Procuror Daniela Brița

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Through the ordinance of the prosecutor of establishing the levy on all movable and immovable property, as well as over the accounts and amounts of money owned in bank accounts by certain legal private entities, within the conditions in which the amounts from certain accounts either had a special destination, or the legal entity holding the account could not dispose freely of those, including the related amounts of the developing projects financed from structural instruments, existing in the accounts of the beneficiaries, and that are not submitted to the foreclosure on a certain period of time, may be frozen only those accounts and amounts of the accounts that do not have an express purpose provided by law and over which the legal entity concerned has a right of disposal unconditionally bounded by the legal nature of the respective account or amount of the account.

Considering that according to the provisions of art. 165 paragraph (1) Criminal Procedure Code [art. 252 par. (1) new Criminal Procedure Code], the organism proceeding to the appliance of the levy is bound to identify and assess the seized goods, being able to use if necessary also experts or assessors, knowing of the elements of identification of the legal nature of the respective accounts and amounts from such accounts may determine a procedural conduct in the said meaning.

To execute the ordinance of the prosecutor establishing the levy towards certain receivables, liquid and payable that the debtors of the civil responsible side have paid to this side, in the conditions in which some of the debtors,  that do not have a judicial report with a public institution, cannot open accounts  at the State Treasury for the recording and blocking the respective amount at the disposal of the prosecutor’s office, the debtor notified with regards to the establishment of the precautionary seizure, being in impossibility of opening an account at the State Treasury for recording the amount owed to the civil responsible side at the disposal of the prosecutor, may communicate the prosecution body the incident situation and the account opened by debtor in another operational bank unit for recording the debt, in view of establishing the precautionary seizure.

Ministerul Finanțelor Publice a semnalat unele situații cu privire la conturile sau sumele din conturile deschise la unitățile Trezoreriei Statului, față de care nu puteau fi aduse la îndeplinire dispozițiile ordonanței procurorului prin care s-au instituit măsuri asiguratorii.

În acest sens s-au exemplificat:

1. Prin unele ordonanțe procurorul a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, precum și asupra conturilor și sumelor de bani deținute în conturi bancare de anumite persoane juridice private, în condițiile în care sumele din unele conturi fie aveau o destinație specială, fie persoanele juridice titulare nu puteau dispune liber de acestea.

În consecință, s-a apreciat necesară discuția dacă ordonanța procurorului trebuie să vizeze toate tipurile de conturi sau doar acelea asupra cărora persoanele juridice titulare au un drept de dispoziție.

Problema de drept ridicată pleacă de la constatarea că persoanele juridice pot deschide mai multe tipuri de conturi la unitățile Trezoreriei Statului, printre care unele cu o destinație specială, iar altele cu privire la care nu pot dispune liber. Totodată, în anumite situații, dispozițiile legale prevăzute impun persoanei juridice titulare să utilizeze sumele din unele conturi pentru destinații expres prevăzute.

Astfel, potrivit O.U.G. nr. 146/2002 și a H.G. nr. 925/2006 au fost identificate mai multe tipuri de conturi, respectiv:

– contul 50.69 „Disponibil al operatorilor economici”, ce se deschide pentru gestionarea sumelor aferente relațiilor contractuale (de achiziții publice) cu instituțiile publice;

– contul 50.70 „Disponibil din transferuri și subvenții”, ce se deschide pentru gestionarea sumelor cu destinație specială, expres prevăzută de lege, iar sume acestuia, provenite din transferuri și subvenții, nu pot fi executate silit;

– contul 50.98.01 „Disponibil al operatorilor economici aferent proiectelor finanțate din instrumente structurale și din cofinanțarea acestora”, ce se deschide pe numele persoanelor juridice care beneficiază de fonduri externe nerambursabile pentru gestionarea sumelor provenite din fonduri externe nerambursabile, inclusiv fonduri aferente finanțării naționale;

– contul 53.01.01 „Disponibil din sume reprezentând garanție de bună execuție”, ce se deschide pentru constituirea succesivă a garanției de bună execuție aferentă unor contracte de achiziție publică.

