Necesitatea administrării încă din faza de urmărire penală a probei cu expertiza medico-legală privind estimarea retroactivă a alcoolemiei şi valoarea probatorie a acesteia
Cristian ANGHEL*
Procuror-șef –
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,
Secția judiciară penală
ABSTRACT
The author analyzes the solutions in the judicial practice regarding the establishment of blood alcohol content in the light of the Decision of the Constitutional Court of Romania no. 732/2014 relating to the offense of driving a vehicle under the influence of alcohol or other substances referred to in art. 336 par. (1) of the Criminal Code, reaching the conclusion that it is necessary to administer, ever since the stage of criminal investigation, evidence with the forensic expertise on the retrospective assessment of blood alcohol content.
Key words: blood alcohol content, driving a vehicle under the influence of alcohol or other substances, forensic expertise, refusal or circumvention of providing biological samples.
1. Probleme de drept apărute în practica judiciară referitoare la administrarea probatoriului privind infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută în art. 336 alin. (1) din Codul penal (în continuare C.pen.).
Referitor la chestiunea de drept supusă analizei[1], în practica judiciară a parchetelor s-a pus în discuție posibilitatea ca, în funcție de „Reperele Metodologice cu privire la expertiza medico-legală efectuată pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei”, aprobate prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior de Medicină Legală nr. 2/2015, „procurorul să dispună clasarea cauzei, fără a mai dispune calculul retroactiv al alcoolemiei, în situațiile în care inculpatul declară că a încetat consumul de băuturi alcoolice de mai puțin de 45 de minute pe stomacul gol, sau de mai puțin de 90 de minute pe stomacul cu conținut alimentar, dacă valorile alcoolemiei sunt descrescătoare, iar diferența dintre acestea este egală sau mai mare decât 0,10 g‰, respectiv dacă alcoolemia este în creștere sau inculpatul a consumat alcool după evenimentul rutier”.
Raportat la problema de drept sus-menționată, se pot ridica următoarele aspecte:
– „dacă afirmațiile dubitative din concluziile rapoartelor de expertiză pot sta ca temei al trimiterii în judecată sau se impune clasarea cauzei”;
– „cărei metode de analiză ar trebui să i se acorde prioritate de către organele judiciare în procesul stabilirii potențialului probator al rapoartelor de expertiză medico-legală efectuate pentru calculul retroactiv a alcoolemiei?”;
– „dacă se poate aprecia că inculpatul avea la momentul conducerii o alcoolemie de peste 0,80 g‰ chiar în absența unei expertize medico-legale, câtă vreme în reperele metodologice se arată că deoarece rata de eliminare individuală … are limite cuprinse între 0,10-0,40 g‰ se acceptă o valoare medie situată între 0,12-0,20 g‰ cu o medie ponderată de 0,15 g‰”.
În esență, trebuie precizat că referitor la Decizia Curții Constituționale a României nr. 732/2014, pronunțată cu privire la art. 336 C.pen., în interpretarea unanimă a Curții de Apel București se desprinde concluzia legalității incriminării, infracțiunea nefiind deci dezincriminată[2].
În vederea stabilirii legalității și oportunității trimiterii sau nu în judecată a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 336 C.pen., procurorul trebuie să analizeze condițiile de tipicitate ale infracțiunii și, în funcție de probele administrate în cauză, trebuie să decidă dacă se impune sau nu sesizarea instanței de judecată.
În cazul infracțiunii sus-menționate, organul de urmărire penală este suveran să administreze probele pe care specificul activității infracționale le presupune, raportat la fiecare situație de fapt concretă.
În final, referitor strict la raportul de expertiză privind estimarea calculului retroactiv al alcoolemiei, așa cum rezultă din particularitățile acestei expertize și din concluziile formulate în actele întocmite, se reține[3] că totuși calculul expertului este unul estimativ, acesta urmând a fi interpretat în contextul tuturor celorlalte probe administrate în cauză.
2. Analiza practicii Curții de Apel București în pronunțarea hotărârilor de condamnare/amânare/achitare a inculpaților trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii prevăzute în art. 336 C.pen.
Trebuie să precizăm că studiul are în vedere soluțiile definitive pronunțate de Curtea de Apel București în cursul anului 2017, prin care s-a hotărât fie condamnarea/amânarea aplicării pedepsei, fie achitarea inculpaților trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 336 C.pen.
De asemenea, studiul vizează și soluțiile de achitare, respectiv condamnare/amânarea aplicării pedepsei și pe cauze în care alcoolul se afla, fie în faza de absorbție, fie în faza de eliminare, precum și soluțiile dispuse în cazul recoltării unei singure probe biologice.
În aceste condiții, analiza are în vedere și Normele metodologice privind estimarea retroactivă a alcoolemiei, precum și celelalte reglementări procedurale aplicabile în cauză referitoare la procedura recoltării de mostre biologice și la estimarea retroactivă a alcoolemiei.
2.1. Soluții definitive de achitare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 336 C.pen. (două probe biologice)
2.1.1. Prin Rechizitoriul nr. 122/P/2015 din data de 26 mai 2014, întocmit de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzute în art. 336 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 din același cod.
S-a reținut că, în noaptea de 4/5 decembrie 2012, ora 02.46, inculpatul a consumat băuturi alcoolice, după care a condus autoturismul în București, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,90 g‰.
Întrucât emana vapori de alcool, inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, prilej cu care s-a constatat că îmbibația alcoolică era de 0,87 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatul a fost de acord cu prelevarea probelor biologice și a declarat organelor de poliție că la data de 5 decembrie 2012, în intervalul de timp cuprins între 02.30-02.40, a consumat 150 ml whisky.
Însoțit de către polițiști și martorul asistent, inculpatul s-a prezentat la Institutul Național de Medicină Legală ,,Mina Minovici”, însă nu s-a reușit recoltarea probei de sânge, motiv pentru care inculpatul a fost condus la o altă unitate sanitară.
