Infracţiunile silvice prevăzute de Legea nr. 46/2008
Vasile Cristian Aisăchioaiei
Procuror la
Parchetul de pe lângă Judecătoria Toplița
The interest of the author is aimed at correcting the application of the legal procedures in the investigations regarding the investigation of the offences in the forest domain taking into consideration the fact that the case law in the field is not unitary.
La data de 19 martie 2008 Parlamentul României a adoptat Legea nr. 46, cunoscută și sub denumirea de Codul silvic, lege care reglementează administrarea fondului forestier național, gestionarea durabilă a pădurilor, amenajarea pădurilor, conservarea biodiversității, reconstrucția ecologică, regenerarea și îngrijirea pădurilor, asigurarea integrității fondului forestier național, prevenirea și stingerea incendiilor în zonele de interes forestier, paza și protecția pădurilor, produsele specifice fondului forestier național, exploatarea masei lemnoase, proveniența și circulația materialelor lemnoase, cercetarea științifică din silvicultură, dezvoltarea conștiinței forestiere, accesibilizarea pădurilor, dezvoltarea fondului forestier național, formele asociative ale proprietarilor de păduri, modalitățile de sprijin pentru dezvoltarea durabilă a pădurilor, controlul aplicării și respectării regimului silvic, răspunderile și sancțiunile în cazul nerespectării regulilor impuse de această lege.
Legea nr. 46 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 238 din 27 martie 2008, iar în lipsa unui termen expres prevăzut, a intrat în vigoare la un interval de 3 zile de la publicare.
Prin intrarea în vigoare a acestei legi s-au abrogat:
– Legea nr. 26/1996 – Codul silvic,
– O.G. nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național,
– O.G. nr. 81/1998 privind unele măsuri pentru ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate,
– art. 4-9 din H.G. nr. 954/2002 privind aprobarea Regulamentului pentru stabilirea modalităților concrete de gospodărire a pădurilor și de repartizare a resurselor materiale și a surselor financiare cuvenite persoanelor fizice și juridice pentru pădurile pe care le au în proprietate și pe care le administrează prin structuri silvice de stat, pe bază contractuală, precum și a obligațiilor acestora,
– Legea nr. 545/2002 privind trecerea unor terenuri forestiere în administrarea Regiei Autonome “Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat”,
– O.G. nr. 77/2004 pentru stimularea asocierii proprietarilor de păduri private în scopul gospodăririi durabile a acestora,
– O.G. nr. 82/2004 privind măsurile necesare pentru accesibilizarea fondului forestier prin construirea de drumuri forestiere,
– art. 5 alin. (2) din O.G. nr. 81/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea crescătoriilor de vânat și a complexurilor de vânătoare,
– art. 1-9, art. 11-16 și art. 18 din O.U.G. nr. 139/2005 privind administrarea pădurilor din România.
Analizăm în continuare Titlul VI al Codului Silvic, care prevede răspunderile și sancțiunile în cazul nerespectării regulilor impuse de această lege, reglementări ale Codului Silvic înainte de a fi modificate prin Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, urmând ca la finalul acestei lucrări să amintim modificările aduse Legii nr. 46/2008 prin intrarea în vigoare a Noului Cod penal.
Conform art. 104, „încălcarea prevederilor prezentului cod atrage, după caz, răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravențională sau penală, potrivit legii.” Deși acest cod nu prevede sancțiuni contravenționale, în articolul amintit se atrage atenția cu privire la eventuale abateri de acest gen întrucât, după cum vom vedea în continuarea acestei lucrări, anumite fapte prevăzute drept infracțiune sunt în anumite situații abateri contravenționale.
Amintim astfel Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice și H.G. nr. 996/2008 pentru aprobarea normelor referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund.
Art. 105 al acestei legi prevede următoarele:
(1) Prejudiciul adus pădurii, denumit în continuare prejudiciu, indiferent de natura juridică a proprietății și de suprafața pădurii avută în proprietate, se evaluează potrivit legii.
(2) Valoarea prejudiciilor din pădurile încadrate prin amenajamentul silvic în grupa I funcțională, din perdelele forestiere de protecție și din jnepenișuri se stabilește prin multiplicarea de două ori a valorii obținute potrivit legii.
(3) În situațiile în care prejudiciul evaluat potrivit prevederilor alin. (1) și (2) nu a fost recuperat de ocolul silvic care asigură serviciile silvice sau administrarea pădurii, acesta se recuperează de autoritatea publică centrală pentru finanțe publice, ca reprezentant al statului român.
(4) Prejudiciul prevăzut la alin. (1) se evaluează de personalul silvic împuternicit potrivit legii.
Observăm că valoarea prejudiciilor de care depinde încadrarea ca infracțiune a anumitor fapte din prezentul cod se stabilește prin multiplicarea de două ori a valorii obținute potrivit legii în cazul:
1. pădurilor din grupa I funcțională, stabilite astfel prin amenajamentul silvic, deci doar în cazul terenurilor considerate ca păduri, nu și în cazul altor categorii de terenuri
2. în cazul perdelelor forestiere de protecție,
3. în cazul jnepenișurilor.
Art. 2 din Legea nr. 46/2008 prevede că:
(1) Sunt considerate păduri, în sensul prezentului cod, și sunt incluse în fondul forestier național terenurile cu o suprafață de cel puțin 0,25 ha, acoperite cu arbori; arborii trebuie să atingă o înălțime minimă de 5 m la maturitate în condiții normale de vegetație.
(2) Termenul pădure include:
a) pădurile cuprinse în amenajamentele silvice la data de 1 ianuarie 1990, precum și cele incluse ulterior în acestea, în condițiile legii;
b) perdelele forestiere de protecție;
c) jnepenișurile;
d) pășunile împădurite cu consistența mai mare sau egală cu 0,4, calculată numai pentru suprafața ocupată efectiv de vegetația forestieră.
Conform art. 2 alin. (2) lit. b) și c), perdelele forestiere de protecție și jnepenișurile sunt considerate ca fiind pădure, dar pentru acestea, conform art. 105 alin. (2) din Legea nr. 46/2008, nu este necesar să facă parte din grupa I funcțională pentru a se multiplica prejudiciul stabilit de către organele silvice.