2. În alte situații, prin ordonanța procurorului s-a instituit poprire asiguratorie cu privire la creanțele certe, lichide și exigibile pe care debitorii părții responsabile civilmente le au de plătit față de această parte, în condițiile în care unii debitori, care nu au niciun raport juridic cu o instituție publică, nu pot deschide conturi la Trezoreria Statului pentru consemnarea și blocarea sumei datorate la dispoziția parchetului.

3. S-a constatat că prin unele ordonanțe se instituie poprirea asiguratorie a sumelor aflate în conturile persoanei vizate, în timp ce prin alte ordonanțe se instituie sechestrul asigurator asupra acestor sume, neexistând, astfel, o practică unitară cu privire la obiectul acestor măsuri asiguratorii.

4. S-a semnalat că potrivit art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență, sumele aferente derulării proiectelor finanțate din instrumente structurale, existente în conturile beneficiarilor, nu sunt supuse executării silite pe perioada de valabilitate a contractelor și ordinelor de finanțare.

Față de aspectele invocate, menționez următoarele:

Potrivit legii, în anumite cazuri, conturile și sumele din unele conturi bancare au o destinație specială sau titularul contului nu poate dispune liber de acestea.

De aceea, prin instituirea sechestrului asigurator asupra tuturor conturilor și sumelor din conturi se golesc de conținut dispozițiile legale aplicabile anumitor tipuri de conturi și sume din conturi care, așa cum am menționat, fie au o destinație specială, fie titularul contului nu poate dispune liber de acestea.

Într-o astfel de situație se află conturile exemplificate de Ministerul de Finanțe, disponibile pentru:

– gestionarea sumelor aferente relațiilor contractuale de achiziții publice cu instituțiile publice [art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 146/2002], > contul 50.69;

– gestionarea sumelor, provenite din transferuri și subvenții, cu destinație specială și care nu pot fi executate silit [art. 5 alin. (10) din O.U.G. nr. 146/2002], > contul 50.70;

– gestionarea sumelor provenite din fonduri externe nerambursabile, inclusiv a fondurilor aferente finanțării naționale [art. 5 alin. (14) din O.U.G. nr. 146/2002], > contul 50.98.01;

– constituirea succesivă a garanției de bună execuție, aferentă unor contracte de achiziție publică, sume care fiind fonduri publice nu sunt supuse sechestrului asigurator [art. 90 alin. (3) din H.G. nr. 925/2006], > contul 53.01.01.

Totodată, potrivit art. 52 alin. (10) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, pot exista în derulare contracte de achiziție publică care sunt finanțate din fonduri externe nerambursabile, în cadrul cărora persoana juridică are calitatea de furnizor, prestator de servicii sau executant de lucrări, calitate potrivit căreia poate beneficia de plăți în avans pentru realizarea respectivului contract.

În acest caz, sumele primite ca plăți în avans sunt virate în conturi distincte deschise la Trezoreria Statului sub condiția ca persoana juridică să își îndeplinească obligațiile contractuale până la termenul convenit (exemplu contul 50.98.03 „Disponibil al operatorilor economici reprezentând finanțare pentru proiecte finanțate din instrumente structurale conform O.U.G. nr. 64/2009”, contul 50.98.09 „Disponibil al operatorilor economici reprezentând avans pentru proiecte finanțate în cadrul obiectivului cooperarea teritorială europeană” etc.).

Aceste plăți constituie atât fonduri publice naționale (cu cofinanțare), cât și fonduri externe nerambursabile (cu contribuția de la bugetul Uniunii Europene). Conturile pot fi utilizate exclusiv în scopul realizării obligațiilor asumate prin contractul de achiziție publică, prin retrageri succesive ale unor sume pentru aducerea la îndeplinire a obligațiilor asumate prin contractul de achiziție publică.

Dacă aceste conturi ar fi indisponibilizate prin instituirea sechestrului asiguratoriu, sumele aferente lor neputând fi utilizate pentru îndeplinirea obligațiilor contractuale ar determina rezilierea contractului cu eventuala obligare la daune interese, cu consecința economică de a se realiza o absorbție redusă de fonduri externe nerambursabile.

Totodată, sumele primite în avans trebuie justificate, iar în caz contrar restituite.

