Remus JURJ-TUDORAN*

Procuror − Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție,

Serviciul de documentare și statistică judiciară

Redactor-șef adjunct − revista ,,Pro Lege”

Examinând legislația europeană în materie, rapoartele întocmite de instituțiile europene și literatura de specialitate cu privire la problema de drept care face obiectul analizei, respectiv:

1) „Dacă sesizarea formulată de Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (în continuare Oficiul sau O.N.P.C.S.B.), în baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 656/2002[1], constituie un mod de sesizare a organelor de urmărire penală în sensul art. 61 sau art. 291 din Codul de procedură penală (în continuare C.pr.pen.) (sublinierea noastră – R. Jurj-Tudoran)”;

2) „Dacă solicitarea de date și informații formulată în temeiul art. 8 alin. (5) și (6) din Legea nr. 656/2002 ori în alte cauze penale în care sesizarea nu aparține O.N.P.C.S.B. se poate realiza prin adresă sau prin ordonanță (sublinierea noastră – R. Jurj-Tudoran) de predare”,

expun următoarele:

1) Cu privire la prima problemă ridicată, respectiv „dacă sesizarea/informarea formulată de O.N.P.C.S.B., în baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, constituie un mod de sesizare a organelor de urmărire penală în sensul art. 61 sau art. 291 C.pr.pen.”, apreciez că opinia exprimată anterior[2], în sensul că informarea formulată de O.N.P.C.S.B. trebuie interpretată ca un denunț, conform art. 290 C.pr.pen., este corectă, cu unele nuanțări, pentru următoarele motive:

– Unitățile de Informații Financiare (FIU – Financial Intelligence Unit) au apărut ca agenții specializate în analiza informațiilor financiare și în problematica spălării banilor, care să acționeze ca un filtru pentru informațiile primite de la instituțiile financiar-bancare și de la alte entități care intermediază operațiuni patrimoniale, în vederea transmiterii la autoritățile de aplicare a legii numai a cazurilor în care apar indicii temeinice că se urmărește o spălare de bani[3].

– În anul 1996, Grupul Egmont[4] a aprobat definiția Unității de Informații Financiare (FIU), iar în 2004 a amendat această definiție prin atribuirea FIU a unui rol important în combaterea finanțării terorismului^[5]. Astfel, FIU a fost definită ca „Agenție națională centrală responsabilă pentru recepționarea (și, dacă permite, solicitarea), analizarea și transmiterea informațiilor (sublinierea noastră – R. Jurj-Tudoran) către autoritățile competente, a informațiilor financiare comunicate cu privire la bunurile suspectate a fi produse criminale sau care sunt solicitate de legislațiile sau reglementările naționale”.

– Prin Decizia nr. 2000/642/JAI a Consiliului din 17 octombrie 2000 privind acordurile de cooperare între unitățile de informații financiare ale statelor membre în ceea ce privește schimbul de informații^[6], se reiterează definiția FIU adoptată de Egmont Group și se statuează că FIU din statele membre sunt constituite dintr-o singură unitate centralizată în scopul primirii sau transmiterii informațiilor spre/sau provenind de la organisme descentralizate. Textul din definiția adoptată de către Egmont Group îl regăsim și în art. 21 alin. (3) din Directiva a III-a^[7] care obligă statele membre^[8] să se asigure că FIU are acces, în mod direct sau indirect, în timp util, la informațiile financiare, administrative și de aplicare a legii de care are nevoie pentru a-și îndeplini sarcinile în mod adecvat.

– Convenția Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii și finanțarea terorismului, în acord cu Recomandarea nr. 29 a FATF, în art. 1 lit. f) definește unitatea de informații financiare, ca un organism național, central, responsabil cu primirea (și, în măsura în care se permite, solicitarea), analiza și transmiterea de informații cu specific financiar către autoritățile competente, informații:

(i) privind produse susceptibile de a deveni surse potențiale de finanțare a terorismului; sau

(ii) necesare conform legislației naționale sau normelor în vigoare, pentru a combate spălarea banilor și finanțarea terorismului.

– De asemenea, Directiva a IV-a[9], în art. 32 alin. (3) prevede că Unitatea de informații financiare, în calitatea sa de unitate centrală națională, este responsabilă de primirea și analizarea rapoartelor privind tranzacții suspecte și a altor informații relevante pentru spălarea banilor, infracțiuni principale asociate sau finanțarea terorismului. Totodată, Unitatea de informații financiare este responsabilă de comunicarea către autoritățile competente a rezultatelor analizei sale și a oricăror informații suplimentare relevante, în cazul în care există motive de a suspecta spălarea banilor, infracțiuni principale asociate sau finanțări ale terorismului. Aceasta este în măsură să obțină informații suplimentare de la entitățile obligate.

– Unitățile de informații financiare nu se pot sesiza din oficiu, ci pot fi sesizate doar de către unitățile raportoare, în baza unor rapoarte de tranzacții suspecte, de către autoritățile de aplicare a legii sau de către o altă unitate de informații financiare în cadrul cooperării internaționale.

– Unitățile de informații financiare nu sunt numai baze de date[10] pentru solicitările efectuate de agențiile de aplicare a legii, ci acestea au ca funcție și solicitarea de la autoritățile naționale, inclusiv de la autoritățile de aplicare a legii, de date și informații legate de o analiză a unor tranzacții financiare suspecte de spălare a banilor, având acces online cu multe dintre instituțiile importante ale statului.