Amenajamentul silvic reprezintă documentul de bază în gestionarea pădurilor, cu conținut tehnico-organizatoric și economic, fundamentat ecologic. Astfel, acesta furnizează datele necesare pentru condițiile de climă, relief și poziția geografică în care vegetează pădurile; structura pădurilor pe specii, clase de vârstă și funcții economice; suprafața și volumul arboretelor; mărimea și natura altor terenuri din cadrul fondului forestier; reglementări privind executarea tăierilor, regenerarea pădurilor și recoltarea produselor pădurii; construcțiile, instalațiile și celelalte obiective necesare dezvoltării fondului forestier.
Amenajamentul silvic este reglementat de Codul Silvic prin următoarele texte de lege:
– art. 19 alin. (1) Modul de gestionare a fondului forestier național se reglementează prin amenajamente silvice; alin. (2) Țelurile de gospodărire a pădurii se stabilesc prin amenajamente silvice, în concordanță cu obiectivele ecologice și social-economice și cu respectarea dreptului de proprietate asupra pădurilor, exercitat potrivit prevederilor prezentului cod.
– art. 20 alin. (1) Amenajamentele silvice se elaborează la nivelul ocoalelor silvice pe unități de producție și/sau de protecție, cu respectarea normelor tehnice de amenajare; alin. (3) Perioada de valabilitate a amenajamentului silvic este de 10 ani, cu excepția amenajamentelor întocmite pentru pădurile de plop, salcie și alte specii repede crescătoare, la care perioada de valabilitate este de 5 sau de 10 ani;
Conform art. 25 alin. (1) și (2) În raport cu funcțiile pe care le îndeplinesc, pădurile se încadrează în două grupe funcționale: a) grupa I, care cuprinde păduri cu funcții speciale de protecție a apelor, a solului, a climei și a obiectivelor de interes național, păduri pentru recreere, păduri de ocrotire a genofondului și a ecofondului, precum și pădurile din ariile naturale protejate de interes național; b) grupa a II-a, care cuprinde păduri cu funcții de producție și de protecție, în care se urmăresc realizarea masei lemnoase de calitate superioară și a altor produse ale pădurii, precum și, concomitent, protecția calității factorilor de mediu; iar modul de gestionare a pădurilor din fiecare grupă se diferențiază în raport cu intensitatea și natura funcțiilor atribuite, stabilite prin amenajamentele silvice.
Perdelele forestiere de protecție sunt formațiuni cu vegetație forestieră, amplasate la o anumită distanță unele față de altele sau față de un obiectiv cu scopul de a-l proteja împotriva efectelor unor factori dăunători și/sau pentru ameliorarea climatică, economică și estetico-sanitară a terenurilor și sunt clasificate și enumerate de Legea nr. 289/2002.
Jnepenișurile sunt zone ocupate de către arbuști denumiți jnepeni, care au o tulpină ramificată, cu crengile plecate la pământ și cu frunze aciculate, răspândit în regiunile alpine.
Acești arbuști asigură stabilitatea habitatelor din zona subalpină datorită rezistentei mari la viscol și vânturi puternice și de asemenea împotriva avalanșelor datorită tulpinilor ce se caracterizează printr-o elasticitate ridicată. Rolul antierozional (inclusiv împotriva alunecărilor de teren) se datorează rădăcinilor ramificate pe suprafețe mari.
Important este faptul că organele de urmărire penală trebuie să solicite organelor silvice să verifice în amenajamentul silvic dacă terenul unde s-a constatat săvârșirea unei fapte prevăzute de Codul Silvic face parte din grupa I funcțională, din perdelele forestiere de protecție sau din categoria jnepenișuri, pentru a se stabili de către aceste organe silvice valoarea reală a prejudiciului, prin multiplicarea de două ori a valorii obținute potrivit legii.
Conform alin. (4) al art. 105, prejudiciul se calculează de către organele silvice astfel încât acestea trebuie să dubleze valoarea prejudiciului, în cazurile amintite anterior, să specifice motivul pentru care se majorează prejudiciul, să individualizeze amenajamentul silvic sau actele care includ terenul în categoria respectivă de folosință și eventul să se constituie parte civilă în procesul penal cu suma rezultată și nu să facă doar calculul prejudiciului nemajorat și să menționeze că terenul face parte dintr-o categorie de teren pentru care trebuie dublată valoarea prejudiciului cauzat. Observăm că valoarea prejudiciului nu se multiplică în următoarele cazuri:
– când terenul nu face parte din categoria păduri;
– când terenul face parte din fondul forestier național, dar nu și din categoria păduri; observăm, conform art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 46/2008, că fondul forestier național este format din păduri precum și din alte categorii de terenuri, astfel este posibil ca un teren să facă parte din fondul forestier național și să nu se multiplice valoarea prejudiciului întrucât nu face parte din categoria păduri;
– când terenul face parte din categoria păduri și este inclus în grupa a doua funcțională;
– când terenul face parte din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier național, așa cum sunt enumerate la punctul 50 al Anexei 1 din Legea nr. 46/2008.
Conform art. 1 din Legea nr. 46/2008 alin. (1) Totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producție sau administrație silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinație forestieră și neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse în acestea ulterior, în condițiile legii, constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier național.
alin. (2) Potrivit alin. (1), fondul forestier național include:
a) pădurile;
b) terenurile în curs de regenerare și plantațiile înființate în scopuri forestiere;
c) terenurile destinate împăduririi: terenuri degradate și terenuri neîmpădurite, stabilite în condițiile legii a fi împădurite;
d) terenurile care servesc nevoilor de cultură: pepiniere, solarii, plantaje și culturi de plante-mamă;
e) terenurile care servesc nevoilor de producție silvică: culturile de răchită, pomi de Crăciun, arbori și arbuști ornamentali și fructiferi;
f) terenurile care servesc nevoilor de administrație silvică: terenuri destinate asigurării hranei vânatului și producerii de furaje, terenuri date în folosință temporară personalului silvic;
g) terenurile ocupate de construcții și curțile aferente acestora: sedii administrative, cabane, fazanerii, păstrăvării, crescătorii de animale de interes vânătoresc, drumuri și căi forestiere de transport, spații industriale, alte dotări tehnice specifice sectorului forestier;
h) iazurile, albiile pâraielor, precum și terenurile neproductive incluse în amenajamentele silvice;
i) perdelele forestiere de protecție;
j) jnepenișurile;
k) pășunile împădurite cu consistența mai mare sau egală cu 0,4, calculată numai pentru suprafața ocupată efectiv de vegetația forestieră.