Prin Buletinul de analiză toxicologică alcoolemie, Institutul Național de Medicină Legală ,,Mina Minovici” (denumit în continuare I.N.M.L.) a comunicat organelor judiciare concluziile medico-legale în ceea ce privește cantitatea de alcool exprimată în grame la 1000 ml de sânge (g‰), în sensul că proba I de la ora 04.25 evidenția o alcoolemie de 1,90, iar proba II de la ora 05.25, o alcoolemie de 1,70.
În cursul urmăririi penale a fost efectuată o expertiză privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, avându-se în vedere datele de consum menționate. Prin raportul de expertiză s-a constatat o neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză, concluzionându-se că la data de 5 decembrie 2012, la ora 02.46, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de circa 1,50-1,75 g‰.
Inculpatul a contestat rezultatul expertizei sus-menționate, considerând că datele avute în vedere sunt eronate, declarând în faza de urmărire penală că a consumat 400 ml vodcă de 500-600 concomitent cu consumul de alimente.
În faza de judecată a fost întocmit raportul de expertiză medico-legală, avându-se în vedere 4 variante de consum, respectiv:
– varianta I: între orele 02.35-02.40, inculpatul a consumat 100-150 ml whisky fără a se preciza starea reală de plenitudine a stomacului;
– varianta II: între orele 02.35-02.40, inculpatul a consumat 100-150 ml whisky și a mâncat înainte la ora 02.00;
– varianta III: între orele 02.10-02.40, inculpatul a consumat 400 g palincă de aproximativ 500/480 după ce a mâncat;
– varianta IV: între orele 02.00-02.40, inculpatul a mâncat și a consumat 400 g votcă de 500/600.
Astfel, expertiza a concluzionat că la data de 5 decembrie 2012, ora 02.46, inculpatul ar fi avut:
– varianta I: o alcoolemie teoretică în creștere de circa 1,50-1,75 g‰, în funcție de cantitatea reală de băutură consumată;
– varianta II: o alcoolemie teoretică în creștere de circa 1,50-1,70 g‰, în funcție de starea reală de plenitudine a stomacului;
– varianta III: o alcoolemie teoretică în creștere de circa 0,60 g‰;
– varianta IV: o alcoolemie teoretică în creștere de circa 0,70 g‰.
Prin Sentința penală nr. 33/2016, pronunțată de către Curtea de Apel București, Secția a II-a penală în dosarul penal nr. 3305/2/2015, s-a dispus achitarea inculpatului, conform art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală (în continuare C.pr.pen.), soluția definitivă fiind pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia penală nr. 476/2016[4].
Achitarea inculpatului a fost dispusă întrucât în optica definitivă a instanțelor de judecată „prima probă de sânge a fost recoltată la 2 ore după depistarea inculpatului în trafic, iar recalcularea cu variantele sale de consum profită inculpatului față de dubiul câștigat acestuia”.
Așa cum se observă, soluția definitivă de achitare a inculpatului își are temeiul în decizia instanței de judecată de a solicita estimarea retroactivă pentru mai multe variante de consum. Or, această premisă greșită a instanței de judecată nu putea avea drept finalitate decât un rezultat diferit, care astfel profită inculpatului și duce la achitarea acestuia.
Consider că proba solicitată de către instanța de judecată și soluția de achitare, întemeiată pe rezultatul unei expertize estimative și relative, aceasta fiind bazată pe variante diferite de consum, constituie o decizie izolată care nu poate reprezenta un reper jurisprudențial pentru administrarea probelor și, respectiv, investigarea și judecarea faptelor penale de conducere sub influența alcoolului.
2.1.2. Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria nr. 4012/P/2015, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului prevăzute în art. 336 C.pen.
Prin actul de sesizare, s-a reținut că, la data de 11 decembrie 2015, inculpatul a fost oprit în trafic, la volanul autoturismului său, și, întrucât emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind 0,48 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la spital pentru recoltarea a două probe biologice de sânge.
Din buletinul de analiză a reieșit faptul că sângele recoltat de la inculpat conținea: proba I – 0,90 g‰ alcool în sânge și proba II – 0,85 g‰ alcool în sânge.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, menționând că anterior consumase trei pahare cu vin.
Prin Sentința penală nr. 159/2017[5], pronunțată de către Judecătoria Alexandria în dosarul penal nr. 4301/740/2016, în procedură simplificată, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 10 luni închisoare (rezultanta de 1 an a fost stabilită după revocarea unei amânări).
Prin Decizia penală nr. 1705/2017[6], Curtea de Apel București, Secția a II-a penală a dispus achitarea inculpatului, conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C.pr.pen., având în vedere probabil răspunsul I.N.M.L., potrivit căruia „…există incertitudine generată de factori impredictibili în faza de absorbție. Se estimează că la ora 0,15 alcoolemia era mai mică decât valoarea primei probe fără a se putea face însă aprecieri științifice raportat la limita de 0,80, posibil, sub, posibil, peste…” (decizia nu era redactată la data întocmirii articolului).
Soluția definitivă de achitare, pronunțată de către Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, este discutabilă chiar dacă cele două probe de sânge recoltate la interval de 1 oră, potrivit normelor de medicină-legală, se află aproape de limita concentrației de 0,80 g/l alcool pur în sânge peste care fapta de conducere constituie infracțiune.
Cu toate acestea, în dosarul sus-menționat, potrivit reperelor metodologice privind efectuarea expertizei medico-legale pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei, aprobate prin Hotărârea Consiliului Superior de Medicină Legală nr. 2/2015 (pct. 2.1.), valorile alcoolemiei deși sunt descrescătoare, rata de eliminare individuală are o valoare mai mică de 0,10 g‰ (diferența dintre cele două valori ale alcoolemiei evidențiată de probele de sânge).
În aceste condiții, potrivit reperelor metodologice se apreciază că alcoolul se afla în faza de absorbție, caz în care nu se poate efectua expertiza privind estimarea retroactivă a alcoolemiei, medicul legist putând face doar aprecieri cu privire la alcoolemie în raport cu limita legală și a comunica organului judiciar că la momentul cu relevanță juridică alcoolul se afla în faza de absorbție, alcoolemia din acest moment fiind mai mică decât valoarea primei probe biologice fără a se cunoaște valoarea concretă a acesteia (pct. 2.1. paragr. 2).