– Potrivit art. 26 alin. (1)-(3) din Legea nr. 656/2002, Oficiul este un organ de specialitate, care funcționează în subordinea Guvernului, având ca obiect de activitate prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării actelor de terorism, iar în acest scop primește, analizează, prelucrează informații și informează Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

– Potrivit art. 8 din Legea nr. 656/2002:

(1) Oficiul va proceda la analizarea și prelucrarea informațiilor (sublinierea noastră – R. Jurj-Tudoran), iar atunci când se constată existența unor indicii de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, va informa (sublinierea noastră – R. Jurj-Tudoran) de îndată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În situația în care se constată finanțarea terorismului, va informa (sublinierea noastră – R. Jurj-Tudoran) de îndată Serviciul Român de Informații cu privire la operațiunile suspecte de finanțare a terorismului[11].

(3) Dacă în urma analizării și prelucrării informațiilor primite de Oficiu nu se constată existența unor indicii temeinice de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, Oficiul păstrează informațiile în evidență.

(4) Dacă informațiile prevăzute la alin. (3) nu sunt completate timp de 10 ani, ele se clasează în cadrul Oficiului.

(5) După primirea informațiilor, în conformitate cu alin. (1), procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală și Serviciul Român de Informații pot solicita Oficiului completarea acestora (sublinierea noastră – R. Jurj-Tudoran).

(6) Oficiul are obligația de a pune (sublinierea noastră – R. Jurj-Tudoran) la dispoziție procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală și Serviciului Român de Informații, la solicitarea acestora, datele și informațiile pe care le-a obținut (sublinierea noastră – R. Jurj-Tudoran) potrivit dispozițiilor prezentei legi.

– Astfel, așa cum am subliniat, Unitatea de Informații Financiare nu transmite autorităților de aplicare a legii simple informații financiare colectate de la unitățile raportoare, ci transmite ,,intelligence”, care sunt informații prelucrate, în baza unei analize operaționale și/sau strategice în urma căreia se constată că sunt indicii temeinice privind comiterea unor fapte de spălare a banilor sau finanțare a terorismului.

– Așa cum rezultă din art. 8 alin. (3) din Legea nr. 656/2002, dacă în urma analizării și prelucrării informațiilor primite de Oficiu nu se constată existența unor indicii temeinice de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, Oficiul păstrează informațiile în evidență.

– Doar în cazul în care procurorul solicită O.N.P.C.S.B. punerea la dispoziție a datelor și informațiilor pe care le-a obținut potrivit legii, acesta va transmite aceste date și informații neprelucrate și care nu vor constitui un mod de sesizare a organelor judiciare, care sunt deja sesizate printr-un alt mod, ci doar o simplă transmitere de informații, care pot fi sau nu folosite la obținerea unor probe, dar nu pot fi folosite ca probe.

– Procurorul poate solicita O.N.P.C.S.B. și completarea informării inițiale, caz în care are loc o nouă procedură de analiză și întocmirea unei noi informări, care completează informarea inițială, și nu reprezintă o simplă transmitere de informații financiare.

Trebuie subliniat că sesizarea a fost definită ca fiind un act procesual prin care subiectul îndreptățit se adresează organului judiciar cu solicitarea desfășurării activităților pe care legea i le oferă ca atribuții funcționale^[12]. Altfel spus, sesizarea înseamnă aducerea la cunoștința organelor judiciare penale competente a împrejurării săvârșirii unei infracțiuni, în vederea luării măsurilor procesuale și procedurale prevăzute de lege^[13].

Având în vedere cele expuse precum și argumentele pe care le vom aduce în continuare, opinez că în ceea ce privește natura juridică a informării[14] O.N.P.C.S.B., aceasta este o formă specială de sesizare, putem spune chiar specializată[15], asimilată din punct de vedere procedural denunțului prevăzut de art. 290 C.pr.pen., având ca obiect fapte de spălare de bani sau de finanțare a terorismului.

Astfel, potrivit art. 290 C.pr.pen., denunțul este încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau juridică despre săvârșirea unei infracțiuni. În literatura de specialitate^[16], denunțul a fost definit ca fiind un act informativ care se face exclusiv în interesul societății și nu în interesul particular al denunțătorului. Aceasta spre deosebire de plângere, care se face mai mult în interesul persoanei vătămate decât în interesul societății.

În același sens s-a pronunțat instanța supremă, cu privire la natura juridică a actului încheiat de Agenția Națională de Integritate, care a decis că încunoștințând organele judiciare cu privire la săvârșirea unei presupuse infracțiuni, denunțătorul (Agenția Națională de Integritate) acționează în virtutea unui interes public, ca reprezentant al societății, ajutând astfel aceste organe să cerceteze fapte prevăzute de legea penală despre care ele nu au avut cunoștință pe altă cale (plângere sau sesizare din oficiu)[17].

Informarea O.N.P.C.S.B. nu poate fi încadrată ca fiind o sesizare din oficiu a organelor de urmărire penală, întrucât sesizarea din oficiu are un caracter intern, constând în posibilitatea (dreptul și obligația) organului de urmărire penală de a se autosesiza, ori de câte ori a luat la cunoștință, prin orice mijloc, fără vreo intervenție din afară, că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală^[18]. În acest sens, organul de urmărire penală încheie un  proces-verbal (art. 292 C.pr.pen.).

