Maria CHIRILA^*

ABSTRACT

The article presents theoretical and practical aspects of the crimes committed out of hatred towards a minority or person belonging to that minority committed with a motive based on a bias. The task of the criminal investigation bodies is to determine whether or not the perpetrator has the feeling of hatred, which is a subjective matter and difficult to prove in court. In order to support the criminal investigation bodies, the Criminal Code regulates as a distinct crime the incitement to hatred and discrimination, the Code of Criminal Procedure provides for the presumption of vulnerability of the victims of hate crimes, and by order of the General Prosecutor of the Prosecutor’s Office attached to the High Court of Cassation and Justice, certain indicators of hate crimes have been established.

Keywords: hate crimes, art. 369 of the Criminal Code, aggravating circumstance, art. 77 letter h) of the Criminal Code, Government Ordinance no. 137/2000, the prevention and sanctioning of all forms of discrimination, Case of M.C. and A.C. v. Romania, the methodology for investigating hate crimes, indicators of hate crimes.

Introducere

Infracțiunile motivate de intoleranță față de anumite grupuri din societate pot divide societatea și, în consecință, ne vom confrunta cu violențe cu impact nu numai asupra victimei, dar și a grupului cu care victima se identifică. Astfel, mesajul este transmis nu doar victimei, ci și comunității din care aceasta face parte, aceste infracțiuni fiind denumite infracțiuni simbolice[1]. Cu toate acestea, legile privind infracțiunile motivate de ură trebuie să se aplice nu numai infracțiunilor împotriva persoanei, ci și infracțiunilor împotriva bunurilor asociate cu persoanele care au în comun acea caracteristică.

Infracțiunile motivate de ură se diferențiază prin mobilul autorului care face ca infracțiunea să aibă un grad mare de pericol social, mobil care uneori nu este cercetat, și din cauza faptului că acesta nu este relevant pentru a dovedi elementele constitutive ale infracțiunii. Altfel spus, autorul a ales victima din cauza unei caracteristici protejate. În consecință, acest tip de infracțiuni trebuie cercetate cu mare atenție și din cauza faptului că victima poate suferi un prejudiciu psihologic grav și se simte mai vulnerabilă întrucât nu își poate schimba această particularitate.

Legile privind infracțiunile motivate de ură nu trebuie să protejeze un grup împotriva altuia. De exemplu, o infracțiune motivată de ură privind rasa unei persoane are în vedere rasa ca o caracteristică, ea nu specifică o anumită rasă, astfel victima poate aparține oricărei rase, inclusiv celei majoritare.

Organele de cercetare penală trebuie să strângă probe referitoare la motivația autorului, ceea ce necesită multă muncă, ca de exemplu discuții cu prietenii, vecinii, colegii autorului, mandate de percheziție la locuința acestuia, solicitări de la furnizorii de servicii de internet, supravegherea pentru a se constata dacă autorul este membru sau are asocieri cu grupuri care săvârșesc infracțiuni motivate de ură, iar aplicarea unei pedepse mai mari pentru o infracțiune motivată de ură este ultima etapă dintr-o serie lungă de evenimente[2].

Prevederi legale în materie. Aspecte teoretice și practice

1. Art. 369 Cod penal (în continuare C.pen.);
2. Art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare[3];

3. Art. 77 lit. h) C.pen.;

4. Art. 113 alin. (2) din Codul de procedură penală (în continuare C.pr.pen.)[4], art. 111 alin. (9) C.pr.pen., art. 113 alin. (4) C.pr.pen.;

5. Ordinul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 184/30 octombrie 2020 pentru aprobarea metodologiei de investigare a infracțiunilor motivate de ură[5].

1. Art. 369 C.pen. prevedea că incitarea publicului, prin orice mijloace, la ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dar a fost modificat prin Legea nr. 170/2022 din 03.06.2022[6]. Astfel, incitarea publicului, prin orice mijloace, la violență, ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane sau împotriva unei persoane pe motiv că face parte dintr-o anumită categorie de persoane definită pe criterii de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenență politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA, considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorității unei persoane în raport cu celelalte, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda[7].

În Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului privind combaterea anumitor forme ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal, termenul de ură este înțeles ca referindu-se la ura pe motiv de rasă, de culoare, de religie, de descendență sau de origine națională sau etnică (preambul pct. 9), însă nu împiedică statele să extindă domeniul protecției împotriva unui grup de persoane definit prin referire la alte criterii, cum ar fi statutul social sau convingerile politice (preambul pct. 10).

Incitarea la ură, violență sau discriminare[8] trebuie să fie adresată publicului, prin public[9] înțelegându-se un număr nedeterminat de persoane pentru că, dacă se adresează unei persoane determinate, este o instigare individuală, singulară sau plurală, ca formă a participației.[10] A incita înseamnă a îndemna, a provoca, a stârni verbal, în scris, prin gesturi, simboluri, direct sau prin mass-media, online, în scrisori private. De asemenea, rețeaua de socializare Facebook este considerată spațiu public[11].

Se observă că elementele de tipicitate nu vizau acțiunea împotriva unei persoane. Mai mult, proiectul de modificare al art. 369 C.pen.[12] a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 561/2021[13], cu motivarea că lipsesc categoriilor de temeiuri care pot genera ura și discriminarea din elementul material și reglementarea în sfera ilicitului penal a oricăror manifestări de discriminare, precum și faptul că lipsa unor circumstanțieri cu privire la elementul material și urmarea imediată face dificilă și, uneori, imposibilă delimitarea răspunderii penale de răspunderea contravențională.

Obiectul juridic special îl constituie relațiile sociale privind conviețuirea bazată pe respect reciproc între membrii societății, care pot fi afectate de discriminare și ură[14]. Infracțiunea nu are obiect material.

Subiectul pasiv este statul, comunitatea respectivă și persoana care aparține sau se presupune că aparține acestei comunități.

Elementul material al infracțiunii este acțiunea de incitare (provocarea, determinarea, ațâțarea) a publicului, prin orice mijloace, la ură (sentiment puternic de ostilitate, atitudine dușmănoasă), violență, discriminare (încălcarea principiului egalității de tratament).

Motivul discriminării sau urii este apartenența reală sau presupusă la o comunitate de persoane definită pe criterii prevăzute de art. 369 C.pen.

Urmarea imediată este provocarea, determinarea, ațâțarea de natură a crea sau a amplifica sentimentele publicului de adversitate și intoleranță, starea de pericol pentru valorile protejate fiind prezumată de legiuitor.

Aplicație practică: Decizia nr. 397/A din 21.04.2022 a Curții de Apel Pitești[15]

Prin sentința nr. 669 din 29 aprilie 2021 a fost condamnat inculpatul M.D. la pedeapsa amenzii în cuantum de 15.000 lei pentru fapta prev. de art. 369 C.pen. De asemenea, a fost obligat YouTube să retragă videoclipul Dani Mocanu-Curwa, precum și toate videoclipurile conexe.

• a reținut că, la data de 27.04.2019, inculpatul a încărcat pe platforma YouTube un videoclip prin care a instigat, în perioada 27.04.2019-11.11.2019, publicul larg la ură și discriminare împotriva femeilor în raport cu bărbatul, precum și la ură față de acest gen. Inculpatul caracterizează femeia ca o ființă inferioară bărbatului, care nu are voie să gândească (,,să nu o lași să gândească, să-i pui stop la idei”), comparând-o cu un câine care trebuie ținut în lesă și care trebuie să fie dresat în a-și asculta stăpânul (să nu îi dai valoare ca la un câine) sau cu un autoturism lovit al cărui kilometraj trebuie dat înapoi (cu referire la limbajul vulgar folosit pentru descrierea unor femei considerate a avea moravuri ușoare – cu mulți km la bord). De asemenea, pentru ca mesajul să fie clar în videoclip, apare o femeie ținută sau târâtă în lesă de către inculpat, stând în genunchi, lovită cu piciorul în partea posterioară a corpului, bruscată, fapt ce instigă și la violență împotriva acesteia.