Prin urmare, întrucât medicul legist nu face decât aprecieri relative, fără a indica o valoare a alcoolemiei egală sau inferioară limitei legale de 0,80 g/l alcool pur în sânge, față de datele de consum ale inculpatului, recunoașterea faptei, valoarea alcoolemiei în aerul expirat și valorile descrescătoare ale alcoolemiei, potrivit probelor biologice, la care se adaugă celelalte probe administrate în cauză, considerăm că trimiterea în judecată a inculpatului a fost corectă și că soluția de condamnare a primei instanțe este legală și temeinică.
2.1.3. Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzute în art. 336 C.pen.
În actul de sesizare s-a reținut că la data de 14 decembrie 2015, orele 22.45, inculpatul a condus autoturismul în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală (proba I, 23.10 – 1,15 g‰ alcool și proba a II a, 00.10 – 1,25 g‰ alcool).
La aparatul etilotest rezultatul a fost 0,66 mg/l alcool pur în aerul expirat (22.50).
Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, precizând că a consumat circa 1,5 litri de bere, în intervalul orar 21.00-22.00.
Prin Sentința penală nr. 141/2017, pronunțată de către Judecătoria Alexandria în dosarul penal nr. 2369/740/2016, inculpatul a fost achitat, conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C.pr.pen., prin Decizia penală nr. 126/2017, pronunțată de către Curtea de Apel București, Secția I-a penală fiind respins apelul declarat de către parchet[7].
Pentru a hotărî achitarea inculpatului, instanțele de judecată au reținut faptul că: „Raportul de expertiză medico-legală apreciază că există un dubiu cu privire la nivelul alcoolemiei de la momentul săvârșirii faptei, respectiv ora 22.45, dubiu ce îi profită inculpatului. Întrucât nu se poate stabili cu certitudine dacă nivelul alcoolemiei era de peste 0,80 g‰, există un dubiu referitor la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii, fapta nefiind prevăzută de legea penală”.
Soluția definitivă de achitare a instanței de judecată își are temeiul în aceleași repere metodologice adoptate de către Consiliul Superior de Medicină Legală, potrivit cărora atunci când valoarea alcoolemiilor este în creștere, alcoolul se află în faza de absorbție, caz în care nu se poate efectua expertiza privind estimarea retroactivă a alcoolemiei, medicul legist putând face doar aprecieri cu privire la alcoolemie în raport cu limita legală și a comunica organului judiciar că la momentul cu relevanță juridică alcoolul se afla în faza de absorbție, alcoolemia din acest moment fiind mai mică decât valoarea primei probe biologice fără a se cunoaște valoarea concretă a acesteia (pct. 2.1. paragr. 2).
Cu privire la această soluție de achitare, trimitem la concluziile de la punctul de mai sus, care sunt deopotrivă aplicabile.
2.1.4. Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, a fost trimis în judecată inculpatul, care a condus la data de 20 februarie 2015, orele 12.50, autoturismul fără a deține permis de conducere și având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare de 0,80 g/l, acesta fiind implicat într-un accident de circulație rezultat cu vătămarea corporală a unui martor.
Testarea cu aparatul a arătat o valoare de 0,64 mg/l alcool pur în aerul expirat la orele 13.40, inculpatul declarând că a consumat alcool, mai exact 1 pahar de vin și 500 ml bere în intervalul orar 12.00-12.10 și a mâncat concomitent.
Inculpatul a avut o alcoolemie de 1,30 g la 1000 ml sânge – rezultat aferent primei probe recoltate la ora 14.26 și o alcoolemie de 1,20 g la 1000 ml sânge – rezultat aferent celei de-a doua probe recoltate la un interval de o oră.
Din raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei în cauză rezultă că nu s-a putut efectua calculul retroactiv al alcoolemiei față de cele statuate prin Hotărârea nr. 2 din 18.09.2015 a Consiliului de Medicină Legală.
Prin Sentința penală nr. 113/05.04.2017, pronunțată de către Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr. 13460/1748/2016, inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută în art. 336 C.pen., iar prin Decizia penală nr. 1034/2017, Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, s-a dispus achitarea inculpatului, conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C.pr.pen.[8]
În decizia de achitare, instanța de apel reține că: „…stabilirea prin calcul retroactiv a alcoolemiei inculpatului la momentul depistării sale nu a fost posibilă, nici măcar la nivel teoretic, deoarece un astfel de calcul retroactiv ar contraveni reperelor adoptate prin Hotărârea 2/18.09.2015 a Consiliului de Medicină Legală. Astfel, deși alcoolul se afla în faza de eliminare, se constată că de la consumul de alimente până la producerea accidentului a trecut mai puțin de 90 de minute, interval de timp apreciat în reperele menționate ca indispensabil pentru a se putea realiza calculul retroactiv, în condițiile în care inculpatul a declarat cu ocazia prelevării probelor biologice că a consumat alcool, mai exact 1 pahar de vin și 500 ml bere în intervalul orar 12.00-12.10 și a mâncat concomitent. Teza privind faptul că alcoolul se afla în faza de absorbție este întărită și de testarea cu alcoolscopul, care la rândul său nu a avut loc imediat după depistarea în trafic, ci la aproape o oră de la acest moment, respectiv la 13.40 și atestă o alcoolemie de 0,64 alcool în aer expirat, ceea ce semnifică o alcoolemie aproximativ dublă în sânge”.
Cu privire la soluția definitivă de achitare sus-menționată, trimitem la concluziile expuse la punctele anterioare.
