Infracțiuni noi prevăzute de Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale

Dr. Remus JURJ^*

Dr. Vasile DRĂGHICI^**

ABSTRACT

The authors analyze for the first time three crimes regarding the waste regime (disposal of waste by incineration) introduced in Law no. 278/2013 on industrial emissions by Law no. 141/2023 for the amendment and completion of Law no. 278/2013 on industrial emissions, i.e. failure to comply with the obligation to obtain the environmental permit or the integrated environmental permit before starting the operation of combustion plants or plants, waste incineration plants or co-incineration plants, continuation of operations after the administrative suspension of the activity and the failure to obtain the environmental authorization after the substantial modifications of the facilities.

The crimes are analyzed compared to the crime provided by art. 98 para. (5) lit. a) from the Government Emergency Ordinance no. 195/2005 (continuation of the activity that caused pollution after ordering the cessation of this activity).

Given the recent introduction of crimes in Romanian legislation, no cases were identified in Romanian judicial practice, so, in order to illustrate the problem of these types of crimes in the judicial practice of other states in the European Union, the authors presented a relatively recently solved case in France.

Considering that there are legislations, such as the French one, in which the limitation period for certain environmental offenses (for example, the offense provided for in art. L231-2 of the Environmental Code) applies from the date of discovery of the damage, and not from the date of the commission of the act, it is proposed that in Romanian legislation the limitation period should also apply from the date of ascertainment of the damage, because, in general, the effect of crimes against the environment is not visible immediately, but only after the passage of a long period of time, even several years.

Keywords: waste crimes, pollution, industrial emissions, danger to human, animal and plant health, compensation.

1. Considerații generale privind incinerarea deșeurilor

Incinerarea atât a deșeurilor periculoase, cât și a deșeurilor inofensive poate provoca emisii de substanțe care poluează aerul, apa și solul și au efecte dăunătoare asupra sănătății umane. Pentru a limita aceste riscuri, Uniunea Europeană (UE) a impus condiții stricte de funcționare și cerințe tehnice pentru instalațiile de incinerare a deșeurilor și instalațiile de coincinerare a deșeurilor.

Distincția dintre deșeuri periculoase și deșeuri nepericuloase se bazează în principal pe caracteristicile deșeurilor înainte de incinerare sau coincinerare, și nu pe diferențele dintre emisii. Incinerarea sau coincinerarea deșeurilor periculoase și nepericuloase ar trebui să respecte aceleași valori limită de emisie, dar ar trebui menținute tehnici și condiții diferite de incinerare sau de coincinerare și măsuri diferite de control la recepția de diverse deșeuri[1].

Deșeurile sunt definite în mai multe acte normative[2] în același sens, respectiv orice substanță, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislația specifică privind regimul deșeurilor, pe care deținătorul îl aruncă, are intenția sau are obligația de a-l arunca[3].

Deșeuri periculoase sunt orice deșeuri care prezintă una sau mai multe dintre proprietățile periculoase enumerate în anexa nr. 4, respectiv orice deșeu care prezintă una sau mai multe dintre proprietățile periculoase prevăzute în Regulamentului (UE) nr. 1.357/2014, respectiv: HP 1 «Explozive», HP 2 «Oxidante», HP 3 «Inflamabile», HP 4 «Iritante — iritarea pielii și leziuni oculare», HP 5 «Toxicitate asupra unui organ țintă specific (STOT)/toxicitate prin aspirare», HP 6 «Toxicitate acută», HP 7 «Cancerigene», HP 8 «Corozive», HP 9 «Infecțioase», HP 10 «Toxice pentru reproducere», HP 11 «Mutagene», HP 12 «Degajarea unui gaz cu toxicitate acută», HP 13 «Sensibilizante», HP 14 «Ecotoxice», HP 15 «Deșeuri capabile să dezvolte una dintre proprietățile periculoase menționate mai sus, pe care deșeul inițial nu o prezintă în mod direct».

Conform art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2021, clasificarea și codificarea deșeurilor, inclusiv a deșeurilor periculoase, se realizează potrivit:

a) Deciziei Comisiei 2000/532/CE din 3 mai 2000 de înlocuire a Deciziei 94/3/CE de stabilire a unei liste de deșeuri în temeiul art. 1 lit. (a) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului privind deșeurile și a Directivei 94/904/CE a Consiliului de stabilire a unei liste de deșeuri periculoase în temeiul art. 1 alin. (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului privind deșeurile periculoase, cu modificările ulterioare;

b) anexei nr. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2021.

Includerea unui obiect sau a unei substanțe pe listă nu înseamnă că respectivul obiect ori respectiva substanță se consideră ca fiind deșeu în orice împrejurare.

O substanță sau un obiect este considerat deșeu numai în cazul în care corespunde definiției prevăzute la pct. 10 din anexa nr. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2021 (orice substanță sau obiect pe care deținătorul le aruncă sau are intenția sau obligația să le arunce).

Prin Legea nr. 141/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 278/2013 privind emisiile industriale[4] s-a introdus sancționarea penală a nerespectării obligației de obținere a autorizației de mediu sau a autorizației integrate de mediu înainte de a începe activitatea de operare a instalațiilor sau instalațiilor de ardere, instalațiilor de incinerare a deșeurilor sau instalațiilor de coincinerare.

2. Infracțiunea prevăzută la art. 73¹ teza I-a din Legea nr. 278/2013

2.1. Definiție

Constituie infracțiune operarea oricărei instalații sau instalații de ardere, instalații de incinerare a deșeurilor ori instalații de coincinerare a deșeurilor cu încălcarea prevederilor art. 4 alin. (1), dacă aceasta a fost de natură să pună în pericol viața sau sănătatea umană, animală ori vegetală.

Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 278/2013, este interzisă operarea fără autorizație integrată de mediu/autorizație de mediu a oricărei instalații sau instalații de ardere, instalații de incinerare a deșeurilor sau instalații de coincinerare.

Astfel, putem defini infracțiunea prevăzută la art. 73¹ teza I-a din Legea nr. 278/2013 ca fapta de a opera orice instalație sau instalație de ardere, instalație de incinerare a deșeurilor ori instalație de coincinerare a deșeurilor fără autorizație integrată de mediu/autorizație de mediu.

2.2.Obiectul juridic al infracțiunii

Obiectul juridic generic al infracțiunii îl constituie relațiile sociale a căror formare, desfășurare și dezvoltare sunt asigurate prin respectarea regulilor de conviețuire socială și protecție a mediului.

Obiectul juridic special al infracțiunii îl constituie, la fel ca și în cazul celorlalte infracțiuni la regimul deșeurilor, relațiile sociale a căror formare, desfășurare și dezvoltare privesc gestionarea deșeurilor, care se efectuează în condiții de protecție a sănătății populației și a mediului[5].

2.3. Obiectul material al infracțiunii

Obiectul material al infracțiunii este format din deșeurile introduse în instalația de ardere care funcționează fără autorizația integrată de mediu/autorizație de mediu.

2.4. Subiecții infracțiunii

Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană fizică care răspunde penal, inclusiv persoana juridică.

Participația este posibilă sub toate formele: coautorat, complicitate, instigare.

Subiect pasiv general al infracțiunii este statul, ca titular al obligației de a adopta „măsuri pozitive”, concrete și efective, destinate să garanteze dreptul la un mediu sănătos și să ia măsurile necesare pentru ca gestionarea deșeurilor să fie în concordanță cu protecția sănătății și mediului indiferent de locul evacuării lor[6].

Subiect pasiv secundar este orice persoană fizică afectată de operarea fără autorizația de mediu a instalațiilor deșeuri, căreia i s-a pus în pericol viața, sănătatea și integritatea corporală a sa sau viața animalelor sale ori i s-a pus în pericol spațiul ambiental în care trăiește, producția agricolă ori industrială sau fondul piscicol.

De asemenea, este subiect pasiv secundar al infracțiunii și persoana juridică cu angajați cărora li s-a pus în pericol viața, sănătatea sau integritatea corporală ori ale cărei animale sau producție agricolă ori fond piscicol sunt puse în pericol de activitatea infracțională.

2.5. Conținutul constitutiv al infracțiunii

2.5.1. Latura obiectivă

Elementul material al infracțiunii constă într-o acțiune a făptuitorului de a opera orice instalație sau instalație de ardere, instalație de incinerare a deșeurilor ori instalație de coincinerare a deșeurilor fără autorizație integrată de mediu/autorizație de mediu.