Instanța a reținut că inculpatul instigă publicul să disprețuiască femeile, iar impactul mesajului la ură și discriminare pe care melodia îl transmite s-a putut observa și din comentariile publice la videoclip, care susțin mesajul transmis și continuă, la rândul lor, propagarea mesajului de ură și discriminare față de femei[16]. Mai mult, conștientizarea și asumarea de către inculpat a mesajului din melodie a reieșit și din răspunsurile pe care le-a oferit la un comentariu: ,,Eu nu spun că nu trebuie să iubești femeia! Ba din contră. Dar în condițiile în care femeia își ia coarne, te rog, ascultă sfatul meu. Scoate câteva milioane, cumpără o drujbă și taie-i coarnele la nebună”.

Instanța a reținut că videoclipul depășește libertatea de exprimare prev. de art. 10 CEDO; libertatea de exprimare nu este un drept absolut[17]. Așadar, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru a fi acceptată o ingerință în dreptul de exprimare, aceasta trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim, să fie necesară într-o societate democratică și să fie proporțională cu scopul urmărit. Cu atât mai mult ingerința statului în libertatea de exprimare este necesară raportat la societatea românească, unde actele de violență împotriva femeilor sunt frecvente. Deși s-a invocat că melodia reprezintă un act artistic, în speță, prin conținutul său, actul artistic incită la discriminare față de o categorie de persoane, respectiv față de femei în general.

Sentința nr. 723/2021 din 10.11.2021 a Judecătoriei Miercurea Ciuc[18]

Cei trei inculpați au fost condamnați la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru săvârșirea infracțiunii de incitare la ură sau discriminare, prevăzută și pedepsită de art. 369 C.pen., și pentru săvârșirea infracțiunii de instigare publică, prevăzută și pedepsită de art. 368 alin. (1) C.pen.

În fapt, se arată că, în cursul lunii mai 2019, inculpații au postat, prin intermediul rețelei de socializare Facebook, mesaje care instigau la comiterea unor infracțiuni cu violență și care creau o atmosferă de intimidare, ostilă, degradantă și umilitoare împotriva populației de etnie și naționalitate maghiară ce domiciliază în Transilvania. Astfel, cu titlu exemplificativ, redăm conținutul mesajelor: „Cea mai bună idee să ne strângem cât mai mulți și să mergem să îi omorâm *** în rasa lor. Hai să ne organizăm puțin.”; „Afară cu ungurii din România!!!”; ,,Hai să ne strângem și să mergem acolo!!! Cine are curaj să îi căutăm?”, „Să îl iau prin surprindere la mine în țară? Unde îi sta picioarele îi va sta și capul”.

Instanța a motivat că acest comportament, manifestat în mod public, are ca scop și vizează crearea unei atmosfere de intimidare, ostile (prin incitarea la violențe)[19], degradante și umilitoare (prin cuvintele jignitoare și obscene folosite), dar și de instigare la ură împotriva populației de etnie și naționalitate maghiară. Mesajele sunt cu atât mai puternice și periculoase cu cât se observă că cele propagate de cei trei inculpați au beneficiat de o largă susținere printre membrii grupului.

• Art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede următoarele: constituie contravenție, dacă fapta nu intră sub incidența legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naționalist-șovină, de instigare la ură rasială sau națională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități și legat de apartenența acestora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia[20]. Pentru ca o faptă să fie calificată drept faptă de discriminare, trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții, respectiv existența unui tratament diferențiat aplicat în situații analoage sau omiterea de a trata în mod diferit situații diferite, necomparabile, existența unui criteriu de discriminare conform art. 2 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, tratamentul să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a unui drept recunoscut de lege.

Aplicație practică: Hotărârea nr. 430/2022 din 13.07.2022 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării[21]

Partea reclamată, în calitate de medic psihoterapeut, a participat la o emisiune intitulată „Cauzele spirituale ale autismului”, prezentând mai multe opinii la adresa copiilor care sunt diagnosticați cu autism. Afirmațiile sunt următoarele: „este un fel de animăluț”, cu o conștiință „inferioară chiar (n.n. decât) a unui câine”, „(…) să fie instituționalizați, pentru că un om simplu nu are cum să se ocupe de așa ceva”, „(…) nu au nici conștiință, reprezentată de îngerul păzitor și nici suflet că pot fi periculoși pentru că un autist veritabil este posedat, nu are legătură cu divinitatea, centrii lui sunt îndreptați către întuneric, sinele lui poate să fie undeva adânc în iad”.