Ori, în cazul în care informarea O.N.P.C.S.B. este primul act în temeiul căruia organul de urmărire penală ia cunoștință de faptul că, în realitatea obiectivă, s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, acesta va constitui și actul de sesizare a organului de urmărire penală, întrucât această informare întrunește toate condițiile denunțului, respectiv: datele privind identificarea Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ca persoană juridică), indicarea reprezentantului legal (președintele O.N.P.C.S.B. și reprezentantul parchetului) ori convențional, descrierea faptei care formează obiectul informării, precum și indicarea făptuitorului și a mijloacelor de probă (înscrisurile bancare, vamale, de cadastru etc.), dacă sunt cunoscute.

Informarea O.N.P.C.S.B. nu se încadrează în modul de sesizare reglementat de art. 291 C.pr.pen., respectiv ,,Sesizările făcute de persoane cu funcții de conducere și de alte persoane”, conform căruia ,,orice persoană cu funcție de conducere în cadrul unei autorități a administrației publice sau în cadrul altor autorități publice, instituții publice ori al altor persoane juridice de drept public, precum și orice persoană cu atribuții de control, care, în exercitarea atribuțiilor lor, au luat cunoștință de săvârșirea unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, sunt obligate să sesizeze de îndată organul de urmărire penală și să ia măsuri pentru ca urmele infracțiunii, corpurile delicte și orice alte mijloace de probă să nu dispară”, și nici în modul de sesizare reglementat de art. 61 C.pr.pen., respectiv ca act încheiate de unele organe de constatare, deoarece, deși este o autoritate publică care are atribuții de control și sancționare a contravențiilor [art. 28 alin. (5), (6) din Legea nr. 656/2002] privind neîndeplinirea de către unitățile raportoare a procedurilor de identificare a clienților și de prelucrare a informațiilor referitoare la spălarea banilor, atribuțiile de control nu vizează constatarea săvârșirii unor fapte de spălare a banilor, această constatare rezultând în urma unei analize de specialitate și nu a unui control tematic sau inopinat.

Însă nu excludem ca în urma unui control privind neîndeplinirea de către unitățile raportoare a procedurilor de identificare a clienților și de prelucrare a informațiilor referitoare la spălarea banilor să se constate existența unor indicii temeinice de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 31 din Legea nr. 656/2002, respectiv de divulgare de către funcționarii O.N.P.C.S.B. a informațiilor primite în timpul activității, a informațiilor deținute în legătură cu spălarea banilor și finanțarea terorismului și de divulgare de către funcționarii unităților raportoare desemnați a faptei de a avertiza clienții cu privire la sesizarea Oficiului. În acest caz, se va transmite parchetului o sesizare în temeiul art. 291 C.pr.pen. și/sau art. 61 C.pr.pen., iar nu o informare în temeiul art. 8 din Legea nr. 656/2002, cu raportare la art. 290 C.pr.pen.

În sprijinul opiniei noastre, subliniem că Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor^[19], deși este calificat potrivit legislației internaționale ca un organ de informații financiare, nu poate fi inclus în unul dintre serviciile secrete^[20], fiind un organ administrativ[21], chiar dacă este situat în cadrul unei autorități de aplicare a legii (poliție, vamă)[22] sau un organ judiciar (parchet)[23], întrucât acesta nu are atribuții de culegere a informațiilor, ci doar primește informații în domeniul spălării banilor pe care le analizează și le prelucrează, iar dacă constată că sunt indicii temeinice de spălare a banilor, informează Parchetul.

Astfel, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, republicată, Oficiul^[24] va proceda la analizarea și prelucrarea informațiilor, iar atunci când se constată existența unor indicii temeinice de spălare a banilor informează de îndată^[25], în baza deciziei plenului Oficiului^[26], Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Serviciul Român de Informații (în cazul infracțiunii de finanțare a terorismului).

Ca procedură, Plenul Oficiului constată existența unor indicii temeinice de săvârșire a infracțiunii de spălare a banilor, în baza unei analize efectuate de unul sau mai mulți analiști financiari din cadrul Oficiului, și decide trimiterea sesizării Parchetului. Direcția analiză și prelucrare a informațiilor din cadrul Oficiului întocmește actul de informare pe care îl semnează Președintele Oficiului și eventual contrasemnează reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În acest fel, se „acoperă” activitatea și responsabilitatea individuală a funcționarului din cadrul Oficiului care efectuează propriu-zis analiza tranzacțiilor suspecte și constatarea indiciilor cu privire la existența faptelor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului.

În concluzie, această informare-denunț a Oficiului nu este o condiție obligatorie^[27] pentru efectuarea urmăririi penale în cauzele de spălare de bani, iar urmărirea penală poate fi efectuată și în cazurile în care dosarul este format ca urmare a formelor clasice de sesizare descrise mai sus.

Trebuie precizat că, nefiind un organ judiciar, Oficiul nu poate furniza probe în justiție^[28], ci doar informații de natură financiară, rezultate din analiza complexă a rapoartelor de tranzacții suspecte transmise de unitățile raportoare.

Informarea Oficiului fie constituie un punct de plecare într-o anchetă penală, fie o completare, fie o confirmare a informațiilor obținute de organele judiciare în cadrul anchetelor deja începute.