Conform punctului 50 al Anexei 1 din Legea nr. 46/2008, vegetația forestieră din afara fondului forestier național este definită ca vegetația forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier național, care nu îndeplinește unul sau mai multe criterii de definire a pădurii, fiind alcătuită din următoarele categorii:
a) plantațiile cu specii forestiere de pe terenuri agricole;
b) vegetația forestieră de pe pășuni cu consistență mai mică de 0,4;
c) fânețele împădurite;
d) plantațiile cu specii forestiere și arborii din zonele de protecție a lucrărilor hidrotehnice și de îmbunătățiri funciare;
e) arborii situați de-a lungul cursurilor de apă și canalelor;
f) zonele verzi din intravilan, altele decât cele definite ca păduri;
g) parcurile dendrologice și arboretumurile, altele decât cele cuprinse în păduri;
h) aliniamentele de arbori situate de-a lungul căilor de transport și comunicație.
Un caz special este acela al pădurilor din ariile naturale protejate de interes național, când valoarea prejudiciului se multiplică dacă terenul este inclus în grupa I funcțională și, totodată, conform art. 108 alin. (2) lit. d) și art. 110 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008, maximul pedepselor prevăzute la alin. (1) se majorează cu 3 ani. (În principiu, toate terenurile din ariile naturale protejate de interes național sunt incluse în grupa I funcțională.)
Art. 5 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice prevede că pentru asigurarea măsurilor speciale de protecție și conservare in situ a bunurilor patrimoniului natural se instituie un regim diferențiat de protecție, conservare și utilizare, potrivit următoarelor categorii de arii naturale de interes național protejate: rezervații științifice, parcuri naționale, monumente ale naturii, rezervații naturale, parcuri naturale, iar art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 230/2003 privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora delimitează conform Anexei nr. 1 Rezervațiile biosferei, parcurile naționale și parcurile naturale.
Art. 106
(1) Reducerea suprafeței fondului forestier național fără respectarea dispozițiilor art. 36 și 37 constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă.
(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancționează și schimbarea destinației obiectivului pentru care s-a obținut aprobarea de scoatere din fondul forestier național sau de ocupare a fondului forestier național, dacă schimbarea destinației se produce în termen de 5 ani de la aprobarea scoaterii din fondul forestier.
Art. 107
Ocuparea fără drept, în întregime sau în parte, a unor suprafețe din fondul forestier național constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Observăm că numai suprafețele din fondul forestier național conduc la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii, referitor la art. 106 și 107, nu și cele din afara fondului forestier național, așa cum au fost enumerate anterior conform punctului 50 al Anexei 1 din Legea nr. 46/2008.
Conform art. 108 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracțiune silvică, iar conform art. 110 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 Furtul de arbori doborâți sau rupți de fenomene naturale ori de arbori, puieți sau lăstari care au fost tăiați ori scoși din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecție, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire și din vegetația forestieră din afara fondului forestier național, precum și al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier național constituie infracțiune.
La o primă analiză observăm că structura conținutului celor două infracțiuni este diferită și anume:
a) în cazul art. 108, tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari trebuie să se producă din fondul forestier național sau din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, spre deosebire de art. 110 în care sustragerea trebuie să se producă de această dată din:
1. păduri,
2. perdele forestiere de protecție,
3. din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire și
4. din vegetația forestieră din afara fondului forestier național.
Diferența constă în aceea că în cazul art. 110 nu mai e prevăzut ca infracțiunea să se producă în fondul forestier național, ci doar într-o anumită parte a acestuia și anume în păduri, perdele forestiere de protecție și terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire, situația vegetației forestiere din afara fondului forestier național rămânând neschimbată.
Observăm, conform art. 1 alin. (2) lit. a) și i) din Legea nr. 46/2008, că terenurile de la punctele 1 și 2, amintite anterior, sunt incluse în fondul forestier național, dar pe lângă acestea acest fond forestier național include și alte categorii de terenuri care nu sunt incluse în conținutul constitutiv al art. 110 și anume cele prevăzute de art. 1 alin. (2) lit. b) – h), j) și k). Astfel, pe terenurile de la art. 1 alin. (2) lit. b) – h), j) și k), în cazul în care se constată tăieri ilegale de arbori, încadrarea juridică este aceea de la art. 108 din Legea nr. 46/2008, dar în cazul în care se înregistrează sustrageri de arbori, încadrarea este aceea de la art. 228 și eventual 229 C.pen., iar nu cea de la art. 110 din Legea nr. 46/2008.
b) o altă diferență este aceea că sustragerea se poate săvârși asupra acelorași arbori, puieți sau lăstari prevăzuți de art. 108, dar în plus și asupra oricăror altor produse specifice ale fondului forestier național, produse enumerate de art. 58 din Legea nr. 46/2008. În acest caz nu se mai aplică diferențierea de la lit. a), întrucât sustragerea se poate săvârși asupra oricăror produse ale fondului forestier și în tot fondul forestier, nefiind restrâns conținutul infracțiunii la terenurile de la punctele 1-4 ca în cazul arborilor, puieților sau lăstarilor.
Fiind produse specifice fondului forestier național, enumerarea de la art. 58 nu se aplică produselor de pe terenurile din afara fondului forestier național. Astfel, sustragerea de produse specifice din vegetația forestieră din afara fondului forestier nu constituie sustragere în înțelesul art. 110 din Legea nr. 46/2008, ci eventual furt prevăzut de Codul penal.
Având în vedere că produsele specifice se împart în lemnoase și nelemnoase, art. 110 se aplică doar produselor lemnoase, întrucât există o lege mai favorabilă cu privire la cele nelemnoase și anume legea contravențiilor silvice, care sancționează cu amendă de la 800 lei până la 1.000 lei recoltarea din fondul forestier național a produselor nelemnoase specifice, fără acordul proprietarului și/sau al ocolului silvic care asigură administrarea pădurii [art. 17 lit. c) din Legea nr. 171/2010].
Art. 58 din Legea nr. 46/2008: (1) Produsele specifice fondului forestier național sunt bunurile ce se realizează din acesta, respectiv produse lemnoase și nelemnoase.
