ABSTRACT

The intentional chasing of the victim with the car, followed by the hitting and throwing him to the ground, with the consequence of endangering his life, constitutes the offense of attempted murder.

However, leaving the place does not constitute the offense of leaving the site of an accident or of altering or deleting its evidences, since the concept ‘accident’, used in road traffic rules always presupposes the causal pre-existence of the culpability and not the intent to produce it.

Keywords: traffic accident, fault, offense, intention, leaving the accident site, attempted murder.

În fapt, pe fondul stării de ebrietate și altercațiilor anterioare pe care le-a avut cu victima, aflându-se la volanul autoturismului său, inculpatul a urmărit-o, inițial pe carosabil, apoi în interiorul unui parc, și a acroșat-o, producându-i proiectarea la sol.

Viața victimei a fost pusă în pericol, fiind necesare, pentru vindecare, 200 de zile de îngrijiri medicale.

Ulterior, inculpatul a plecat de la locul faptei, fără încuviințarea poliției sau a procurorului.

Instanța de fond l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor și de părăsire a locului accidentului ori de modificare sau ștergere a urmelor acestuia.

A exercitat apel inculpatul, considerând că faptele au fost comise din culpă, și nu intenționat.

Apelul său a fost admis, în parte, instanța pronunțând achitarea de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de părăsire a locului accidentului ori de modificare sau ștergere a urmelor acestuia. Contrar celor susținute în apelul inculpatului, instanța a motivat că fapta a fost săvârșită cu intenție directă, însă actul ulterior de părăsire a locului faptei nu constituie o infracțiune autonomă încadrabilă în prevederile art. 338 din noul Cod penal[1], întrucât nu a fost comisă cu intenția specifică acesteia. Părăsirea ,,locului accidentului” se înscrie ,,într-o unitate naturală de infracțiune și (…) reprezintă acte, fapte de realizare succesivă a infracțiunii proiectate”; ca atare, această infracțiune ,,este absorbită de infracțiunea cea mai gravă”, respectiv de tentativa la omor.

(C. Ap. Alba Iulia, Dec. pen. nr. 947/A/2016, nepublicată)

Comentariu. Soluția instanței de apel este judicioasă. Sub un prim aspect, observăm că, într-adevăr, ,,infracțiunea proiectată”, adică aceea hotărâtă de către inculpat prin rezoluția intelectiv-volitivă, urmărea, nemijlocit, vătămarea gravă corporală a victimei, inculpatului fiindu-i indiferent (intenție indirectă) dacă fapta sa putea produce leziuni incompatibile cu viața. În acest context factual, nu s-a aflat în situația producerii unui ,,accident de circulație”, în accepțiunea art. 75 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice[2], republicată, cu modificările și completările ulterioare[3]. Definiția dată de legiuitor în acest act normativ exclude orice tip de rezoluție intenționată (directă sau indirectă). O atare concluzie, neexplicată în textul legal, rezultă din interpretarea logică și gramaticală a redactării acestuia, noțiunea de ,,accident” neputând fi disociată de ,,întâmplare”, ,,hazard”, ,,imprevizibilitate”. ,,Accidentul” produs cu intenție este o faptă omenească conștientă, deliberată, asumată; dimpotrivă, ,,accidentul”, într-o accepție naturală și normală, este urmarea unei întâmplări, a imprevizibilității, a hazardului.

Este apoi exclus ca legiuitorul să includă în noțiunea  de accident și pe aceea a laturii obiective a unei infracțiuni intenționate (lovire, vătămare etc.), fără a configura și regimul sancționator penal specific urmărilor produse (urmărilor specifice actului intenționat).

Concluziv, accidentul este întotdeauna urmarea unei culpe și niciodată urmarea unui act intenționat.

În speță, inculpatul s-a folosit de autovehicul (instrumentum), așa cum s-ar fi putut folosi de alt agent (obiect, instrument), pentru a înfăptui o crimă, rămasă, în speță, în forma tentativei, din cauza împrejurărilor excepționale, concrete.

NOTA REDACȚIEI

Soluția pronunțată de către instanța de apel este în acord cu jurisprudența instanței supreme. Astfel, s-a statuat că nu se poate reține intenția inculpatului de a împiedica organele judiciare să constatate modul de comitere a accidentului de circulație, pentru că, în speță, nu a avut loc un accident în sensul definit de legiuitor, lovirea persoanei vătămate cu tractorul nefiind accidentală, în timpul rulării autovehiculului, ci intenționată, ca o reacție de răzbunare împotriva acesteia[4]. Deci, în sfera accidentului de circulație nu sunt incluse și acțiunile intenționate/praeterintenționate de ucidere sau vătămare corporală ori lovire, ci numai acelea din culpă.

Cu toate acestea, recent, unele instanțe au reținut atât infracțiunea de omor calificat, cât și pe aceea de părăsire a locului accidentului ori de modificare sau ștergere a urmelor acestuia[5].

[1] ,,Art. 338. Părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia

(1) Părăsirea locului accidentului, fără încuviințarea poliției sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de către examinatorul autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulație, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și fapta oricărei persoane de a modifica starea locului sau de a șterge urmele accidentului de circulație din care a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane, fără acordul echipei de cercetare la fața locului.

(3) Nu constituie infracțiune părăsirea locului accidentului când:

a) în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale;

b) conducătorul vehiculului, în lipsa altor mijloace de transport, transportă el însuși persoanele rănite la cea mai apropiată unitate sanitară în măsură să acorde asistență medicală necesară și la care a declarat datele personale de identitate și numărul de înmatriculare sau înregistrare a vehiculului condus, consemnate într-un registru special, dacă se înapoiază imediat la locul accidentului;

c) conducătorul autovehiculului cu regim de circulație prioritară anunță de îndată poliția, iar după terminarea misiunii se prezintă la sediul unității de poliție pe a cărei rază de competență s-a produs accidentul, în vederea întocmirii documentelor de constatare;

d) victima părăsește locul faptei, iar conducătorul de vehicul anunță imediat evenimentul la cea mai apropiată unitate de poliție.”

[2] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006.

[3] ,,Art. 75

Accidentul de circulație este evenimentul care întrunește cumulativ următoarele condiții:

a) s-a produs pe un drum deschis circulației publice ori și-a avut originea într-un asemenea loc;

b) a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puțin unui vehicul sau alte pagube materiale;

c) în eveniment a fost implicat cel puțin un vehicul în mișcare;

d) abrogată.”

[4] Curtea Supremă de Justiție, S. pen., Dec. nr. 2878/2001, apud G. Antoniu, Revista de drept penal. Studii și practică judiciară (1994-2006), Editura Hamangiu, București, 2006, p. 575-576. În același sens, M.A. Hotca, Părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia (Infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice), în ,,Noul Cod penal comentat. Partea specială”, de V. Dobrinoiu (coordonator) ș.a., ediția a III-a, revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2016, p. 772-773.

[5] Trib. București, S. I pen., Sent. nr. 1522/2017, nedefinitivă, disponibilă pe site-ul http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000663642&id_inst=3 (accesat la 26 octombrie 2017).