Așa cum s-a subliniat de către Europol, informația financiară prelucrată este o componentă esențială a investigațiilor financiare, furnizând indicii nu numai despre originea, transferurile, destinația, beneficiarii, stocarea și utilizarea fondurilor, dar și despre reconstruirea mișcărilor geografice ale infractorilor, descoperirea locului actual al persoanelor de interes și recuperarea unor tipuri de date în legătură cu suspecții[29].

Conform raportului Europol din 2017, practicile de lucru și metodele de înregistrare a informațiilor variază atât de mult în întreaga Uniune Europeană încât o analiză comparativă este aproape imposibil de efectuat pentru a evalua eficacitatea regimului de tranzacții suspecte, mai ales că “utilitatea” informației financiare nu este în sine o cantitate măsurabilă – întocmirea unui raport de tranzacții suspecte (STR) nu este în mod necesar echivalent cu o anchetă sau o urmărire penală[30].

În practica internațională, actul de sesizare a parchetului sau poliției de către FIU cu privire la operațiunile suspecte de spălare a banilor îmbracă forme diferite, de la un simplu raport, întocmit de FIU, până la întocmirea lui ca o formă de sesizare în conformitate cu dispozițiile codului de procedură penală[31].

Astfel, în cazul în care FIU cehă (cunoscut și ca Unitatea Analitică Financiară – FAU) constată fapte care sugerează că s-ar fi comis o infracțiune de spălare a banilor, va depune o plângere penală în conformitate cu Codul de procedură penală și va furniza autorității de aplicare a legii toate informațiile pe care le-a găsit în cursul investigației sale. Raportul FIU este folosit ca punct de plecare pentru o anchetă polițienească și, mai târziu, în ancheta procurorului. Prin urmare, nu este folosit ca informație documentară (Section 32 paragraph 1 of the new AML/CFT Law)[32].

În Danemarca, în funcție de natura cazului și de complexitatea acestuia, FIU va transmite un raport Biroului de urmărire penală pentru crime grave economice din cadrul Procuraturii Generale sau la poliție, în vederea efectuării urmăririi penale.

În Estonia, FIU transmite informațiile organelor de anchetă sub forma unui raport, după ce se efectuează o analiză completă.

În Finlanda, FIU trimite rapoartele către Biroul Național de Investigații și către poliția locală. În același timp, o copie a dosarelor este trimisă biroului procuraturii, spre examinare.

În Franța, dacă FIU constată o suspiciune de spălare a banilor, în conformitate cu art. 40 C.pr.pen. va face o notă informativă, care va trebui să fie semnată de către directorul său și de către magistratul delegat care este desemnat să colaboreze cu FIU și care apoi va fi transmisă autorităților de aplicare a legii.

În Germania, potrivit noii legi de prevenire și combatere a spălării banilor, intrată în vigoare în iunie 2017, FIU trece din structura poliției federale BKA în structura autorității vamale, aflată în subordinea Ministerului Finanțelor[33], sub denumirea de Autoritatea centrală pentru cercetări privind tranzacțiile financiare. FIU are obligația obținerii și analizării informațiilor în legătură cu spălarea de bani sau finanțarea terorismului și transmiterea acestor informații către oficiile publice competente naționale în scopul identificării, împiedicării sau cercetării acestor fapte [art. 32 alin. (2) din Legea din iunie 2017]. Autoritățile de urmărire penală competente și Oficiul Federal pentru Protecția Constituțională (serviciul secret) sunt îndreptățite să solicite automatizat datele necesare îndeplinirii atribuțiilor de la FIU, dacă acest lucru nu este interzis de limitările de transmitere. Dacă autoritățile de urmărire penală au inițiat o procedură de urmărire penală, acestea comunică starea de fapt împreună cu faptele aferente autorității financiare competente în situația în care există o tranzacție care ar putea să fie de importanță pentru administrația financiară, pentru introducerea sau executarea procedurii de impozitare sau a celei fiscale penale. Dacă autoritatea de urmărire penală efectuează consemnări în procedura penală pot fi și acestea transmise autorității financiare. Comunicările și consemnările pot fi utilizate în procedura de impozitare și în procedura penală pentru fapte fiscale penale [art. 32 alin. (6) din Lege].

În Italia, după finalizarea analizei financiare, FIU transmite rapoartele privind tranzacțiile suspecte, însoțite de un raport tehnic, unității monetare speciale a Poliției Financiare și Procurorului Național Antimafia pentru investigații ulterioare, dacă este necesar.

De asemenea, notifică autorităților judiciare orice constatări relevante din punct de vedere penal. FIU închide rapoartele pe care le consideră nefondate și informează astfel instituția raportoare printr-un flux de informații.

În Luxemburg, FIU este structură în cadrul Procuraturii din Luxemburg – Departamentul infracțiunilor economice. FIU Luxemburg investighează un raport de tranzacții suspecte (în continuare RTS) și efectuează o analiză de informații, apoi înaintează raportul de analiză către procurorul competent[34].

În Polonia, Procuratura poate folosi datele FIU în construirea unui dosar de caz și poate solicita informații de la FIU atunci când acestea susțin o anchetă în curs.