(2) Produsele lemnoase specifice fondului forestier național sunt reprezentate prin:
a) produse principale, rezultate din tăieri de regenerare a pădurilor;
b) produse secundare, rezultate din tăieri de îngrijire și conducere a arboretelor;
c) produse accidentale, rezultate în urma acțiunii factorilor biotici și abiotici destabilizatori sau din defrișări de pădure legal aprobate;
d) produse de igienă, rezultate din procesul normal de eliminare naturală;
e) alte produse: arbori și arbuști ornamentali, pomi de Crăciun, răchită, puieți și diferite produse din lemn.
(3) Produsele nelemnoase specifice fondului forestier național sunt reprezentate prin:
a) faună de interes cinegetic;
b) pește din apele de munte, din crescătorii, bălți și iazuri din fondul forestier;
c) fructe de pădure;
d) semințe forestiere;
e) ciuperci comestibile din flora spontană din cuprinsul acestuia;
f) plante medicinale și aromatice din cuprinsul acestuia;
g) rășină;
h) alte produse.
Conform Codului Silvic, există trei categorii de terenuri care ne interesează pentru clasificarea ca infracțiune a unei fapte prevăzute de această lege:
– teren din fondul forestier național, așa cum sunt enumerate în art. 1 din Legea nr. 46/2008,
– teren din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier național, așa cum sunt enumerate la punctul 50 al Anexei 1 din Legea nr. 46/2008,
– și terenuri care nu fac parte nici din fondul forestier național și nici din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier național.
Astfel, în cazul în care terenul unde se constată tăieri ilegale de arbori și sustrageri de arbori nu face parte nici din fondul forestier național și nici din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier național, faptele pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de distrugere și furt, iar nu ale infracțiunilor prevăzute de Codul Silvic.
De exemplu, în cazul în care o persoană taie arbori de pe un teren proprietate personală, teren care nu face parte nici din fondul forestier național și nici din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier național, fapta nu constituie infracțiune. În cazul în care această persoană dorește să transporte materialul lemnos rezultat în altă locație decât cea a locului de tăiere, se face, în prealabil, o cerere la ocolul silvic competent teritorial pentru a se întocmi un act de punere în valoare, urmând a se marca arborii supuși exploatării. Acest lucru se face doar pentru ca materialul lemnos rezultat să poată fi transportat pe drumurile publice sau nepublice pe bază de aviz de însoțire, întocmit, în acest caz, de către organele silvice, pentru ca masa lemnoasă să nu fie confiscată prin aplicarea art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 171/2010, care prevede că transportul materialelor lemnoase fără avizele de însoțire ori fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare constituie contravenții silvice și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei până la 5.000 lei și confiscarea materialelor lemnoase.
Conform punctului 50 al Anexei 1 din Legea nr. 46/2008, vegetația forestieră din afara fondului forestier național este definită ca vegetația forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier național, care nu îndeplinește unul sau mai multe criterii de definire a pădurii, fiind alcătuită din următoarele categorii:
a) plantațiile cu specii forestiere de pe terenuri agricole;
b) vegetația forestieră de pe pășuni cu consistență mai mică de 0,4;
c) fânețele împădurite;
d) plantațiile cu specii forestiere și arborii din zonele de protecție a lucrărilor hidrotehnice și de îmbunătățiri funciare;
e) arborii situați de-a lungul cursurilor de apă și canalelor;
f) zonele verzi din intravilan, altele decât cele definite ca păduri;
g) parcurile dendrologice și arboretumurile, altele decât cele cuprinse în păduri;
h) aliniamentele de arbori situate de-a lungul căilor de transport și comunicație.
Cu privire la încadrarea unui teren în enumerarea de mai sus, organele silvice pot comunica organelor judiciare următoarele date pentru clarificarea situațiilor juridice:
– la lit. a) și d), dacă mai mulți arbori de pe un teren agricol sau din zonele de protecție a lucrărilor hidrotehnice și de îmbunătățiri funciare constituie, în sens silvic, plantație cu specii forestiere;
– la lit. b), dacă vegetația forestieră de pe o pășune are o consistență mai mică de 0,4. Conform art. 1 alin. (2) lit. k) din Legea nr. 46/2008, fac parte din fondul forestier național pășunile împădurite cu consistența mai mare sau egală cu 0,4, calculată numai pentru suprafața ocupată efectiv de vegetația forestieră, astfel încât fapta oricum e infracțiune, chiar dacă consistența este peste, egală sau sub 0,4.
Art. 2 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008 prevede că pășunile împădurite cu consistența mai mare sau egală cu 0,4, calculată numai pentru suprafața ocupată efectiv de vegetația forestieră, sunt considerate păduri și fac parte din fondul forestier național, iar dacă fac parte din grupa I funcțională, prejudiciul se dublează, iar dacă e sub 0,4 și terenul face parte din afara fondului forestier național prejudiciul nu se mai poate dubla;
– la lit. c), dacă terenul e considerat fâneață împădurită;
– la lit. e) și h), eventual dacă anumite specii sunt considerate arbori în sens silvic, întrucât dacă speciile sunt arbuști sau altă categorie nu se mai încadrează fapta în prevederile Codului Silvic;
– la lit. f), organele administrației publice locale ne pot furniza date despre categoria terenului în cauză conform art. 3 din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților, astfel spațiile verzi se compun din următoarele tipuri de terenuri din intravilanul localităților:
a) spații verzi publice cu acces nelimitat: parcuri, grădini, scuaruri, fâșii plantate;
b) spații verzi publice de folosință specializată:
grădini botanice și zoologice, muzee în aer liber, parcuri expoziționale, zone ambientale și de agrement pentru animalele dresate în spectacolele de circ;
cele aferente dotărilor publice: creșe, grădinițe, școli, unități sanitare sau de protecție socială, instituții, edificii de cult, cimitire;
baze sau parcuri sportive pentru practicarea sportului de performanță;
c) spații verzi pentru agrement: baze de agrement, poli de agrement, complexuri și baze sportive;
d) spații verzi pentru protecția lacurilor și cursurilor de apă;
e) culoare de protecție față de infrastructura tehnică;
f) păduri de agrement;
g) pepiniere și sere.
– la lit. g), direcția silvică competentă teritorial poate furniza date cu privire la categoria de teren, dacă este considerat parc dendrologic sau arboretum.
În cazul în care terenurile care fac obiectul unor fapte prevăzute de Codul Silvic nu sunt în administrarea ocoalelor silvice, calculul prejudiciului și constatările la fața locului sunt efectuate de către Inspecțiile silvice din teritoriu de la nivel județean care sunt subordonate ITRSV-urilor (Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare).