2.2. Soluții definitive de condamnare a inculpaților/amânare a aplicării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 336 C.pen. (două probe biologice)
2.2.1. Situația în care valoarea alcoolemiei este descrescătoare (valoarea alcoolemiei celei de-a doua mostre de sânge este mai mică decât a primei mostre de sânge)
În cadrul acestei ipoteze, am analizat 4 situații majore în care valoarea alcoolemiei descrescătoare pentru cele două probe de sânge recoltate este situată între următoarele limite:
A. 0,90-0,85,
B. 1,30-1,20,
C. 2,15-1,85,
D. 3,20-3,10.
Cu o mică marjă pe care o vom indica, celelalte hotărâri judecătorești sunt pronunțate pentru aceleași valori ale alcoolemiei, astfel cum aceasta este evidențiată de probele de sânge recoltate.
A. Valori ale alcoolemiei situate între 0,95 g/l -0,85 g/l
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria, a fost trimis în judecată inculpatul pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzute în art. 336 alin. (1) C.pen., reținându-se în actul de sesizare că, la data de 30 ianuarie 2016, inculpatul a condus autoturismul, având o îmbibație alcoolică în sânge ce depășește limita legală.
S-a reținut că, la data de 30 ianuarie 2016, inculpatul a fost oprit în trafic la volanul autoturismului pentru un control de rutină și, întrucât emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,44 mg/l alcool pur în aerul expirat, față de această din urmă valoare fiind condus la spital pentru recoltarea a două probe biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei. Din buletinul de analiză a sângelui a reieșit că sângele recoltat de la inculpat conținea 0,95 g‰ (prima probă) și 0,85 g‰ (a doua probă) alcool în sânge.
Prin Sentința penală nr. 188/2017, Judecătoria Alexandria a dispus, în dosarul penal nr. 4396/740/2016, condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, însă Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, prin Decizia penală nr. 1655/2017[9], a hotărât condamnarea la o pedeapsă cu amenda penală.
Pentru a menține soluția de condamnare, instanța de apel a reținut că: „Față de declarația inculpatului că a consumat 2-3 pahare cu bere între orele 20.00-22.00 sau 200 ml votcă și un sandwich, cu 10 minute înainte de a se urca la volan, Comisia a arătat că nu se poate estima retroactiv alcoolemia inculpatului pentru data de 30 ianuarie 2016, ora 00.35. În aceste condiții, Curtea va lua în considerare alcoolemia astfel cum a rezultat din probele de sânge care au fost recoltate imediat după depistarea inculpatului în trafic și care au fost de 0,95‰, la ora 01.20, și 0,85‰, la ora 02.20. Așa cum a reținut și instanța de fond, față de valoarea mai redusă a alcoolemiei potrivit celei de-a doua probe, rezultă că alcoolul se afla în faza de eliminare și, prin urmare, la momentul circulării pe drumul public putea fi chiar mai ridicată”.
Se observă că această soluție definitivă corectă de condamnare pentru infracțiunea prevăzută în art. 336 C.pen. este total diferită de soluțiile de achitare menționate la pct. 2.1.2. și 2.1.4., deși valorile alcoolemiei din dosar sunt mai apropiate de valorile de la pct. 2.1.2. (rata de eliminare individuală fiind diferită, este adevărat) și mai mici decât cele de la pct. 2.1.4. și că în toate cauzele nu s-a efectuat estimarea retroactivă a alcoolemiei.
Pentru valori ale alcoolemiei apropiate celor din cauza analizată, sunt de menționat următoarele soluții definitive pronunțate de către Curtea de Apel București:
– sentința penală nr. 264/21.06.2017 pronunțată de Judecătoria Alexandria în dosarul penal nr. 7430/740/2016, definitivă prin decizia penală nr. 1605/09.11.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală[10] (etilotest – 0,63, proba I – 1,15, proba II – 1,05);
– sentința penală nr. 56/04.04.2017, pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale în dosarul penal nr. 4614/192/2016, definitivă prin decizia penală nr. 1493/01.11.2017 a Curții de Apel București, secția a I-a penală[11] (etilotest – 0,47, proba I – 1,00, proba II – 0,85);
B. Valori ale alcoolemiei situate între 1,30 g/l-1,20 g/l
Prin rechizitoriul întocmit de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute în art. 336 alin. (1) C.pen., reținându-se, în esență, că inculpatul, la data de 2 martie 2016, ora 15.55, a condus un moped, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală (etilotest – 0,64, proba I – 1,30, proba II – 1,20).
Prin Sentința penală nr. 54/2017, pronunțată de către Judecătoria Zimnicea în dosarul penal nr. 1754/339/2016, a fost stabilită pedeapsa de 8 luni închisoare, a cărei aplicare a fost amânată prin Decizia penală nr. 1119/2017, Curtea de Apel București, Secția a II-a penală[12] dispunând respingerea apelului declarat de către inculpat.
Pentru valori ale alcoolemiei apropiate celor din cauza analizată sunt de menționat următoarele soluții definitive pronunțate de către Curtea de Apel București:
– Sentința penală nr. 137/2017, pronunțată de către Judecătoria Alexandria în dosarul penal nr. 5516/740/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 877/2017 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală (etilotest – 0,75, proba I – 1,50‰ alcool, proba II – 1,40‰ alcool);
– Sentința penală nr. 86/2017, pronunțată de către Judecătoria Bolintin Vale în dosarul penal nr. 3642/192/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 1477/2017, pronunțată de către Curtea de Apel București, Secția a II-a penală (proba I – 1,70, proba II – 1,60);
– Sentința penală nr. 1504/11.07.2017, pronunțată de către Judecătoria Giurgiu în dosarul penal nr. 5116/236/2017, definitivă prin Decizia penală nr. 1448/2017, pronunțată de către Curtea de Apel București, Secția a II-a penală (etilotest – 0,84, proba I – 1,80, proba II – 1,65);
C. Valori ale alcoolemiei situate între 2,15 g/l-1,85 g/l
Prin Rechizitoriul din data de 28 octombrie 2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzute în art. 336 alin. (1) C.pen., constând în aceea că, la data de 11 mai 2016, în jurul orelor 21.15, a condus autoturismul cu o alcoolemie peste limita legală. Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest la ora 21.20, rezultatul fiind 0,70 mg/l alcool în aerul expirat, iar din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie rezultă că acesta a avut o alcoolemie de 2,15 g‰ proba I la orele 21.45 și de 1,85 g‰ proba II la orele 22.45.