O particularitate a sistemului fluxului de informații din Portugalia este dubla raportare a entităților obligate. Aceste entități trebuie să raporteze în același timp către FIU și către Unitatea Specializată din cadrul Parchetului și, de asemenea, ele primesc feedback de la ambele instituții.

Parchetul nu începe neapărat o analiză formală penală/judiciară după primirea rapoartelor, dar verifică propriile baze de date (“procedura administrativă”). De aceea, parchetul poate să furnizeze FIU informații cu privire la anchetele formale deja existente, cum ar fi posibilele investigații în curs de desfășurare. În același timp, FIU își desfășoară propriile investigații preventive și înaintează rezultatul analizei sale către Unitatea Specializată a Parchetului, precum și către una dintre unitățile de poliție, în funcție de competență.

În Slovenia, FIU este de tip administrativ, în cadrul Ministerului Finanțelor, și acționează ca o casă de compensare între entitățile raportoare și autoritățile de aplicare a legii. FIU analizează RTS-urile trimise de entitățile obligate și, dacă stabilește motivele suspiciunii de spălare a banilor, finanțare a terorismului sau alte infracțiuni, transmite datele colectate ca notificări sau informații Poliției sau Procuraturii, pentru investigații ulterioare.În Slovacia, FIU primește majoritatea RTS de la entitățile naționale de raportare și diseminează analiza către autoritățile de aplicare a legii corespunzătoare, în conformitate cu prevederile Legii privind AML/CTF (secțiunile 26 și 28). Majoritatea rapoartelor sunt transmise diferitelor unități de poliție, sub coordonarea Forței Naționale de Poliție. Atunci când dovezile sunt solide într-un caz de spălare a banilor, FIU poate propune Parchetului, printr-o notificare, inițierea de investigații penale.

În Suedia, FIU este o unitate independentă a Consiliului de Poliție Națională. FIU poate alege să transmită cazurile la Autoritatea Națională de Procuratură din Suedia sau la unitatea specializată de poliție, Procurorul General fiind cel care decide dacă poliția sau Autoritatea Națională de Procuratură va urmări în cele din urmă cazul dar, în general, majoritatea investigațiilor sunt conduse de un procuror.

În Spania, după primirea și analiza STR, administrația SEPBLAC – FIU, prin intermediul ofițerilor de legătură de la Poliția Națională și Garda Civilă, trimite rapoartele de spălare a banilor către departamentele specializate ale Poliției Naționale.

În ceea ce privește securitatea și confidențialitatea informațiilor primite, procesate, deținute sau difuzate de FIU, conform FATF – nota interpretativă la recomandarea 29 (unități de informații financiare), informațiile trebuie să fie protejate, schimbate și utilizate în condiții de siguranță numai în conformitate cu procedurile, politicile și legile și reglementările convenite.

Prin urmare, o FIU trebuie să dispună de reguli care să reglementeze securitatea și confidențialitatea acestor informații, inclusiv procedurile de manipulare, stocare, diseminare și protecție a acestora, precum și accesul la astfel de informații.

FIU ar trebui să se asigure că membrii personalului său dispun de nivelurile necesare de verificare a securității și de înțelegerea responsabilităților lor în gestionarea și diseminarea informațiilor sensibile și confidențiale. FIU ar trebui să se asigure că există acces limitat la facilitățile și informațiile sale, inclusiv la sistemele informatice.

În opinia mea, nota interpretativă la Recomandarea 29, a FATF, nu trebuie interpretată în sensul că actul cuprinzând informațiile financiare prelucrate de FIU în urma analizei se transmite către parchet sau o unitate de poliție în mod clasificat, ci că aceasta privește confidențialitatea fluxului de informații în interiorul FIU și între FIU-uri, iar nu între FIU și parchet. În același sens trebuie interpretate și dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, care prevăd că informațiile în legătură cu sesizările primite sunt prelucrate și utilizate în cadrul Oficiului, în regim de confidențialitate.

Aceasta înseamnă că fluxul de informații financiare între autoritățile de reglementare, autoritățile de supraveghere, FIU-urile, organele de drept și alte autorități competente din lanțul valoric ar trebui să circule liber și către toate entitățile în conformitate cu legile, politicile și procedurile interne existente și ar trebui să fie orientate spre rezultate, nu spre o simplă procesare[35].

Informațiile financiare și analiza FIU sunt considerate o categorie specială a surselor de informații, colectate în cadrul unui regim național de combatere a spălării banilor și finanțare a terorismului. Aceste informații sunt destinate să fie puse la dispoziția organelor de poliție și, în special, a anchetatorilor financiari[36].

S-a subliniat că, deși în majoritatea țărilor informațiile RTS sunt utilizate în scopuri informative, nu sunt utilizate ca dovadă în procedurile judiciare. În unele țări, informațiile RTS sunt direct admise în instanță și, când astfel de situații apar între aceste sisteme diferite, țările ar trebui să coordoneze și să promoveze utilizarea eficientă a informațiilor[37].

Precizăm că în România, deși informările O.N.P.C.S.B. nu sunt considerate probe în procesul penal, în practica judiciară a instanțelor aceste sesizări sunt menționate pe aceeași poziție cu sesizările autorităților  financiar-fiscale[38].