Autorizația integrată de mediu/autorizația de mediu stabilește valori-limită de emisie pentru emisiile directe de gaze cu efect de seră rezultate din activitățile aflate sub incidența prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră[7], cu modificările și completările ulterioare, numai în cazul în care este necesară evitarea producerii unei poluări semnificative la nivel local.

Pentru activitățile prevăzute la alin. (1), autorizațiile integrate de mediu/autorizațiile de mediu nu includ cerințe referitoare la utilizarea eficientă a energiei pentru unități de ardere sau orice alte unități care emit dioxid de carbon pe amplasament.

În situația în care este necesar, autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizației integrate de mediu/autorizației de mediu revizuiește autorizația integrată de mediu/autorizația de mediu, potrivit prevederilor alin. (2).

Pentru instalațiile excluse temporar din schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră nu se aplică prevederile alin. (1)-(3) (art. 9 din Legea nr. 278/2013).

Autorizația integrată de mediu/autorizația de mediu se emite pentru una sau mai multe instalații sau părți ale instalațiilor exploatate de către același operator pe același amplasament. În situația în care o autorizație integrată de mediu/autorizație de mediu vizează două sau mai multe instalații, aceasta prevede condiții care să asigure că fiecare instalație îndeplinește cerințele prezentei legi [art. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 278/2013].

Autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizației integrate de mediu include, după caz, cerințe pentru anumite categorii de instalații, de instalații de ardere, de instalații de incinerare a deșeurilor sau de instalații de coincinerare a deșeurilor, în cadrul unor reguli general obligatorii, fără a aduce atingere obligației de a deține o autorizație. În cazul adoptării unor reguli general obligatorii, autorizația integrată de mediu trebuie să includă o trimitere la acestea (art. 6 din Legea nr. 278/2013).

Conform art. 3 lit. c) din Legea nr. 278/2013, prin instalație se înțelege o unitate tehnică staționară, în care se desfășoară una sau mai multe activități prevăzute în anexa nr. 1, cum ar fi, în cazul gestionării deșeurilor:

– 5.1. Eliminarea sau valorificarea deșeurilor periculoase, cu o capacitate de peste 10 tone pe zi, implicând desfășurarea uneia sau a mai multora dintre următoarele activități:

a) tratare biologică;

b) tratare fizico-chimică;

c) omogenizarea sau amestecarea anterior prezentării pentru oricare dintre celelalte activități prevăzute la acest subpunct și la pct. 5.2;

d) reambalare anterior prezentării pentru oricare dintre celelalte activități prevăzute la acest subpunct și la pct. 5.2;

e) recuperarea/regenerarea solvenților;

f) reciclarea/valorificarea materialelor anorganice, altele decât metalele sau compușii metalici;

g) regenerarea acizilor sau a bazelor;

h) valorificarea componentelor utilizate pentru reducerea poluării;

i) valorificarea componentelor din catalizatori;

j) rerafinarea sau alte reutilizări ale uleiurilor;

k) acumularea la suprafață

– 5.2. Eliminarea sau valorificarea deșeurilor în instalații de incinerare a deșeurilor sau în instalații de coincinerare a deșeurilor:

a) în cazul deșeurilor nepericuloase, cu o capacitate de peste 3 tone pe oră;

b) în cazul deșeurilor periculoase, cu o capacitate de peste 10 tone pe zi;

– 5.3 a) Eliminarea deșeurilor nepericuloase cu o capacitate de peste 50 de tone pe zi, implicând, cu excepția activităților care intră sub incidența prevederilor anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condițiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate, cu modificările și completările ulterioare[8], desfășurarea uneia sau mai multora dintre următoarele activități:

(i) tratarea biologică;

(i¹) tratare fizico-chimică;

(ii) pretratarea deșeurilor pentru incinerare sau coincinerare;

(iii) tratarea zgurei și a cenușii;

(iv) tratarea în tocătoare a deșeurilor metalice, inclusiv a deșeurilor de echipamente electrice și electronice și a vehiculelor scoase din uz și a componentelor acestora

– 5.3. b) Valorificarea sau o combinație de valorificare și eliminare a deșeurilor nepericuloase cu o capacitate mai mare de 75 de tone pe zi, implicând, cu excepția activităților care intră sub incidența prevederilor anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 188/2002, cu modificările și completările ulterioare, una sau mai multe din următoarele activități:

(i) tratarea biologică;

(ii) pretratarea deșeurilor pentru incinerare sau coincinerare;

(iii) tratarea zgurei și a cenușii;

(iv) tratarea în tocătoare a deșeurilor metalice, inclusiv a deșeurilor de echipamente electrice și electronice și a vehiculelor scoase din uz și a componentelor acestora. În situația în care singura activitate de tratare a deșeurilor desfășurată este fermentarea anaerobă, pragul de capacitate pentru activitatea respectivă este de 100 de tone pe zi.

Prin instalație se înțelege și o unitate tehnică staționară, în care se desfășoară una sau mai multe activități prevăzute în anexa nr. 7, partea 1, cum ar fi curățarea echipamentului, însă nu și curățarea produsului finit, decât în cazul în care se specifică altfel, precum și orice alte activități direct asociate desfășurate pe același amplasament, care au o conexiune tehnică cu activitățile prevăzute în anexele respective și care pot genera emisii și poluare.

Prininstalație de incinerare a deșeurilor se înțelege orice echipament sau unitate tehnică staționară sau mobilă destinată tratării termice a deșeurilor, cu sau fără recuperarea căldurii generate, prin incinerare prin oxidare, precum și prin orice alt procedeu de tratare termică, cum ar fi piroliza, gazeificarea sau procesele cu plasmă, cu condiția ca substanțele rezultate în urma tratării să fie incinerate ulterior [art. 3 lit. jj) din Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale[9]].

Instalație de coincinerare a deșeurilor înseamnă orice unitate tehnică staționară sau mobilă al cărei scop principal este generarea de energie sau producerea de produse materiale și care utilizează deșeuri drept combustibil uzual sau suplimentar ori în care deșeurile sunt tratate termic în vederea eliminării lor prin incinerare prin oxidare, precum și prin alte procedee de tratare termică, cum ar fi piroliza și gazeificarea sau procesul cu plasmă, în măsura în care substanțele care rezultă în urma tratării sunt incinerate ulterior [art. 3 lit. kk) din Legea nr. 278/2013 privind emisiile industrial].

Instalațiile de incinerare a deșeurilor și instalațiile de coincinerare a deșeurilor includ[10]:

a) toate liniile de incinerare sau de coincinerare, instalațiile de recepție, de stocare și de tratare prealabilă a deșeurilor existente pe amplasament;

b) sistemele de alimentare cu deșeuri, sistemele de alimentare cu combustibil și aer;

c) cazanele;

d) instalațiile de tratare a gazelor reziduale;

e) instalațiile de tratare sau de stocare pe amplasament a reziduurilor și a apelor uzate;

f) coșurile de fum;

g) aparatele și sistemele de comandă a operațiunilor de incinerare sau coincinerare, de înregistrare și monitorizare a condițiilor de incinerare sau coincinerare.

În situația în care, pentru tratarea termică a deșeurilor, se aplică alte procese decât oxidarea, cum ar fi piroliza, gazeificarea sau procesul cu plasmă, instalația de incinerare a deșeurilor sau instalația de coincinerare a deșeurilor include atât procesul de tratare termică, cât și procesul de incinerare ulterior.

În situația în care procesul de coincinerare a deșeurilor are loc astfel încât obiectivul esențial al instalației nu este producerea de energie sau de produse materiale, ci tratarea termică a deșeurilor, instalația este considerată ca o instalație de incinerare a deșeurilor.

În scopul aplicării Directivei 2000/76/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 decembrie 2000 privind incinerarea deșeurilor, în cazul în care o centrală de cogenerare cuprinde mai multe cazane, fiecare cazan, precum și echipamentele care îi sunt asociate trebuie să fie considerate ca reprezentând o instalație distinctă[11].