Prin indisponibilizarea acestora consecința nu este numai imposibilitatea realizării obligațiilor contractuale, dar și împiedicarea recuperării prejudiciului astfel cauzat, în condițiile în care partea păgubită nu este răspunzătoare pentru sau alături de partea contractantă față de care s-a luat măsura asiguratorie.

Totodată, se va reține că, potrivit art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență, sumele aferente derulării proiectelor finanțate din instrumente structurale, existente în conturile beneficiarilor, nu sunt supuse executării silite pe perioada de valabilitate a contractelor și ordinelor de finanțare, deci nu pot face obiectul unei măsuri asiguratorii.

• Pentru argumentele expuse, referitor la aspectele arătate la punctele 1 și 4, o soluție ar fi ca procurorul, prin ordonanța de instituire a sechestrului asigurator, să indisponibilizeze doar acele conturi și sume din conturi care nu au o anume destinație expres prevăzută de lege și asupra cărora persoana juridică vizată are drept de dispoziție necondiționat legal de natura juridică a respectivului cont sau sumă din cont.

De precizat, însă, că în condițiile arătate, procurorul nu poate fi obligat^[1] ca la instituirea sechestrului asigurator să indisponibilizeze doar unele conturi. Dar, în aplicarea dispozițiilor art. 165 alin. (1) C.pr.pen., conform cărora organul care procedează la aplicarea sechestrului este obligat să identifice și să evalueze bunurile sechestrate, putând recurge în caz de necesitate și la experți sau evaluatori^[2], cunoașterea elementelor de identificare a naturii juridice a respectivelor conturi și sume din astfel de conturi poate determina o conduită procedurală în sensul menționat.

O astfel de soluție vine în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care acceptă o ingerință legală în dreptul de proprietate atâta timp cât se menține un echilibru între interesul general al societății și necesitatea apărării drepturilor fundamentale. În cauza Air Canada c. Marea Britanie, Curtea de la Strasbourg a statuat că măsura sechestrului judiciar (sau asigurator, după caz) reprezintă o reglementare a folosinței bunului, mai exact un control privind utilizarea bunului, printr-o limitare legitimă și proporțională a dreptului de proprietate în raport cu scopul urmărit, respectiv prevenirea unor eventuale manopere dolosive ale debitorului de rea-credință, manopere de natură să ducă la crearea sau amplificarea stării de insolvabilitate. Limitarea, însă, nu poate să fie atât de gravă încât să îl priveze, în totalitate, pe titular de dreptul său de proprietate, golind de conținut toate elementele constitutive ale acestui drept: posesia, folosința și dispoziția.

• Cu privire la problema semnalată la punctul 2, referitor la ordonanța procurorului de instituire a măsurii popririi asiguratorii față de creanțele certe, lichide și exigibile pe care debitorii părții responsabile civilmente le au de plătit acestei părți, în condițiile în care unii debitori, care nu au niciun raport juridic cu o instituție publică, nu pot deschide conturi la Trezoreria Statului pentru consemnarea și blocarea respectivei sume la dispoziția parchetului, propun următoarele:

Așa cum s-a arătat, nu toate persoanele juridice pot deschide conturi la unitățile de Trezorerie a Statului.

Astfel, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 146/2002, pot deschide conturi la Trezoreria Statului numai acele persoane juridice care au de încasat subvenții și transferuri din bugetele componente ale bugetului general consolidat, cele care au de încasat contravaloarea bunurilor livrate, lucrărilor executate și serviciilor prestate instituțiilor publice sau care gestionează fonduri externe nerambursabile, respectiv cele care au raporturi juridice contractuale cu o instituție publică.

În cazul în care debitorul, înștiințat cu privire la înființarea popririi sus-menționate, se află în imposibilitatea deschiderii unui cont la Trezoreria Statului pentru consemnarea sumei datorate părții responsabile civilmente la dispoziția procurorului, acesta va comunica organului de urmărire penală situația incidentă și contul deschis, la o altă unitate bancară operațională, pentru consemnarea datoriei, în vederea instituirii popririi asiguratorii.