2) Cu privire la ce-a de-a doua problemă ridicată, respectiv „dacă solicitarea de date și informații formulată în temeiul art. 8 alin. (5) și (6) din Legea nr. 656/2002 ori în alte cauze penale în care sesizarea nu aparține O.N.P.C.S.B. se poate realiza prin adresă sau prin ordonanță de predare”, precizăm că aceasta nu poate fi analizată din punct de vedere al dreptului comparat, fiind particulară unui sistem de drept, fără relevanță asupra influențării legislației internaționale, însă este cert că în special în cele în care sistemele în care FIU este de tip administrativ, cum este și O.N.P.C.S.B., actele emise de FIU nu sunt probe în instanță, ci constituie doar un mod de sesizare a organelor de urmărire penală.

În consecință, în opinia mea, având în vedere că ceea ce se solicită O.N.P.C.S.B. sunt datele și informațiile pe care le-a obținut potrivit dispozițiilor legii speciale (Legea nr. 656/2002), adică atât informațiile brute, transmise de unitățile raportoare prin rapoartele de tranzacții suspecte, cât și informațiile prelucrate în urma analizelor de specialitate și care nu au fost comunicate parchetului, întrucât nu rezultau indicii de spălare a banilor, care se păstrează în evidență și care nu sunt probe în instanță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 170 C.pr.pen. privind predarea obiectelor, înscrisurilor sau a datelor informatice, întrucât dispoziția legală menționată vizează doar situațiile în care un obiect sau un înscris poate servi ca mijloc de probă.

Or, așa cum am subliniat, O.N.P.C.S.B, în legătură cu infracțiunea de spălare a banilor și/sau infracțiunea de finanțare a terorismului, nu deține și nu furnizează obiecte sau înscrisuri care pot servi ca mijloc de probă.

În concluzie, ne raliem opiniei majoritare, și anume că solicitarea de date și informații formulată în temeiul art. 8 alin. (5) și (6) din Legea nr. 656/2002 se efectuează prin adresă.

De asemenea, solicitarea de completare a analizei inițiale care a determinat sesizarea organului de urmărire penală[39] se efectuează tot prin adresă.

Alta este însă situația în care se cercetează alte infracțiuni, cum ar fi infracțiunea prevăzută de art. 31 din Legea nr. 656/2002 sau infracțiuni săvârșite de funcționari din cadrul O.N.P.C.S.B. în legătură cu serviciul sau alt tip de infracțiuni, cum ar fi cea de favorizare a infractorului sau chiar complicitate la spălare de bani, caz în care ne raliem opiniei autorului anterior.

* e-mail: jurj_remus@mpublic.ro.

[1] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 12 octombrie 2012, cu modificările și completările ulterioare.

[2] A se vedea L. Popescu, Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor: sesizare penală și, ulterior, solicitare de informații în cadrul unui dosar penal, publicat în prezentul număr al revistei, la p. 27-32.

[3] A se vedea, pe larg, R. Jurj-Tudoran, D.D. Șaguna, Spălarea banilor. Elemente de teorie și practică judiciară, ediția a II-a, Editura C.H. Beck, București, 2016, p. 180-183.

[4] În 1995, agențiile guvernamentale și internaționale au format Grupul Egmont, ca un organism care să ajute agențiile să coopereze și să schimbe informațiile în domeniul spălării banilor și ulterior al finanțării terorismului (a se vedea site-ul https://www.egmontgroup.org/, accesat la 19 februarie 2018).

^[5] A se vedea Information paper on Financial Intelligence Units and the Egmont Group, septembrie 2004 (a se vedea http://216.55.97.163/wp-content/themes/bcb/bdf/int_regulations/egmont/info_paper_final_092003.pdf, accesat la 22 februarie 2018).

^[6] Publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 271 din 24 octombrie 2000 (a se vedea site-ul http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2000:271:0004:0006:FR:PDF, accesat la 22 februarie 2018). Această definiție este preluată și în Convenția Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii și finanțarea terorismului, adoptată la Varșovia la 16 mai 2005 și ratificată de România prin Legea nr. 420/2006 (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 968 din 4 decembrie 2006), rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 25 aprilie 2007.

^[7] Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului (publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 309 din 25 noiembrie 2005, a se vedea site-ul http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX: 32005L0060&from=EN, accesat la 22 februarie 2018), modificată prin Directiva 2008/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11.03.2008 (publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 76 din 19 martie 2008, a se vedea site-ul http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32008L0020&from=RO, accesat la 22 februarie 2018).

^[8] În vederea dezvoltării mijloacelor de cooperare între FIU-urile europene, în anul 2006, la nivelul Comisiei Europene s-a înființat un grup informal, denumit Platforma Unităților de Informații Financiare din UE (The EU Financial Intelligence Units’ Platform). În anul 2008 au fost emise rapoarte privind bunele practici de feedback în cazurile și tipologiile de spălare a banilor și finanțarea terorismului, precum și în ceea ce privește confidențialitatea și protecția datelor în activitatea FIU (a se vedea site-ul www.coe.int).

[9] Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 141/73 din 5 iunie 2015.

[10] Referitor la tehnologiile folosite de FIU, menționăm că pentru depistarea tranzacțiilor suspecte de spălare a banilor la nivelul statelor membre U.E. se folosește un motor de căutare denumit HEMOLIA (Hybrid Enhanced Money Laundering Intelligence, Investigation, Incrimination and Allerts), care folosește fluxurile de date de intrare pentru a emite alerte financiare și acordări de prioritate pe bază de risc (a se vedea site-ul www.hemolia.eu).

