Excelențele Voastre,

Dragi colegi magistrați,

Stimați participanți,

Cu ocazia celebrării împlinirii unui secol de la înfăptuirea celui mai important act din istoria românilor – Marea Unire de la 1 decembrie 1918 –, aici, în cetatea istorică a neamului nostru, vă rog să-mi permiteți să vă adresez un mesaj de suflet și de speranță pentru progresul națiunii române ca identitate distinctă și importantă în cadrul unei Uniuni Europene diverse și prospere.

La 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, în cetatea primei uniri a românilor – reușită de Mihai Viteazul la 1600 –, în prezența a peste 100.000 de oameni, se desăvârșea procesul de realizare a unității politico-statale de către Marea Adunare Națională, la care au participat 1228 de deputați care, prin votul lor, au pecetluit unirea Transilvaniei cu Regatul României.

Acest eveniment a fost, cum era și firesc, urmat de evoluții în ceea ce privește unificarea în diverse domenii, printre care s-a afirmat în mod semnificativ cel juridic.

În acest context s-a remarcat contribuția determinantă a justiției, a magistraților români, judecători și procurori, la succesul realizării unificării juridice – în plan judiciar, legislativ și al regimului profesiilor. Mai întâi acest proces a însemnat introducerea organizării judecătorești românești în noile teritorii istorice revenite la patria mamă – Bucovina, Basarabia, Dobrogea și Transilvania –, prin extinderea celei existente în Vechiul Regat.

Însă, din perspectiva creării noii vieți juridice naționale a României Mari, procesul cu cea mai mare greutate l-a constituit cel al unificării legislative. Astfel, unificarea legislativă a Basarabiei avea loc în 1928, un deceniu după aceea se consemna unificarea legislativă a Bucovinei și abia în 1943, cea a Transilvaniei. La reușita acestui proces complex și îndelungat, o contribuție de marcă a avut și o comisie de înalți magistrați, așa cum arăta academicianul Andrei Rădulescu în comunicarea ținută în iunie 1927, la Academia Română.

În cadrul demersului concret de unificare a aplicării legii, rolul principal i-a revenit magistratului, cel care trebuia să interpreteze norma potrivit literei, dar și spiritului său.

Totodată, în condițiile în care unificarea organizării judiciare a avut loc mai repede, în legătură cu aplicarea unitară a legii se relevă, în perioada interbelică, rolul curților de apel, cu o mențiune specială pentru cele din Constanța, Cernăuți, Chișinău și Oradea.

În final, am onoarea să vă transmit atât în nume personal, cât și al tuturor procurorilor, cele mai calde felicitări cu prilejul Centenarului Marii Uniri, împreună cu speranța că justiția românească independentă și imparțială va contribui pe mai departe, în țara noastră, la consolidarea democrației, a statului de drept și a drepturilor omului, precum și la integrarea deplină a României în Uniunea Europeană.

Augustin Lazăr

Procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție