Mariana Aurelia DUMITRACHE*

Procuror – Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău

ABSTRACT

The author carries out a case study on the replacement of the preventive measure of judicial control with that of the preventive arrest, in the case of a minor defendant, under the provisions of art. 215 par. (7) of the new Criminal Procedure Code, under the circumstances that he was arrested in the same case.

Keywords: preventive arrest, judicial control, minor offender, preventive measure replacement, case study.

Introducere. Potrivit art. 202 alin. (1) din noul Cod de procedură penală (în continuare C.pr.pen.), măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

În cazul în care, pe durata măsurii controlului judiciar, potrivit dispozițiilor art. 215 alin. (7) C.pr.pen., există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, la cererea procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.

Din conținutul art. 243 alin. (2) C.pr.pen. rezultă că reținerea și arestarea preventivă pot fi dispuse față de un minor, în mod excepțional, numai dacă efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra personalității și dezvoltării acestuia nu sunt disproporționate față de scopul urmărit prin luarea măsurii preventive.

La stabilirea duratei pentru care se ia măsura arestării preventive se are în vedere vârsta inculpatului de la data când se dispune asupra luării, prelungirii sau menținerii acestei măsuri.

Arestarea preventivă în cazul infractorilor minori trebuie să fie ultima soluție, iar în măsura în care se dispune, măsura trebuie să aibă o durată cât mai scurtă.

Prezentare cauză penală. Inculpatul C.A., născut la data de 16 februarie 2001, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prevăzute în art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) din noul Cod penal (în continuare C.pen.) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din același cod (opt acte materiale), precum și a unei infracțiuni de distrugere prevăzute în art. 253 alin. (1) C.pen., ambele infracțiuni cu aplicarea art. 38 (referitor la concursul de infracțiuni) și art. 113 și următoarele din același cod (referitoare la regimul răspunderii penale a minorului).

Faptele reținute în sarcina inculpatului C.A. constau în aceea că:

În seara zilei de 23 decembrie 2016, a pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate N.M. din localitatea în care locuiește, împreună cu inculpatul G.D.C., de unde au sustras suma de 2.200 lei.

La data de 15 aprilie 2017, inculpatul C.A. a pătruns fără drept împreună cu mai mult persoane într-o anexă a primăriei din localitatea în care domiciliază, de unde au sustras articole textile pe care apoi le-au abandonat.

La data de 1 mai 2017, inculpatul C.A. a pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate G.V., împreună cu inculpatul M.F., de unde au sustras suma de 3.300 lei.

La data de 12 mai 2017, inculpatul C.A. a distrus telefonul mobil al persoanei vătămate P.M., producând un prejudiciu de 160 lei.

În noaptea de 21/22 mai 2017, inculpatul C.A. împreună cu inculpatul G.D.C. au pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate S.T. și din buzunarul pantalonilor acestuia, profitând de starea de ebrietate în care se afla, au sustras suma de 270 lei.

În ziua de 16 iunie 2017, inculpatul C.A. a pătruns în locuința persoanei vătămate E.S., de unde a sustras suma de 1.207 lei.

În perioada 14 iunie 2017-1 iulie 2017, inculpatul C.A. a pătruns fără drept, de trei ori, la date diferite, în locuința persoanei vătămate C.M., de unde a sustras în total sumele de 12.600 lei și 1.000 euro.

Măsura arestării preventive față de inculpatul C.A. a fost luată la data de 12 iulie 2017, la solicitarea Parchetului de pe lângă Judecătoria P., prin Încheierea Judecătoriei P., această instanță fiind sesizată prin rechizitoriu la data de 18 iulie 2017.

Prin Încheierea din data de 18 august 2017, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul dispozițiilor art. 207 alin. (1) C.pr.pen.[1], a verificat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.

Având în vedere, cu precădere, vârsta minorului, faptul că a fost arestat 38 de zile, precum și faptul că deja fusese sesizată instanța prin rechizitoriu, judecătorul de cameră preliminară a înlocuit măsura arestării preventive cu aceea a controlului judiciar.

La data de 30 septembrie 2017, adică după aproximativ 40 de zile de când față de inculpat se luase măsura controlului judiciar, împotriva acestuia s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă care constă în aceea că a pătruns prin escaladare în locuința persoanei vătămate V.M., de unde a sustras suma de 180 lei, la data sus-menționată.

Parchetul de pe lângă Judecătoria P. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 215 alin. (7) și art. 242 alin. (3) C.pr.pen., înlocuirea măsurii controlului judiciar cu aceea a arestării preventive față de inculpatul C.A., în cauza care se afla în faza de judecată.

S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului.

Analiza cauzei penale. Instanța a avut în vedere când a înlocuit măsura controlului judiciar cu măsura arestării preventive, deși inculpatul nu avea decât 16 ani, perseverența infracțională a acestuia, chiar și în condițiile în care, în perioada 12 iulie 2017-18 august 2017, fusese arestat preventiv.

Primarul comunei în care inculpatul C.A. locuia a precizat că locuitorii comunei erau îngroziți nu numai de faptul că acesta intra în casele lor și sustrăgea bani, dar și de acela că avea un limbaj extrem de vulgar, amenințător, iar în urmă cu aproximativ șapte ani a spart mai multe cruci din cimitirul satului și apoi le-a aruncat pe acoperișul casei unei văduve.

În aceste condiții, instanța de control judiciar, Tribunalul B., când a analizat contestația formulată de către inculpatul minor privitoare la încheierea prin care s-a dispus măsura arestării preventive asupra sa (deoarece se pusese în mișcare acțiunea penală pentru comiterea unei noi infracțiuni de furt), a pus în balanță interesul particular al minorului față de interesul general al statului de a-i ocroti pe cetățenii săi. Având în vedere pericolul social concret al inculpatului minor, instanța de control judiciar a menținut încheierea Judecătoriei P. (în ceea ce privește măsura luată) și a trimis cauza la această instanță doar pentru a se stabili durata arestării preventive, durată pe care încheierea criticată de către inculpat nu o prevedea, iar contestația fusese promovată de către inculpatul minor.

Opinie. Considerăm că în cauză au apărut temeiuri noi care au făcut necesară privarea de libertate a inculpatului minor, având în vedere conduita acestuia, iar efectele pe care privarea de libertate le-a avut asupra personalității și dezvoltării inculpatului minor nu au fost disproporționate față de scopul urmărit prin luarea măsurii preventive.

* e-mail: pt_buzau@mpublic.ro.

[1] ,,Art. 207. Verificarea măsurilor preventive în procedura de cameră preliminară

(1) Când procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului față de care s-a dispus o măsură preventivă, rechizitoriul, împreună cu dosarul cauzei, se înaintează judecătorului de cameră preliminară de la instanța competentă, cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia.

(2) În termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.

(3) Dispozițiile art. 235 alin. (4)-(6) se aplică în mod corespunzător.

(4) Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.

(5) Când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză (sublinierea noastră – M.A. Dumitrache).

(6) În tot cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestor măsuri. Dispozițiile alin. (2)-(5) se aplică în mod corespunzător.

(7) Judecătorul de cameră preliminară, în cursul procedurii de cameră preliminară, verifică, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauțiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri. Dispozițiile alin. (2)-(5) se aplică în mod corespunzător.”