În motivare, Consiliul a arătat că libertatea de exprimare nu este nelimitată, iar libertatea fiecărui individ își găsește limita în punctul în care începe libertatea celuilalt. Or, în speța de față, exprimarea reclamatului este în mod gratuit jignitoare, instigatoare la ură și nu corespunde adevărului. Mesajul reclamatului nu este unul despre fapte, ci cuprinde judecăți de valoare care depășesc limitele admise prin prisma manierei provocatoare de caracterizare a persoanelor diagnosticate cu autism.

În mesajul său, reclamatul caracterizează persoanele diagnosticate cu autism, în special copiii, într-un mod tendențios, degradant, umilitor, aceștia fiind comparați cu animalele, sau inducând ideea că aceștia nu pot fi îngrijiți decât în centre specializate, instituționalizate. Consiliul a admis că dezbaterea despre acest subiect este pertinentă și justificată, dar trebuie să se bazeze pe studii reale, nu pe unele tenebroase, care nu au o nicio bază medicală susținută. Prin caracterizarea copiilor diagnosticați cu tulburări din spectru autist ca fiind „posedați”, comparați cu animalele, partea reclamată stigmatizează, folosind termeni profund jignitori. Chiar dacă pe aceste etichetări subiective le calificăm ca fiind judecăți de valoare, autorul mesajului știa sau cel puțin ar fi trebuit să știe, ar fi trebuit să fie conștient că afirmațiile sale sunt capabile să suscite indignarea justificată a altor persoane.

În concluzie, fapta se încadrează în art. 30 alin. (7) din Constituția României, respectiv art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare și se constată existența unui tratament diferențiat, discriminatoriu, pe criteriul handicapului, conform art. 2 alin. (1) și art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, fiind aplicată reclamatei amendă contravențională în valoare de 5.000 lei.

• Codul penal prevede la art. 77 lit. h) ca circumstanțe agravante săvârșirea infracțiunii pentru motive legate de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenență politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA ori pentru alte împrejurări de același fel, considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorității unei persoane în raport cu celelalte.

Altfel spus, nu este suficient ca victima să se încadreze în criteriile prevăzute de art. 77 lit. h), ci să se probeze că între comiterea faptei și această apartenență exista o legătură motivațională.

Aplicație practică: rechizitoriul nr. 277/P/2022 din 15.07.2022 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu[22]

Inculpatul minor H.N.L. a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 189 alin. (1) lit. a) și e) C.pen. cu aplic. art. 77 lit. e) șih) C.pen. și cu aplic. art. 113 alin. (3) C.pen. S-a reținut că inculpatul a aderat la diferite grupări cu caracter rasist, satanist, nazist în mediul on-line și pentru a fi apreciat, respectiv a oferi conținut cu grad mare de violență, a luat hotărârea, la data de 30.03.2022, de a omorî o persoană în vârstă. Astfel, s-a deplasat în mun. Mediaș și a observat persoana vătămată, în vârstă de 82 de ani, care urca treptele de bloc și, pornind camera video a telefonului, a început să înregistreze în timp ce împingea persoana vătămată de pe treptele scării. Urmare a căzăturii de la aprox. 1 m distanță de sol, persoana vătămată a rămas imobilizată, iar inculpatul a tăiat-o cu un cuțit la nivelul feței și încheieturii mâinii drepte, persoana vătămată având nevoie de 16-18 zile de îngrijiri medicale. Ulterior, inculpatul a purtat discuții on-line prin care se lăuda și că a făcut acest lucru pentru că îi place, faptele de această natură sunt mai ușor de săvârșit, autoritățile fiind superficiale în astfel de situații.