Revenind la diferențele dintre art. 108 și 110, menționăm că valoarea prejudiciului se calculează diferit, având în vedere și Decizia nr. 12 din 18 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, conform căreia în practica instanțelor judecătorești s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la consecințele modificării (în sensul majorării) prețului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, intervenită după comiterea faptei, în cazul infracțiunilor ce aduc atingere fondului forestier.
Astfel, unele instanțe, sesizate cu judecarea de fapte săvârșite înainte de majorarea prețului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, au dispus achitarea inculpaților, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, considerând că, în raport de majorarea prețului mediu al metrului cub de masă lemnoasă pe picior, dacă valoarea pagubei nu mai depășește de 5 ori prețul mediu al metrului cub de masă lemnoasă, faptele constituie doar contravenții la regimul silvic.
Într-un alt punct de vedere s-a apreciat că și în astfel de cazuri se impune condamnarea inculpaților, motivându-se că prețul mediu nu poate fi considerat element constitutiv al infracțiunii, ci doar criteriu pentru determinarea valorii pagubei de care depinde incriminarea, astfel că incidența sa trebuie raportată la momentul în care fapta s-a consumat.
În fine, alte instanțe au dispus achitarea inculpaților, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, considerând că valoarea pagubei face parte din latura obiectivă a infracțiunii, iar în condițiile în care o atare cerință nu este îndeplinită, faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii.
Aceste din urmă instanțe au interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente în materia ce face obiectul recursului în interesul legii.
Potrivit art. 97 alin. 1 din Codul silvic, adoptat prin Legea nr. 26/1996, în vigoare la data formulării recursului în anulare, constituia infracțiune “tăierea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național sau de pe terenurile cu vegetație forestieră prevăzute la art. 6, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior sau dacă valoarea pagubei este sub această limită, dar fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de 2 ani”, prin alin. 2 și 3 ale aceluiași articol reglementându-se agravarea pedepsei în cazul când paguba este în valoare de peste 20 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior și, respectiv, în cazul când valoarea pagubei depășește de peste 50 de ori prețul mediu al aceleiași unități de masă lemnoasă pe picior.
Corelativ, prin art. 108 alin. 1 din actualul Cod silvic, intrat în vigoare la data de 27 martie 2008, se prevede că “tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracțiune silvică și se sancționează după cum urmează:
a) cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei;
b) cu închisoare de la 6 luni la 4 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este mai mică decât limita prevăzută la lit. a), dar fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a prejudiciului depășește limita prevăzută la lit. a);
c) cu închisoare de la 2 ani la 6 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 20 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei;
d) cu închisoare de la 4 ani la 16 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 50 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei“.
Analiza comparativă a celor două reglementări succesive relevă că spre deosebire de actualul Cod silvic, ale cărui dispoziții se referă în mod explicit la evaluarea prejudiciului în raport cu “prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei”, dispozițiile corespunzătoare ale art. 97, 98, 102 și 104 din Codul silvic anterior nu conțineau o astfel de precizare, ci condiționau doar în mod generic încadrarea juridică a faptei de valoarea pagubei determinată pe baza prețului mediu al aceleiași unități de masă lemnoasă, fără specificarea momentului ce trebuie avut în vedere la stabilirea prețului.
Ca urmare, pentru faptele săvârșite anterior intrării în vigoare a actualului Cod silvic, determinarea valorii pagubei produse nu poate avea loc decât în conformitate cu principiul privind aplicarea legii penale mai favorabile, care impune să se ia în considerare, la incriminarea faptei, prețul pe unitatea de masă lemnoasă pe picior cel mai avantajos pentru făptuitor.
De aceea, într-o asemenea ipoteză, atunci când, de la săvârșirea faptei până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe dispoziții cu caracter normativ, prin care s-a modificat criteriul de stabilire a valorii pagubei ce determină, prin cuantumul ei, fie incriminarea faptei, fie agravarea încadrării juridice, se impune ca în astfel de situații, în conformitate cu dispozițiile art. 13 din Codul penal, să se aplice legea cea mai favorabilă.
Așadar, în cazul infracțiunilor ce aduc atingere fondului forestier, majorarea ulterioară a prețului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior atrage raportarea cuantumului valorii pagubei produse prin fapta săvârșită anterior la noua limită valorică devenită criteriu de incriminare.
Cum numai o anumită valoare a pagubei produse poate atribui unei fapte îndreptate împotriva fondului forestier caracterul de infracțiune, este evident că neatingerea cuantumului acelei valori, ce constituie condiția pentru ca incriminarea să devină operantă, determină lipsa unei trăsături esențiale specifice laturii obiective a unor asemenea infracțiuni, respectiv neîntrunirea criteriului valoric necesar.
Ca atare, din moment ce intervenirea majorării prețului unității de masă lemnoasă pe picior, ulterior comiterii faptei, conduce la un cuantum superior, mai mare, al pagubei ce este susceptibilă să atribuie faptei caracter de infracțiune în sensul reglementat prin dispozițiile din Codul silvic la care s-a făcut referire, se impune ca, în astfel de cauze, examinarea elementelor constitutive ale infracțiunii, sub aspectul laturii obiective, să fie realizată în raport cu noul criteriu valoric privind prejudiciul, iar în cazul neîndeplinirii acestuia să se constate lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracțiunii, ceea ce atrage incidența dispozițiilor de achitare cuprinse în art. 11 pct. 2 lit. a), cu referire la art. 10 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală.
În această privință, este de observat că majorarea prețului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă, intervenită ulterior comiterii faptei, nu atrage incidența dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, prin care este reglementat cazul când “fapta nu este prevăzută de legea penală”, întrucât modificarea cuantumului pagubei ce imprimă faptei caracter penal, prin majorarea criteriului de calcul, nu echivalează cu o dezincriminare cât timp faptele respective sunt considerate în continuare infracțiuni, reglementate prin norme speciale din Codul silvic, ci constituie doar o dispoziție legală mai favorabilă, a cărei aplicare, implicând o restrângere a conținutului laturii obiective a infracțiunilor ce aduc atingere fondului forestier, datorită măririi valorii pagubei ce imprimă faptei caracter infracțional, impune constatarea neîntrunirii elementelor constitutive ale vreunei infracțiuni în astfel de cazuri.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum și ale art. 414^2 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili că modificarea, în sensul majorării prețului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, intervenită ulterior comiterii faptei, conduce, în cazul infracțiunilor ce aduc atingere fondului forestier, la lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracțiunii, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 10 lit. d) din Codul de procedură penală.