O instalație trebuie calificată drept „instalație de incinerare” sau drept „instalație de coincinerare” în funcție de obiectivul esențial al acesteia, în sensul art. 3 punctele 4 și 5 din Directiva 2000/76. Autorităților competente le revine sarcina de a identifica acest obiectiv pe baza unei aprecieri a elementelor de fapt existente la momentul la care este făcută această apreciere. În cadrul unei astfel de aprecieri, este necesar să se ia în considerare în special volumul producției de energie sau de produse materiale generat de instalația respectivă în raport cu cantitatea de deșeuri incinerate în această instalație, precum și stabilitatea sau caracterul continuu al acestei producții[12].

În opinia noastră, există infracțiune chiar dacă instalația în care se efectuează activitățile specifice îndeplinește toate condițiile tehnice pentru funcționarea la parametrii legali, singura cerință fiind aceea că activitatea a început fără să fie emisă autorizație integrată de mediu/autorizație de mediu, neavând importanță faptul că au fost inițiate demersurile pentru obținerea unor astfel de documente administrative.

Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru viața, sănătatea și integritatea corporală a persoanelor, viața animalelor ori a plantelor.

Chiar dacă nu există starea de pericol, în cazul efectuării de activități fără să fie emisă autorizație integrată de mediu/autorizație de mediu, fapta este sancționată contravențional[13] cu amendă de la 150.000 lei până la 500.000 lei, conform art. 73 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 278/2013.

Apreciem că starea de pericol nu se poate constata ex propriis sensibus de către organul de constatare, ci doar printr-o expertiză de specialitate (constatare tehnico-științifică, rapoarte).

Conform art. 52 din Legea nr. 278/2013, operatorul instalației de incinerare a deșeurilor sau al instalației de coincinerare a deșeurilor este obligat[14] să ia toate măsurile de precauție necesare privind livrarea și recepția deșeurilor, pentru a preveni sau a limita, pe cât posibil, poluarea aerului, a solului, a apelor de suprafață și a apelor subterane, precum și alte efecte negative asupra mediului, mirosurile, zgomotul și riscurile directe pentru sănătatea umană.

Raportul de cauzalitate dintre fapta făptuitorului și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei.

2.5.2. Latura subiectivă.

Infracțiunea prevăzută la art. 73¹ teza I-a din Legea nr. 278/2013 presupune vinovăția făptuitorului sub forma intenției directe. Avem în vedere faptul că, fiind o activitate care nu este la îndemâna oricărei persoane, aceasta va trebui să se documenteze, chiar la nivel minim, asupra etapelor pentru punerea în funcțiune a unor asemenea instalații.

2.6. Forme, modalități, sancțiuni

Infracțiunea se consumă în momentul începerii activității în instalații, instalațiile de incinerare a deșeurilor și instalațiile de coincinerare.

Infracțiunea prevăzută de art. 73¹ teza I-a din Legea nr. 278/2013 este o infracțiune continuă, epuizându-se în momentul intervenției autorităților sau în momentul obținerii autorizațiilor de mediu.

Tentativa la infracțiunea prevăzută de art. 73¹ teza I-a din Legea nr. 278/2013 nu se pedepsește.

Sancțiune: închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

Prin derogare de la dispozițiile art. 137 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare, în cazul infracțiunilor prevăzute în prezentul articol, suma corespunzătoare unei zile-amendă pentru persoana juridică este cuprinsă între 1.000 lei și 25.000 lei (art. 73³ din Legea nr. 278/2013).

Conform art. 61 alin. (5) din C.pen., dacă prin infracțiunea săvârșită s-a urmărit obținerea unui folos patrimonial, iar pedeapsa prevăzută de lege este numai amenda ori instanța optează pentru aplicarea acestei pedepse, limitele speciale ale zilelor-amendă se pot majora cu o treime.

Conform art. 62 din C.pen., dacă prin infracțiunea săvârșită s-a urmărit obținerea unui folos patrimonial, pe lângă pedeapsa închisorii, se poate aplica și pedeapsa amenzii. 

La stabilirea cuantumului sumei corespunzătoare unei zile-amendă se va ține seama de valoarea folosului patrimonial obținut sau urmărit.

3. Infracțiunea prevăzută la art. 73¹ teza a II-a din Legea nr. 278/2013

3.1. Definiție

Constituie infracțiune continuarea activității după ce s-a dispus aplicarea sancțiunii contravenționale complementare de suspendare a activității.

3.2.Obiectul juridic al infracțiunii

Obiectul juridic generic al infracțiunii îl constituie relațiile sociale a căror formare, desfășurare și dezvoltare sunt asigurate prin respectarea regulilor de conviețuire socială și protecție a mediului.

Obiectul juridic special al infracțiunii îl constituie, la fel ca și în cazul celorlalte infracțiuni la regimul deșeurilor, relațiile sociale a căror formare, desfășurare și dezvoltare privesc gestionarea deșeurilor, care se efectuează în condiții de protecție a sănătății populației și a mediului[15].

3.3 Obiectul material al infracțiunii

Obiectul material al infracțiunii este format din deșeurile introduse în instalația de ardere care funcționează după aplicarea sancțiunii contravenționale a suspendării activității.

3.4. Subiecții infracțiunii

Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană fizică care răspunde penal, inclusiv persoana juridică.

Participația este posibilă sub toate formele: coautorat, complicitate, instigare.

Subiect pasiv general al infracțiunii este statul, ca titular al obligației de a adopta „măsuri pozitive”, concrete și efective, destinate să garanteze dreptul la un mediu sănătos și să ia măsurile necesare pentru ca gestionarea deșeurilor să fie în concordanță cu protecția sănătății și mediului, indiferent de locul evacuării lor[16].

Subiect pasiv secundar este orice persoană fizică afectată de operarea instalațiilor de incinerare a deșeurilor după suspendarea administrative a activității, căreia i s-a pus în pericol viața, sănătatea și integritatea corporală a sa sau viața animalelor sale ori i s-a pus în pericol spațiul ambiental în care trăiește, producția agricolă ori industrială sau fondul piscicol.

De asemenea, este subiect pasiv secundar al infracțiunii și persoana juridică cu angajați cărora li s-a pus în pericol viața, sănătatea sau integritatea corporală ori ale cărei animale sau producție agricolă ori fond piscicol sunt puse în pericol de activitatea infracțională.

3.5. Conținutul constitutiv al infracțiunii

3.5.1. Latura obiectivă

Elementul material al infracțiunii constă într-o acțiune a făptuitorului de a continua activitatea de operare a instalațiilor de incinerare a deșeurilor după ce s-a dispus aplicarea sancțiunii contravenționale complementare de suspendare a activității.

Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 278/2013, este interzisă operarea fără autorizație integrată de mediu/autorizație de mediu a oricărei instalații sau instalații de ardere, instalații de incinerare a deșeurilor sau instalații de coincinerare.

Așa cum am arătat mai sus, în cazul în care se efectuează operarea fără autorizație integrată de mediu/autorizație de mediu a oricărei instalații sau instalații de ardere, instalații de incinerare a deșeurilor sau instalații de coincinerare, dar nu s-a produs pericolul pentru viața, sănătatea și integritatea corporală a persoanelor, viața animalelor ori a plantelor, fapta este sancționată contravențional cu amendă și se aplică în mod obligatoriu și sancțiunea complementară de suspendare a activității operatorului economic până la data conformării [art. 73 alin. (3) din Legea nr. 278/2013][17].

Constatarea contravenției și aplicarea sancțiunii complementare a suspendării activității se realizează de către comisarii și persoanele împuternicite din cadrul Gărzii Naționale de Mediu [art. 73 alin. (4) din Legea nr. 273/2013].

Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor emis de comisarii și persoanele împuternicite din cadrul Gărzii Naționale de Mediu nu suspendă executarea sancțiunii complementare de suspendare a activității operatorului economic până la data conformării [art. 73 alin. (8) din Legea nr. 273/2013].

Executarea sancțiunilor aplicate pentru contravenția descrisă mai sus se prescrie în termen de 3 ani de la data aplicării.

În opinia noastră, există infracțiunea prevăzută la art. 73¹ teza a II-a din Legea nr. 278/2013 cât timp sancțiunea complementară aplicată nu este prescrisă, fără a fi necesar să fie dovedită starea de pericol pentru viața, sănătatea și integritatea corporală a persoanelor, viața animalelor ori a plantelor. După împlinirea termenului de prescripție, dacă este dovedită starea de pericol pentru viața, sănătatea și integritatea corporală a persoanelor, viața animalelor ori a plantelor, avem infracțiunea prevăzută la art. 73¹ teza I-a din Legea nr. 278/2013.