Prin Sentința penală nr. 172/2017, pronunțată de către Judecătoria Bolintin Vale în dosarul penal nr. 4148/192/2016, inculpatul a fost condamnat, soluția fiind definitivă prin Decizia penală nr. 1706/2017, pronunțată de către Curtea de Apel București, Secția a II-a penală[13].
Pentru valori ale alcoolemiei apropiate celor din cauza analizată este de menționat Sentința penală nr. 222/2017, pronunțată de către Judecătoria Roșiorii de Vede în dosarul penal nr. 1494/292/2017, definitivă prin Decizia penală nr. 1523/2017 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală (proba I – 2,65, proba II – 2,55).
D. Valori ale alcoolemiei situate între 3,20 g/l -3,10 g/l
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută în art. 336 alin. (1) C.pen. și de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută în art. 335 alin. (1) din același cod, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen.
Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, care a indicat 1,57 mg/l alcool pur în aerul expirat, fiind prelevate două mostre de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei.
Din adresa Serviciului de Medicină Legală Teleorman a rezultat că sângele recoltat de la inculpat a conținut: proba I – 3,20 g‰ alcool pur în sânge și proba II – 3,10 g‰ alcool pur în sânge.
Prin Sentința penală nr. 33/2017, pronunțată în dosarul penal nr. 2390/329/2016 de către Judecătoria Turnu Măgurele, s-a dispus condamnarea inculpatului, soluția fiind definitivă potrivit Deciziei penale nr. 799/2017, pronunțată de către Curtea de Apel București, Secția a II-a penală[14].
2.2.2. Situația în care valoarea alcoolemiei este crescătoare (valoarea alcoolemiei celei de-a doua mostră de sânge este mai mare decât a primei mostre de sânge)
Soluția identificată și analizată în cadrul ipotezei din normele metodologice privind estimarea retroactivă a alcoolemiei în care valoarea alcoolemiei este crescătoare este aceea de la pct. 2.1.3. asupra căreia nu insistăm, detaliile din sentința definitivă de achitare a inculpatului fiind deja menționate.
2.3. Soluții de condamnare/amânare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 336 C.pen. (o singură probă biologică recoltată)
Este de precizat faptul că nu am identificat soluții definitive de achitare, pronunțate de către Curtea de Apel București în anul 2017 referitoare la trimiteri în judecată, după decizia Curții Constituționale a României nr. 732/2014[15], pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 336 C.pen., comisă în ipoteza prelevării unei singure mostre biologice.
Considerăm că este importantă și analiza infracțiunilor de conducere a unui vehicul de către o persoană aflată sub influența alcoolului atunci când se recoltează doar o singură probă de sânge pentru trei argumente esențiale.
În primul rând, practica, așa cum vom arăta, cunoaște asemenea situații.
În al doilea rând, normele de medicină legală în materia probațiunii acestor fapte stabilesc obligația recoltării a două probe de sânge la un interval de 1 oră.
În al treilea rând, este de judecat în ce măsură recoltarea unei singure probe de sânge urmată de refuzul recoltării celei de-a doua probe de sânge sau de sustragerea de la recoltare constituie infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută în art. 336 C.pen. (dacă sunt probe în acest sens) sau dacă, dimpotrivă, o asemenea faptă constituie doar infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prevăzută în art. 337 din același cod.
Cu privire la această ultimă chestiune, dincolo de practica (se pare) majoritară a instanțelor de judecată, apreciem că, în ipoteza de refuz sau de sustragere de la recoltarea celei de-a doua probe biologice, ne aflăm în prezența infracțiunii prevăzute în art. 337 C.pen., iar nu în aceea de la art. 336 din același cod.
În esență, argumentele pentru care considerăm că infracțiunea săvârșită este aceea reglementată de art. 337 C.pen. sunt următoarele:
– obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute în art. 337 C.pen., constând în relațiile sociale privind înfăptuirea actului de justiție prin împiedicarea organelor judiciare de a stabili existența sau nu a infracțiunii de conducere a unui vehicul de către o persoană aflată sub influența alcoolului, face ca incriminarea să fie specială în raport cu aceea de la art. 336 din același cod; scopul acestei incriminări este acela de a sancționa orice refuz sau sustragere de la prelevarea de probe biologice, rolul fiind acela de a asigura probarea infracțiunii prevăzute în art. 336 C.pen.;
– caracterul special și derogator al infracțiunii prevăzute în art. 337 C.pen. este determinat și de regimul sancționator, mai sever în cazul acestei incriminări și pentru care legiuitorul nu prevede alternativ cu pedeapsa închisorii și pedeapsa amenzii penale;
– infracțiunea prevăzută în art. 337 C.pen. are o consumare instantanee, care se produce la momentul refuzului de recoltare sau al sustragerii de la aceasta, independent de probarea infracțiunii prevăzute în art. 336 din același cod;
– infracțiunea prevăzută în art. 336 C.pen. se epuizează în momentul în care conducătorul vehiculului este depistat sub influența alcoolului, dar sub rezerva probării alcoolemiei de peste 0,80g/l alcool pur în sânge, aspect care este însă ulterior și condiționat de probele administrate în cauză; dacă am admite că, în cazul refuzului (celei de a doua probe) de recoltare a mostrelor biologice sau de sustragere de la aceasta se poate reține infracțiunea prevăzută în art. 336 din același cod, în raport cu valoarea alcoolemiei dată de prima probă de sânge, coroborat cu alte probe administrate în cauză, ar însemna să aplicăm legea selectiv, în funcție de probațiunea în materie de alcoolemie, iar nu raportat la încălcarea normei juridice de către conducătorul auto; practic, în această ipoteză ar însemna să limităm aplicarea art. 337 din același cod doar la cazul izolat, în care se refuză de la bun început recoltarea de mostre biologice sau conducătorul se sustrage de la recoltarea primei probe; în aceeași ordine de idei, dacă valoarea alcoolemiei la prima probă este egală sau inferioară limitei de 0,80 g/l alcool pur în sânge, ar însemna să nu se poată reține infracțiunea prevăzută în art. 336 C.pen., dar nici aceea prevăzută în art. 337 din codul sus-menționat, aspect ilogic și deci de evitat;
– opinia catedrei de drept penal din cadrul Institutului Național al Magistraturii, exprimată constant în cadrul întâlnirilor de unificare a practicii judiciare cu președinții secțiilor penale de la Înalta Curte de Casație și Justiție și curțile de apel, precum și cu procurorii-șefi secție urmărire penală și judiciară de la parchetele de pe lângă curțile de apel, este în sensul celor arătate, respectiv al reținerii infracțiunii prevăzute în art. 337 C.pen.