Această decizie face în special o comparație între infracțiunea de tăiere ilegală de arbori prevăzută de către actualul și vechiul Cod Silvic, unde relevă că în vechiul cod conținutul legal al infracțiunii nu face referire exactă la momentul de referință al prejudiciului cauzat, spre deosebire de art. 108, valabil până la 1 februarie 2014, care menționează ca moment de referință al calculului data constatării faptei, dar acest recurs în interesul legii decide cu privire la toate infracțiunile ce aduc atingere fondului forestier.
Revenind la diferențele dintre art. 108 și 110, putem astfel observa conform art. 108 alin. (1) lit. a), c) și d) că valoarea prejudiciului se calcula până la 01.02.2014 luând în considerare prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei, deci nu la data săvârșirii ei sau în alt moment. De exemplu, dacă fapta a fost săvârșită în anul 2009 și a fost constată în anul 2012, valoarea unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se calculează conform Ordinului Ministrului Mediului și Pădurilor valabil în acea perioadă a anului 2012 și nu conform valorii stabilite de aceeași instituție în anul 2009.
Conform art. 110 din Legea nr. 46/2008:
(1) Furtul de arbori constituie infracțiune și se sancționează după cum urmează:
a) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de 5 până la 20 de ori inclusiv mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior;
b) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, dacă fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a materialului lemnos depășește valoarea prevăzută la lit. a);
c) cu închisoare de la 2 ani la 6 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de peste 20 până la 50 de ori inclusiv mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior;
d) cu închisoare de la 4 ani la 16 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras depășește de 50 de ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
Observăm că textul de lege în cazul art. 110 „condiționează doar în mod generic încadrarea juridică a faptei de valoarea pagubei determinată pe baza prețului mediu al aceleiași unități de masă lemnoasă, fără specificarea momentului ce trebuie avut în vedere la stabilirea prețului”, exact așa cum se specifică și în motivarea Deciziei nr. 12/2008, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Astfel, putem constata că pentru art. 110, dar și pentru art. 112, unde nici aici nu este specificat momentul de referință al prețului unui metru cub de masă lemnoasă pe picior ce trebuie avut în vedere la stabilirea prejudiciului, „atunci când, de la săvârșirea faptei până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe dispoziții cu caracter normativ, prin care s-a modificat criteriul de stabilire a valorii pagubei ce determină, prin cuantumul ei, fie incriminarea faptei, fie agravarea încadrării juridice, se impune ca în astfel de situații, în conformitate cu dispozițiile art. 13 din Codul penal, să se aplice legea cea mai favorabilă”.
Pentru art. 110 și art. 112 din Legea nr. 46/2008 trebuie să se aibă în vedere valoarea cea mai mică a prețului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior și să se aplice legea cea mai favorabilă, în conformitate cu dispozițiile art. 13 din Codul penal, dacă din momentul săvârșirii faptei (și nu de la data constatării) și până la judecarea definitivă a cauzei sunt mai multe ordine care reglementează valoarea masei lemnoase.
Conform ordinelor Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și ulterior al Ministrului Mediului și Pădurilor, prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pe perioade de timp, este următorul:
– din data de 14.12.2007, prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior a fost stabilit la valoarea de 74 lei/mc, prin Ordinul nr. 933/2007, care a intrat în vigoare la 3 zile de la publicarea sa în Monitorul Oficial nr. 849/11.12.2007, fiind abrogat astfel Ordinul ministrului agriculturii, pădurii și dezvoltării rurale nr. 416/2006;
– din data de 03.01.2009, prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior a fost stabilit la valoarea de 86 lei/mc, prin Ordinul nr. 715/2008, care a intrat în vigoare la 30 de zile de la publicarea sa în Monitorul Oficial nr. 813/04.12.2008, fiind abrogat astfel Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 933/2007;
– din data de 01.10.2010, prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior a fost stabilit la valoarea de 74 lei/mc, prin Ordinul nr. 1343/2010, care a intrat în vigoare la 30 de zile de la publicarea sa în Monitorul Oficial nr. 617/01.09.2010, fiind abrogat astfel Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 715/2008;
– din data de 26.11.2011, prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior a fost stabilit la valoarea de 71 lei/mc, prin Ordinul nr. 2353/2011, care a intrat în vigoare la 30 de zile de la publicarea sa în Monitorul Oficial nr. 756/27.10.2011, fiind abrogat astfel Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1343/2010
– din data de 24.10.2012, prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior a fost stabilit la valoarea de 85 lei/mc, prin Ordinul nr. 3283/2012, care a intrat în vigoare la 30 de zile de la publicarea sa în Monitorul Oficial nr. 667/24.09.2012, fiind abrogat astfel Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 2353/2011
– amintim că la data de 18.02.2014 a fost publicat în Monitorul Oficial Ordinul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice nr. 76/06.02.2014, prin care prețul mediu al unui metru cub pe picior este stabilit la valoarea de 101 lei, ordin care urma să intre în vigoare la data de 19.03.2014 și care abroga ordinul nr. 3283/2012, dar la data de 04.03.2014 a fost publicat în Monitorul Oficial Ordinul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice nr. 118/24.02.2014, care abrogă la rândul său Ordinul nr. 76/06.02.2014, astfel încât în vigoare a rămas Ordinul nr. 3283/2012 al Ministerului Mediului și Pădurilor. (în aplicația LEX EXPERT Ordinul nr. 3283/2012 apărea ca abrogat de la data de 19.03.2014, dar ulterior, ca urmare a sesizării administratorului de program, acest lucru a fost modificat, iar în prezent, ordinul la care am făcut referire, apare ca fiind în vigoare)
14.12.2007 – 02.01.2009 ……… 74 lei/mc
03.01.2009 – 30.09.2010 …..…. 86 lei/mc
01.10.2010 – 25.11.2011 ……… 74 lei/mc
26.11.2011 – 23.10.2012 …..…. 71 lei/mc
24.10.2012 – până în prezent …. 85 lei/mc
O altă diferență semnificativă între art. 108 și 110 este aceea că tentativa la infracțiunea de tăiere ilegală de arbori se pedepsește conform alin. (4) al art. 108, iar tentativa la infracțiunea de sustragere nu se pedepsește.