Trebuie menționat că, potrivit art. 8 alin. (4) din Legea nr. 278/2013, operatorul are obligația să întrerupă operarea instalației, a instalației de ardere, a instalației de incinerare a deșeurilor, a instalației de coincinerare a deșeurilor sau a unor părți relevante ale acestora în cazul în care încălcarea condițiilor din autorizația integrată de mediu/autorizația de mediu reprezintă un pericol imediat pentru sănătatea umană sau riscă să aibă un efect advers semnificativ imediat asupra mediului, până la restabilirea conformării, prin aplicarea prevederilor alin. (2) lit. b) și alin. (3).

Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru viața, sănătatea și integritatea corporală a persoanelor, viața animalelor ori a plantelor. Starea de pericol este prezumată și nu trebuie dovedită.

Raportul de cauzalitate dintre fapta făptuitorului și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei.

3.5.2. Latura subiectivă

Infracțiunea prevăzută la art. 73¹ teza a II-a din Legea nr. 278/2013 presupune vinovăția făptuitorului sub forma intenției directe, făptuitorul cunoscând că are o sancțiune complementară de suspendare a activității și totuși continuând această activitate.

3.6. Forme, modalități, sancțiuni

Infracțiunea se consumă în momentul continuării activității în instalații, instalațiile de incinerare a deșeurilor și instalațiile de coincinerare, după aplicarea sancțiunii complementare a suspendării activității.

Infracțiunea prevăzută de art. 73¹ teza a II-a din Legea nr. 278/2013 este o infracțiune continuă, epuizându-se în momentul în care, în termenul de prescripție al aplicării sancțiunii administrative, se obțin autorizațiile de mediu.

Tentativa la infracțiunea prevăzută de art. 73¹ teza a II-a din Legea nr. 278/2013 nu se pedepsește.

Sancțiune: închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

Prin derogare de la dispozițiile art. 137 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare, în cazul infracțiunilor prevăzute în prezentul articol, suma corespunzătoare unei zile-amendă pentru persoana juridică este cuprinsă între 1.000 lei și 25.000 lei (art. 73³ din Legea nr. 278/2013).

Conform art. 61 alin. (5) din C.pen., dacă prin infracțiunea săvârșită s-a urmărit obținerea unui folos patrimonial, iar pedeapsa prevăzută de lege este numai amenda ori instanța optează pentru aplicarea acestei pedepse, limitele speciale ale zilelor-amendă se pot majora cu o treime.

Conform art. 62 din C.pen., dacă prin infracțiunea săvârșită s-a urmărit obținerea unui folos patrimonial, pe lângă pedeapsa închisorii se poate aplica și pedeapsa amenzii.

La stabilirea cuantumului sumei corespunzătoare unei zile-amendă se va ține seama de valoarea folosului patrimonial obținut sau urmărit.

3.7. Comparație între infracțiunea prevăzută la art. 73¹ teza a II-a din Legea nr. 278/2013 și infracțiunea prevăzută de art. 98 alin. (5) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

3.7.1. Din punct de vedere a definiției:

În cazul infracțiunii prevăzute la art. 73¹ teza II-a din Legea nr. 278/2013,constituie infracțiune continuarea activității după ce s-a dispus aplicarea sancțiunii contravenționale complementare de suspendare a activității.

În cazul infracțiunii prevăzute de art. 98 alin. (5) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005, constituie infracțiune continuarea activității care a cauzat poluarea după dispunerea încetării acestei activități.

Se observă că cele două definiții nu se suprapun, fiind vorba despre măsuri complementare diferite, suspendarea activității operatorului, respectiv încetarea activității operatorului.

De asemenea, se observă că în cazul infracțiunii prevăzute la art. 73¹ teza II-a din Legea nr. 278/2013, nu este necesar ca efectul continuării activității să fie o poluare, fiind vorba despre un pericol abstract.

3.7.2. Din punct de vedere al sancțiunii

În cazul infracțiunii prevăzute la art. 73¹ teza a II-a din Legea nr. 278/2013 sancțiunea este închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă, iar prin derogare de la dispozițiile art. 137 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, suma corespunzătoare unei zile-amendă pentru persoana juridică este cuprinsă între 1.000 lei și 25.000 lei (art. 73³ din Legea nr. 278/2013).

În cazul infracțiunii prevăzute de art. 98 alin. (5) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005, sancțiunea este închisoare de la 2 la 7 ani, iar prin derogare de la dispozițiile art. 137 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, suma corespunzătoare unei zile-amendă pentru persoana juridică este cuprinsă între 500 lei și 25.000 lei.

3.7.3. Din punct de vedere al sancționării tentativei

În cazul infracțiunii prevăzute la art. 73¹ teza a II-a din Legea nr. 278/2013, tentativa nu se pedepsește.

În cazul infracțiunii prevăzute de art. 98 alin. (5) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005, tentativa la această infracțiune se pedepsește [art. 98 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005].

4. Infracțiunea prevăzută la art. 73² din Legea nr. 278/2013

4.1. Definiție

Constituie infracțiune, dacă a fost de natură să pună în pericol viața sau sănătatea umană, animală sau vegetală, operarea după aducerea de modificări substanțiale în sensul art. 3 lit. i) a oricărei instalații ori instalații de ardere, instalații de incinerare a deșeurilor sau instalații de coincinerare a deșeurilor, fără a deține autorizație integrată de mediu/autorizație de mediu care să includă și condiții de funcționare corespunzătoare respectivelor modificări.

4.2.Obiectul juridic al infracțiunii

Obiectul juridic generic al infracțiunii îl constituie relațiile sociale a căror formare, desfășurare și dezvoltare sunt asigurate prin respectarea regulilor de conviețuire socială și protecție a mediului.

Obiectul juridic special al infracțiunii îl constituie, la fel ca și în cazul celorlalte infracțiuni la regimul deșeurilor, relațiile sociale a căror formare, desfășurare și dezvoltare privesc gestionarea deșeurilor, care se efectuează în condiții de protecție a sănătății populației și a mediului[18].

4.3. Obiectul material al infracțiunii

Obiectul material al infracțiunii este format din deșeurile introduse, după aducerea de modificări substanțiale, în sensul art. 3 lit. i), în oricare instalații ori instalații de ardere, instalații de incinerare a deșeurilor sau instalații de coincinerare a deșeurilor, fără a deține autorizație integrată de mediu/autorizație de mediu care să includă și condiții de funcționare corespunzătoare respectivelor modificări.

4.4. Subiecții infracțiunii

Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană fizică care răspunde penal, inclusiv persoana juridică.

Participația este posibilă sub toate formele: coautorat, complicitate, instigare.

Subiect pasiv general al infracțiunii este statul, ca titular al obligației de a adopta „măsuri pozitive”, concrete și efective, destinate să garanteze dreptul la un mediu sănătos și să ia măsurile necesare pentru ca gestionarea deșeurilor să fie în concordanță cu protecția sănătății și mediului, indiferent de locul evacuării lor[19].

Subiect pasiv secundar este orice persoană fizică afectată de operarea instalațiilor de incinerare a deșeurilor după suspendarea administrative a activității, căreia i s-a pus în pericol viața, sănătatea și integritatea corporală a sa sau viața animalelor sale ori i s-a pus în pericol spațiul ambiental în care trăiește, producția agricolă ori industrială sau fondul piscicol.

De asemenea, este subiect pasiv secundar al infracțiunii și persoana juridică cu angajați cărora li s-a pus în pericol viața, sănătatea sau integritatea corporală ori ale cărei animale sau producție agricolă ori fond piscicol sunt puse în pericol de activitatea infracțională.

4.5. Conținutul constitutiv al infracțiunii

4.5.1. Latura obiectivă

Elementul material al infracțiunii constă într-o acțiune a făptuitorului de a opera după aducerea de modificări substanțiale, în sensul art. 3 lit. i), oricărei instalații ori instalații de ardere, instalații de incinerare a deșeurilor sau instalații de coincinerare a deșeurilor, fără a deține autorizație integrată de mediu/autorizație de mediu care să includă și condiții de funcționare corespunzătoare respectivelor modificări.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 278/2013, operatorul are obligația să informeze autoritatea competentă pentru protecția mediului cu responsabilități în emiterea autorizației integrate de mediu cu privire la orice modificări planificate în ceea ce privește caracteristicile, funcționarea sau extinderea instalației, care pot avea consecințe asupra mediului, precum și în ceea ce privește datele prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. f).