2.3.1. Prin Rechizitoriul nr. 5138/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool în sânge (3 fapte) și de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată (2 fapte), fapte prevăzute în art. 336 alin. (1) și art. 335 alin. (2) C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din același cod.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt, că, la datele de 1 septembrie 2014, în jurul orelor 01.35, (etilotest – 1,38 mg/l alcool, proba I – ora 02.00 – 2,75 g/l alcool, proba II – ora 03.00 – 2,65 g/l alcool), 1 octombrie 2014, orele 20.35 (etilotest – 1,74 mg/l, proba I – ora 21.20 – 3,10 g/l alcool pur în sânge, refuz recoltare proba 2) și 15 noiembrie 2014, orele 19.20 (etilotest – 1,38 mg/l alcool, proba I – ora 20.52 – 3,30 mg/l alcool pur în sânge), inculpatul a condus autoturismul având îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Din actele dosarului reiese că inculpatul nu a dorit să i se recolteze și cea de-a doua probă, întrucât a recunoscut consumul de alcool.
Prin Sentința penală nr. 252/2017, pronunțată de către Judecătoria Buftea în dosarul penal nr. 15293/94/2016, s-a dispus achitarea inculpatului pentru cele două fapte în care nu s-a recoltat decât o singură probă de sânge, pentru considerentul că recoltarea a două probe de sânge este obligatorie potrivit normelor procedurale în materie, astfel că, neputându-se efectua estimarea retroactivă a alcoolemiei, dubiul profită inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 1304/2017, pronunțată de către Curtea de Apel București, Secția a II-a penală[16], a fost admis apelul declarat de către procuror, iar inculpatul a fost condamnat și pentru celelalte două infracțiuni de conducere a unui autoturism de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
Potrivit instanței de apel, „această expertiză are un caracter speculativ, iar alcoolemia recalculată reflectă o valoare teoretic posibilă, rezultată din consumul declarat, singura modalitate științifică de stabilire a gradului unei intoxicații etilice fiind cea prin analiza sângelui din proba prelevată” (p. 7, paragr. 4).
În continuare, în decizia de condamnare, instanța de control judecătoresc reține că „recoltarea unei singure mostre de sânge nu reprezintă însă un aspect care să determine, așa cum susține apelantul inculpat, imposibilitatea stabilirii nivelului de alcoolemie la momentul depistării în trafic” și că, „pe baza procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 01.10.2014 și 15.11.2014, a buletinelor de analiză toxicologică-alcoolemie emise de Serviciul de Medicină Legală, a rezultatului etilotest, a buletinelor de examinare clinică, a declarațiilor inculpatului care a recunoscut consumul de băuturi alcoolice, instanța poate crea o prezumție judiciară, întemeindu-se pe buletinul de analiză toxicologică și față de timpul scurs până la momentul prelevării probei biologice, în sensul că alcoolemia stabilită în buletinul de analiză toxicologică este cea avută și la momentul conducerii pe drumurile publice. Această interpretare nu se află în contradicție cu Decizia Curții Constituționale, întrucât instanța creează pe baza probatoriului administrat o prezumție relativă de fapt, dedusă din buletinul de analiză toxicologică, rezultând dincolo de orice îndoială rezonabilă conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către inculpat, având o îmbibație alcoolică peste limita legală admisă” (p. 11, paragr. 5, 6).
2.3.2. Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași nr. 1659/P/2016 din data de 29 decembrie 2016, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 336 alin. (1) C.pen.
În fapt, s-a reținut că, la data de 22 iulie 2016, inculpatul a condus autoturismul, având o îmbibație alcoolică peste limita legală, rezultatul în urma testării cu aparatul etilotest fiind de 0,70 ml alcool în aerul expirat, iar alcoolemia stabilită de 1,45 g‰ de alcool pur în sânge; inculpatul a fost implicat într-un accident rutier soldat cu vătămarea corporală a fiului său.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii.
Având în vedere nivelul alcoolemiei în aerul expirat, inculpatului i-a fost recoltată o singură probă de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, acesta refuzând recoltarea celei de-a doua probe.
Prin Sentința penală nr. 157/2017, pronunțată de către Judecătoria Călărași în dosarul penal nr. 67/202/2017, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 336 C.pen., soluția fiind definitivă potrivit Deciziei penale nr. 1118/2017, pronunțată de către Curtea de Apel București, Secția a II-a penală[17].
2.3.3. Prin Rechizitoriul nr. 4162/P/2015 din data de 14 octombrie 2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzute în art. 336 alin. (1) C.pen.
Prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență: la data de 19 decembrie 2015, în jurul orelor 22.20, inculpatul a condus autoturismul, având în sânge o alcoolemie peste limita legală – proba 1 – 1,35 g‰ alcool, acesta refuzând recoltarea celei de-a doua probe biologice de sânge.
Inculpatul a refuzat și testarea cu aparatul etilotest, dar a recunoscut comiterea faptei penale.