De asemenea conform art. 108 alin. (3), în cazul în care infracțiunile prevăzute la alin. (1) au fost săvârșite cu știrea sau cu acordul personalului silvic, nivelul minim valoric al prejudiciului pentru calificarea faptei ca infracțiune silvică se stabilește la o valoare de 2,5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei, aliniat care nu se regăsește la art. 110. De exemplu, este posibil ca o persoană să taie ilegal și să sustragă arbori cu o valoare a prejudiciului de 300 de lei, sub pragul de infracțiune care este în momentul de față de 425 lei (85 lei/mc x5), dar având în vedere că ilegalitatea s-a săvârșit cu știrea sau cu acordul personalului silvic, valoarea prejudiciului doar pentru infracțiunea de tăiere ilegală face ca fapta să fie infracțiune, dar sustragerea să fie sancționată ca faptă contravențională, întrucât pentru fapta de tăiere valoarea minimă a prejudiciului este calculată prin înmulțirea valorii de 85 cu 2,5, iar nu cu 5, astfel 85 lei/mc x 2,5 = 212,5 lei și se atinge astfel pragul de infracțiune. Astfel, persoana în cauză va fi cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori conform art. 108 alin. (1) lit. a) și pentru fapta de sustragere va fi sancționată contravențional cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei, conform art. 8 alin. (1) lit. b) rap. la alin. (2) lit. c) din Legea nr. 171/2010, întrucât prejudiciul este de 3,52 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
Colateral, amintim că la art. 8 din Legea nr. 171/2010 valoarea prejudiciului stabilită conform legii se calculează conform prețului mediul al unui metru cub pe picior la data constatării faptei, atât pentru fapta contravențională de tăiere ilegală de arbori cât și pentru cea de sustragere, spre deosebire de Legea nr. 46/2008, unde la infracțiunea de tăiere ilegală de arbori se calculează în același mod, iar pentru infracțiunea de sustragere fiind în mod generic încadrată juridic fapta pe baza prețului mediu al aceleiași unități de masă lemnoasă, fără specificarea momentului ce trebuie avut în vedere la stabilirea prețului.
Conform art. 109, cu privire la pășunatul în păduri, valoarea prejudiciului stabilită conform legii se calculează conform prețului mediu al unui metru cub pe picior la data constatării faptei, nefiind aplicabilă legea mai favorabilă, conform Deciziei nr. 12/2008, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În cazul distrugerii, degradării sau aducerii în stare de neîntrebuințare prin incendiere a pădurilor, a perdelelor forestiere de protecție, a vegetației forestiere din terenurile degradate ameliorate prin împăduriri, a jnepenișurilor și a vegetației forestiere din afara fondului forestier național, de către proprietari, deținători, administratori sau de orice altă persoană, fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prevăzute de articolul 217 alin. (4) Cod penal, ci a art. 111 alin. (1) și (2) din Legea nr. 46/2008.
La art. 112, privind folosirea ilegală a ciocanului silvic de marcat, am amintit deja că valoarea prejudiciului se calculează în același mod ca la infracțiunea de sustragere de arbori, fiind aplicabilă legea mai favorabilă în cazul existenței mai multor ordine care reglementează prețul unui metru cub pe picior, cu completarea că nu există o sancțiune contravențională în cazul în care prejudiciul are o valoare de 5 ori mai mică sau egală cu prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior și că tentativa nu se pedepsește.
De exemplu, în cazul în care s-au folosit fără drept sau contrar reglementărilor specifice în vigoare ciocanele silvice și s-au marcat arbori, dar aceștia nu au fost tăiați, necreând un prejudiciu pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii, fapta nu constituie infracțiune conform art. 112, întrucât tentativa nu se pedepsește, deși se dovedește în mod clar că marcarea ilegală s-a făcut în scop de tăiere ilegală și sustragere de arbori.
Pentru a se întruni elementele constitutive, arborii trebuie tăiați pentru a se crea un prejudiciu; astfel, infracțiunea prevăzută de art. 112 absoarbe fapta de tăiere ilegală de arbori unde se pedepsea tentativa, iar persoana nu poate fi incriminată conform art. 108 rap. la art. 20 C.pen.. Pe de altă parte, art. 112 nu absoarbe fapta de sustragere de arbori, dar, deși se dovedește intenția de sustragere a materialului lemnos prin marcarea ilegală a arborilor, tentativa infracțiunii prevăzute de art. 110 nu se pedepsește.
Astfel, doar în cazul în care marcarea ilegală a fost urmată de tăierea arborilor și valoarea este de 5 ori mai mare decât prețul unui metru cub pe picior sunt întrunite elementele constitutive ale art. 112.
Cu privire la fapta de falsificare a dispozitivelor speciale de marcat prevăzută de art. 113 din Codul Silvic, menționăm că tentativa nu se pedepsește și că nu depinde de crearea unui anumit prejudiciu pentru comiterea infracțiunii. Uneori în practică se observă în loc de marcă la baza arborilor doar o urmă circulară care imită marca ciocanului silvic de marcat, executată prin presarea unei țevi la baza arborilor și în mod eronat se efectuează de către organele de urmărire penală cercetări pentru săvârșirea de către autori necunoscuți a infracțiunii de falsificare de ciocan silvic de marcat. Această activitate ar trebui să se efectueze când există un minim de elemente pentru cercetarea acestui fapt din care să reiasă că marcarea s-a efectuat cu un instrument circular asemănător cu cel original, iar nu cu unul evident nefabricat în scopul marcării ilegale.
Noi modificări ale Codului silvic
Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 757 din 12 noiembrie 2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, a adus mai multe modificări Codului Silvic, care au intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014.
Reproducem mai jos art. 202 al Legii nr. 187/2012:
Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. Articolul 107 se abrogă.
Astfel, ocupările de terenuri din fondul forestier vor putea întruni elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie.
1. Articolul 108 va avea următorul cuprins:
“ART. 108
(1) Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracțiune silvică și se pedepsește după cum urmează:
a) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei;
b) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs nu depășește limita prevăzută la lit. a), dar fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a prejudiciului produs depășește limita prevăzută la lit. a);
c) cu închisoare de la un an la 5 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 20 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei;
d) cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 50 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei.