Autoritatea competentă pentru protecția mediului cu responsabilități în emiterea autorizației integrate de mediu actualizează, după caz, autorizația integrată de mediu sau condițiile prevăzute în aceasta.

Nicio modificare substanțială planificată a unei instalații nu se poate realiza fără obținerea prealabilă a actelor de reglementare corespunzătoare etapelor de dezvoltare a unor astfel de modificări [art. 20 alin. (3) din Legea nr. 278/2013].

Conform art. 3 lit. i) din Legea nr. 278/2013, prin modificare substanțială se înțelege o modificare a caracteristicilor sau a funcționării ori o extindere a unei instalații sau a unei instalații de ardere, a unei instalații de incinerare a deșeurilor sau a unei instalații de coincinerare a deșeurilor, care poate avea efecte negative semnificative asupra sănătății umane sau asupra mediului.

Orice modificare a caracteristicilor sau a funcționării ori o extindere a unei instalații este considerată substanțială în situația în care o astfel de modificare sau extindere conduce la atingerea pragurilor de capacitate prevăzute în anexa nr. 1 [art. 20 alin. (5) din Legea nr. 278/2013].

Trebuie menționat că potrivit art. 8, operatorul are obligația să respecte condițiile prevăzute în autorizația integrată de mediu/autorizația de mediu.

În cazul încălcării oricăreia dintre condițiile prevăzute în autorizația integrată de mediu/autorizația de mediu, operatorul are următoarele obligații:

a) informează imediat autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizației integrate de mediu/autorizației de mediu;

b) ia imediat măsurile necesare pentru a restabili conformitatea, în cel mai scurt timp posibil, potrivit condițiilor din autorizația integrată de mediu/autorizația de mediu.

Autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizației integrate de mediu/autorizației de mediu impune operatorului să ia orice măsuri suplimentare pe care aceasta le consideră necesare în vederea restabilirii conformității.

Nu în ultimul rând, operatorul are obligația să întrerupă operarea instalației, a instalației de ardere, a instalației de incinerare a deșeurilor, a instalației de coincinerare a deșeurilor sau a unor părți relevante ale acestora, în cazul în care încălcarea condițiilor din autorizația integrată de mediu/autorizația de mediu reprezintă un pericol imediat pentru sănătatea umană sau riscă să aibă un efect advers semnificativ imediat asupra mediului, până la restabilirea conformării, prin aplicarea prevederilor alin. (2) lit. b) și alin. (3).

Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru viața, sănătatea și integritatea corporală a persoanelor, viața animalelor ori a plantelor. Starea de pericol trebuie dovedită.

În cazul în care nu s-a produs starea de pericol, faptele de modificare substanțială a instalațiilor sau a unei instalații de ardere, a unei instalații de incinerare a deșeurilor sau a unei instalații de coincinerare a deșeurilor fără obținerea prealabilă a actelor de reglementare corespunzătoare etapelor de dezvoltare a unor astfel de modificări și respectiv de efectuare a operațiunilor fără actualizarea autorizației de mediu potrivit noilor modificări substanțiale ale instalației sunt sancționate contravențional conform art. 73 lit. e) din Legea nr. 178/2013, cu amendă de la 150.000 lei la 500.000 lei.

Raportul de cauzalitate dintre fapta făptuitorului și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei.

4.5.2 Latura subiectivă

Infracțiunea prevăzută la art. 73² din Legea nr. 278/2013 presupune vinovăția făptuitorului sub forma intenției directe, făptuitorul cunoscând că deși nu a obținut actualizarea autorizației de mediu după modificarea substanțială a instalației, totuși continuă activitatea specifică în instalație.

4.6. Forme, modalități, sancțiuni

Infracțiunea se consumă în momentul continuării activității în instalații, instalațiile de incinerare a deșeurilor și instalațiile de coincinerare după efectuarea modificărilor substanțiale ale instalației, dar înainte de obținerea actualizării autorizației de mediu.

Infracțiunea prevăzută de art. 73² din Legea nr. 278/2013 este o infracțiune continuă, epuizându-se în momentul în care se obține actualizarea autorizațiilor de mediu sau în momentul intervenției autorităților de aplicare a legii.

Tentativa la infracțiunea prevăzută de art. 73² din Legea nr. 278/2013 nu se pedepsește.

Sancțiune: închisoare de la 3 luni la 1 an sau amendă.

Prin derogare de la dispozițiile art. 137 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare, în cazul infracțiunilor prevăzute în prezentul articol, suma corespunzătoare unei zile-amendă pentru persoana juridică este cuprinsă între 1.000 lei și 25.000 lei (art. 73³ din Legea nr. 278/2013)

Conform art. 61 alin. (5) din C.pen., dacă prin infracțiunea săvârșită s-a urmărit obținerea unui folos patrimonial, iar pedeapsa prevăzută de lege este numai amenda ori instanța optează pentru aplicarea acestei pedepse, limitele speciale ale zilelor-amendă se pot majora cu o treime.

Conform art. 62 din C.pen., dacă prin infracțiunea săvârșită s-a urmărit obținerea unui folos patrimonial, pe lângă pedeapsa închisorii se poate aplica și pedeapsa amenzii.

La stabilirea cuantumului sumei corespunzătoare unei zile-amendă se va ține seama de valoarea folosului patrimonial obținut sau urmărit.

5. Concluzii și propuneri de lege ferenda

Aparent, cele trei infracțiuni nu ar trebui să ridice în practica judiciară probleme deosebite. Având în vedere că activitatea acestor instalații va putea genera și o poluare, dacă sunt întrunite și celelalte elemente constitutive, cele trei infracțiuni analizate vor putea intra în concurs cu alte infracțiuni de mediu care au ca efect poluarea atmosferei, solului, apei etc.

Dat fiind timpul destul de scurt care s-a scurs de la intrarea în vigoare a legii privind noile infracțiuni, nu am identificat pe site-urile și bazele de date specializate nici măcar comunicate de presă privind demararea unor acțiuni ale forțelor de aplicare a legii, existând posibilitatea ca aceste infracțiuni să nu fie încă cunoscute de către acestea.

Provocarea autorităților de aplicare a legii și a autorităților judiciare va fi determinarea stării de pericol pentru viața, sănătatea și integritatea corporală a persoanelor, viața animalelor ori a plantelor, stare care va diferenția activitatea infracțională de activitatea contravențională.

Nu în ultimul rând, având în vedere că există legislații, cum ar fi cea franceză, în care cursul prescripției pentru anumite infracțiuni de mediu (de ex., infracțiunea prevăzută de art. L231-2 din Codul de mediu) curge de la data descoperirii prejudiciului, iar nu de la data comiterii faptei, propunem ca și în legislația română curgerea termenului de prescripție să fie tot de la data constatării prejudiciului, deoarece, în general, efectul infracțiunilor contra mediului nu este vizibil imediat, ci doar după trecerea unei perioade mari de timp, chiar și câțiva ani.

6. Studiu de caz – Franța

Pentru a ilustra problematica acestor tipuri de infracțiuni în practica judiciară a altor state din Uniunea Europeană, am identificat un caz relativ recent, în Franța[20].

În urma exploatării unui incinerator cu nerespectarea standardelor de mediu, Curtea de Apel din Paris, prin hotărârea din 11 octombrie 2019, a condamnat persoana juridică (comunitatea urbană Melun Val de Seine) pentru comiterea a două infracțiuni, exploatarea sau continuarea exploatării unei instalații clasificate care nu respectă decretele prefecturii (infracțiune contra mediului) și, respectiv, punerea deliberată în pericol a altora (infracțiune cu aplicare generală, introdusă în legislația franceză în timpul activității de poluare), prin funcționarea defectuoasă a unei instalații clasificate care a expus o populație la poluarea cu dioxină. Procesul penal a durat aproape douăzeci de ani de la evenimente[21]. Instanța a validat, de fapt, hotărârea tribunalului (reducând însă sancțiunile) care a considerat că expunerea populației la poluarea cu dioxină[22] le-a expus la un risc de cancer crescut cu 20%. Această expunere suplimentară la risc a făcut posibilă caracterizarea punerii în pericol: natura deliberată a rezultat din cunoașterea perfectă pe care operatorii o aveau despre această situație și încălcarea unui anumit standard de siguranță sau prudență a fost remarcată prin necunoașterea legislației privind instalații clasificate.