• Referitor la practica neunitară semnalată de Ministerul Finanțelor Publice, menționată la punctul 3, s-a constatat că organele de urmărire penală, atunci când instituie o măsură asiguratorie cu privire la sumele de bani aflate în conturile învinuitului sau inculpatului, aceasta nu este unitară, în sensul că uneori se înființează sechestrul, în temeiul art. 165-166 C.pr.pen., iar alteori se înființează poprirea, în temeiul art. 167 C.pr.pen.. Tot astfel, uneori sunt avute în vedere doar sumele aflate în cont la data indisponibilizării, alteori se precizează că măsura privește și sumele viitoare.

Față de această situație, se impun următoarele precizări:

Potrivit dispozițiilor art. 163, coroborate cu cele prevăzute de art. 165 C.pr.pen., sechestrul asigurator, formă a sechestrului penal, constă în indisponibilizarea anumitor bunuri aparținând învinuitului, inculpatului sau părții responsabile civilmente, în vederea confiscării speciale^[3], confiscării extinse^[4], reparării pagubei produse prin infracțiune sau pentru garantarea executării pedepsei amenzii.

Sechestrul asigurator are caracter real și funcție de garanție reală, iar ca obiect indisponibilizarea anumitor bunuri mobile, inclusiv sume de bani (nu conturi), existente la momentul instituirii sechestrului.

Așadar, potrivit dispozițiile art. 165-166 C.pr.pen., în cazul sechestrului, această măsură asiguratorie nu poate purta decât asupra bunurilor existente la momentul înființării sechestrului. Organul care procedează la aplicarea sechestrului este obligat să identifice și să evalueze bunurile sechestrate, putând dispune și ridicarea bunurilor, iar procesul-verbal de sechestru cuprinde descrierea amănunțită a bunurilor sechestrate și menționarea valorii acestora. Pe cale de consecință, sechestrul nu poate purta decât asupra bunurilor existente, a căror descriere și evaluare este posibilă la momentul înființării acestei măsuri, ceea ce înseamnă că învinuitul sau inculpatul poate dispune de sumele de bani cu care va fi alimentat contul după momentul înființării sechestrului. Dacă organul de urmărire penală află ulterior de existența altor bunuri ale învinuitului sau inculpatului, asupra cărora dorește înființarea sechestrului, va emite o nouă ordonanță prin care va dispune în acest sens, în care va menționa în mod expres respectivele bunuri.

Spre deosebire de această măsură, conform dispozițiilor art. 167 C.pr.pen., poprirea asiguratorie constă în indisponibilizarea sumelor datorate, cu orice titlu, învinuitului, inculpatului, sau părții responsabile civilmente, de către o a treia persoană ori de către cel păgubit.

Astfel, poprirea asiguratorie nefiind o măsură cu caracter real și funcție de garanție reală, are ca efect doar indisponibilizarea soldului creditor al contului (diferența dintre debitul și creditul unui cont sau restul de plată la lichidarea unei obligații). În consecință, sumele de bani din cont, existente și viitoare, nu mai sunt la dispoziția titularului contului devenit debitorul poprit, respectiv a învinuitului, inculpatului sau părții responsabile civilmente, ci a creditorului popritor care poate fi persoana vătămată constituită parte civilă, atunci când se urmărește garantarea reparării pagubei produse prin infracțiune, sau statul, atunci când se urmărește garantarea executării pedepsei amenzii, astfel încât banca sau trezoreria nu-i mai poate elibera sumele la cerere și nu mai poate face plăți din ordinul acestuia.

În afara raportului juridic menționat, între debitorul poprit și creditorul popritor, anterior înființării popririi ia naștere și un raport între debitorul poprit și terțul poprit, acesta din urmă fiind persoana fizică sau juridică care datorează învinuitului, inculpatului sau părții responsabile civilmente o sumă de bani. Ulterior, în temeiul popririi, între terțul poprit și creditorul popritor se naște un raport juridic potrivit căruia terțul nu va face nicio plată până la definitivarea popririi, după care, de la acest moment, va face plata direct către creditorul popritor^[5].

Așa cum se arată în literatura juridică^[6], specificul popririi asiguratorii îl constituie caracterul triunghiular al acestei operații juridice procesuale, care presupune, în principiu, trei subiecți: creditorul popritor, debitorul poprit și terțul poprit. Totodată, așa cum am arătat, procedura popririi presupune două etape: înființarea popririi și plata prin consemnarea acesteia de către debitor (terțul poprit) la dispoziția organului care a dispus poprirea.

