Laurențiu Tamaș, părintele criminalisticii din Ministerul Public

S-a născut la data de 29 octombrie 1910 în comuna Poieni, județul Cluj.

În anul 1934 a absolvit cursurile Facultății de Drept din Cluj, iar în anul 1936 a obținut titlul de doctor în drept.

Prin Înaltul Decret Regal nr. 2872 din 8 iulie 1937 a fost numit ajutor de judecător la Judecătoria Rurală Toplița – Mureș.

În perioada 1938-1949 a exercitat funcția de judecător și judecător de instrucție la Tribunalul Timiș – Torontal, Judecătoria Valea lui Mihai, Judecătoria Mixtă Lugoj, Tribunalul Caransebeș și Tribunalul Ilfov.

În anul 1950 a fost transferat în funcția de procuror la Parchetul Ilfov.

După reforma constituțională din 1952 și înființarea organelor procuraturii a fost numit mai întâi procuror și apoi procuror șef locțiitor la Procuratura Orașului București.

În anul 1956 Laurențiu Tamaș a fost numit director adjunct, iar în 1966, director al Institutului de Criminalistică din cadrul Procuraturii Generale.

În anul 1970 a fost promovat în funcția de procuror-șef al Direcției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Procuraturii Generale.

A ieșit la pensie, după o îndelungată carieră în magistratură, în anul 1976.

Ca procuror a dovedit o pregătire profesională de excepție și o mare putere de muncă. Acestea sunt și motivele pentru care i s-au repartizat spre soluționare și a finalizat cercetările în cauze complexe privind infracțiuni contra vieții cu autori necunoscuți sau infracțiuni contra avutului public cu pagube mari și loturi de inculpați.

În perioada în care s-a aflat la conducerea Institutului de Criminalistică s-a preocupat de organizarea și funcționarea acestei instituții prin asigurarea la un înalt nivel a condițiilor tehnice și de documentare științifică. Astfel, au fost amenajate laboratoarele de fotografie judiciară, fizică și chimie judiciară, traseologie și grafoscopie. A acordat o atenție deosebită dezvoltării activității de cercetare științifică prin efectuarea unor studii în cadrul laboratoarelor institutului.

Sub coordonarea lui Laurențiu Tamaș, Institutul de Criminalistică dispunea, la acel moment, de o dotare tehnică și un fond documentar unice în România. Din inițiativa și sub îndrumarea sa s-au înființat cele 17 cabinete de criminalistică la procuraturile regionale.

Prin grija Institutului de Criminalistică și prin activitatea desfășurată de cabinetele de criminalistică au fost introduse și generalizate în practică metodele și mijloacele științifice de anchetă, ceea ce a condus la creșterea calității anchetei penale prin așezarea ei pe baze științifice.

Ca profesor la cursul de perfecționare organizat de Procuratura Generală, a predat disciplina Criminalistică la toate seriile de cursanți, contribuind la perfecționarea profesională a aproape 1.000 de procurori.

Laurențiu Tamaș a întocmit, ca autor unic, următoarele studii: studiul privind frecvența infracțiunilor contra vieții, cauzele și condițiile care generează sau înlesnesc săvârșirea lor; studiul privind expertiza judiciară în procesul penal.

A participat la întocmirea unor lucrări în domeniul dreptului împreună cu reprezentanții altor instituții:

1) „Dezvoltarea științelor juridice în România”, (1964), cu Institutul de Cercetări Juridice al Academiei;

2) „Infracțiunile de omor”, cu Ministerul Justiției;

3) „Expertiza medico-judiciară”, cu Institutul de Medicină Legală;

4) „Probleme în legătură cu înlocuirea răspunderii penale”, cu Asociația Juriștilor.

A contribuit, împreună cu alți procurori, la întocmirea materialului documentar ce a fost prezentat din partea României la Congresul de Drept Internațional de la Haga (1964).

Laurențiu Tamaș a reprezentat România la lucrările celui de-al III-lea Congres al Organizației Națiunilor Unite pentru prevenirea crimei și tratamentul delincvenților de la Stockholm (1965), prezentând trei comunicări științifice: evoluția socială și criminalitatea; rolul publicului, al familiei, al educației și al muncii în prevenirea delincvenței; măsuri privind limitarea factorilor criminogeni ai recidivei.

A publicat 20 de articole în revistele de specialitate.

Între anii 1939 și 1944, Laurențiu Tamaș a fost mobilizat ca ofițer, participând la cel de-al Doilea Război Mondial atât pe frontul de est, cât și pe frontul de vest. În urma rănilor suferite în luptele de pe frontul de est, a fost decorat cu „Coroana României”.

Pentru întreaga activitate desfășurată, ca și pentru participarea sa la cea de-a doua conflagrație mondială, Laurențiu Tamaș a fost decorat cu „Medalia Muncii” și „Medaliile a XX-a și a XV-a aniversare a eliberării României”.

Laurențiu Tămaș rămâne o figură importantă între procurorii care au contribuit într-un mod semnificativ la ridicarea prestigiului instituției în fața cetățenilor.

Procuror-șef adjunct secție Ilie PICIORUȘ

Laurențiu Tamaș, părintele criminalisticii din Ministerul Public was last modified: decembrie 29th, 2017 by Costache Adrian

Căutare