Nicio persoană fizică din conducerea persoanei juridice nu a fost condamnată.

În fapt

În 1974, grupul de urbanism intercomunal al aglomerației Melunaise (SIGUAM) a fost autorizat să construiască o instalație de incinerare a deșeurilor menajere (UIOM) în Vaux-le-Pénil, cu o capacitate de 32.000 de tone pe an.

Fabrica a funcționat până la sfârșitul anilor 1990, perioadă în care localnicii au găsit praf în grădinile lor și pe acoperișuri și au început să se îndoiască de condițiile de funcționare ale instalației.

Un ordin ministerial din 25 ianuarie 1991 a stabilit ratele de eliberare în atmosferă pentru instalațiile de incinerare precum cea de la Vaux-le-Pénil. În 1999, Prefectul de Seine-et-Marne a făcut aplicabile regulilor stabilite de acest ordin ministerial incineratorului de la Vaux-le-Pénil, rezultând necesitatea aducerii fabricii în conformitate. Cu toate acestea, ratele de respingere stabilite prin mijloace ministeriale nu vor fi respectate conform rapoartelor DRIRE[23] acumulate pe biroul prefectului.

În 1999 este planificată crearea unei noi fabrici, ca înlocuitor. În acest context, se efectuează apoi o anchetă publică, punând la dispoziția publicului informațiile referitoare la evacuările incineratoarelor și declanșând o conștientizare locală puternică.

SIGUAM, care era entitatea publică care opera și era responsabilă cu tratarea deșeurilor, a fost dizolvată în urma Legii din 12 iulie 1999 (cunoscută sub numele de Legea Chevènement), care a reformat inter-municipalitățile și a dus la regruparea a numeroase autorități locale.

Prefectul a ajuns să emită ordine de punere în întârziere la 5 septembrie și 11 decembrie 2001, prin care operatorul a impus respectarea termenilor decretului ministerial. Nici aceste ordine nu au fost respectate. Rapoartele DRIRE din 7 ianuarie, 27 februarie și 12 martie 2002 au stabilit persistența unor niveluri alarmante de praf și dioxine.

De la 1 ianuarie 2002, comunitatea urbană Melun Val de Seine (CAMVS) este responsabilă legal de tratarea deșeurilor și, prin urmare, a fost urmărită și condamnată pentru faptele petrecute între 1 ianuarie și 15 iunie 2002 (data opririi fabricii).

Uzina de incinerare Vaux-le-Pénil a fost închisă pe 6 iunie 2002. O nouă fabrică a fost pusă în funcțiune în vara anului 2003.

În 2003 s-a înființat „Asociația victimelor incinerării și a mediului lor” care a depus o plângere penală, declanșând bătălia juridică, aflată mereu în atenția presei. În urma analizelor de sânge și asupra ouălor locale, rezultatele sunt edificatoare și confirmă descărcările anormal de mari din instalație. Analizele fumului de la incinerator au dezvăluit niveluri de dioxine, în special, care depășesc standardele (de peste 2.000 de ori standardul în anumite perioade măsurate).

CAMVS a fost pus sub acuzare și apoi trimis la Tribunalul Penal din Paris sub acuzația de a continua exploatarea instalației de incinerare până la 15 iunie 2002, fără a respecta ordinele formale prefectorale din 5 septembrie și 11 decembrie 2001 și de a pune în pericol persoana din 14 ianuarie 1999 până la 15 iunie 2002.

Judecătorul de instrucție a declarat respingerea parțială a acuzațiilor privind infracțiunile de omor și vătămare corporală, din lipsa dovezii privind o anumită legătură de cauzalitate între expunerea la deversările din vechiul incinerator și patologiile mortale dezvoltate de populație.

Printr-o hotărâre din 6 martie 2018, a 31-a Cameră a Tribunalului Penal din Paris a declarat CAMVS vinovat de infracțiunile de punere în pericol a altora în mod deliberat și de încălcare a legislației privind instalațiile clasificate. Acesta a dispus CAMVS să despăgubească victimele până la 21.000 de euro în medie per persoană fizică și a dispus să despăgubească comuna Maincy până la 15.000 de euro pentru daunele ecologice și 5.000 de euro pentru daune morale, și 40.000 de euro sub art. 475-1 din Codul de procedură penală.

Curtea de Apel Paris, printr-o hotărâre din 11 octombrie 2019, a confirmat parțial hotărârea primei instanțe: condamnarea penală a CAMVS pentru exploatarea sau continuarea exploatării unei instalații calificate ca neconformă dispozițiilor prefectorale de punere în aplicare, în lipsă, și mai presus de toate, punând în mod deliberat în pericol pe ceilalți.

Această hotărâre a clarificat în primul rând o întrebare importantă pentru CAMVS, și anume data faptelor pentru care a fost asumată răspunderea penală. Curtea de Apel a invocat unul dintre principiile fundamentale ale dreptului penal: acela al caracterului personal al răspunderii penale prevăzut în special de art. 121-1 din Codul penal. Potrivit Curții de Apel, care a anulat hotărârea pe acest punct, CAMVS nu putea, așadar, să fie trasă la răspundere penală pentru fapte săvârșite de o persoană juridică separată, chiar dacă i-ar fi succedat statutar. O astfel de analiză nu se aplică în mod necesar răspunderii civile și administrative.

Prima infracțiune: exploatarea sau continuarea exploatării unei instalații clasificate care nu respectă decretele prefecturii

Curtea de Apel consacră doar câteva rânduri din hotărârea sa infracțiunii referitoare la legislația privind instalațiile clasificate, care nu a reprezentat nicio dificultate în aplicare. Primii judecători au făcut referire pe bună dreptate la diferitele procese-verbale DRIRE și ordonanțe prefectorale luate împotriva operatorului pentru a caracteriza nerespectarea de către acesta din urmă a avizelor administrative care fuseseră adresate în perioada de prevenire.

La acea vreme, reglementarea aplicabilă incineratoarelor era ordinul ministerial din 25 ianuarie 1991. Acest text, care prevede valori limită de emisie pentru evacuările în atmosferă, a fost ulterior înlocuit de ordinul din 20 septembrie 2002, mai restrictiv și în vigoare și astăzi. Situația de nerespectare pare să fi fost larg cunoscută și observată din 1999 până la mijlocul anului 2002.

Un ordin prefectoral din 14 ianuarie 1999 fusese transmis, la momentul respectiv, la SIGUAM, pentru a reaminti aplicarea ordinului ministerial din 1991. O anchetă inițială a DRIRE din 6 decembrie 2000 a concluzionat că „instalația Vaux-le-Pénil urma să facă obiectul unor lucrări de conformare a acesteia” cu ordinul ministerial de referință, menționând deja că anumite emisii gazoase nu respectau anumite valori limită de emisie. Două înștiințări formale au fost trimise de către prefectură operatorului în 5 septembrie și 11 decembrie 2001, urmate de rapoarte de la DRIRE în 7 ianuarie, 27 februarie și 12 martie 2002. Operatorul a primit la momentul respectiv ordin de la prefectură să se conformeze ordinului ministerial din 1991 în termen de trei luni, ceea ce nu s-a întâmplat.

Fabrica se va închide definitivabia pe 15 iunie 2002; între timp, o analiză APAVE avea să stabilească emisiile de dioxină cu mult peste standardul autorizat.

Infracțiunea, care constă în exploatarea sau continuarea exploatării unei fabrici cu nerespectarea unui decret prefectoral, este așadar bine caracterizată.

A doua infracțiune: punerea intenționată în pericol a altora

Aceasta este marea contribuție a acestei hotărâri judecătorești, care stabilește aplicarea acestei infracțiuni în materie de mediu și mai ales în domeniul deșeurilor. Această infracțiune este de obicei considerată a fi foarte dificil de caracterizat și, în general, se confruntă cu demonstrarea legăturii de cauzalitate dintre poluarea în cauză și impactul acesteia asupra oamenilor. CAMVS s-a bazat pe studii care arătau incertitudini cu privire la efectele dioxinelor. Dar Curtea, bazându-se pe numeroasele înscrisuri produse de părțile civile și de orașul Maincy, precum și pe mărturiile diverșilor experți audiați la bară, recunoaște supraexpunerea la riscul de cancer a persoanelor care trăiesc sub raza evacuării incineratorului[24].