Prin Sentința penală nr. 282/2017, pronunțată de către Judecătoria Alexandria în dosarul penal nr. 6509/740/2016, s-a stabilit pedeapsa de 8 luni de zile pentru infracțiunea prevăzută în art. 336 C.pen., a cărei aplicare a fost amânată, ulterior Curtea de Apel București, Secția I penală dispunând condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare prin Decizia penală nr. 1382/2017[18].
3. Analiza modalității de evaluare diferită a probelor administrate în cursul urmăririi penale în materia stabilirii alcoolemiei la data depistării în trafic
Așa cum am indicat la pct. 1 și 3 din prezentul studiu, hotărârile judecătorești pronunțate definitiv în cauză au avut în vedere următoarele probe specifice administrate în faza de urmărire penală, pentru investigarea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului:
– procese-verbale de constatare;
– raport de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei;
– buletin etilotest;
– declarații de suspect/inculpat;
– declarații de martori;
– buletin de analiză toxicologică-alcoolemie;
– buletin de examinare clinică;
– procese-verbale de prelevare a probelor biologice;
– alte probe administrate în raport cu specificul cauzei penale instrumentate.
În esență, așa cum rezultă deja din analiza hotărârilor judecătorești pronunțate în cauză de către instanțele de judecată, probele administrate în faza de urmărire penală au fost însușite de către instanța de judecată, care pe baza interpretării coroborate a acestora a stabilit de cele mai multe ori vinovăția inculpaților.
Singura discuție care se impune este aceea referitoare la necesitatea administrării încă din faza de urmărire penală a probei cu expertiza medico-legală privind estimarea retroactivă a alcoolemiei și la valoarea probatorie a acesteia.
În același context, trebuie avut în vedere și răspunsul I.N.M.L. (menționat deja), întemeiat pe dispozițiile din Hotărârea nr. 2/2015 privind reperele metodologice referitoare la estimarea retroactivă a alcoolemiei, potrivit căreia „se poate aprecia că alcoolul se afla în faza de absorbție caz în care nu se poate efectua expertiza privind estimarea retroactivă a alcoolemiei, medicul legist putând face doar aprecieri cu privire la alcoolemie în raport cu limita legală și a comunica organului judiciar că la momentul cu relevanță juridică alcoolul se afla în faza de absorbție, alcoolemia din acest moment fiind mai mică decât valoarea primei probe biologice fără a se cunoaște valoarea concretă a acesteia”.
În analiza de la pct. 2 din articol, am evidențiat și cazuri în care estimarea retroactivă s-a efectuat încă din faza de urmărire penală, situație în care inculpatul a fost totuși achitat definitiv, pe baza unei expertize medico-legale de estimare retroactivă a alcoolemiei dispusă pe variante de consum de către instanța de judecată (pct. 2.1.1.), așa cum au existat și dosare în care nu s-a efectuat această estimare retroactivă, iar inculpatul a fost condamnat definitiv [pct. 2.2.1. lit. b)].
În egală măsură, analiza efectuată a evidențiat cazuri cu soluții definitive de achitare bazate pe răspunsul I.N.M.L., în sensul că nu se poate estima valoarea alcoolemiei (pct. 2.1.2. și 2.1.3.) dar și situații în care răspunsul respectiv a fost înlăturat de către instanța de judecată, aceasta dispunând condamnarea inculpatului pe baza probelor administrate în cauză [(pct. 2.2.1. lit. a)].
De asemenea, trebuie precizat că, în privința valorii probatorii a expertizei medico-legale privind estimarea retroactivă a alcoolemiei, există soluții definitive pronunțate de către Curtea de Apel București, care motivează corect faptul că „această expertiză are un caracter speculativ, iar alcoolemia recalculată reflectă o valoare teoretic posibilă, rezultată din consumul declarat, singura modalitate științifică de stabilire a gradului unei intoxicații etilice fiind cea prin analiza sângelui din proba prelevată” (vezi pct. 2.3.1.).
Cu toate acestea, pentru a evita sau reduce riscul pronunțării unor soluții definitive de achitare a inculpaților trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, considerăm că, în anumite situații, dispunerea efectuării unei expertize medico-legale privind estimarea retroactivă a alcoolemiei poate fi oportună, urmând ca interpretarea concluziilor acesteia să se realizeze în contextul tuturor probelor administrate în cauză.
Astfel, potrivit reperelor metodologice, normelor privind prelevarea probelor biologice și jurisprudenței în materie, dispunerea acestei expertize încă din faza de urmărire penală poate fi circumscrisă următoarelor ipoteze:
– valorile alcoolemiilor sunt în creștere, iar probele biologice prelevate denotă valori apropiate limitei legale;
– valorile alcoolemiilor sunt egale sau descrescătoare, iar rata de eliminare individuală este mai mică cu 0,10%, consumul de alcool încetând de cel puțin 45 de minute pe stomacul gol, fără conținut alimentar, și de cel puțin 90 de minute pe stomacul cu conținut alimentar, înaintea evenimentului rutier, în cazul în care valorile sunt apropiate de limita legală.
Desigur că în aceste cazuri este necesară prelevarea a două probe biologice la un interval de 1 oră, iar prima prelevare trebuie efectuată „în cel mai scurt timp posibil de la producerea evenimentului rutier…”, conform art. 9 din Ordinul ministrului sănătății nr. 1512/2013.
Nu în ultimul rând, în materia investigării acestui gen de infracțiuni, considerăm că este oportună administrarea probei cu declarațiile inițiale ale făptuitorului/suspectului/inculpatului privind consumul de alcool și alimente, datele temporale ale acestora, examinarea medicală și rezultatul său, declarațiile martorilor, scrisul olograf al făptuitorului, consemnarea detaliată a evenimentului în procesul-verbal de constatare sau eventuala înregistrare video a evenimentului rutier.