[11] Legea nr. 125/2017 privind modificarea și completarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415 din 6 iunie 2017.

^[12] N. Volonciu, Tratat de procedură penală. Partea specială, vol. II, Editura Paidea, București, p. 53. A se vedea și N. Ionescu, D. Ciuncan, Sesizarea organelor judiciare, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985.

^[13] Gh. Mateuț, Procedura penală. Partea specială, vol. I, Editura Lumina Lex, București, 1997, p. 107 și urm.

[14] Anterior modificărilor survenite prin Legea nr. 125/2017, termenul folosit de legiuitor era de ,,sesizare”. Potrivit dicționarului, ,,a sesiza” înseamnă ,,a înștiința o autoritate (în scris) despre un caz care trebuie cercetat; a se adresa unui organ de jurisdicție pentru rezolvarea unei pricini. – După fr. ,,saisir” (a se vedea site-ul https://dexonline.ro/definitie/sesizare, accesat la 29 noiembrie 2017).

A informa înseamnă ,,a da cuiva informații despre ceva sau despre cineva, a face cunoscut; a înștiința” (a se vedea site-ul https://dexonline.ro/definitie/informare, accesat la 29 noiembrie 2017).

[15] Într-o opinie exprimată anterior nu am inclus și asimilarea din punct de vedere procedural, deoarece termenul de sesizare nu lăsa un loc așa de mare de interpretare ca termenul de informare. A se vedea, pe larg, R. Jurj-Tudoran, D.D. Șaguna, op. cit., p. 194-199.

^[16] V. Rămureanu, Sesizarea organelor judiciare în reglementarea Noului Cod de procedură penală, în ,,Revista română de drept” nr. 3/1969, p. 25-26.

[17] Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, Dec. nr. 113/2015 (a se vedea site-ul http://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=127753, accesat la 22 februarie 2018).

^[18] Gh. Mateuț, op. cit., p. 13.

^[19] Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor este organizat și funcționează în baza Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, republicată, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, cu modificările și completările ulterioare, ca organ de specialitate cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea prim-ministrului, prin Cancelaria Prim-ministrului, cu sediul în municipiul București. În vechea lege (Legea nr. 21/1999), Oficiul era organizat și la nivel teritorial, corespunzător competenței teritoriale a curții de apel.

^[20] FIU Bulgaria face parte din Serviciul de Informații Bulgar. Inițial, deși nu era prevăzut în legea specială, sesizările Oficiului erau transmise Parchetului în mod secretizat, la fel ca și în cazul serviciilor de informații. În prezent, acestea au un caracter confidențial, regim care, potrivit Legii nr. 182/2002 privind informațiile clasificate, nu se încadrează în categoria informațiilor clasificate.

[21] A se vedea, pe larg R. Jurj-Tudoran, D.D. Șaguna, op. cit., p. 184-189.

[22] Cu titlu de exemplu, menționăm cazurile Austriei, Portugaliei, Olandei, Finlandei, Estoniei, Suediei.

[23] Cu titlu de exemplu, menționăm cazurile Cipru, Luxemburg.

^[24] Conform Regulamentului de organizare și funcționare a Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, Direcția Analiză și Prelucrare a Informațiilor din cadrul Oficiului are următoarele atribuții principale: a) primește, analizează și prelucrează cazurile suspecte de spălare a banilor și de finanțare a actelor de terorism, în conformitate cu metodologia internă, aprobată prin decizie a plenului Oficiului; b) solicită, în condițiile art. 5 din Lege, oricărei instituții competente, precum și persoanelor menționate la art. 8 din Lege datele și informațiile necesare verificării, analizei și prelucrării cazurilor suspecte de spălare a banilor și/sau de finanțare a actelor de terorism; c) întocmește note cu privire la rezultatul prelucrării informațiilor, pe care le supune dezbaterii plenului Oficiului.

^[25] În ceea ce privește informarea de îndată, se constată că acest termen îl regăsim și în alte norme procesuale, inclusiv în Codul de procedură penală (art. 221), fără a se defini noțiunea de îndată. Potrivit Dicționarului Explicativ al limbii române, de îndată înseamnă fără întârziere, imediat. Subliniem că în alte norme din Legea nr. 656/2002 identificăm anumite termene în care trebuie efectuate anumite activități, cum ar fi obligația raportorilor de a informa Oficiul de îndată, dar nu mai târziu de 24 de ore, despre tranzacția efectuată, cu excepția notarilor și avocaților, care au la dispoziție cel mult 3 zile, sau obligația Autorității Naționale a Vămilor de a comunica Oficiului de îndată, dar nu mai târziu de 24 de ore, informații de spălare a banilor și finanțare a terorismului ce sunt identificate în cursul activității specifice. Având în vedere că în norma analizată nu se prevede în subsidiar și termenul maxim, apreciem faptul că legiuitorul a avut în vedere că se poate depăși termenul de 24 de ore, dar fără a se prejudicia activitatea Parchetului și obținerea în timp util a datelor necesare în vederea valorificării informațiilor transmise de Oficiu prin sesizare.