La data de 12.04.2022, inculpatul a identificat în mun. Mediaș o persoană vătămată în vârstă de 74 de ani. Astfel, considerând că este o femeie în vârstă și evreică, a urmărit victima și, după ce a constatat că nu mai sunt persoane în preajmă, a pornit camera video a telefonului pentru a transmite în timp real, a aplicat victimei un spray cu piper în zona feței, a lovit-o în zona picioarelor, iar atunci când victima a căzut, a lovit-o cu piciorul în zona capului, apoi, când victima a rămas inertă, i-a secționat gâtul cu un cuțit.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului: Hotărârea în cauza M.C. și A.C. împotriva României din 12.04.2016[23]

La data de 03.06.2006, reclamanții au participat la marșul anual gay din București, organizat de Asociația ACCEPT, marș ce avea asigurată protecția din partea poliției, însă mai multe persoane și-au arătat dezaprobarea față de acest marș, fiind sancționate de către poliție.

La finalul marșului, reclamanții și alți patru participanți au părăsit zona și nu purtau haine distinctive sau insigne care i-ar fi putut identifica drept participanți la marș. După îmbarcarea în trenul metroului, au fost atacați de un grup format din șase bărbați tineri și o femeie, care purtau hanorace cu glugă. Atacatorii s-au apropiat direct de victime și au început să le lovească în zona capului și a feței. În timpul atacului, strigau încontinuu: „Poponarilor, duceți-vă în Olanda!” În timpul atacului, ceilalți pasageri s-au retras spre partea opusă a vagonului. Printre ei se afla un fotograf, Z.E., care fusese, de asemenea, la marș. Victimele l-au rugat să facă fotografii ale incidentului, ceea ce acesta a și făcut. Drept urmare, atacatorii l-au lovit și pe el. Ulterior, victimele au obținut certificat medico-legal și, după câteva ore, au depus plângere la poliție; mai mult, au recunoscut pe unii dintre atacatori, dar s-au plâns de lipsa unei anchete efective referitoare la actele de violență motivate de ură împotriva homosexualilor. Cu toate acestea, nu au fost luate măsuri semnificative în cadrul anchetei timp de aproape un an, din iunie 2006 – data la care a fost depusă plângerea penală – până în aprilie 2007, data la care dosarul a fost în cele din urmă alocat Serviciului de Poliție Metrou. Chiar și în momentul în care ancheta a fost oficial clasată de procuror, la peste 5 ani de la data plângerii penale inițiale, poliția nu stabilise identitatea vinovaților. În plus, nu se poate ignora faptul că în cursul anchetei au existat perioade semnificative de inactivitate din partea autorităților. Întregul proces a durat până la 9 august 2012, adică o perioadă totală de peste 6 ani, perioadă de timp de natură nu numai să submineze o anchetă, ci și să compromită definitiv șansele de a fi vreodată efectivă.

Curtea a considerat că autoritățile nu au luat măsuri rezonabile pentru a examina rolul jucat de posibilele motive homofobe aflate în spatele atacului. Necesitatea efectuării unei analize adecvate a posibilității ca discriminarea să fi fost motivația atacului era indispensabilă, având în vedere ostilitatea împotriva comunității LGBTI în statul pârât și pe baza declarațiilor reclamanților potrivit cărora atacatorii au rostit vorbe pline de ură, în mod clar homofobe, în ciuda faptului că discursul care incită la ură nu era pedepsit la momentul în care au avut loc incidentele, deoarece infracțiunilor li s-ar fi dat o încadrare juridică care ar fi permis buna administrare a justiției. Curtea are în vedere că fără o astfel de abordare riguroasă din partea autorităților, infracțiunile motivate de prejudecăți sunt în mod inevitabile tratate pe picior de egalitate cu cauzele care nu implică astfel de conotații. În plus, fără o anchetă adecvată, ar fi dificil ca statul pârât să pună în aplicare măsuri care vizează îmbunătățirea păstrării ordinii în cazul unor demonstrații pașnice similare, în viitor, prejudiciind astfel încrederea publicului în politica antidiscriminare a statului.

Curtea a concluzionat că ancheta privind acuzațiile de rele tratamente nu a fost una efectivă, deoarece a durat prea mult timp, a fost marcată de deficiențe grave și nu a luat în considerare posibilele motive discriminatorii.

