Interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de date genetice judiciare, în ipoteza inculpaţilor minori sancţionaţi prin aplicarea unor măsuri educative conform noului Cod penal. Admisibilitate
Decizia Î.C.C.J. | Completul
Î.C.C.J. |
Actul normativ vizat | Dispoziții vizate | Obiectul cauzei |
Dec. Î.C.C.J. nr. 5/2016 | Completul competent să judece recursul în interesul legii | Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare | Art. 7 alin. (1) | Interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, în ipoteza inculpaților minori sancționați prin aplicarea unor măsuri educative conform noului Cod penal |
În Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 493 din 1 iulie 2016, a fost publicată Dec. Înaltei Curți de Casație și Justiție (în continuare Dec. Î.C.C.J.) nr. 5/2016 privind judecarea unui recurs în interesul legii.
Obiectul recursului în interesul legii:
,,Dacă în cazul inculpaților minori sancționați prin aplicarea unor măsuri educative conform noului Cod penal, instanța de judecată poate dispune prelevarea probelor biologice pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare (în continuare S.N.D.G.J.) a profilului genetic.”
Dispoziții legale incidente:
– Art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare:
,,S.N.D.G.J. conține profile genetice, date cu caracter personal și date despre caz, corespunzătoare următoarelor categorii:
- b) persoane condamnate definitiv pentru săvârșirea infracțiunilor cuprinse în anexă la pedeapsa închisorii, precum și persoanele pentru care instanța a pronunțat amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea pedepsei;”
– Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare:
„Prelevarea probelor biologice de la persoanele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b) este dispusă de instanța de judecată, prin hotărârea de condamnare ori prin hotărârea de amânare a aplicării pedepsei sau de renunțare la aplicarea pedepsei.”
Dec. Î.C.C.J.. nr. 5/2016 – dispozitiv:
Prin Dec. nr. 5/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a statuat că: ,,În cazul inculpaților minori sancționați prin aplicarea unor măsuri educative conform noului Cod penal, instanța de judecată nu poate dispune prelevarea probelor biologice pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.” |
Argumentele Î.C.C.J.:
– Prelevarea probelor biologice de la minorii față de care, în urma constatării vinovăției, s-au luat măsuri educative nu este o măsură prevăzută de lege și nu poate fi dispusă de instanța de judecată. – Prelevarea probelor biologice reprezintă o ingerință în dreptul la viață privată și, în consecință, ar trebui să fie prevăzută expres în lege. Stocarea și procesarea profilului genetic urmăresc scopurile legitime de prevenire a infracționalității și de ocrotire a drepturilor și libertăților persoanei, însă în cazul de față lipsește o prevedere expresă a legii în acest sens. Chiar dacă măsura este necesară, având în vedere contribuția importantă pe care au avut-o evidențele ADN la eficientizarea activității poliției în ultimii ani, iar ingerința este relativ redusă, putându-se dovedi benefică inclusiv pentru persoana în cauză, întrucât permite eliminarea sa rapidă din cercul suspecților de comiterea unei infracțiuni la investigarea căreia au fost descoperite probe ADN, lipsa unei prevederi exprese a legii lipsește măsura de un cadru legal, inclusiv în ceea ce privește garanțiile oferite persoanei. – Astfel, chiar dacă s-ar admite că neprevederea minorilor în dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 este doar o scăpare a legiuitorului, aplicarea prin analogie a legii nu ar răspunde unor chestiuni importante referitoare la modul de prelevare a probelor ori la durata de păstrare a acestora, mai ales în condițiile în care măsurile educative care se pot lua față de minori pot fi privative sau neprivative de libertate. |
Notă aprobativă:
– Într-adevăr, dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 se referă numai la persoanele majore condamnate definitiv, nu și la minorii care săvârșesc infracțiunile cuprinse în anexă la Legea nr. 76/2008, față de care au fost luate măsuri educative privative sau neprivative de libertate. Totuși, este nevoie de intervenția rapidă a legiuitorului pentru a completa lacuna constatată, măsura fiind necesară pentru prevenirea și combaterea delincvenței juvenile, infracțiunile săvârșite de minori menținându-se încă la un nivel ridicat. Aceasta cu atât mai mult cu cât legea permite prelevarea probelor biologice de la minorii cu vârsta sub 14 ani, în vederea stabilirii profilului genetic, dar numai condiționat: cu acordul părinților sau al reprezentantului legal și în prezența acestora. Prin urmare, propunem de lege ferenda ca prelevarea de probe biologice să se facă și față de minorii care răspund penal, dar numai în prezența părinților. – Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare C.E.D.O. sau Curtea de la Strasbourg) a impus câteva condiții în materia prelevării probelor biologice: ingerința în viața privată să fie ,,în conformitate cu legea”, să fie redactată în termeni clari în actul normativ intern, să urmărească realizarea unuia dintre obiectivele enumerate la art. 8 § 2 din Convenția (europeană) pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și să fie ,,necesară într-o societate democratică”. Într-o speță asemănătoare, C.E.D.O. a statuat următoarele: <<În privința scopului legitim urmărit, C.E.D.O. a considerat că nu este necesar să se abată de la jurisprudența sa (Cauza Van der Velden contra Olandei și Cauza S. și Marper contra Marii Britanii), în care a reținut că stocarea și procesarea profilului genetic urmăresc scopurile legitime de prevenire a infracționalității și de ocrotire a drepturilor și libertăților persoanei. Mai mult, C.E.D.O. a considerat că măsura analizată ,,este necesară într-o societate democratică”, având în vedere contribuția importantă pe care au avut-o evidențele ADN în eficientizarea activității poliției în ultimii ani. C.E.D.O. a notat că ingerința este relativ redusă, iar aceasta se poate dovedi benefică, inclusiv pentru persoana în cauză, întrucât permite eliminarea sa rapidă din cercul suspecților de comiterea unei infracțiuni la investigarea căreia au fost descoperite probe ADN. C.E.D.O. a mai reținut că aceste considerente se aplică inclusiv în cazul în care persoana al cărei profil genetic determinat și procesat este minoră, precum în speță. C.E.D.O. a făcut trimitere la concluziile sale din Cauza S. și Marper contra Marii Britanii. Cauza viza stocarea informațiilor ADN în evidențe, în condițiile în care reclamanții nu fuseseră condamnați pentru comiterea vreunei infracțiuni. În acel caz, C.E.D.O. a criticat caracterul automat și nediscriminatoriu al puterii de prelevare a mostrelor ADN în Anglia și Țara Galilor, state unde materialul genetic putea fi stocat fără o limită în timp, indiferent de natura sau gravitatea infracțiunilor sau de circumstanțele personale ale celui în cauză. C.E.D.O. a notat diferențele existente în cauza de față, anume că vizează problema prelevării și stocării de material ADN al unor persoane care au fost condamnate pentru comiterea unor infracțiuni. Mai mult, C.E.D.O. a observat că, potrivit dreptului național olandez, prelevarea poate fi realizată numai de la persoane condamnate pentru o infracțiune de o anumită gravitate, iar evidențele ADN pot fi păstrate pentru o anumită perioadă de timp prestabilită, care depinde de maximul special al pedepsei prevăzut de lege (perioadă de 20 de ani pentru maximul special mai mic de 6 ani și perioadă de 30 de ani pentru celelalte infracțiuni sancționate mai aspru). Având în vedere cele expuse mai sus, C.E.D.O. a constatat că dispozițiile legii interne olandeze cuprind suficiente garanții împotriva caracterului automat și nediscriminatoriu al stocării în evidențe a profilelor genetice. Observând, de asemenea, că materialul genetic este stocat în mod codificat cu păstrarea anonimatului, precum și că reclamantului îi sunt procesate datele ADN doar dacă anterior prelevării de mostre a comis o altă infracțiune sau dacă săvârșește una în viitor, C.E.D.O. a stabilit că, în condițiile descrise, nu poate să constate încălcarea art. 8 pentru simplul motiv că reclamantul este minor.>>[1] |
[1] A se vedea http://www.legalis.ro/2016/07/05/ril-admis-decizia-i-c-c-j-nr-52016-privind-aplicarea-dispozitiilor-art-7-alin-1-din-legea-nr-762008/ (accesat la 2 august 2016).