4. Propuneri pentru îmbunătățirea activității de urmărire penală și asigurarea unei practici unitare
În vederea îmbunătățirii activității de urmărire penală și pentru realizarea unei practici unitare în materia investigării infracțiunilor de conducere a unui vehicul de către o persoană aflată sub influența alcoolului, considerăm că pot fi avute în vedere următoarele propuneri:
– Adoptarea unui punct de vedere unitar de către conducerea Ministerului Public cu privire la necesitatea și urgența solicitării adresate Institutului Național de Medicină Legală referitor la abrogarea prevederii din reperele metodologice privind estimarea retroactivă a alcoolemiei, constând în „posibilitatea de a se aprecia că alcoolul se afla în faza de absorbție caz în care nu se poate efectua expertiza privind estimarea retroactivă a alcoolemiei, medicul legist putând face doar aprecieri cu privire la alcoolemie în raport cu limita legală și a comunica organului judiciar că la momentul cu relevanță juridică alcoolul se afla în faza de absorbție, alcoolemia din acest moment fiind mai mică decât valoarea primei probe biologice fără a se cunoaște valoarea concretă a acesteia”.
În același sens sunt și opiniile exprimate de Institutul Național al Magistraturii, catedra de drept penal menționată la pct. 2.2. din analiză, precum și aceea a Inspectoratului General al Poliției Române, Direcția Juridică nr. 646285/E-DM/26.08.2015 înaintată Directorului I.N.M.L., potrivit căreia ,,…modul de reinterpretare a valorii probante a estimării retroactive a alcoolemiei oferă numeroase modalități de sustragere de la răspunderea penală, fapt care în practică va lipsi de conținut și eficiență infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului”.
– Adoptarea unui punct de vedere unitar la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București cu privire la investigarea și trimiterea în judecată a conducătorilor auto care sunt suspectați de săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 336 C.pen. și care, după prima recoltare a probei biologice, au refuzat ori s-au sustras de la recoltarea celei de-a doua probe de sânge, în sensul reținerii în cauză a infracțiunii prevăzute în art. 337 din același cod, argumentele fiind deja expuse la pct. 3.3. din analiză.
– Centralizarea soluțiilor de clasare, acordurilor de recunoaștere a vinovăției și a hotărârilor judecătorești definitive, pronunțate pentru infracțiunile prevăzute în art. 336 și art. 337 C.pen. (cazul refuzului de recoltare pentru a doua probă de sânge), cunoașterea acestora și adaptarea investigației și a deciziei de trimitere/netrimitere în judecată în funcție de soluțiile pronunțate, cu reținerea aspectelor asemănătoare din cazul investigat.
– Aplicarea prevederilor procedurale în materia prelevării de mostre biologice și a estimării retroactive a alcoolemiei până la eventuala modificare a acestora pentru situațiile în care valorile alcoolemiilor sunt apropiate de limita legală.
– Menționarea în cuprinsul actelor de sesizare a instanței de judecată a soluțiilor definitive de condamnare/amânare, pronunțate de către instanțele de judecată în dosare cu valori de alcoolemie apropiate de cele din cauza instrumentată.
– Dezbaterea în continuare a problematicii investigării infracțiunii prevăzute în art. 336 C.pen., la întâlnirile de practică neunitară, cu președinții secțiilor penale de la curțile de apel și procurorii-șefi de secție urmărire penală și secție judiciară de la parchetele de pe lângă curțile de apel și transmiterea opiniei și recomandării exprimate în cadrul acestora parchetelor din teritoriu.
* e-mail: anghel_cristian@mpublic.ro.
[1] Pentru efectuarea studiului, au fost analizate actele normative aplicabile în cauză, respectiv:
– Codul penal și deciziile Curții Constituționale a României pronunțate în interpretarea art. 336 C.pen., precum și Codul de procedură penală în materia administrării probelor specifice pentru investigarea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe;
– Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Ordinul ministrului justiției nr. 2632/2014 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al parchetelor, cu modificările și completările ulterioare, și Ordinele procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 253/2013 și nr. 100/2017 referitoare la efectuarea de lucrări repartizate de conducerea unității de parchet;
– Ordonanța Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală și Hotărârea Guvernului nr. 774/2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a ordonanței sus-menționate;
– Ordinul comun al ministrului justiției și ministrului sănătății nr. 1134/C-255/2000 pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale;
– Ordinul ministrului sănătății nr. 1512/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind recoltarea, depozitarea și transportul probelor biologice în vederea probațiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenței în organism a substanțelor sau produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier;
– Hotărârea Consiliului Superior de Medicină Legală nr. 2/2015 prin care sunt aprobate Normele metodologice privind estimarea retroactivă a alcoolemiei.
[2] Cu titlu de exemplu, a se vedea Dec. pen. 1267/A/2016 a C. Ap. București , S. I pen., dosar 7372/1748/2015, nepublicată.
[3] Referitor la decizia „medicilor legiști care nu stabilesc valoarea alcoolemiei și comunică faptul că nu pot stabili această valoare, deoarece conducătorul auto se află în faza de absorbție a alcoolului, iar nu în faza de eliminare, astfel că unele unități de parchet dispun clasarea cauzei”, în opinia Institutului Național al Magistraturii, însușită de participanții la ședințele de formare profesională, s-a decis că „problema este una preponderent de natură administrativă, ținând de bunele practici în relația dintre Institutul Național de Medicină legală și organele judiciare. Din punct de vedere strict juridic, calculul retroactiv al alcoolemiei nu constituie o probă sui-generis, ci o expertiză medico-legală, ca urmare împrejurarea că nu poate furniza concluzii de certitudine ori că rezultatele ei depind de obținerea unor date de anchetă nu este de natură să împiedice administrarea probei; de toate aceste aspecte se va ține seama în interpretarea rezultatelor expertizei de către magistrat, expertul fiind dator a se conforma celor dispuse prin ordonanța organului de urmărire penală”.
[4] Ambele hotărâri nepublicate.
[5] Nepublicată.
[6] Idem.
[7] Ambele hotărâri nepublicate.
[8] Idem.
[9] Idem.
[10] Idem.
[11] Idem.
[12] Idem.
[13] Idem.
[14] Idem.
[15] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 27 ianuarie 2015.
[16] Ambele hotărâri nepublicate.
[17] Idem.
[18] Idem.