Pentru ca ancheta să fie considerată „efectivă” trebuie, în principiu, să fie de natură să conducă la stabilirea faptelor cauzei și la identificarea și pedepsirea persoanelor răspunzătoare. Aceasta nu este o obligație în ceea ce privește rezultatele care trebuie obținute, ci în ceea ce privește mijloacele care urmează să fie folosite. Autoritățile trebuie să fi luat măsurile rezonabile disponibile pentru a asigura strângerea probelor cu privire la incident, inclusiv, printre altele, depozițiile martorilor oculari, probele medico-legale și altele. Atunci când anchetează incidente violente, cum ar fi relele tratamente, autoritățile statului au obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a descoperi orice posibile motive discriminatorii, ceea ce Curtea recunoaște că este o sarcină dificilă. Obligația statului pârât de a ancheta posibilele motive discriminatorii ale unui act de violență este obligația de a folosi cele mai bune metode, dar nu este una absolută. Autoritățile trebuie să facă ceea ce este rezonabil în circumstanțele respective pentru a colecta și asigura probele, pentru a explora toate metodele practice de descoperire a adevărului și pentru a pronunța decizii temeinic motivate, imparțiale și obiective, fără omiterea unor fapte suspecte, care pot indica acte de violență induse, de exemplu, de intoleranța rasială sau religioasă ori violență motivată de discriminare pe bază de gen.

• Indicatori pentru a detecta motivul bazat pe prejudecată. Ordinul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 184/30 octombrie 2020 pentru aprobarea metodologiei de investigare a infracțiunilor motivate de ură

Ordinul recomandă ca, încă de la momentul primului contact cu victima, după informarea asupra drepturilor pe care le are, să fie luate măsuri de îndrumare a acesteia către asociațiile de protecție a victimelor care au expertiză în domeniu. De asemenea, pe parcursul urmăririi penale, va fi încurajată participarea victimei la proceduri și se vor lua măsurile apreciate ca necesare, în limitele și în condițiile legii procesuale penale, pentru a comunica persoanei vătămate stadiul anchetei și a asigura acesteia consultarea dosarului.

Ordinul prevede anumiți indicatori ai infracțiunilor motivate de ură:

– referințe despre victimă: aceasta este o persoană care aparține unei minorități;

– referințe despre autor: modul de acțiune este cunoscut autorităților ca fiind specific grupurilor care comit infracțiuni motivate de ură, autorul a mai fost implicat în astfel de incidente sau este membru al unei grupări care promovează ura, naționaliste, homofobe, de extremă dreapta;

– circumstanțe în legătură cu comportamentul autorului: anumite cuvinte rostite la locul faptei, comentarii, gesturi, semne, simboluri, graffiti sau desene la locul faptei;

– circumstanțe în legătură cu obiectul infracțiunii: fapta a avut loc în cimitire sau alte spații de întâlnire comune pentru persoane care aparțin anumitor grupuri;

– circumstanțe în legătură cu locul sau momentul comiterii faptei: aceasta coincide cu o sărbătoare sau o dată relevantă pentru victimă sau s-a săvârșit într-un loc care este general cunoscut sau perceput ca zonă aparținând sau fiind frecventată de un anumit grup;

– victima sau martorii au perceput fapta ca fiind motivată de prejudecăți;

– absența unui motiv (chiar aparent)[24].

Ori de câte ori s-a dispus o soluție de netrimitere în judecată și se apreciază că subzistă indicii ale unei conduite ce poate atrage o altă formă de răspundere decât cea penală, procurorul va dispune sesizarea autorităților sau instituțiilor publice competente să investigheze cazul din această perspectivă și să aplice sancțiuni, dacă este cazul, în special a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Cum prevenim astfel de infracțiuni?

La sancționarea infracțiunilor motivate de ură să fie prevăzute sporuri de pedeapsă, legea să prevadă infracțiunea motivată de ură ca infracțiune specială, victima să afle că există unități unde se poate adresa, distribuirea de informații în școli, cât mai multe cauze sancționate, mass media să relateze astfel de cauze.

Concluzionând, ceea ce deosebește infracțiunile motivate de ură de celelalte infracțiuni este prejudecata sub care acționează făptuitorul, fiind necesar să se identifice și să se dovedească prin mijloace de probă factorul motivațional.

