Începând cu acest număr, Redacția Revistei Pro Lege își propune să restituie memoriei colective o parte din contribuția antecesorilor noștri, reputați oameni ai legii, juriști, profesori universitari, magistrați, avocați ș.a., care, prin scrierile lor, ce și-au găsit expresie în paginile revistelor de profil ale vremii, au rămas posterității ca veritabile exemple de gândire juridică, dar nu numai.

Așadar, acestea merită cu prisosință a fi redate și ne face o deosebită plăcere să le găzduim în paginile revistei noastre.

Bucurați-vă de ele!

În acest număr:

LĂSAȚI, D-LOR POLITICIANI, ÎN PACE PARCHETELE ȘI CABINETELE DE INSTRUCȚIE!

Când vine spre cercetare o afacere mai mare, cu persoane mai marcante, începe o adevărată avalanșă de stăruinți la poarta parchetelor și cabinetelor de instrucție, o presiune sub formă prietenească, o constrângere morală, cerându-se fie arestarea, fie, mai ales eliberarea.

– Ai arestat un nevinovat, îți jur pe copii mei că omul n’a făcut nimic, ai greșit, interpreți rău legea, faptul nu intră în text și așa ți-se înșiră un vocabular lung, azi, mâine, poimâine. la infinit acelaș cântec, pe acelaș ton, rugăminți, strângeri de mână, numai să scape pungașul, excrocul, ucigașul!

Să-l vadă lumea pe stradă, sfideze victimele, să se mire mediul! Nu importă, dacă marele prestigiu al justiției suferă, asta-i indiferent, totul e să se încaseze suma.

Vai dacă te ții dârz, inflexibil, ca piatra.

Le apare cuta între sprincene, figura se schimbă brusc, nervul reține greu deslănțuirea furtunii.

– Lasă …….

Aici se vede bine, apare ca o cerință imperioasă a colectivității, nevoia creării absolutei independenți morale și materiale a magistratului.

În jurul marilor afaceri e un iarmaroc la ușa cabinetelor de instrucție și la parchete, o răpire a timpului necesar magistratului, o atingere a demnității și independenții. sale.

Să n’ai personalitate or individualitate, să fii topit în voința altora, anihilat, șters, monedă fără valoare…

Șoaptele, rugămintele, răsună în piatra palatului și pătrund, trec departe, în mediu.

– Cutare are trecere, du-te la el că închide, eliberează, face totul.

Când te prinde în mulțime, în lumea de impricinați, e un deliciu … pentru el. – Te caută, îți șoptește, strânge afabil mâna, se pleacă.

– Are trecere !

Și curentul se formează, iar cei nevoiți or certați cu codul penal îl asaltează, vine cu ei până la ușă, el intră înăuntru, vorbește ceva și iese.

– Am aranjat, se face !

Se face, bine, dar cu ce preț, cu ce scădere a încrederii în justiție ! Cu ce șoapte care pătează aureola sfântă, care plutește deasupra templului magistraturii.

Se bat țăranii în preajma alegerilor și se constată slabe incapacități de lucru. Vin două tabere politice. Arestează-i, a fost moarte, de om ! – Nu-1 aresta că e un fleac!

Evident, după, ce țărănimea e instigată, de o propagandă criminală, ba că grâul e fără preț, ba gazul s’a scumpit, ba că guvernele fac cutare și cutare lucru, ba că birurile puse pentru salvarea patriei sunt mari, răscolindu-se cugetele cu fel de fel de acuzațiuni, după ce se toarnă deasupra satelor băutură din belșug, culegem azi dosare la instrucție și …. interveniții, iar mâine cea mai formidabilă revoluțiune, dacă, nu ne vom trezi.

Răsboiul a zmintit fața morală a mulțimii, căci ‘e destul să deschizi un ziar ca să constați o diferențiere enormă cu trecutul.

Aerul e îmbâcsit, atmosfera groaznică, sufocantă, contagiunea răului prăpădește și atacă temeliile de fier ale societății.

Primenirea, vine de la maggistratură.

Ea stă trează la postul datoriei, în tranșeia muncii, în permanentă ofensivă contra relelor sociale care subminează moralitatea vie a neamului.

Lăsați-o să-și facă datoria cum crede și nu-i turburați liniștea necesară, cu intervențiuni enorme păgubitoare prestigiului justiției naționale a poporului.

Ea e armata păcii, a ordinei și propășirii umane, sămănătoarea vieții morale de mâine.

Ea nu vede oameni, ci fapte!

Vrem ne facem toată datoria în deplină libertate, cu dreptate, cinste și conștiință, pe altarele patriei pentru a forma generația viitorului

Deci, lăsați-ne în pace !

Iași, 15 Mai 1930.

TRAIAN ROMULUS SCRIBAN

Judecător de instrucție Trib. Iași