Pentru argumentele expuse, întrucât obiectul popririi asiguratorii îl constituie soldul creditor al contului, adică creanța pe care clientul o are față de bancă în raport cu dinamica specifică unui cont bancar (care poate să presupună și alimentări viitoare), această măsură are ca obiect nu numai sumele de bani aflate în cont la data înființării ei, ci și sumele de bani viitoare. În acest sens, în lipsa altor prevederi legale, art. 167 C.pr.pen. se completează cu dispozițiile legale de drept comun în materia popririi, respectiv cele cuprinse în Codul de procedură civilă, care reglementează expres mecanismul funcționării popririi asupra sumelor de bani viitoare. Pe cale de consecință, atunci când, în cadrul unui proces penal, se înființează poprirea asiguratorie asupra conturilor bancare, aceasta vizează atât disponibilul existent în cont la data înființării măsurii, cât și sumele de bani cu care va fi alimentat contul.

În concluzie, față de regimul juridic diferit al celor două măsuri asiguratorii și mecanismul de funcționare a contului bancar, dacă organul de urmărire penală care ia măsura asiguratorie are în vedere și sumele viitoare cu care urmează a fi alimentat un cont bancar, va institui poprire asiguratorie și nu sechestru asigurator.

Față de considerentele expuse, pentru o practică unitară în aplicarea și ducerea la îndeplinire a măsurilor asiguratorii ce se impun a fi dispuse de organul de urmărire penală, evitarea confuziilor, a riscurilor juridice și a unor eventuale dificultăți ce s-ar ivi în procedura asiguratorie instituită prin ordonanță de procuror, este oportună adoptarea unui Ghid de bune practici de către Ministerul Public, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice.

Menționez că, potrivit dispozițiilor Noului Cod de procedură penală, aspectele juridice invocate, întrucât nu suportă modificări de fond, rămân de actualitate. Dispozițiile art. 165 alin. (1) C.pr.pen., privind procedura sechestrului, se regăsesc în cele prevăzute de art. 252 alin. (1) N.C.pr.pen., iar dispozițiile art. 167 C.pr.pen., privind poprirea, se regăsesc în cele prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2) N.C.pr.pen..

În noile dispoziții se remarcă faptul că atunci când a reglementat procedura sechestrului, legiuitorul Noului Cod de procedură penală a lărgit sfera persoanelor care pot să acorde sprijin organului care aplică sechestrul, astfel că, pe lângă experți, se poate recurge, dacă este cazul și la evaluatori.

[1] Potrivit dispozițiilor art. 64 alin. (1), teza I, din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în soluțiile dispuse , procurorul este independent, în condițiile legii.

[2] Se remarcă faptul că atunci când a reglementat procedura sechestrului, legiuitorul noului Cod de procedură penală a lărgit sfera persoanelor care pot să acorde sprijin organului care aplică sechestrul, astfel că, pe lângă experți, se poate recurge, dacă este cazul și la evaluatori.

[3] Măsura asiguratorie luată în vederea confiscării speciale prevăzute de art. 118 C.pen., poate avea ca obiect bunurile învinuitului sau ale inculpatului, datorită caracterului personal al acestei sancțiuni de drept penal.

Se remarcă, însă, o lacună în reglementarea măsurilor asiguratorii luate pentru garantarea eventualei confiscări speciale, deoarece nu există o dispoziție expresă și cu privire la aceasta.

[4] Și în cazul măsurii asiguratorii luate în vederea confiscării extinse prevăzute de art. 118² C.pen., vom avea în vedere aceleași considerente menționate în nota anterioară de subsol.

[5] Prof. univ. dr. I. Stoenescu, S. Zilberstein, Executarea silită în procesul civil, București, Editura științifică și enciclopedică, 1983, p. 65-66.

[6] Prof. univ. dr. I. Neagu, Tratat de procedură penală și A.L. Lornicz, Drept procesul penal, Curs universitar, ediția a II-a revăzută și adăugită, București, Editura Universul juridic, 2009, p. 245.