***

,,Judecătorul l-a întrebat pe ucigașul fostului președinte egiptean Anwar El-Sadat:

– De ce l-ai ucis pe Sadat?

– Pentru că era laic!

Judecătorul l-a întrebat:

– Ce înseamnă laic?

Ucigașul a răspuns:

– Nu știu!

Ura nu se răspândește niciodată prin necunoaștere, însă se răspândește din ignoranță, prostie și neștiință. Cunoașterea te face tolerant. Majoritatea celor care te urăsc nu știu nimic despre tine”[25].

* Procuror – Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, e-mail: butaru.maria90@yahoo.com.

[1] Hate crimes: infracțiuni săvârșite din ură față de o minoritate în mod obișnuit și istoric discriminată într-o anumită societate sau față de o persoană ce aparține acestei minorități.

[2] Legi privind infracțiunile motivate de ură: Ghid Practic. Versiunea originală a acestui document a fost publicată de Oficiul pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului din cadrul OSCE, în anul 2009, Traducerea în limba română a fost realizată și publicată de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești.

[3] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 7 martie 2014, cu modificările și completările ulterioare.

[4] Art. 113 alin. (2) C.pr.pen. reglementează prezumția de vulnerabilitate a victimelor infracțiunilor comise din ură, afectate de o infracțiune din cauza prejudecăților sau din motive de discriminare care ar putea avea legătură cu caracteristicilor lor personale.

[5] Nepublicat.

[6] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 6 iunie 2022.

[7] A fost transpus art. 1 alin. (1) lit. a) din Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 328 din 6 decembrie 2008.

[8] Infracțiunea de instigare la discriminare, art. 317 din Codul penal din 1968, introdusă prin Legea nr. 278/4.07.2006 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006), care a înlocuit infracțiunea de ”propagandă naționalist-șovină”.

[9] „Publicul” definit de art. 184 din Codul penal sau „publicul” în sensul de adunare, reuniune de mai multe persoane? Instanța a pronunțat o hotărârea de achitare conform art. 16 alin. (1) lit. a) C.pr.pen. – fapta nu există –, întrucât a stabilit că infracțiunea nu a fost comisă în public, mesajul fiind scris în piața publică, pe un zid, în timpul nopții, fără nicio persoană prezentă.

[10] G. Bodoroncea, V. Cioclei, I. Kuglay ș.a., Codul penal, Comentariu pe articole, Ediția 3, Editura C.H. Beck, București, 2020, p. 1718.

[11] A se vedea Înalta Curte de Casație și Justiție, dec. nr. 4546/2014 din 27.11.2014, disponibilă la adresa http://www.scj.ro/1093/Detaliijurisprudenta?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=131400#highlight=##.

Fapta constând în sloganul postat pe pagina rețelei de socializare îndeplinește exigența juridică privind „caracterul public” întrucât, pe de o parte, mesajul a fost postat pe o rețea de socializare care prin natura sa este destinată accesului public/oricărui utilizator (utilizator existent – eventual „prieten”, utilizator nou – potențial „prieten” sau utilizator „intermediat”), în fața unui anumit număr de persoane, și, pe de altă parte, mesajul a fost postat cu intenția parvenirii la cunoștința utilizatorilor publici ai paginii și, pe cale de deducție logică, categoriei protestatarilor (fapt ce rezultă neîndoielnic din adresarea mesajului ,,asta să înțeleagă protestatarii”). Postarea din 2012 ,,munca te eliberează – asta să înțeleagă protestatarii”, în contextul în care în țară aveau loc proteste ale persoanelor nemulțumite de situația politică și socială, reprezintă o lozincă afișată în Germania nazistă la intrările lagărelor de concentrare, ce a dus la crearea unei atmosfere ostile, ofensatoare la adresa protestatarilor. Persoana care a postat mesajul a fost sancționată contravențional de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării conf. art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000.

[12] În proiectul de modificare, art. 369 C.pen. prevedea că incitarea publicului prin orice mijloace la violență, ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane sau împotriva unei persoane pe motiv că face parte dintr-o categorie de persoane se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

[13] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1076 din 10 noiembrie 2021.

[14] V. Dobrinoiu, I. Pascu, M. A. Hotca, I. Chiș ș.a., Noul Cod penal comentat, Partea specială, Ediția a III-a, revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2016.

[15] Hotărârea nr. 397/2022 din 21.04.2022 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, ECLI: RO: CAPIT: 2022: 006.000397, cod RJ 6297e3dd4 (https://www.rejust.ro/juris/6297e3dd4).

[16] Redăm exemplificativ câteva comentarii: ,,Greșit, un câine valorează mai mult decât o femeie”, ,,Da, asta e calea de a trata femeile”, ,,Corect, toate sunt zdrențe”.

[17] Libertatea de exprimare poate suferi anumite limitări, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, în anumite condiții. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, libertatea de expresie nu se aplică doar ideilor și informațiilor inofensive sau indiferente, ci și acelora care ofensează, șochează sau deranjează. Ca atare, orice restricționare, incriminare sau pedeapsă aplicată în sfera libertății de exprimare trebuie să fie proporțională cu scopul urmărit.

[18] Hotărârea nr. 723/2021 din 10.11.2021 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc, Cod ECLI ECLI: RO: JDCIU: 2021: 002., disponibilă pe site-ul http://www.rolii.ro/hotarari/618f2bd5e49009382100005b.

[19] Acțiunea de incitare implică o intensitate mult mai ridicată de îndemnare, instigare a publicului, rezultatul urmărit fiind unul imediat, iar nu îndepărtat în timp, ca perspectivă. În același sens, modalitatea alternativă a elementului material al contravenției presupune comportamente în public în scopul sau care vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități și legat de apartenența acestora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia, fiind astfel o manifestare personală săvârșită în public, fără însă cu intenția ori cu scopul ca publicul să urmeze ori să adopte un astfel de comportament, elementul de departajare ținând fiind astfel de scop cât timp infracțiunea de incitare la ură sau discriminare, deși vizează elemente similare (caracteristici specifice unei anumite categorii de persoane) are ca scop și urmărește asumarea și însușirea (imediată) de către public a aceluiași comportament, ceea ce conferă faptei gravitate sporită prin atingerea gravă a valorilor sociale ocrotite și plasează fapta sub incidența legii penale.

[20] Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, denumit în continuare Consiliul, este autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar și totodată garant al respectării și aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislația internă în vigoare și cu documentele internaționale la care România este parte.

[21] Disponibilă pe site-ul https://www.cncd.ro/wp-content/uploads/2022/11/Hotarare-430-2022.pdf (accesat la 8 mai 2023).

[22] Nepublicat.

[23] Disponibilă pe site-ul http://ier.gov.ro/wp-content/uploads/cedo/MC-si-AC-impotriva-Romaniei.pdf (accesat la 8 mai 2023).

[24] În caz de agresiune fizică, se vor lua măsuri pentru:

– asistarea persoanei vătămate în vederea formulării plângerii într-o manieră clară și detaliată, cu indicarea tuturor împrejurărilor care pot concura la stabilirea situației de fapt și identificarea autorilor;

– audierea detaliată a persoanei vătămate pentru strângerea de informații care să permită evidențierea circumstanțelor și motivelor care o determină să considere că atacul a fost justificat de prejudecată;

– încurajarea persoanei vătămate să precizeze cuvintele exacte, amenințările, alte gesturi sau atitudini ale autorului. Obținerea unei descrieri cât mai amănunțite a autorului, inclusiv informații referitoare la obiectele de vestimentație, simboluri, semne, monograme, tatuaje;

– îndrumarea persoanei vătămate către serviciile de medicină legală în vederea examinării fizice;

– acționarea cu celeritate pentru identificarea martorilor, mai ales a celor imparțiali;

– obținerea de imagini și înregistrări video, atunci când faptele s-au petrecut în loc public supravegheat;

– stabilirea faptului dacă a existat sau nu o provocare din partea persoanei vătămate.

[25] Crimele manipulaților executate la ordinul manipulatorilor, disponibil la adresa https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2023/02/05/crimele-manipulatilor-executate-la-ordinul-manipulatorilor/ (accesat la 9 mai 2023).