Curtea de Apel a reamintit că elementul material (faptele infracțiunii) era bine constituit. În primul rând, a reținut existența unei încălcări deliberate a obligației de prudență sau siguranță impuse prin lege sau regulament (primul criteriu), în speță un decret prefectoral. Apoi a detaliat clar existența expunerii la riscul imediat de deces sau de rănire gravă (al doilea criteriu), în măsura în care:

– există un anumit risc cancerigen rezultat din expunerea la praf și dioxine, monoxid de carbon și acid clorhidric,

– există un risc imediat de deces sau vătămare gravă cauzat de perioada celor cinci luni și jumătate de funcționare a centralei de la crearea acesteia, indiferent de durata de continuare a exploatării.

În decizia sa, instanța revine asupra unui raport de expertiză (pasaje nereproduse aici) care detaliază tocmai supraexpunerea la poluanți, inclusiv dioxină, periculozitatea acesteia și faptul că „indiferent de durata acesteia, exploatarea continuă a UIOM prezenta un risc imediat de vătămare gravă a celor expuși”.

În ceea ce privește elementul intenționat al infracțiunii, și acesta este bine constituit întrucât responsabilii funcționării instalației, la momentul respectiv, au decis în mod deliberat să nu se conformeze normelor legislative. Cu toate acestea, nicio persoană fizică nu a fost condamnată.

În ciuda cunoștințelor despre evacuări anormal de mari și a multiplelor notificări oficiale, incineratorul va rămâne în funcțiune până la închiderea sa definitivă, pe 15 iunie 2002. Populațiile vor fi puternic afectate de funcționarea incineratorului, deoarece mai multe persoane vor avea cancer sau limfoame diagnosticate.

Ce este interesant, din punctul nostru de vedere, este că ambele instanțe nu au făcut referire la consumarea, respectiv epuizarea infracțiunilor, momente din care se pune problema calcului termenului de prescripție, dat fiind faptul că incineratorul a fost închis definitiv la 15 iunie 2002.

Problema constituirii de părți civile și determinarea prejudiciilor. Despăgubiri reduse pentru daune

În ceea ce privește admisibilitatea cererilor părților civile, Curtea a statuat, ca și Tribunalul, că numai persoanele fizice pot invoca punerea în pericol deliberată a altora, iar nu și un municipiu – definit de un teritoriu și de o populație –, să devină parte civilă pentru infracțiunea de punere în pericol din cauza prejudiciului cauzat locuitorilor săi. Instanțele au respins cererea prin aplicare strictă a condițiilor prevăzute la art. 2 din Codul de procedură penală și jurisprudența dată în mod clasic vizei acesteia.

Prin aplicarea acelorași principii generale ale art. 2 din Codul de procedură penală, municipalitatea a fost declarată admisibilă să invoce infracțiunea de continuare a exploatării fără autorizație a unei instalații clasificate, dar nu a fost valabil și pentru persoanele fizice, pe care Curtea le-a statuat că nu au suferit pierderi personale legate direct de această infracțiune emblematică a Codului de mediu. Aceasta justifică acțiunea concertată a municipalității și a cetățenilor săi individuali, reuniți de o asociație pentru apărarea victimelor.

Referitor la problema prejudiciului, Curtea de Apel a reținut, pentru comuna Maincy, prejudiciul ecologic datorat imposibilității de folosire a anumitor părți ale teritoriului precum și prejudiciul moral, dar, pe de altă parte, a respins cererea de expertiză având în vedere că a întâmpinat o dificultate practică având în vedere perioada scurtă de prevenire a acesteia.

În ceea ce privește părțile civile persoane fizice, Curtea a admis prejudiciul moral al anxietății având în vedere expunerea la un risc pentru sănătatea acestora. A reținut astfel prejudiciul persoanelor fizice care dovediseră că au lucrat sau au rămas pe o rază de cinci kilometri de degajări în atmosferă din incinerator.

Referitor la prejudiciul cauzat de anxietatea generată de alăptarea unui copil, deși este recunoscut în principiu, Curtea a refuzat să despăgubească mamele părți civile care au alăptat pentru prejudiciul cauzat de anxietatea rezultată din teama lor de a-și fi îmbolnăvit copilul prin alăptare, deoarece nu au putut demonstra că au alăptat în perioada pentru care s-a constatat vinovăția inculpaților.

În recurs, decizia a redus compensarea daunelor. Pentru cele 165 de persoane care au intentat o acțiune civilă, s-au plătit 500 de euro despăgubiri pentru anxietate pentru fiecare lună cuprinsă între 1 ianuarie și 15 iunie 2002, adică 2.750 de euro de persoană, față de 21.000 de euro în primă instanță (perioada 1999-2001 fiind exclusă din moment ce SIGUAM operațional a fost dizolvat la 1 ianuarie 2002). Alte pagube au fost respinse și nedespăgubite, precum exploatarea unei grădini de legume sau decontaminarea solurilor și a acoperișurilor.

S-a păstrat un perimetru de 5 km în jurul fabricii (conform recomandărilor privind consumul alimentar emise la acea vreme) pentru a compensa doar persoanele care locuiau în acest perimetru.

În plus, nici compensarea pentru bolile care ar putea rezulta din expunerea la astfel de substanțe nu a fost susținută de Curtea de Apel.

Municipiul Maincy, de asemenea parte civilă, a formulat o cerere de despăgubire pentru poluarea teritoriului său, punerea în pericol a cetățenilor săi și pierderea folosinței pentru prevenirea folosirii anumitor părți ale teritoriului său. A obținut 80.000 de euro în total, inclusiv 15.000 de euro în aplicarea principiului despăgubirii pentru daune ecologice, amintindu-se că Legea din 8 august 2016 nu a putut fi aplicată, din cauza faptului că acțiunea în justiție era anterioară publicării acestui legi.

Amenda penală la care a fost condamnat CAMVS a fost redusă de la 250.000 de euro (inclusiv 50.000 de euro cu suspendare în primă instanță) la 100.000 de euro cu suspendare în apel, cu toate că, având în vedere că dioxina s-a instalat în sol, anumite culturi de legume au rămas interzise, la fel ca și consumul de ouă de la găinile ouătoare Maincy.

Specialiștii susțin căaceastă hotărâre are o importanță deosebită, nu doar pentru că este prima care a permis sancționarea penală a defecțiunii unei instalații de incinerare a deșeurilor, ci mai ales pentru că face posibilă acum utilizarea infracțiunii de punere în pericol acțiunii deliberate de către alții în cazul a unei defecțiuni a unei ICPE[25] care a produs un val de poluare toxică susceptibilă să crească cazurile de cancer sau boli grave, în afara cazului specific al azbestului. Această hotărâre poate fi, așadar, generalizată la toate substanțele chimice numite „agenți CMR” care, ca și dioxinele, prezintă efecte cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere.

---

* Membru în Comitetul Științific al Revistei „Pro Lege”, profesor asociat – Universitatea Maritimă Constanța, disciplina de masterat Dreptul penal al mediului, membru suporter al Rețelei Europene a Procurorilor pentru Mediu, membru în grupul de lucru privind deșeurile al rețelei, e-mail: jurj_remus@yahoo.com.

** Procuror-șef secție – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, Secția de urmărire penală, profesor de drept penal – Universitatea Ovidius din Constanța, profesor asociat – Universitatea Maritimă Constanța, e-mail: draghici_vasile@mpublic.ro.

[1] Directiva 2000/76/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 decembrie 2000 privind incinerarea deșeurilor, expunerea de motive nr. 16 (publicată în J.O. nr. L 332/1991 din 28.12.2000). Instalațiile de incinerare sau de coincinerare care tratează doar deșeuri animale prevăzute de Directiva 90/667/CEE (1) nu intră sub incidența prezentei directive. Comisia intenționează să propună o modificare a condițiilor definite de directiva în cauză în vederea stabilirii unor standarde ridicate de mediu pentru incinerarea și coincinerarea deșeurilor animale.