^[26] Plenul Oficiului este structura deliberativă și de decizie, este format din câte un reprezentant al Ministerului Economiei și Finanțelor, Ministerului Justiției, Ministerului Internelor și Reformei Administrative, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Băncii Naționale a României, Curții de Conturi și Asociației Române a Băncilor și este numit în funcție pe o perioadă de 5 ani, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea instituțiilor reprezentate. Deciziile Plenului Oficiului se adoptă cu votul majorității membrilor acestuia.

^[27] În același sens, a se vedea și Î.C.C.J., S. pen., Dec. nr. 4072/2008 (a se vedea site-ul http://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=43242, accesat la 22 februarie 2018). În sens contrar, Trib. Bacău, S. pen., Sent. pen. nr. 318/2001, menționată în Dec. pen. nr. 3621/2004 a Î.C.C.J., S. pen. (a se vedea site-ul http://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=15561, accesat la 22 februarie 2018).

^[28] În același sens, D. Dumitru, Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (a se vedea www.xprimm.ro/download/alb_2008/grup1/01_daciana_dumitru_alb_2008.ppt, accesat la 22 februarie 2018).

[29] Raport Europol 2017 Financial Intelligence Group ,,From suspicion to action – Converting financial intelligence into greater operational impact”, p. 32 (a se vedea site-ul https://www.europol.europa.eu/publications-documents/suspicion-to-action-converting-financial-intelligence-greater-operational-impact, accesat la 3 decembrie 2017).

[30] Idem, p. 29.

[31] A se vedea, pe larg, Brigitte Unger, Henk Addink, Joras Ferwerda, Melissa van den Broek, Ioana Deleanu, Raportul Proiectului ‘ECOLEF’ The Economic and Legal Effectiveness of Anti-Money Laundering and Combating Terrorist Financing Policy – Final Report (a se vedea site-ul http://www2.econ.uu.nl/users/unger/ecolef_files/Final%20ECOLEF%20report%20(digital%20version).pdf, accesat la 1 decembrie 2017; proiectul este întocmit în baza datelor furnizate de statele membre în ianuarie 2013. Pentru confirmarea datelor cuprinse în acest raport am examinat și alte documente internaționale, cum ar fi: European Commission – Commission staff working document – On improving cooperation between EU Financial Intelligence units din 26 iunie 2017 (a se vedea site-ul ec.europa.eu/newsroom/ document.cfm?doc_id=45318, accesat la 30 noiembrie 2017), Parlamentul  European – Fighting tax crimes – Cooperation between Financial Intelligence Units, disponibil pe site-ul http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2017/598603/EPRS_STU%282017%29598603_EN.pdf, accesat la 30 noiembrie 2017, Mapping exercise and gap analysis on FIUs powers and obstacles for obtaining and exchanging information, disponibil pe site-ul http://ec.europa.eu/transparency/regexpert/index.cfm?do=groupDetail.groupDetailDoc&id=33583&no=2, accesat la 30 noiembrie 2017, site-ul Băncii naționale din Italia (a se vedea site-ul https://uif.bancaditalia.it/adempimenti-operatori/segnalazioni-sos/index.html?com.dotmarketing.htmlpage.language=1, accesat la 1 decembrie 2017).

[32] A se vedea Raportul Proiectului ‘ECOLEF’, cit. supra, p. 180-181.

[33] Legea este disponibilă în limba germană pe site-ul https://www.bundesfinanzministerium.de/Content/DE/Downloads/Gesetze/2017-06-24-G-z-Umsetzung-Vierte-Geldwaescherichtlinie.pdf?__blob=publicationFile&v=8, accesat la 30 noiembrie 2017. O traducere în extras a fost efectuată la solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

[34] Procurorul general (PG) supraveghează Procuratura din Luxemburg (PL) și Procuratura din Diekirch (PD). Cele două din urmă sunt birourile procurorilor districtuali.

[35] FATF report Operational Issues Financial Investigations Guidance June 2012, disponibil pe site-ul http://www.fatf-gafi.org/media/fatf/documents/reports/Operational%20Issues_Financial%20investigations%20Guidance.pdf, accesat la 29 noiembrie 2017.

[36] Idem, paragr. 62.

[37] Idem, p. 63.

[38] Cu titlu de exemplu, menționăm C. Ap. Craiova, S. pen. și pentru cauze cu minori, Dec. nr. 961/2016. ,,S-a reținut că, prin sesizarea nr. C/VI/424/25.03.2010 Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, a solicitat efectuarea de cercetări penale față de S.G și S.J. pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, constând în aceea că au fost supuse procesului de spălare a banilor fonduri în valoare totală de aproximativ 60.000 euro, reprezentând impozitul pe venit aferent fondurilor în valoare de 1.167.119 lei, sustrase din activitatea P.F.A. S.G. și depuse în numerar, ca aport personal, în conturile SRL, societăți administrate de învinuita S.J.” De asemenea, s-a mai reținut că și A… – DGFP M., prin sesizarea nr. 1167/26.04.2011, a solicitat efectuarea de cercetări penale față de învinuitul S.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, fapte prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005, înaintând în acest sens raportul de inspecție fiscală întocmit la P.F.A. S.G.

[39] Analiza suplimentară va avea valoarea juridică fie a unei completări a sesizării inițiale, fie a unei noi sesizări, în funcție de aprecierea procurorului de caz, care va avea în vedere dispozițiile art. 63 raportat la art. 46 C.pr.pen. privind buna desfășurare a urmăririi penale.