Cu privire la modificările prevederilor infracțiunii de tăiere ilegală de arbori observăm că valoarea prejudiciului produs se consideră cea de la data comiterii faptei, față de vechea reglementare care menționa ca moment al calculului data constatării faptei, ajungând astfel la concluzia (prin analiza recursului în interesul legii amintit anterior) că în cazul infracțiunilor săvârșite înainte de 01.02.2014, se aplică legea mai favorabilă cu privire la prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, dintre momentul constatării faptei și cel al comiterii faptei și nu din toată perioada care a trecut de la comitere până la constatare sau până în prezent.
(2) Limitele speciale ale pedepselor prevăzute la alin. (1) se majorează cu jumătate, în cazul în care faptele au fost săvârșite în următoarele împrejurări:
a) de o persoană având asupra sa o armă sau o substanță narcotică ori paralizantă;
b) în timpul nopții;
c) în pădurea situată în arii naturale protejate de interes național;
d) de personal silvic.
(3) Tentativa se pedepsește.”
La alin. (2) limitele de pedeapsă se majorează mai nou cu jumătate față de 3 ani în vechea legislație, iar la lit. a) a dispărut agravanta cu privire la săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună și a apărut la lit. d) agravanta cu privire la săvârșirea faptei de către personalul silvic.
Alin. (3) al art. 8 nu se mai regăsește în noua reglementare cu privire la încadrarea faptei de tăiere ilegală de arbori la o valoare de 2,5 ori mai mare decât valoarea unui metru cub pe picior, când fapta este săvârșită cu știrea sau cu acordul personalului silvic.
3. Articolul 109 va avea următorul cuprins:
“ART. 109
(1) Pășunatul în pădurile sau în suprafețele de pădure în care acesta este interzis constituie infracțiune silvică și se pedepsește după cum urmează:
a) cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului este de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei;
b) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului este de cel puțin 20 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei;
c) cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului este de cel puțin 50 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei.
(2) Limitele speciale ale pedepselor prevăzute la alin. (1) se majorează cu jumătate, în cazul în care faptele au fost săvârșite în următoarele împrejurări:
a) în timpul nopții;
b) în pădurea situată în arii naturale protejate de interes național.”
De asemenea, la art. 109 limitele de pedeapsă se micșorează iar limitele speciale ale pedepselor la alin. (2) se majorează cu jumătate față de 3 ani în prezent, iar valoarea prejudiciului produs este cea de la data comiterii faptei față de vechea reglementare care menționa ca moment al calculului data constatării faptei, legea mai favorabilă fiind aplicabilă ca și în cazul amintit anterior cu privire la infracțiunea de tăiere ilegală.
4. Articolul 110 va avea următorul cuprins:
“ART. 110
(1) Furtul de arbori doborâți sau rupți de fenomene naturale ori de arbori, puieți sau lăstari care au fost tăiați ori scoși din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecție, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire și din vegetația forestieră din afara fondului forestier național, precum și al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier național constituie infracțiune și se pedepsește după cum urmează:
a) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior;
b) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a materialului lemnos depășește valoarea prevăzută la lit. a);
c) cu închisoare de la un an la 5 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de cel puțin 20 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior;
d) cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras depășește de 50 de ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
(2) Limitele speciale ale pedepselor prevăzute la alin. (1) se majorează cu jumătate în cazul în care faptele au fost săvârșite în următoarele împrejurări:
a) de o persoană având asupra sa o armă sau o substanță narcotică ori paralizantă;
b) în timpul nopții;
c) în pădurea situată în arii naturale protejate de interes național;
d) de personal silvic.”
În continuare la infracțiunea de sustragere de arbori nu este specificat momentul de referință al prețului unui metru cub de masă lemnoasă pe picior ce trebuie avut în vedere la stabilirea prejudiciului, fapt care va conduce la aplicarea legii mai favorabile cu privire la valoarea prețului unui metru cub pe picior, de la momentul săvârșirii faptei până în prezent.
5. Articolele 111 – 113 se abrogă.
Fapta de distrugere prin incendiere prevăzută de art. 111 va trebui încadrată la prevederile art. 253 alin. (4) din Noul Cod penal.
Încadrarea faptelor de folosire ilegală de ciocan silvic de marcat săvârșite după data de 01.02.2014, având în vedere că art. 112 a fost abrogat și nu este un alt corespondent în noua legislație, ar trebui să se facă luând în considerare intenția făptuitorului, putându-se astfel încadra fapta la tentativă, complicitate sau autor la tăiere ilegală de arbori ori complicitate sau autor la sustragere de arbori.
Falsificarea dispozitivelor speciale de marcat va fi încadrată, prin abrogarea art. 113 din Legea nr. 46/2008, la prevederile art. 317 din noul Cod penal cu referire la falsificarea unui instrument de marcare de care se folosesc unitățile amintite la art. 176 Cod Penal.
6. Articolul 114 va avea următorul cuprins:
“ART. 114
Nerespectarea obligației prevăzute la art. 30 alin. (1) constituie infracțiune silvică și se pedepsește cu amendă.”
La art. 114 nu se mai prevede ca sancțiune pedeapsa închisorii alternativ cu amenda, ci doar amenda.
7. Articolele 115 – 116 și 120 se abrogă.
Astfel, materialul lemnos rezultat din săvârșirea infracțiunilor nu se confiscă conform art. 116, ci conform prevederilor Codului de procedură penală.
După ce s-a respins de cinci ori excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 120 referitoare la gradul de pericol social al faptelor prevăzute de Codul Silvic, se abrogă art. 120 care reglementa acest lucru.
8. Articolul 123 va avea următorul cuprins:
“ART. 123
Prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se stabilește anual, prin lege, la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.”
Deși anterior s-a respins excepția de neconstituționalitate cu privire la autoritatea care stabilește prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, având în vedere că s-a invocat că instituirea valorii metrului cub de masă lemnoasă pe picior, în funcție de care faptele constituie infracțiuni, printr-un ordin al ministrului de resort, contravine art. 73 alin. (3) lit. h) și art. 115 din Constituție, deoarece doar Parlamentul are competența de a legifera în materia normelor de incriminare și doar prin lege organică, cu atât mai mult cu cât acest domeniu este exceptat de la delegarea legislativă, prin noua reglementare se prevede că valoarea amintită se va stabili prin lege, la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.
