criteriile prevăzute în alin. (1) și pentru alegerea uneia dintre acestea.”

[5] ,,Art. 408. Hotărârile supuse apelului

(1) Sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

(3) Apelul declarat împotriva sentinței se socotește făcut și împotriva încheierilor.”