Se exclud din domeniul de aplicare al Directivei 2000/76/CE următoarele instalații: (a) instalații în care se procesează exclusiv următoarele deșeuri:

– deșeuri vegetale agricole și forestiere;

– deșeuri vegetale provenind din industria alimentară, dacă se valorifică căldura produsă;

– deșeuri vegetale fibroase rezultate din producția de celuloză virgină și din producția de hârtie obținută din celuloză, dacă sunt coincinerate la locul de producere și dacă este valorificată căldura produsă;

– deșeuri de lemn, cu excepția celor care sunt susceptibile de a conține compuși organici halogenați sau metale grele în urma unui tratament cu conservanți pentru lemn sau a placării, incluzând, în special, deșeurile de lemn de acest tip provenind din deșeuri de construcție sau de demolare;

– deșeuri de plută;

– deșeuri radioactive;

– carcase de animale, prevăzute de Directiva 90/667/CEE, fără a aduce atingere modificărilor sale ulterioare;

– deșeuri rezultate din prospectarea și exploatarea resurselor de petrol și gaz provenind de la instalațiile maritime și incinerate la bordul acestora;

– deșeuri rezultate din instalații experimentale de cercetare, de dezvoltare și de testare vizând ameliorarea procesului de incinerare și care procesează mai puțin de 50 de tone de deșeuri pe an.

[2] A se vedea art. 2 pct. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1196 din 30 decembrie 2005, cu modificările ulterioare, Anexa I pct. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2021 privind regimul deșeurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 26 august 2021. În Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 24 octombrie 2013), definiția este cu trimitere la definiția din Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, care a fost abrogată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2021. Se observă că, deși ultimele modificări ale Legii nr. 278/2013 sunt ulterioare Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2021, legiuitorul a omis să opereze aceste modificări.

[3] Cu privire la includerea unor bunuri în categoria deșeurilor și cu privire la alte infracțiuni privind regimul deșeurilor, a se vedea, pe larg, R. Jurj, V. Drăghici, Drept penal al mediului, Editura Universul Juridic, 2022, cap. 3.

[4] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 26 mai 2023.

[5] Potrivit celui de al treilea considerent al Directivei nr. 75/442, obiectivul constă în protecția sănătății oamenilor și a mediului împotriva efectelor nocive cauzate de colectarea, transportul, tratarea, stocarea și depozitarea deșeurilor, luând în considerare dispozițiile articolului 174 alineatul (2) CE, care prevede că politica Comunității în domeniul mediului urmărește un nivel de protecție ridicat și se bazează în special pe principiile precauției și acțiunii preventive [a se vedea Hotărârea CJUE din 11 noiembrie 2004, în cauza C‑457/02, paragr. 33 (https://curia.europa.eu/)].

[6] Expozitivul Convenției de la Basel.

[7] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 27 iunie 2006, cu modificările și completările ulterioare.

[8] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 20 martie 2002.

[9] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 1 noiembrie 2013.

[10] Art. 42 din Legea nr. 278/2013.

[11] CJUE, Camera a 4-a, Hotărârea din 11 septembrie 2008, în cauza C‑251/07 (disponibilă pe https://curia.europa.eu).

[12] Ibidem.

[13] Conform art. 73 lit. e) din Legea nr. 278/2013, nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (1) constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 150.000 lei la 500.000 lei.

[14] Nerespectarea prevederilor art. 52 alin. (1), (2), (5) și (6) constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 60.000 lei la 100.000 lei [art. 73 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 278/2013].

[15] Potrivit celui de al treilea considerent al Directivei nr. 75/442, obiectivul constă în protecția sănătății oamenilor și a mediului împotriva efectelor nocive cauzate de colectarea, transportul, tratarea, stocarea și depozitarea deșeurilor, luând în considerare dispozițiile articolului 174 alineatul (2) CE, care prevede că politica Comunității în domeniul mediului urmărește un nivel de protecție ridicat și se bazează în special pe principiile precauției și acțiunii preventive [a se vedea Hotărârea CJUE din 11 noiembrie 2004, în cauza C‑457/02, paragr. 33 (https://curia.europa.eu/)].

[16] Expozitivul Convenției de la Basel.

[17] Pentru nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (1) se aplică și sancțiunea complementară de suspendare a activității operatorului economic până la data conformării [art. 73 alin. (3) din Legea nr. 278/2013].

[18] Potrivit celui de al treilea considerent al Directivei nr. 75/442, obiectivul constă în protecția sănătății oamenilor și a mediului împotriva efectelor nocive cauzate de colectarea, transportul, tratarea, stocarea și depozitarea deșeurilor, luând în considerare dispozițiile articolului 174 alineatul (2) CE, care prevede că politica Comunității în domeniul mediului urmărește un nivel de protecție ridicat și se bazează în special pe principiile precauției și acțiunii preventive (a se vedea Hotărârea CJUE din 11 noiembrie 2004, în cauza C‑457/02, paragr. 33 (https://curia.europa.eu/).

[19] Expozitivul Convenției de la Basel.

[20] A se vedea, pe larg, analizele experților Thibault Turchet și Maxence Temps, disponibile pe site-urile https://www.zerowastefrance.org/incinerateur-vaux-le-penil-condamnation-historique-mise-danger-autrui/ (accesatla 27 februarie 2024) și https://www.village-justice.com/articles/incinerateur-vaux-penil-une-condamnation-historique-pour-mise-danger-autrui-par,33725.html (accesat la 7 februarie 2024) și, respectiv, Corinne Lepage, Benoît Denis și Valérie Saintaman, disponibilă pe site-ul https://www.actu-environnement.com/blogs/corinne-lepage-benoit-denis-valerie-saintaman/78/lepage-sante-incinerateur-maincy-installation-classee-115.html (accesat la 26 februarie 2024). Traducerea a fost efectuată cu ajutorul Google translate și a fost adaptată de autori.

[21] Cu privire la hotărârile intermediare date în camera de instrucție, a se vedea Cour de cassation, criminelle, Chambre criminelle, 6 décembre 2016, 16-84.350, Inédit – Légifrance (legifrance.gouv.fr).

[22] Dioxinele și compușii asemănători dioxinelor sunt substanțe cunoscute sub numele de poluanți organici persistenți (POP), întrucât ele sunt compuși organici rezistenți la degradarea în mediu.

Dioxinele, de exemplu dioxina (2,3,7,8-TCDD) și compușii asemănători dioxinei, de exemplu bifenilii policlorurați (PCB), sunt subproduse neintenționate ale diferitelor procese industriale. Expunerea umană la dioxine și la compușii asemănători dioxinelor apare ca urmare a consumului de carne, lapte, ouă, pește și produse conexe, întrucât dioxinele și compușii asemănători dioxinelor au o prezență persistentă în mediu, acumulându-se în grăsimile animale. În trecut, fabricarea și utilizarea anumitor erbicide au constituit surse importante de eliberare a dioxinei în mediu. Restricțiile privind fabricarea multora dintre acești compuși au redus substanțial contribuția lor la poluarea mediului, dar aceștia continuă să fie eliberați în mediu prin procesele de incinerare/de ardere (de exemplu, a anumitor deșeuri). A se vedea informațiile disponibile în caseta nr. 6 Poluanții Organici Persistenți (POP) (a se vedea site-ul https://cancer-code-europe.iarc.fr/index.php/ro/12-modalitati/poluanti/646-poluanti-caseta/3399-caseta-6-poluantii-organici-persistenti-pop, accesat la 27 februarie 2024).

[23] Organisme de stat responsabile cu monitorizarea și controlul activităților industriale care prezintă un risc pentru mediu. A se vedea site-ul https://www.geo.fr/environnement/la-drire-qu-est-ce-que-c-est-171969 (accesat la 28 februarie 2024).

[24] Cu titlu de exemplu, a se vedea și Comunicare a Comisiei către Consiliu, Parlamentul European și Comitetul Economic și Social European privind punerea în aplicare a strategiei comunitare pentru dioxine, furani și bifenili policlorurați (COM(2001) 593) – Al treilea raport de activitate, în care se subliniază că odată eliberați în mediul înconjurător, acești poluanți organici vor persista timp de decenii în soluri, ape și atmosferă, continuând așadar să provoace îngrijorare mult timp după întreruperea eliberărilor și produc tulburări ale sistemului imunitar, ale sistemului nervos, ale sistemului endocrin și ale funcțiilor de reproducere și se suspectează, de asemenea, că au efect cancerigen. Fetușii și nou-născuții sunt cei mai sensibili la expunerea la aceste substanțe. A se vedea site-ul https://www.cdep.ro/afaceri_europene/CE/2010/COM_2010_562_RO_ACTE_f.pdf, accesat la 27 februarie 2024.

[25] Instalație clasificată pentru protecția mediului.